Răspunderea pentru daunele produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic
Mihai-Bogdan Ionescu-Lupeanu - aprilie 5, 20231. Introducere. Una dintre consecințele existenței unui bogat capital natural pe teritoriul României o constituie și incidența sporită a pagubelor cauzate de fauna sălbatică avutului privat sau public, motiv pentru care a fost necesară adoptarea unei politici constante de prevenire și compensare a acestora.
În acest sens, printre principalele atribuții ale autorității publice centrale care răspunde de vânătoare și asigură administrarea faunei cinegetice (Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor) se numără: acordarea nivelului de prevenție și intervenție anual, pentru prevenirea pagubelor și accidentelor cauzate de speciile strict protejate enumerate în anexa nr. 2 a Legii nr. 407/2006, stabilirea, împreună cu reprezentanți ministerelor de resort, a măsurilor necesare menținerii echilibrului ecologic și prevenirii pagubelor cauzate de vânat culturilor agricole, animalelor domestice și fondului forestier, respectiv stabilirea modelului-cadru al acordului de colaborare între gestionarul fondului cinegetic și unitățile administrativ-teritoriale de pe raza fondului cinegetic, care include, printre altele, prevederi clare referitoare la informare periodică a celor din urmă asupra situațiilor în care se pot produce pagube proprietarilor de terenuri agricole sau animale domestice[1].
Art. 13 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și protecției fondului cinegetic[2], cu modificările și completările ulterioare, stabilește la nivel de principiu că „Pentru pagubele și/sau daunele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, cuprinse în anexele nr. 1 și 2, se acordă despăgubiri”.
Mai mult, în scopul limitării prejudiciilor, „Exemplarele din speciile admise la vânătoare, care produc pagube culturilor agricole, silvice sau animalelor domestice, pot fi vânate și în afara perioadei legale de vânătoare, în condițiile aprobării administratorului”[3].
2. Instituția răspunderii pentru daunele produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic este cea dintâi dintre formele răspunderii juridice civile pentru daunele cauzate de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic care a beneficiat de o reglementare derogatorie de la dreptul comun[4].
2.1. Sediul materiei se găsește în prevederile art. 13 alin. (2)-(5), (8) și (9) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare:
„(2) Despăgubirile pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 1 se suportă după cum urmează:
a) pentru pagubele produse în fondurile cinegetice și în intravilan – de gestionarul faunei cinegetice de pe cuprinsul fondurilor cinegetice în cauză, dacă acesta nu și-a îndeplinit obligațiile pentru prevenirea pagubelor;
b) pentru pagubele produse în ariile naturale protejate, neincluse în fonduri cinegetice sau în care vânătoarea nu este admisă – de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, din bugetul aprobat cu această destinație.
(3) Pentru situațiile în care gestionarul și-a realizat cota de recoltă pe sezonul încheiat, a asigurat hrana complementară, apa, după caz, și a efectuat 3 acțiuni de îndepărtare a faunei cinegetice la solicitarea utilizatorului terenului agricol, iar proprietarul a recoltat cultura agricolă până pe 15 decembrie a anului în curs, cu excepția pachetelor de agromediu, despăgubirile pentru pagubele produse de exemplare din speciile de faună cinegetică cuprinse în anexa nr. 1 se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare, prin structurile teritoriale de specialitate, din bugetul aprobat cu această destinație.
(4) Proprietarii de culturi agricole/silvice nu sunt obligați să asigure paza culturilor agricole/silvice și să amplaseze mijloace de îndepărtat exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic.
(5) Despăgubirile pentru pagubele și/sau daunele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 2 se suportă de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, din bugetul aprobat cu această destinație. Dacă există un protocol interinstituțional cu autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, plata se poate face și prin intermediul consiliului județean.
(…)
(8) Constatarea pagubelor, evaluarea acestora și stabilirea răspunderii civile se realizează de către comisia de constatare în termen de maximum 72 de ore de la depunerea cererii scrise de către persoana păgubită la unitatea administrativ-teritorială pe teritoriul căreia s-au/s-a produs paguba și/sau dauna.
(9) Plățile despăgubirilor către beneficiari se fac în termen de maximum 30 de zile de la data comunicării deciziei de plată de către conducătorul structurilor teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de vânătoare sau ale autorității publice centrale pentru protecția mediului, în funcție de domeniul de competență. Decizia de plată se emite în termen de 10 zile lucrătoare de la constatarea pagubelor și/sau daunelor”.
