Căi de atac neprevăzute de lege în privința încheierilor pronunțate de judecătorul de cameră preliminară
Răzvan-Gabriel Dalu - aprilie 10, 2021I. Posibilitatea recurgerii la calea de atac ordinară a apelului
În practica judiciară[1] s-a stabilit că „(…) în această materie, dispozițiile art. 2781 alin. (10) C. pr. pen. 1968[2] prevedeau că hotărârea prin care judecătorul soluționează plângerea conform alin. (8) al aceluiași text de lege este definitivă. Prin urmare, petenta nu avea legitimarea procesuală de a formula cale de atac împotriva hotărârii date în procedura prevăzută de art. 2781 CPP 1968, astfel încât apelul[3] său apare ca inadmisibil”.
II. Posibilitatea recurgerii la calea de atac extraordinară a contestației în anulare
Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr. 804/2017[4] (paragraful 18), a constatat că formularea contestației în anulare cu privire la încheierile pronunțate de judecătorul de cameră preliminară prin care nu s-a soluționat fondul cauzei, indiferent de motivul invocat, este inadmisibilă.
În același sens, în practica instanței supreme[5] s-a stabilit că „pot fi atacate cu contestație în anulare numai hotărârile penale pronunțate de instanțele de apel[6], adică hotărârile penale care au rămas definitive la instanța de apel. Mai mult, prin folosirea sintagmei „judecata în apel”, legiuitorul a avut în vedere doar hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal, doar aceste hotărâri putând fi atacate cu apel, potrivit art. 408 și urm. C. pr. pen.
Prin încheierea penală nr. 39/11.05.2016 a Curții de Apel Iași, nu s-a rezolvat fondul cauzei. De asemenea, această hotărâre nu a fost pronunțată de o instanță de apel, ci a fost pronunțată în procedura plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, prevăzută de art. 340 și art. 341 C. pr. pen. În aceste condiții, în mod corect, s-a constatat că cererea de contestație în anulare îndreptată împotriva acestei hotărâri este inadmisibilă”.
În jurisprudența Curții de Apel București[7] s-a decis că „încheierile definitive pronunțate de către judecătorul de cameră preliminară în procedura prevăzută de art. 342-347 C. pr. pen. nu pot fi supuse controlului prin exercitarea contestației în anulare. Această cale extraordinară de atac poate fi folosită doar împotriva hotărârilor judecătorești rămase definitive prin care cauza a fost soluționată pe fond. Camera preliminară constituie o fază procesuală distinctă, dar care se limitează doar la verificarea legalității modului de administrare a probelor în cursul urmăririi penale și a actelor de urmărire penală, cu rechizitoriul, ca act final, însă nu soluționează fondul cauzei”.
În literatura de specialitate[8] s-a menționat că „nu fac obiectul contestației în anulare încheierile judecătorului de cameră preliminară sau încheierile date în urma rezolvării plângerilor împotriva ordonanței de clasare conform art. 341 C. pr. pen. ori încheierile prin care același judecător a decis în legătură cu confirmarea rezoluției (ordonanței – n.n.) de renunțare la urmărirea penală”.
În doctrină[9] s-a subliniat faptul că „este inadmisibilă contestația în anulare declarată împotriva sentinței prin care instanța s-a pronunțat asupra contestației la executare, în baza art. 598 C. pr. pen. (C.A. București, s. a II-a pen., dec. pen. nr. 182/CO din 26 martie 2015, nepublicată), sau a încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară respinge plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, în condițiile art. 340-341 C. pr. pen. (C.A. București, s. a II-a pen., sent. pen. nr. 46/F din 13 martie 2015, nepublicată)[10], ori a încheierii pronunțate de judecătorul de cameră preliminară, în cadrul procedurii de la art. 342-348 C. pr. pen.”. În această din urmă situație, Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr. 641/2014 (M. Of. nr. 887 din 5 decembrie 2014), paragraful 28, a statuat următoarele: „(…) din reglementarea atribuţiilor pe care funcţia exercitată de judecătorul de cameră preliminară le presupune, Curtea observă că activitatea acestuia nu priveşte fondul cauzei, actul procesual exercitat de către acesta neantamând şi nedispunând, în sens pozitiv sau negativ, cu privire la elementele esenţiale ale raportului de conflict: faptă, persoană şi vinovăţie”.
