Modalități inedite de adaptare a nevoilor justiției la contextul pandemic

Aspectul cel mai interesant dintre toate este, cel puțin în viziunea subsemnatei, faptul că noțiunea de publicitate a procesului capătă o cu totul altă anvergură. Astfel, magistratul Luis Acayro, împreună cu decanul șef al Ilustrului Barou din Madrid și cu decanul Universității Complutense din Madrid – care are una dintre cele mai bine cotate facultăți de drept din țară, împreună cu alte persoane dornice de inovație tehnologică, au demarat un program pilot denumit „Judecătorii și Tribunale”[15], în perioada 28 ianuarie-5 mai 2022, care are ca scop lărgirea sferei de pregătire academică a studenților pentru a-i aduce mai aproape de realitatea predominantă a transformării digitale a instanțelor și tribunalelor care are loc în prezent. Obiectivul principal al programului este promovarea și îmbunătățirea abilităților de intervenție în procesele orale și acțiunile telematice, cunoașterea diferitelor sisteme de management procesual și a platformelor utilizate în diferitele Comunități Autonome, precum și funcționarea Parchetului.

Ceea ce apare a fi foarte interesant este abordarea interdisciplinară, sens în care studenții urmează să primească o formare multidisciplinară, care va aborda aspecte precum transformarea digitală, dosarul judiciar electronic, îmbunătățirea comunicării sau dobândirea de experiență în participarea la procese și proceduri în calitate de public virtual și în participarea la efectuarea de audieri telematice simulate sau reale. Concret, programul se adresează studenților din penultimul și ultimul an al facultății de drept – nivel licență, într-o serie de câte 10 participanți. La fel ca și aceștia, și subsemnata am participat la o serie de procese telematice, putând astfel realiza importanța deosebită a prezenței unui judecător cu valențe de profesor – în sensul că, pe lângă posibilitatea de a se conecta efectiv la cauzele judecată (desigur la cele ale căror audieri sunt publice, părțile exprimându-și acordul în acest sens), aceștia au posibilitatea de a adresa întrebări directe instanței iar aceasta, prin vocea titularului de complet, răspunde și clarifică orice nelămuriri sau detaliază procedura urmată și scopul acesteia[16].

Desigur, întrebare legitimă care se pune este în ce măsură am putea implementa noi, pe teritoriul național, o astfel de procedură telematică? Fără pretenția de a descrie în mod exhaustiv cum s-au derulat procesele în timpul stării de urgență, am ales să compar experiența lusitană cu cea de la Judecătoria Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, din rațiuni practice și pentru corectitudinea informațiilor, subsemnata luând parte la diverse procese din cadrul acestei din urmă instanțe.

Așadar, odată cu declararea stării de urgență, Judecătoria Bistrița, în cadrul căreia funcționează două secții – una penală și cealaltă civilă, a suspendat imediat întreaga activitate, cu excepția cauzelor foarte urgente (acestea fiind limitate la câteva obiecte de judecată în civil – cum ar fi cererile privind emiterea unui ordin de protecție sau cele privind emiterea unei ordonanțe președințiale, respectiv în penal – măsuri preventive). Concomitent, s-a încercat implementarea unui sistem de audiere a persoanelor încarcerate prin intermediul unei aplicații informatice dezvoltate exclusiv de Ministerul Justiției, procedura efectivă de conectare a părților fiind deosebit de laborioasă și nu întotdeauna încununată de succes. După declararea stării de alertă, modalitatea de desfășurare a proceselor a revenit la normal, câteva limitări inerente impuse de starea pandemică fiind însă păstrate (programarea cauzelor pe intervale orare, limitarea drastică a numărului de persoane care pot intra în sala de judecată, limitarea timpului de studiu al dosarelor sau de solicitarea a relațiilor la departamentul arhivă etc.).

Și acum să ne întoarcem la sistemul judiciar din România, per ansamblu[17], și la nevoile sale de modernizare, recunoscute inclusiv la nivel instituțional[18]. Astfel, deși se elogiază calitatea digitalizării sistemului judiciar din România – „judecătorii, procurorii și grefierii români utilizează pe scară largă comunicările electronice, sistemul electronic de repartizare a dosarelor, audierile online, dosarul electronic”, se recunoaște că procesul de modernizare este abia la început, necesitatea implementării unei digitalizări extinse contribuind la ușurarea sarcinii justiției și a celor care apelează la ea, concomitent cu nivelul general de digitalizare al societății, pentru a se asigura liberul acces la justiție și a nu se transforma într-un obstacol, precum și să asigure protecția datelor cu caracter personal.