Prevederile art. 13 din Legea nr. 407/2006 se completează cu cele ale legislației secundare, respectiv cu cele ale H.G. nr. 3/2023 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor pentru pagubele și/sau daunele produse de speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexele nr. 1 și 2 la Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 și unele măsuri de punere în aplicare a acesteia[5].
Edictarea acestui ultim act normativ a constituit o necesitate generată de schimbarea de paradigmă în materia răspunderii pentru daunele produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, intervenită ca urmare a modificărilor și completărilor aduse art. 13 din Legea nr. 407/2006 prin Legea nr. 13/2020[6]. Potrivit Notei de fundamentare a H.G. nr. 3/2023, „Din datele deținute de către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și din sesizările proprietarilor de culturi agricole, silvice și de animale domestice a rezultat că actuala modalitate de constatare a pagubelor și de stabilire a răspunderii civile este greoaie și uneori nefuncțională. Din această cauză, pentru unele pagube, nu a putut fi stabilită răspunderea civilă, fapt ce a generat tensiuni între proprietarii păgubiți și gestionarii faunei cinegetice, precum și litigii ale acestora cu administratorul fondului cinegetic național și cu autoritatea publică centrală pentru protecția mediului (în prezent, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor)”[7].
Reglementarea răspunderii pentru daunele produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic a fost percepută la nivel guvernamental ca o modalitate eficientă și puțin oneroasă pentru bugetul de stat, de gestionare a conflictelor dintre gestionarii faunei cinegetice și proprietarii culturilor agricole, silvice și animalelor domestice. În paralel, o atenție deosebită a fost acordată prevenției, prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 827/2023 fiind aprobat Ghidul de finanțare a Programului privind protecția speciilor de faună sălbatică, prin instalarea de echipamente și/sau dispozitive de tipul gardurilor electrice ori a altor mijloace asemănătoare permise de lege, în vederea diminuării conflictelor și reducerii pagubelor cauzate de animale sălbatice[8].
În ceea ce ne privește considerăm că, în primul rând, prevederile art. 13 din Legea nr. 407/2006 și cele ale H.G. nr. 3/2023 sunt menite să contribuie la protecția speciilor de faună sălbatică, prin atenuarea conflictului om-faună sălbatică, contribuind la reducerea acțiunilor circumscrise sferei ilicitului penal pe care proprietarii culturilor agricole, silvice și animalelor domestice păgubiți s-ar putea considera îndrituiți moral să le exercite împotriva exemplarelor speciilor de faună sălbatică „stricătoare”.
2.2. Noțiunile de „culturi agricole”, „culturi silvice” și „animalele domestice”. În accepțiunea legislației cinegetice, prin noțiunile de „culturi agricole” și „culturi silvice” se înțeleg „culturile de plante de câmp, de plante furajere și de plante tehnice, culturile de plante medicinale, aromatice și ornamentale, culturile de plante legumicole, culturile de arbuști fructiferi și decorativi, culturile din pepinierele pomicole și viticole, plantațiile de pomi fructiferi, plantațiile viticole, culturile de ciuperci, vegetația ierboasă de pe pășuni, izlazuri și fânețe, în orice stadiu de dezvoltare”[9], respectiv „arbori aflați în diverse stadii de dezvoltare, culturile de răchită, culturile de puieți din solare și pepiniere, puieții, lăstarii și pomii de Crăciun”[10].
În ceea ce privește noțiunea de „animale domestice”, prin aceasta se înțeleg „exemplarele din speciile de animale vertebrate și nevertebrate, inclusiv albinele, în orice stadiu de dezvoltare, care trăiesc și se reproduc în condiții create de om și care sunt dependente de acesta, cu excepția celor care trăiesc în ape naturale și în orice formă de amenajare de apă în scop piscicol, fauna de interes cinegetic ținută în captivitate pentru colonizări și repopulări, precum și exemplarele din speciile de interes cinegetic din crescătorii și complexuri de vânătoare autorizate”[11].
Apreciem că s-ar impune reglementarea printr-un act normativ cu putere de lege a instituției răspunderii juridice pentru daunele produse exemplarelor de faună deținute în amenajări piscicole, crescătorii de vânat și complexuri de vânătoare de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic. Preconizăm că în viitorul apropiat, direct proporțional cu creșterea efectivelor speciilor strict protejate (în special a efectivelor carnivorelor mari) și proliferarea activităților amenajărilor piscicole, crescătorilor de vânat și complexurilor de vânătoare, vom asista la o exacerbare a daunelor provocate acestor sectoare de activitate de către exemplare din speciile de faună sălbatică de interes cinegetic, și ca urmare, o creștere a numărului de litigii aflate pe rolul instanțelor de judecată și a căror rezolvare este lăsată în seama dreptului comun.
