O scurtă analiză a infracțiunii de furt de produse ale fondului forestier național și vegetației forestiere din afara acestuia
Ștefania-Diana Ioniță-Burda - iulie 9, 2023Nu constituie posesie stăpânirea unui bun de către un detentor precar, precum[22]:
– locatarul, comodatarul, depozitarul, creditorul gajist;
– titularul dreptului de superficie, uzufruct, uz, abitaţie sau servitute, faţă de nuda proprietate;
– fiecare coproprietar, în proporţie cu cotele-părţi ce revin celorlalţi coproprietari;
– orice altă persoană care, deţinând temporar un bun al altuia, este obligată să îl restituie sau care îl stăpâneşte cu îngăduinţa acestuia.
Detentorul precar poate invoca efectele recunoscute posesiei numai în cazurile şi limitele prevăzute de lege[23].
(b) Luarea trebuie să se facă fără consimţământul posesorului sau detentorului.
Această cerinţă a elementului material presupune ca, în momentul comiterii faptei, victima fie să fi avut discernământ şi să nu-şi fi dat acordul fie să nu fi avut discernământ, fiind în incapacitate de a-şi manifesta consimţământul.
În cazul variantei agravate [prevăzute la alin. (2)], sunt prevăzute (suplimentar) trei cerințe care particularizează elementul material al infracțiunii, respectiv:
(a) Luarea trebuie să se facă de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică ori paralizantă;
Cerinţa elementului material presupune ca, în momentul comiterii acțiunilor ce constituie element material al infracțiunii, să poarte ascunse acele obiecte.
Arme sunt considerate instrumentele, dispozitivele sau piesele declarate astfel prin dispoziţii legale[24].
Substanță narcotică sau paralizantă este acea substanță care provoacă, artificial, prin acțiunea asupra centrilor nervoși, o stare caracterizată prin pierderea cunoștinței, relaxare musculară, diminuarea sensibilității și a reflexelor[25].
Este necesar ca obiectele respective să fie purtate asupra sa, dar fără a fi la vedere ori a fi folosite.
(b) Luarea trebuie să se facă în timpul nopţii.
Cerinţa elementului material presupune ca acțiunile ce constituie element material al infracțiunii să fie desfășurate în intervalul de timp cuprins între apusul soarelui şi răsăritul lui, când este întuneric.
Intervalul de timp nu este unul dinainte stabilit, el variind în funcţie de anotimp, poziţie geografică, condiţii meteo etc.[26], instanța fiind cea care stabilește condițiile obiective în care fapta a fost comisă.
(c) Luarea trebuie să se facă în pădurea situată în arii naturale protejate de interes naţional.
Aria naturală protejată este definită puțin diferit în reglementările interne. Astfel:
– în reglementarea cadru privind protecția mediului, aria naturală protejată este considerată acea zonă terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi având un regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau culturală deosebită[27];
– în reglementarea sectorială privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice, aria naturală protejată este considerată zona terestră şi/sau acvatică în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică ori culturală deosebită, care are un regim special de protecţie şi conservare, stabilit conform prevederilor legale[28].
În ceea ce privește ariile naturale protejate de interes național, acestea sunt rezervaţiile ştiinţifice, parcurile naţionale, monumentele naturii, rezervaţiile naturale, parcurile naturale[29].
(C) Urmarea imediată
Urmarea imediată constă în producerea unui prejudiciu.
Și la această faptă, valoarea acestui prejudiciu este stabilită prin raportare la preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei, după cum urmează:
– de cel puţin 5 ori mai mare [varianta prevăzută la alin. (1) lit. a)];
– de cel puţin 5 ori mai mare (când fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a prejudiciului produs depăşeşte această limită) [varianta prevăzută la alin. (1) lit. b)];
– de cel puţin 20 de ori mai mare [varianta prevăzută la alin. (1) lit. c)];
– de cel puţin 50 de ori mai mare [varianta agravată prevăzută la alin. (1) lit. d)];
– de până la 5 ori [varianta prevăzută la alin. (11) lit. a)]
– între 5 ori şi de cel mult 20 de ori mai mare [varianta prevăzută la alin. (11) lit. b)];
– de cel puţin 20 de ori mai mare [varianta prevăzută la alin. (11) lit. c)].