Este lăudabil efortul forului judiciar de a implementa schimbări de ordin tehnologic în vederea modernizării sistemului, cum ar fi, spre exemplu, transmiterea prin e-mail a cererilor de chemare în judecată, a altor cereri sau acte către instanțe, dar doar dacă acestea sunt însoțite de o semnătură electronică, conform Deciziei ÎCCJ nr. 520/2019. Astfel, avocații/petenții pot beneficia astfel de un instrument care le leagă identitatea reală de cea electronică. Un alt exemplu este dosarul electronic, care a fost implementat în majoritatea instanțelor din circumscripțiile Curților de Apel din marile orașe (e.g. București, Constanța, Iași, Alba Iulia etc.) începând cu sfârșitul anului 2019. Această aplicație permite persoanelor implicate într-un proces să vizualizeze și să descarce în format electronic actele din dosarul format la instanță. Mai mult, studiul dosarelor poate fi programat on-line, iar în perioada stării de urgență Tribunalul București, dar și Înalta Curte de Casație și Justiție, au făcut pași concreți spre digitalizare, judecând anumite cauze prin videoconferință. De asemenea, Guvernul României a adoptat un proiect de lege ce conține diverse măsuri în domeniul justiției dintre care unele vizează digitalizarea anumitor activități desfășurate la nivelul instanțelor[19].

Un studiu foarte interesant al Fundației Konrad Adenauer, prin „Programul Statul de drept Europa de Sud-Est”[20], a identificat vulnerabilitățile sistemului judiciar românesc și a propus soluții de modernizare, prin raportare inclusiv la experiența altor state membre ale Uniunii Europene – cum ar fi Germania sau Spania. Ideea proiectului s-a născut dintr-o dublă constatare. Pe de o parte, în ultimii 20 de ani, de cele mai multe ori, viziunea strategică privitoare la justiție s-a cristalizat pe termen scurt sau cel mult mediu. Pe de altă parte, după aderarea la UE, nu a mai existat o strategie unică pentru justiție, existând în schimb diferite documente strategice ale diferitelor instituții și autorități implicate în funcționarea sistemului. Proiectul stă sub semnul diversității – diversitate atât în ceea ce privește domeniile supuse analizei, cât și în ceea ce privește specializarea autorilor săi. Astfel, sunt abordate domenii precum: instabilitatea legislativă și instituțională, lupta împotriva corupției, recrutarea, formarea profesională și cariera magistraților, componența și funcționarea Curții Constituționale sau a Consiliului Superior al Magistraturii, competența actuală și viitoare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, eficiența procedurilor, accesul la jurisprudență și relația cu presa. Perspectiva pe care o oferă această analiză domeniilor amintite este una diversă, pe măsura diversității specializării experților care au contribuit: magistrați de la diferite nivele de jurisdicție, avocați, profesori universitari, reprezentanți ai societății civile sau funcționari ai Curții Europene a Drepturilor Omului.

Una dintre problemele identificate este cea legată de modalitatea implementării legilor procedurale prin raportare la noile tehnologii informatice, sugerându-se nevoia stringentă de corelare a lor, în principal la nivel legislativ, respectiv în vederea reglementării condițiilor ce trebuie îndeplinite de părți pentru a sesiza valabil instanța prin cereri transmise pe cale electronică, ori pentru a depune înscrisuri, iar la nivelul unor instanțe-pilot se pot implementa experimental tehnologii care să privească arhivarea electronică și administrarea dosarelor în format electronic.

Apoi, la nivel funcțional efectiv, părțile unui proces se prezintă de multe ori în instanță și așteaptă să li se strige dosarul pentru a afla că nu s-a îndeplinit procedura de citare cu una din părți, că s-a depus o cerere de amânare, că raportul de expertiză nu s-a efectuat sau că partea adversă cere termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare etc. Astfel, de exemplu, avocații consideră în procent de 65% că jumătate sau mai mult de jumătate din timpul petrecut în instanță este timp pierdut; 80% consideră că mai mult de un sfert din timpul petrecut în instanță este timp pierdut[21], strigarea dosarului în instanță fiind, de departe, activitatea care conduce cel mai mult la pierderea timpului. Deplasările repetate la instanță creează – pe lângă prejudiciile efective privind cheltuielile de transport, timpul alocat (învoirea de la locul de muncă) și nemulțumirile cauzate de condițiile din sălile de judecată – neînțelegere (multe părți neasistate de avocați nu înțeleg de ce nu se judecă dosarul la acel termen), sentimente de frustrare, de contestare a măsurii etc. Acestea produc, prin repetare la toate stadiile procesului (primă instanță, apel, recurs), un sentiment de „tragere de timp”.