2.3. Noțiunea de „pagubă produsă culturilor agricole, silvice și animalelor domestice” este definită ca fiind „modificarea integrității fizice și/sau a funcțiilor fiziologice a acestora, afectarea regenerării și/sau diminuarea producției culturilor agricole și silvice, rănirea și/sau moartea animalelor domestice, după caz, de unul sau mai multe exemplare din speciile de faună de interes cinegetic”[12].
2.4. Subiectele răspunderii juridice
În mod redundant, art. 8 alin. (1)-(4) din H.G. nr. 3/2023 reiau prevederile art. 13 alin. (2), (3) și (5) din Legea nr. 407/2006.
Stabilirea răspunderii civile pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către exemplarele speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic în sarcina unei persoane juridice sau a unei autorități este dictată de încadrarea speciei de faună sălbatică în anexa nr. 1 a Legii nr. 407/2006 – a speciilor a căror vânare este permisă – sau în anexa nr. 2 a aceluiași act normativ, a speciilor a căror vânare este interzisă.
Astfel, în producerii pagubele culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către exemplarele speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic a căror vânare este permisă, în fondurile cinegetice și în intravilanul localităților din cuprinsul acestora, răspunderea civilă este în sarcina:
– gestionarului faunei cinegetice din fondul cinegetic, dacă acesta nu și-a îndeplinit toate obligațiile pentru prevenirea pagubelor;
– autorității publice centrale care răspunde de vânătoare, prin structurile sale teritoriale, dacă atât gestionarul cât și proprietarii și-au îndeplinit toate obligațiile;
Repararea prejudiciului este în sarcina autorității publice centrale pentru protecția mediului, prin Agenția Națională pentru Protecția Mediului (A.N.P.M.) și instituțiile subordonate acesteia sau prin Administrația Rezervației Biosferei Delta Dunării (A.R.B.D.D.), dacă fie prejudiciul a fost produs de speciile listate în anexa nr. 1 a Legii nr. 407/2006, în ariile naturale protejate, neincluse în fondurile cinegetice sau în cele în care vânătoarea nu este admisă, fie a fost cauzat de exemplare din speciile de faună sălbatică de interes cinegetic listate în anexa nr. 2 a Legii nr. 407/2006.
După cum în mod corect s-a reținut, „în paralel cu instituirea unei răspunderi civile delictuale subiective (în cazul gestionarului care nu și-a îndeplinit obligațiile de prevenire a pagubei ce-i reveneau, în mod culpabil) legislația în vigoare a instituit și o răspundere legală a autorităților publice centrale din domeniul silviculturii și al protecției mediului în celelalte situații prevăzute de lege, în care despăgubirile se acordă din bugetele special aprobate cu această destinație, aparținând acestor autorități”[13].
Observăm că legiuitorul a evitat să tranșeze expres asupra răspunderii proprietarului culturilor agricole, silvice și animalelor domestice în cazul neîndeplinirii de către acesta a obligațiilor ce îi revin. Considerăm că prejudiciul rămâne în sarcina proprietarului păgubit în situația producerii lor de către exemplarele de faună listate în anexa nr. 1 a Legii nr. 407/2006, în fondurile cinegetice și în intravilanul localităților din cuprinsul acestora, sub condiția îndeplinirii de către gestionarul faunei cinegetice a tuturor obligațiilor ce îi incumbă. Apreciem că interpretarea noastră face, nu în ultimul rând, aplicația principiului de drept exprimat prin adagiul „nemo auditur propriam turpitudinem allegans” (nimeni nu poate invoca propria culpă). Considerăm că la o viitoare modificare a legislației se impune stabilirea răspunderii civile în sarcina acestuia, cu atât mai mult cu cât precedentul există, în acest caz exemplificativă fiind răspunderea stabilită în sarcina conducătorului autovehiculului pentru pagubele produse în urma accidentelor de circulație în care sunt implicate exemplare din speciile de faună de interes cinegetic, în cazul producerii accidentelor în porțiunea de drum aflată sub incidența indicatorului „atenție animale”.