În doctrină, față de acest criteriu valoric și inconsecvența legiuitorului, au fost exprimate unele critici[30].
Curtea Constituțională a României, fiind sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108 şi art. 110 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, precum şi a dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, prin Decizia nr. 1593/09.12.2010[31], a respins, (a) ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, și (b) ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 şi art. 110 din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic.
Curtea a reținut că determinarea preţului mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior se realizează în baza unor criterii obiective şi legale (cu referire la anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 86/2006), cu înlăturarea oricăror elemente subiective sau discreţionare care ar putea duce la încălcarea principiului legalităţii incriminării.
De asemenea, Curtea a mai reținut că stabilirea valorii materialului lemnos sustras se face raportat la o limită minimă şi maximă faţă de preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior și că, chiar dacă valoarea acestui preţ oscilează de la an la an, limitele minime şi maxime care sunt determinante în stabilirea pedepselor vor fi aceleaşi.
Mai mult, Curtea a concluzionat că existenţa infracţiunilor silvice este condiţionată nu de valoarea, ci de volumul masei lemnoase extrase și că, astfel, se dă satisfacţie deplină principiului legalităţii incriminării şi se elimină arbitrarul în calificarea juridică a infracţiunilor silvice.
Destul de recent, Curtea Constituțională a României, fiind sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (1) lit. a) și art. 109 alin (I) lit. a) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, prin Decizia nr. 51/22.01.2019[32], a respins ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii și a constatat că sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Curtea a constatat că, la nivelul legii, sunt satisfăcute exigențele minimale ale principiului constituțional al legalității incriminării, atât timp cât autoritatea de reglementare stabilește prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior pe baza unor parametri de natură legală ce impun operațiuni obiective, nediscreționare și fără adăugiri la voința legiuitorului.
Preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este reprezentat de preţul mediu de vânzare a unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la nivel naţional, determinat pe baza datelor statistice din anul anterior, comunicate de Institutul Naţional de Statistic[33].
De la 01.01.2018, preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, a fost stabilit la valoarea de 164 lei[34].
De asemenea, și în ce privește momentul temporal, la care se raportează această valoare, și consecințele majorării preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior (anterior modificării), ulterior comiterii faptei, au fost de natură a crea soluții diferite în practica judiciară.
Această stare de fapt a determinat declararea (de către procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ) unui recurs în interesul legii, privind consecinţele modificării (în sensul majorării) preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, în cazul infracţiunilor ce aduc atingere fondului forestier.
Prin Decizia nr. 12/18.02.2008[35], ÎCCJ a admis recursul în interesul legii și a stabilit că modificarea, în sensul majorării preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, intervenită ulterior comiterii faptei, conduce, în cazul infracţiunilor ce aduc atingere fondului forestier, la lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii, ceea ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În considerentele acestei decizii, Curtea a precizat că dispozițiile Codului silvic (1996) nu conţineau precizarea „preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei”, ci condiţionau doar (în mod generic) încadrarea juridică a faptei de valoarea pagubei determinată pe baza preţului mediu al aceleiaşi unităţi de masă lemnoasă, fără specificarea momentului ce trebuie avut în vedere la stabilirea preţului.
Curtea a apreciat că, atunci când, de la săvârşirea faptei până la judecarea definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe dispoziţii cu caracter normativ, prin care s-a modificat criteriul de stabilire a valorii pagubei ce determină, prin cuantumul ei, fie incriminarea faptei, fie agravarea încadrării juridice, se impune ca în astfel de situaţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 C. pen., să se aplice legea cea mai favorabilă.
Curtea a precizat că, în cazul infracţiunilor ce aduc atingere fondului forestier, majorarea ulterioară a preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior atrage raportarea cuantumului valorii pagubei produse prin fapta săvârşită anterior la noua limită valorică devenită criteriu de incriminare.
(D) Legătura de cauzalitate trebuie demonstrată, fiind urmări materiale.