Modul actual de desfășurare a unui proces concret („viața dosarului”) este rezultatul accentului pe care procedura română îl pune pe oralitatea (și publicitatea) unor chestiuni neesențiale, accent care, în final, conduce la amânări repetate: tot dosarul se administrează și se instrumentează numai în ședință orală și publică, în prezența părților. Acest lucru nu este necesar. Conform jurisprudenței CEDO pertinente, în unele tipuri de cauze (contenciosul asigurărilor sociale, de exemplu) oralitatea și publicitatea nu sunt absolut necesare, ca regulă generală. În restul cauzelor, oralitatea și publicitatea sunt cerute doar pentru anumite activități procesuale: dezbaterile (pledoariile) și audierea martorilor, respectiv interogarea persoanei fizice. Restul chestiunilor (schimbul de documente, admiterea probatoriilor, administrarea probei cu înscrisuri, verificarea realizării expertizei etc.) pot fi soluționate fără prezența părților, de către judecător, în scris, din biroul său[22].

Așa fiind, considerăm și noi că, strict în ceea ce privește informatizarea instanțelor, sunt necesare dispoziții legale precise în procedură, care să reglementeze condițiile ce trebuie îndeplinite de părți pentru a sesiza valabil instanța prin cereri transmise pe cale electronică (de pildă, prin obligativitatea semnăturii electronice), ori cu privire la depunerea de înscrisuri (care trebuie depuse în continuare în numărul de exemplare cerut de lege, prin poștă ori registratura instanței, o alternativă posibilă fiind plata taxelor necesare multiplicării înscrisurilor necesare comunicării de către instanțe). Aceste elemente avute în vedere de autoritățile spaniole (și care se regăsesc încă doar la nivel de deziderat în România) pot fi implementate cu succes și în țara noastră, în deplină concordanță și cu reglementările relevante la nivelul Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

În concluzie, progresele aduse prin implementarea digitalizării sunt evidente în țara noastră, dar în continuare există multiple oportunități unde implementarea unor tehnologii devenite uzuale în alte domenii poate eficientiza procesele existente. Spre exemplu, dosarul electronic în stadiul actual poate fi completat cu funcționalități care să limiteze amânările cauzate de comunicarea înscrisurilor în ședința publică. Astfel, pentru eficientizarea procesului, înscrisurile ar putea fi transmise exclusiv prin intermediul dosarului electronic de către părțile care au solicitat/primit acces la platformă, iar ulterior se pot impune termene stricte care să nu permită părților posibilitatea de a prezenta la termenul de judecată înscrisuri / documente care să le dea posibilitatea amânării cauzei. Aceste modificări ar putea fi coroborate cu posibilitatea sistemului electronic de a informa părțile că documentele au fost actualizate în dosarul electronic, precum și de a transmite confirmări cu privire la accesarea unui anumit înscris la un moment dat. Și, de ce nu, implementarea unei modalități telematice de desfășurare a proceselor, conform modelului practic (și care s-a implementat cu succes în Spania într-un timp foarte scurt) prezentat anterior?

Bibliografie:

  1. Sorin Popescu și Dan Lupașcu, Sistemul judiciar din Romania I, II, Ed. Universul Juridic, București (2008).
  2. Miruna Preda, Pandemia COVID-19 – între forță majoră, caz fortuit și impreviziune, articol tip opinie juridică publicat pe https://www.nndkp.ro/legal-tax-updates/covid19-analysis-law-practices/.
  3. Digitalizarea în sistemul judiciar din România. Care sunt beneficiile și ce mai trebuie făcut? Articol publicat la adresa https://blog.pwc.ro/2020/11/24/digitalizarea-in-sistemul-judiciar-din-romania-care-sunt-beneficiile-si-ce-mai-trebuie-facut/.
  4. Soluții digitale în timpul pandemiei – action planul Uniunii Europene integrat pe site-ul oficial, accesat la https://ec.europa.eu/info/live-work-travel-eu/coronavirus-response/digital-solutions-during-pandemic_ro.
  5. https://www.mai.gov.ro/utile/
  6. https://www.boe.es/buscar/doc.php?id=BOE-A-2020-10923
  7. https://noticias.juridicas.com/actualidad/noticias/15562-los-juicios-y-declaraciones-seran-preferentemente-telematicos-hasta-junio-de-2021/
  8. https://www.mjusticia.gob.es/es/ministerio/gabinete-comunicacion/noticias-ministerio/justicia-difunde-guia
  9. https://www.unir.net/ingenieria/revista/juicio-por-videoconferencia/
  10. https://www.poderjudicial.es/cgpj/es/Poder-Judicial/Consejo-General-del-Poder-Judicial/
  11. https://lexgoapp.com/blog/los-juicios-telematicos-se-asentaron-en-plena-pandemia-y-pueden-ayudar-en-el-futuro-a-mejorar-la-administracion-de-justicia
  12. https://derecho.ucm.es/juzgados-y-tribunales-2021-22
  13. https://lexgoapp.com/blog/los-juicios-telematicos-se-asentaron-en-plena-pandemia-y-pueden-ayudar-en-el-futuro-a-mejorar-la-administracion-de-justicia/
  14. https://www.derechopractico.es/como-potencia-la-complutense-las-habilidades-de-sus-alumnos-en-juicios-orales-y-actuaciones-telematicas/
  15. https://www.agerpres.ro/justitie-si-interne/2021/12/10/predoiu-la-digitalizare-sistemul-judiciar-din-romania-nu-este-cu-nimic-mai-prejos-decat-al-altor-state–829662
  16. https://www.just.ro/ministerul-justitiei-discuta-cu-banca-mondiala-finantarea-constructiei-cartierului-pentru-justitie-si-digitalizarea-sistemului-judiciar/
  17. https://www.kas.de/documents/280457/280506/7_file_storage_file_5664_1.pdf/ee381a79-7972-9529-6b7c-c45d90adfcfb?version=1.0&t=1539683854815
  18. https://www.gallup.com/analytics/318875/global-research.aspx