2.5. Constatarea și evaluarea pagubelor produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice este în sarcina comisiei de constatare, constituită în acest scop. Fac parte din comisie câte un reprezentant al următoarelor entități: unitatea administrativ-teritorială pe a cărei rază de competență s-a produs paguba, direcția județeană pentru agricultură și structura teritorială a autorității publice centrale care răspunde de vânătoare ori structura teritorială a autorității publice centrale pentru protecția mediului, după caz[14].
Demararea procedurii de constatare și evaluarea a pagubelor produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către exemplare din speciile de interes cinegetic este inițiată prin depunerea la sediul unității administrativ-teritorială pe a cărei rază de competență s-a produs evenimentul, în termen de maxim 48 de ore de la momentul constatării existenței daunei, a cererii scrise a proprietarului păgubit. Nedepunerea cererii scrise, al cărei formular constituie anexa nr. 1 a H.G. nr. 3/2023, atrage decăderea din dreptul de a solicita stabilirea pagubei și despăgubirea potrivit prevederilor acesteia[15].
Convocarea comisiei, a proprietarului păgubit și a gestionarului fondului cinegetic sau a administratorului ariei naturale protejate se face în scris, prin orice mijloace de comunicare, cu confirmare de primire, în termen de maximum 24 de ore de la data înregistrării cererii de dezdăunare. Efectuarea convocării este în sarcina primarului unității administrativ-teritoriale, sub condiția verificării prealabile a calității de proprietar sau reprezentant (legal ori convențional) al proprietarului culturii agricole, silvice și animalului domestic a solicitantului. Din economia legii deducem că în situația în care în persoana solicitantului nu se întrunește calitatea de proprietar sau reprezentant al acestuia, primarul nu va proceda la inițierea procedurii de constatare și evaluarea a pagubelor produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către exemplare din speciile de interes cinegetic și sesizarea autorității publice centrale care răspunde de vânătoare sau a structurii sale teritoriale ori Gărzii Naționale de Mediu, în vederea aplicării solicitantului a sancțiunii contravenționale prevăzute și sancționate de art. 11 alin. (1) lit. j) teza a II-a din H.G. nr. 3/2023[16]. În considerația prevederilor art. 15 alin. (1) [„Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori”] și (2) [„Pot fi agenți constatatori: primarii (…)”] din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor[17], aprobată prin Legea nr. 180/2002[18], cu modificările și completările ulterioare, apreciem că, pe viitor, se impune completarea art. 12 din H.G. nr. 3/2023, în sensul stabilirii competenței primarului unității administrativ-teritoriale de a constata și sancționa fapta prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. j) teza a II-a din H.G. nr. 3/2023, prin introducerea unui nou aliniat, aliniatul (2), cu următorul text: „Constatarea contravenției prevăzute la art. 11 alin. (1) lit. j) și aplicarea sancțiunilor se face și de către primarul unității administrativ-teritoriale căreia i-a fost transmisă solicitarea pentru convocarea comisiei în vederea acordării de despăgubiri pentru pagube”.
Considerăm că se impune (și) reglementarea parcursului cererilor greșit îndreptate către o unitate administrativ-teritorială. În acest sens apreciem că s-ar impune stabilirea în sarcina unității administrativ-teritoriale de a obligației de a transmite cererea și documentele atașate, pe cale administrativă, în regim de urgență, către unitatea administrativ-teritorială competentă.
Proprietarului păgubit – personal sau prin reprezentant (legal ori convențional) – și, după caz, gestionarului fondului cinegetic sau administratorului ariei naturale protejate le incumbă obligația de a participa la constatarea pagubei[19].
Un rol important în gestionarea problematicii specifice constatării și evaluării pagubelor produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice revine primarului unității administrativ-teritoriale în sarcina căruia sunt puse o serie de obligații, cum ar fi:
─ afișarea, la sediul și pe site-ul primăriei, a planului de situație al unității administrativ-teritoriale „cu limitele fondurilor cinegetice și ale ariilor naturale protejate de pe teritoriul acesteia, precum și datele de contact ale gestionarilor faunei cinegetice și ale administratorilor ariilor naturale protejate, transmise de către structurile teritoriale ale autorității publice centrale care răspunde de vânătoare și/sau cele ale autorității publice centrale pentru protecția mediului, după caz” și respectiv a unei sinteze a H. G. nr. 3/2023 care să cuprindă și „obligațiile ce revin proprietarilor de culturi agricole, silvice sau de animale domestice, precum și documentele doveditoare asociate”;
─ înregistrarea sesizărilor scrise ale proprietarilor culturilor agricole, silvice şi animalelor domestice, „cu privire la prezența în apropierea sau în interiorul culturilor agricole sau silvice sau în apropierea stupinelor/cirezilor/turmelor/cârdurilor de animale domestice a unor exemplare din speciile de faună de interes cinegetic care pot produce pagube și să le transmită în ziua primirii, cu confirmare de primire, către gestionarul faunei cinegetice din fondul cinegetic și/sau către administratorul ariei naturale protejate, după caz, pe a cărei suprafață acestea sunt prezente”[20].