6. Latura subiectivă a infracțiunii[36]
(A) Elementul subiectiv este reprezentat de intenţie directă calificată prin scop.
(B) Cerinţele elementului subiectiv
În cazul acestei fapte, este prezent scopul, respectiv trebuie să se urmărească însuşirea pe nedrept[37].
Aşa cum s-a subliniat în doctrina penală, absenţa scopului însuşirii pe nedrept face ca fapta fie să nu constituie infracţiune fie să constituie (eventual) o altă infracţiune[38].
7. Formele infracțiunii[39]
(A)Actele pregătitoare, sunt posibile, întrucât fapta este una comisivă.
(B) Tentativa, este posibilă, dar nu se pedepseşte.
(C) Consumarea intervine în momentul producerii prejudiciului.
(D) Epuizarea
Desfășurarea actelor de conduită incriminate poate continua şi ulterior momentului consumării, îmbrăcând forma infracţiunii continuate.
8. Propuneri pentru îmbunătățirea textului normei de incriminare[40]
(A) În art. 109 alin. (1) și (11) C. silv. (în forma în prezent în vigoare), legiuitorul precizează că furtul de puieţi sau lăstari (care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire), arbori (doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional), precum şi al oricăror alte produse specifice ale fondului forestier naţional, constituie infracţiune.
În alte situații, cum ar fi cele de la art. 107, 1071, 108, 110 C. silv., legiuitorul precizează că faptele acolo prevăzute constituie infracțiuni silvice.
Este de neînțeles rațiunea legiuitorului de a preciza că doar unele dintre fapte, respectiv faptele de: distrugere a fondului forestier național și vegetației forestiere din afara acestuia (art. 107 C. silv.), folosire fără drept a dispozitivelor speciale de marcat (art. 1071 C. silv.), pășunat fără drept în fondul forestier național (art. 108 C. silv.), și omisiune de reîmpădurire (art. 110 C. silv.), ar constitui infracțiuni silvice iar fapta de furt de produse ale fondului forestier național și vegetației forestiere din afara acestuia ar constitui infracțiune, dar nu o infracțiune silvică.
Suplimentar, apreciem a fi discutabilă opțiunea legiuitorului de a atribui titulatura de infracțiune silvică faptei de distrugere a fondului forestier național și vegetației forestiere din afara acestuia (art. 107 C. silv.), dar nu și faptei de furt de produse ale fondului forestier național și vegetației forestiere din afara acestuia (art. 109 C. silv.), în condițiile în care ambele fapte sunt variante de specie ale unor infracţiuni prevăzute în Codul penal, respectiv faptele de distrugere (art. 253 C. pen.), furt (art. 228 C. pen.) și furt calificat (art. 229 C. pen.).
Din punctul nostru de vedere, este evident că toate faptele incriminate în Codul silvic constituie încălcări ale dispozițiilor acestui act normativ și, având în vedere specificul ocrotirii fondului forestier național (și vegetației forestiere din afara acestuia) precum și particularitățile lor, toate sunt infracțiuni silvice.
Opinăm că, pentru identitate de rațiune, dar și unitate de redactare, se impune precizarea că toate faptele incriminate în Codul silvic constituie infracțiuni silvice.
În aceste condiții, propunem ca în art. 109 C. silv. să se precizeze expres că fapta „(…) constituie infracţiune silvică (…)”.
(B) În forma în vigoare înainte de modificarea survenită prin pct. 38-40 ale art. I din Legea nr. 197/2020, art. 109 C. silv. avea următoarea formulare „(1) Furtul de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, precum şi al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional constituie infracţiune şi se sancţionează după cum urmează (…)”.
Apreciem a fi mai puțin inspirată această modificare; bănuim că „separarea” puieţilor sau lăstarilor (la alin. 1) de arbori și alte produse specifice ale fondului forestier naţional (la alin. 11) a fost determinată de necesitatea modificării limitelor de pedeapsă.