[15] Traducere a expresiei „Juzgados y Tribunales”, detaliile programului putând fi consultate pe site-ul oficial: https://derecho.ucm.es/juzgados-y-tribunales-2021-22 accesat la data de 01.04.2022.

[16] Pentru detalii aspra programului și viziunii proceselor telematice, a se vedea interviul acordul de magistratul Luis Acayro, pionierul implementării acestora pe site-ul: https://lexgoapp.com/blog/los-juicios-telematicos-se-asentaron-en-plena-pandemia-y-pueden-ayudar-en-el-futuro-a-mejorar-la-administracion-de-justicia/ accesat la data de 01.04.2022, respectiv o analiza completă cu lista magistraților activând în cadrul proiectului https://www.derechopractico.es/como-potencia-la-complutense-las-habilidades-de-sus-alumnos-en-juicios-orales-y-actuaciones-telematicas/ accesat la data de 01.04.2022.

[17] Astfel cum a fost descris în mod complex de Sorin Popescu și Dan Lupașcu în lucrarea Sistemul judiciar din Romania vol. I, II, Ed. Universul juridic, București (2008).

[18] Ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, a afirmat vineri, 09.12.2021, la reuniunea Consiliului JAI din cadrul Uniunii Europene, că sistemul judiciar din România, în ceea ce privește digitalizarea, nu este „cu nimic mai prejos” decât cele din alte state europene – pentru detalii a se vedea https://www.agerpres.ro/justitie-si-interne/2021/12/10/predoiu-la-digitalizare-sistemul-judiciar-din-romania-nu-este-cu-nimic-mai-prejos-decat-al-altor-state–829662 accesat la data de 01.04.2022; https://www.just.ro/ministerul-justitiei-discuta-cu-banca-mondiala-finantarea-constructiei-cartierului-pentru-justitie-si-digitalizarea-sistemului-judiciar/ accesat la data de 01.04.2022.

[19] Digitalizarea în sistemul judiciar din România. Care sunt beneficiile și ce mai trebuie făcut? Articol publicat la adresa https://blog.pwc.ro/2020/11/24/digitalizarea-in-sistemul-judiciar-din-romania-care-sunt-beneficiile-si-ce-mai-trebuie-facut/ accesat la data de 01.04.2022, par. 4-7.

[20] Acest document a fost realizat în cadrul unui proiect al Centrului de Analiză și Dezvoltare Instituțională-Eleutheria, în parteneriat cu Konrad Adenauer Stiftung-Rule of Law Program South East Europe, intitulat „Drafting a long-term strategy reform for the Romanian justice system”, desfășurat în perioada aprilie-decembrie 2010 https://www.kas.de/documents/280457/280506/7_file_storage_file_5664_1.pdf/ee381a79-7972-9529-6b7c-c45d90adfcfb?version=1.0&t=1539683854815.

[21] Conform Sondajul Gallup privind eficiența și responsabilitatea sistemului judiciar românesc, martie 2008, în cadrul unui program al Băncii Mondiale, https://www.gallup.com/analytics/318875/global-research.aspx accesat la data de 01.04.2022.

[22] Analiza vulnerabilităților sistemului judiciar român. Soluții și propuneri de modernizare al Fundației Konrad Adenauer, p. 53-54.

Modalități inedite de adaptare a nevoilor justiției la contextul pandemic was last modified: October 26th, 2022 by Andreea-Lucia Rus

Only registered users can comment.

Arhiva Revista

Despre autor:

Andreea-Lucia Rus

Andreea-Lucia Rus

Este grefier la secţia civilă a Judecătoriei Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud (din circumscripţia Curţii de Apel Cluj-Napoca), de peste 10 ani.