Într-o opinie contrară și minoritară[11], s-a considerat că primul caz de contestație în anulare[12] poate fi invocat „și împotriva hotărârii definitive a judecătorului de cameră preliminară, care se pronunță asupra plângerilor împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, pentru că și aceste hotărâri au un caracter definitiv [art. 341 alin. (8) și art. 552 C. pr. pen.], (…) (în acest sens, a se vedea ÎCCJ, Secția penală, încheierea nr. 132/2013 – instanța competentă să judece contestația în anulare formulată în baza dispozițiilor art. 386 lit. a) C. pr. pen. 1968 împotriva unei sentințe definitive pronunțate în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. pr. pen. 1968, este instanța care a pronunțat sentința definitivă împotriva căreia se exercită calea extraordinară de atac a contestației în anulare)”[13].
Un alt autor[14], acceptând soluția contrară prezentată anterior, afirmă următoarele „(…) în doctrină (F. D. Căşuneanu, Admisibilitatea contestaţiei în anulare formulate împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei, Dreptul, nr. 11/2012, p. 170) şi în unele decizii ale instanţei supreme[15] s-a considerat, în mod corect, după părerea noastră, că sunt admisibile contestaţiile în anulare formulate şi împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive prin care nu s-a soluţionat fondul cauzei. Acest punct de vedere este motivat chiar prin prevederile art. 426 C. pr. pen. în vigoare, care sunt identice, sub acest aspect, cu cele din Codul de procedură penală anterior care stabilesc faptul că o asemenea cale extraordinară de atac poate fi formulată „împotriva hotărârilor penale definitive”, nefăcând nicio diferenţiere între hotărârile prin care se soluţionează fondul cauzei şi cele privind un aspect adiacent acţiunii penale, cum ar fi cel privind măsurile preventive. În consecinţă, legea de procedură nu exclude posibilitatea promovării unei contestaţii în anulare în cauzele penale care au alt obiect decât soluţionarea fondului, neexistând nicio prevedere expresă în acest sens.
În ceea ce ne priveşte, considerăm că problema admisibilităţii contestaţiei în anulare şi împotriva altor hotărâri penale definitive decât cele prin care s-a soluţionat fondul cauzei trebuie analizată mai larg, respectiv nu numai pe baza stricteţei reglementării, ci şi prin prisma cazurilor de admisibilitate a exercitării celorlalte căi extraordinare de atac potrivit actualului Cod de procedură penală. Or, dacă o tratăm prin comparaţie, se poate constata cu uşurinţă că singura cale de atac extraordinară pentru vicii de procedură a rămas contestaţia în anulare, de la care, evident, nu pot fi exceptate hotărârile penale definitive care nu se pronunţă pe fondul acţiunii penale”.
DOWNLOAD FULL ARTICLE[1] C.A. București, s. a II-a pen., dec. nr. 404/A din 31 martie 2014, nepublicată. În același sens, C.A. București, s. a II-a pen., dec. nr. 450/A din 8 aprilie 2014, nepublicată; C.A. București, s. a II-a pen., dec. nr. 511/A din 22 aprilie 2014, nepublicată; C.A. București, s. a II-a pen., dec. nr. 556/A din 30 aprilie 2014, nepublicată; C.A. București, s. a II-a pen., dec. nr. 568/A din 5 mai 2014, nepublicată; C.A. Bcurești, s. a II-a pen, dec. nr. 670/A din 23 mai 2014, nepublicată; C.A. București, s. a II-a pen, dec. nr. 743/A din 10 iunie 2014, nepublicată; C.A. Pitești, s. pen, dec. nr. 159/A din 4 martie 2015, nepublicată; C.A. Timișoara, s. pen., dec. nr. 173/A din 12 februarie 2015, nepublicată; C.A. Brașov, s. pen., dec. nr. 575/A din 17 septembrie 2015, nepublicată; C.A. Suceava, s. pen., dec. nr. 196 din 2 martie 2015, nepublicată; C.A. Ploiești, s. pen., dec. nr. 110 din 30 ianuarie 2015, nepublicată – toate citate în A. Barbu. G. Tudor, A.M. Șinc, Codul de procedură penală adnotat cu jurisprudență națională și europeană, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 782; În același sens, A. Crișu, Drept procesual penal. Partea specială, Ed. Hamangiu, București, 2019, p. 241.