În cazul fondurilor cinegetice situate de-a lungul frontierei de stat, primarului unității administrativ-teritoriale îi incumbă (și) obligația de a solicita „consiliului local emiterea de hotărâri ale acestuia, valabile pe un sezon de vânătoare, prin care să se admită organizarea și desfășurarea de către gestionarii fondurilor cinegetice a acțiunilor de alungare și de recoltare a exemplarelor de animale sălbatice care produc pagube culturilor agricole, silvice și animalelor domestice pe adâncimea de 500 metri de la fâșia de protecție a frontierei de stat către interior”[21].
Neîndeplinirea obligațiilor este sancționată contravențional, cu amenda de la 1.000 la 2.000 de lei[22].
Membrii comisiei de constatare și evaluare a pagubelor produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice se întrunesc la sediul unității administrativ-teritoriale la data și ora stabilită de către unitatea administrativ-teritorială, după consultarea instituțiilor care fac parte din comisie, într-un termen de maximum 48 de ore de la data transmiterii convocării[23]. Potrivit art. 4 alin. (19) din H.G. nr. 3/2023, „renunțarea, în scris, la solicitarea despăgubirii, indiferent de momentul la care se face aceasta, dar nu mai târziu de termenul prevăzut la alin. (5), duce la închiderea procedurii de stabilire a pagubei și de acordare a despăgubirii”. Interpretăm textul în sensul că renunțarea poate avea loc și după momentul întrunirii comisiei la sediul unității administrativ-teritoriale, sub condiția încadrării în termenul de 48 de ore de la momentul transmiterii convocării. Apreciem că renunțarea la solicitarea de despăgubiri poate interveni oricând însă, dat fiind numărul de instituții implicate și cheltuielile pe care procedura le implică, credem că se impune ca, în cazul în care renunțarea se produce după momentul comunicării convocării comisiei, să se reglementeze o procedură simplificată de obligare a autorului cererii de despăgubire la plata cheltuielilor efectuate de către instituțiile sau persoanele implicate, în acest sens procedura pentru cererile de valoare redusă putând constitui un model demn de luat în seamă.
Hotărârile comisiei se iau cu votul tuturor celor trei membri, cu consemnarea votului fiecăruia și motivarea în situații de opinii divergente, abținerea nefiind posibilă[24]. Din economia textului apreciem că motivarea, în acest caz, nu este în sarcina doar a celui care formulează o opinie diferită, ci a tuturor membrilor, deci și a celor care au opinia majoritară.
Constatarea pagubelor, evaluarea acestora, stabilirea răspunderii civile și a cuantumului despăgubirilor se realizează numai în prezența tuturor membrilor comisiei și presupune atât administrarea probei cu înscrisuri (care apreciem că se poate realiza în orice locație), cât și constatarea la fața locului[25].
DOWNLOAD FULL ARTICLE[1] Art. 6 alin. (1) lit. f1), i) și w) din Legea nr. 407/2006.
Potrivit art. 3.1. din modelul-cadru al acordului de colaborare dintre gestionarul fondului cinegetic și unitățile administrativ-teritoriale de pe raza fondului cinegetic, prevăzut ca anexă a Ordinului ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1570/2022 privind stabilirea modelului-cadru al acordului de colaborare dintre gestionarul fondului cinegetic și unitățile administrativ-teritoriale de pe raza fondului cinegetic (M. Of. nr. 633 din 28 iunie 2022), „Gestionarul fondului cinegetic informează unitățile administrativ-teritoriale de pe raza fondului cinegetic cu privire la: (…) obligațiile legale pe care proprietarii de terenuri, de culturi agricole/silvice și de animale domestice le au în ceea ce privește practicarea vânătorii, prevenirea pagubelor și acordarea de despăgubiri pentru pagubele produse de animalele sălbatice”.
[2] M. Of. nr. 944 din 22 noiembrie 2006.