Cu toate că, de principiu, poate fi justificată o astfel de opțiune, modalitatea de realizare este defectuoasă, în condițiile în care formularea normei de incriminare nu suporta o „disjungere”, având în vedere precizarea de la final „precum şi al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional” și văzând și pragurile valorice, destul de alambicat formulate și prevăzute la alin. (11) lit. a)-c), precum și particularizarea temporară „la data constatării faptei” de la aceste litere, care vine în contradicție cu deciziile CCR și ÎCCJ de mai sus și care ridică serioase probleme de legalitate.
Din punctul nostru de vedere, era de preferat păstrarea formulării inițiale și modificarea doar a limitelor de pedeapsă și a pragurilor valorice, precum și prevederea particularizării temporare „la data comiterii faptei”.
În aceste condiții, propunem ca art. 109 alin. (1) C. silv. să aibă următoarea formulare:
„(1) Furtul de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale ori de arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului forestier naţional, precum şi al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional constituie infracţiune silvică şi se sancţionează după cum urmează:
a) cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă, dacă valoarea prejudiciului produs este de până la 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei;
b) cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de cel puțin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei ori dacă fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată a materialului lemnos depăşeşte valoarea prevăzută la lit. a);
c) cu închisoare de la un an la 7 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras este de peste 20 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei (…)”.
(C) În art. 109 alin. (2) lit. c) C. silv. este prevăzută ca variantă agravată [limitele speciale ale pedepselor prevăzute la alin. (1) majorându-se cu jumătate], împrejurarea în care faptele prevăzute la alin. (1) și (11) se realizează în pădurea situată în arii naturale protejate de interes naţional.
Potrivit art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2007, se instituie (pentru asigurarea măsurilor speciale de protecţie şi conservare in situ a bunurilor patrimoniului natural) un regim diferenţiat de protecţie, conservare şi utilizare, potrivit următoarelor categorii de arii naturale protejate: (a) de interes naţional: rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale, monumente ale naturii, rezervaţii naturale, parcuri naturale; (b) de interes internaţional: situri naturale ale patrimoniului natural universal, geoparcuri, zone umede de importanţă internaţională, rezervaţii ale biosferei; (c) de interes comunitar sau situri „Natura 2000”: situri de importanţă comunitară, arii speciale de conservare, arii de protecţie specială avifaunistică; (d) de interes judeţean sau local: stabilite numai pe domeniul public/privat al unităţilor administrativ-teritoriale (după caz).
La o simplă analiză a categoriilor de arii naturale protejate stabilite la art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2007, nu s-ar putea aprecia ca fiind de o importanță mai redusă ariile naturale protejate incluse la categoriile de la lit. b) (respectiv cele de interes internaţional) și c) (respectiv cele de interes comunitar sau situri „Natura 2000”), comparativ cu cele prevăzute la lit. a) (respectiv cele de interes naţional).
De altfel, chiar legiuitorul conferă un caracter special primelor trei categorii de arii naturale protejate [cele stabilite la alin. (1) lit. a)-c)], precizând [conform art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2007], scopul şi regimul de management al acestor categorii de arii naturale protejate (în Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 57/2007); mai mult, se precizează (în Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 57/2007) că aceste categorii de arii protejate compun reţeaua naţională de arii protejate.
Or, de vreme ce se instituie un regim sancționator diferențiat (agravat) pentru împrejurarea în care actele de conduită incriminate se desfășoară în ariile naturale protejate de interes naţional [cele stabilite la art. 5 alin. (1) lit. a), respectiv, în rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale, monumente ale naturii, rezervaţii naturale, parcuri naturale)], apreciem că se impune extinderea acestuia pentru cuprinderea și a situațiilor în care actele de conduită incriminate se desfășoară în ariile naturale protejate de interes internaţional [cele stabilite la art. 5 alin. (1) lit. b), respectiv, în situri naturale ale patrimoniului natural universal, geoparcuri, zone umede de importanţă internaţională, rezervaţii ale biosferei] ori în ariile naturale protejate de interes comunitar sau situri „Natura 2000” [cele stabilite la art. 5 alin. (1) lit. c), respectiv, în situri de importanţă comunitară, arii speciale de conservare, arii de protecţie specială avifaunistică].
În aceste condiții, propunem ca și art. 109 alin. (2) lit. c) C. silv. să aibă următoarea formulare: „în pădurea situată în arii naturale protejate de interes naţional, internaţional, comunitar sau situri Natura 2000”.