[2] A se citi art. 341 alin. (8) pentru actuala reglementare.
[3] Apelul, fiind o cale ordinară de atac, poate fi exercitat numai împotriva hotărârilor care nu sunt definitive.
[4] M. Of. nr. 154 din 19 februarie 2018.
[5] ÎCCJ, s. pen., dec. nr. 8/12.01.2017, disponibilă pe www.scj.ro; În același sens, Trib. București, s. I pen., dec. nr. 908/R/2005, nepublicată, citată în L. Mera, L. Rog, L. Savonea, R. Budăi, Codul de procedură penală, Ed. C.H. Beck, București, 2008, pp. 1162-1164; A. Zarafiu, C. Bălan, I.-P. Chiș, Procedură penală. Partea generală. Partea specială. Culegere de teste grilă comentate și explicate. Ediția 3, Ed. C.H. Beck, București, 2019, p. 329.
[6] Cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 426 lit. a) și i) pot fi invocate și împotriva sentinței primei instanțe, nefiind necesar să rămână definitive în fața instanței de apel.
[7] C.A. București, S. I pen., dec. pen. nr. 357 din 24.06.2016, citată în T. Manea, A.S. Uzlău, C. Voicu, Camera preliminară. Practică judiciară, Ed. Hamangiu, 2017, pp. 305-306.
[8] A. Crișu, op. cit., p. 292. În același sens, B. Micu, R. Slăvoiu, A.-G. Păun, Procedură penală. Curs pentru admiterea în magistratură și avocatură. Teste-grilă. Ediția a 3-a, Ed. Hamangiu, București, 2017, p. 537; M. Udroiu (coord.), A. Andone-Bontaș, G. Bodoroncea, S. Bogdan, M. Bulancea, D.-S. Chertes, I.-P. Chiș, V. Constantinescu, D. Grădinaru, C. Jderu, I. Kuglay, C. Meceanu, I. Nedelcu, L. Postelnicu (Cojocaru), S. Rădulețu, A.-M. Șinc, R. Slăvoiu, I. Tocan, A.-R. Trandafir, M. Vasiescu, G. Zlati, Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, Ediția 2, Ed. C.H. Beck, București, 2017, p. 1696; M. Udroiu, Procedură penală. Partea specială. Ediția 6, Ed. C.H. Beck, București, 2019, pp. 612-613.
[9] N. Volonciu (coord. Științific), A.S. Uzlău (autor coord.), R. Moroșanu, V. Văduva, D. Atasiei, C. Ghigheci, C. Voicu, G. Tudor, T.-V. Gheorghe, C.M. Chirița, T. Manea, Codul de procedură penală comentat. Ediție aniversară Nicolae Volonciu – 90 de ani, Ed. Hamangiu, București, 2017, p. 1237.