[3] Art. 36 din Legea nr. 407/2006.
[4] A se vedea art. 15 din Legea fondului cinegetic și a protecției vânatului nr. 103/1996, republicată (M. Of. nr. 328 din 17 mai 2002), și legislația secundară, recte Ordinul ministrului agriculturii și alimentației nr. 567/1999 pentru aprobarea Normelor privind protecția culturilor agricole, silvice și a animalelor domestice împotriva pagubelor care pot fi cauzate de vânat (M. Of. nr. 252 din 7 iunie 2000).
[5] M. Of. nr. 18 din 6 ianuarie 2023.
[6] M. Of. nr. 14 din 10 ianuarie 2020.
Remarcăm adoptarea H.G. nr. 3/2023 cu o întârziere apreciabilă, în condițiile în care art. II din Legea nr. 13/2020 prevedea că: „Modalitatea de acordare a despăgubirilor pentru pagubele sau daunele produse de speciile de faună cinegetică din anexele nr. 1 și 2 la Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, se adoptă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
[7] Material disponibil pe pagina web oficială a Guvernului României, la adresa https://gov.ro/ro/guvernul/procesul-legislativ/note-de-fundamentare/nota-de-fundamentare-hg-nr-3-04-01-2023&page=1. Accesată la data de 2 martie 2023.
[8] M. Of. nr. 275 din 3 aprilie 2023.
[9] Art. 2 lit. c) din H.G. nr. 3/2023.
[10] Art. 2 lit. d) din H.G. nr. 3/2023.
[11] Art. 2 lit. a) din H.G. nr. 3/2023.
Considerăm salutară definirea noțiunii în contextul reglementării daunelor cauzate șeptelui de către exemplarele speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic, în ceea ce privește criticând în trecut inexistența unei definiții a noțiunii de „animale domestice” în legislația cinegetică, cu consecința interpretării ei în înțelesul uzual (Mihai-Bogdan Ionescu-Lupeanu, Regimul juridic al faunei sălbatice terestre și acvatice pe plan național și internațional, Ed. Hamangiu, București, 2022, p. 152).
[12] Art. 2 lit. g) din H.G nr. 3/2023.
[13] Daniela Marinescu, Maria-Cristina Petre, Tratat de Dreptul mediului, ediția a V-a, revizuită și adăugită, Ed. Universitară, București, 2014, p. 743.
[14] Este competentă structura teritorială a autorității publice centrale care răspunde de vânătoare, dacă paguba a fost produsă în fondurile cinegetice și în intravilanul/intravilanele cuprinse în schița/schițele acestora de către exemplare din speciile prevăzute în anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, sau structura teritorială a autorității publice centrale pentru protecția mediului, dacă paguba s-a produs în ariile naturale protejate neincluse în fondurile cinegetice sau în cele în care vânătoarea nu este admisă sau paguba a fost produsă de către exemplare din speciile prevăzute în anexa nr. 2 la Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de locul producerii pagubei [art. 3 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 3/2023].
Obligația desemnării reprezentantului instituțiilor incumbă conducătorilor acesteia, sub sancțiunea amenzii contravenționale de la 1.000 la 2.000 de lei, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât să fie considerată, potrivit legii, infracțiune [art. 11 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 3/2023 raportat la art. 3 alin. (3) al aceluiași act normativ].
[15] Art. 4 alin. (18) din H.G nr. 3/2023.
[16] „Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii, infracțiuni și se sancționează cu amendă de la 1.000 de lei la 2.000 de lei: transmiterea (…) de solicitări la unitatea administrativ-teritorială pentru convocarea comisiei în vederea acordării de despăgubiri (…) de către persoane care nu au calitatea de proprietar al bunurilor distruse ori de reprezentant legal ori convențional al acestora”.
[17] M. Of. nr. 410 din 25 iulie 2001.
[18] M. Of. nr. 268 din 22 aprilie 2002.
[19] Art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 3/2023.
[20] Art. 3 alin. (4) și (5) din H.G. nr. 3/2023.
[21] Art. 3 alin. (6) din H.G. nr. 3/2023.
[22] Art. 11 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 3/2023 raportat la art. 3 alin. (4)-(6) din același act normativ.
[23] Art. 4 alin. (5) din H.G. nr. 3/2023.
[24] Art. 5 alin. (1) și (4) din H.G. nr. 3/2023.
[25] Art. 5 alin. (2) din H.G. nr. 3/2023.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.