(D) În altă ordine de idei (dar tot în legătură cu această faptă), nu reușim să identificăm aspectele pe care legiuitorul le-a avut în vedere atunci când a optat pentru a nu pedepsi tentativa.
Este de neînțeles opțiunea legiuitorului, de a pedepsi tentativa în cazul faptei de distrugere a fondului forestier național şi a vegetaţiei forestiere din afara acestuia, nu și în cazul faptei de furt de produse ale fondului forestier național și vegetației forestiere din afara acestuia.
De asemenea, este greu de acceptat situația creată, respectiv ca în cazul infracțiunilor de furt din dreptul comun, tentativa să fie pedepsită iar în cazul acestei fapte, care (așa cum am precizat) nu este altceva decât o variantă de specie a celor din dreptul comun, tentativa să nu fie pedepsită.
Pentru identitate de rațiune, apreciem că se impune ca și în cazul faptei de furt de produse ale fondului forestier național și vegetației forestiere din afara acestuia, tentativa să fie pedepsită.
În aceste condiții, propunem introducere unui nou alineat la art. 109 C. silv., respectiv alin. (3), cu următoarea formulare: „Tentativa se pedepseşte”.
DOWNLOAD FULL ARTICLE[22] Potrivit art. 918 alin. (1) C. civ.
[23] Potrivit art. 918 alin. (2) C. civ.
[24] Potrivit art. 179 alin. (1) C. pen.
[25] Gheorghe-Iulian IONIȚĂ, Drept penal: partea specială: analiza dispozițiilor Codului penal al României, (titlul I-V): pe înțelesul studenților, op. cit., p. 168.
[26] Ibidem, p. 168.
[27] Potrivit art. 2 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2005.
[28] Potrivit art. 4 pct. 18 din O.U.G. nr. 57/2007.
[29] Potrivit art. 5 lit. a) din O.U.G. nr. 57/2007.
[30] Vasile PĂVĂLEANU, Aspecte teoretice privind infracțiunile prevăzute în noul Cod silvic, op. cit., pp. 84-85; Alexandru PAICU, Cu privire la formele calificate ale infracțiunilor silvice, în Dreptul, nr. 10/1999, pp. 128-131; Gheorghe VOINEA, Modificări ale Codului silvic, în Dreptul, nr. 3/2000, p. 99; Vasile PĂVĂLEANU, Infracțiuni silvice. Reglementare nouă, în Revista de Drept Penal, nr. 3/2000, p. 133.
[31] Decizie CCR nr. 1593/2010, publicată în M. Of. nr. 73/28.01.2011.
[32] Decizie CCR nr. 51/2019 publicată în M. Of. nr. 353/07.05.2019.
[33] Potrivit pct. 39 din Anexa nr. 1 la Codul silvic.
[34] Potrivit art. II din Lege nr. 265/2017 publicată în M. Of. nr. 1021/22.12.2017.
[35] Decizie ÎCCJ nr. 12/2008 publicată în M. Of. nr. 866/18.02.2008.
[36] Ștefania-Diana IONIȚĂ-BURDA, Protecția juridică a pădurilor în Uniunea Europeană, op. cit., pp. 256-257.
[37] Aşa cum s-a subliniat în doctrină (Ioniță, 2012), absenţa acestei cerinţe a elementului subiectiv, respectiv absenţa scopului însuşirii pe nedrept, face ca fapta fie să nu constituie infracţiune fie să constituie (eventual) o altă infracţiune.
[38] Gheorghe-Iulian IONIȚĂ, Drept penal: partea specială: analiza dispozițiilor Codului penal al României, (titlul I-V): pe înțelesul studenților, op. cit., p. 168.
[39] Ștefania-Diana IONIȚĂ-BURDA, Protecția juridică a pădurilor în Uniunea Europeană, op. cit., p. 257.
[40] Ștefania-Diana IONIȚĂ-BURDA, Protecția juridică a pădurilor în Uniunea Europeană, op. cit., pp. 334-337.
Arhive
- aprilie 2024
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.