[10] Într-o altă lucrare (A. Barbu. G. Tudor, A.M. Șinc, op. cit., pp. 816-817), această soluție din practică a fost prezentată in extenso, menționându-se următoarele: „Contestația în anulare este inadmisibilă dacă este declarată împotriva hotărârilor care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel, fiind fără cale de atac sau supuse celeilalte căi de atac ordinare – contestația. Aceasta, întrucât, potrivit art. 432 alin. (1) C. pr. pen., „instanța (…), dacă găsește contestația întemeiată, desființează prin decizie hotărârea a cărei anulare se cere și procedează fie de îndată, fie acordând un termen, după caz, la rejudecarea apelului [și nu a contestației – n.n.] sau la rejudecarea cauzei după desființare”, iar conform art. 432 alin. (4) C. pr. pen., „Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă.” Astfel fiind, dacă am considera admisibilă contestația în anulare declarată împotriva hotărârilor pentru care legea prevede calea de atac a contestației, ar însemna ca împotriva hotărârii date ulterior admiterii căii extraordinare de atac și rejudecării cauzei să poată fi declarat apelul, deși este o cauză pentru care legea nu prevede nicio cale de atac – situația din speță – sau prevede contestația drept cale de atac. Prin urmare, potrivit Codului de procedură penală în vigoare, contestația în anulare, indiferent de motivul invocat, poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, pentru că numai aceste hotărâri sunt susceptibile de a fi atacate cu apel. În consecință, este inadmisibilă contestația în anulare declarată împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară respinge plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, în condițiile art. 340-341 C. pr. pen., întrucât art. 341 alin. (8) prevede că aceasta este definitivă, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu este vorba despre o hotărâre prin care instanța să fi soluționat fondul cauzei (pronunțându-se potrivit art. 396 și/sau art. 397 C. pr. pen. privind rezolvarea acțiunii penale și/sau civile)”. În același sens, C.A. București, s. a II-a pen., sent. nr. 70/F din 10 aprilie 2015, nepublicată; C.A. Suceava, s. pen., dec. nr. 505 din 25 septembrie 2014, nepublicată – ambele citate în aceeași lucrare.
[11] P. Buneci (coord.), Gh. Șerban, I. Ciolcă, I. Dragnea, A. Vasilache, S. Crețu, A. Pichler, I. Vasilache, V. Stoica, D. Tițian, M. Jiganie-Șerban, Noul Cod de procedură penală. Note. Corelații. Explicații, Ed. C.H. Beck, București, 2014, p. 505.
[12] Art. 426 lit. a) teza I C. pr. pen.
[13] Nu putem fi de acord cu această opinie. În esență, autorul își fundamentează opinia pe o hotărâre a instanței supreme prin care s-a stabilit instanța competentă să judece respectiva contestație în anulare. Prin urmare, ÎCCJ nu a stabilit dacă acea cale de atac este admisibilă sau nu, ci doar și-a exercitat o atribuție legală, aceea de a pronunța un regulator de competență în cazul unui conflict de competență apărut între două instanțe.
[14] Gh. Mateuț, Contestația în anulare, între trecut și prezent, în reglementarea codului de procedură penală în vigoare, articol publicat în Revista Universul Juridic nr. 2, februarie 2016, p. 58, paragrafele 80-81 – disponibil aici http://revista.universuljuridic.ro/contestatia-in-anulare-intre-trecut-si-prezent-in-reglementarea-codului-de-procedura-penala-in-vigoare/10/.
[15] „ÎCCJ, Secţia Penală, Decizia nr. 3278/2008, cit. de F. D. Căşuneanu, op. cit., p. 171 (instanţa supremă a decis că, spre deosebire de revizuire, care poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care a fost rezolvat fondul cauzei, contestaţia în anulare poate fi exercitată împotriva hotărârilor penale definitive, inclusiv a celor prin care s-a dispus transferarea persoanelor condamnate, întrucât legiuitorul nu a făcut nicio distincţie, după cum prin hotărârea penală definitivă supusă contestaţiei în anulare a fost rezolvat sau nu fondul cauzei). În acelaşi sens, ÎCCJ, Secţia Penală, Decizia nr. 2203/2011, ibidem (S-a decis că este admisibilă contestaţia în anulare formulată împotriva unei decizii definitive prin care a fost respinsă calea de atac împotriva unei încheieri de menţinere a măsurii preventive pronunţată în cursul judecării cauzei pe fond)” – ambele decizii sunt disponibile pe www.scj.ro.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.