Modalități inedite de adaptare a nevoilor justiției la contextul pandemic

Analiza naturii și a efectelor juridice ale pandemiei generate de coronavirusul SARS-CoV-2 este o preocupare recentă și continuă a specialiștilor dreptului, în vederea anticipării unor potențiale situații de criză contractuală și/sau litigioase, susceptibile să se nască în timpul stării de urgență sau chiar ulterior încetării acesteia (inclusiv prin încetarea unora dintre efectele legislației speciale, derogatorii, adoptate în această perioadă, și, deci, ulterior restabilirii ordinii juridice interne).

Elementul central al discuțiilor îl reprezintă, cu siguranță, virusul COVID-19, care a făcut suficiente victime încât să determine Organizația Mondială a Sănătății, la data de 11.03.2020, să declare că suntem în prezența unei pandemii – calificare ce poate comporta, prin ea însăși, efecte juridice deloc neglijabile[1].

Întrucât este foarte dificil de identificat o calificare juridică universal valabilă pentru toate ramurile dreptului, fiind imposibilă o analiză in abstracto a naturii și efectelor sale juridice raportat la întregul sistem juridic, dat fiind caracterul de noutate absolută a răspunsului social, economic și juridic al mapamondului la situația de criză sanitară ce s-a răspândit cu o viteză surprinzătoare, considerăm că fiecare materie juridică – poate chiar instituție – s-a confruntat cu propria sa criză identitară, prin lucrarea de față limitându-ne la a prezenta efectele locale, respectiv adaptarea rapidă a procedurilor judiciare la deciziilor factorilor politici. În speță, am ales ca și termen de comparație o situație similară dintr-o altă țară membră a Uniunii Europene, întrucât am identificat un interesant caracter inovator, evidențiind, totodată, sincretismul procedurii judiciare „în timpuri de Covid”.

Și pentru că am menționat Uniunea Europeană, înțelegem să subliniem importanța fenomenului pandemic, întrucât însăși instituțiile acesteia și-au actualizat „action plan-ul” în speranța unei contracarări eficiente a situației precare, inclusiv la nivel juridic, cetățenii unionali regăsindu-se brusc în imposibilitatea obiectivă de a-și exercita drepturile fundamentale sau de a și le apăra, în cazul în care erau angrenați în proceduri judiciare pendinte.

Așadar, ca urmare a crizei provocate de coronavirus, strategia digitală a Comisiei Europene a căpătat o nouă importanță, având în vedere necesitatea utilizării extensive a instrumentelor digitale, respectiv pentru monitorizarea răspândirii coronavirusului, cercetarea și dezvoltarea de metode de diagnosticare, de tratamente și vaccinuri sau garantarea faptului că europenii pot să rămână conectați și să beneficieze de siguranță în mediul online.

Când există restricții, iar activitățile economice și sociale devin mai digitalizate, cetățenii și întreprinderile se bazează pe internet și pe conectivitate. Mulțumită rețelelor în bandă largă și infrastructurii digitale, putem continua să învățăm, să socializăm și să lucrăm. Serviciile securizate pentru întreprinderi, e-guvernarea și e-sănătatea asigură continuitatea și disponibilitatea serviciilor publice, în timp ce sistemele de securitate de încredere ne protejează identitatea în mediul online și garantează că activitățile noastre rămân private[2].

O multitudine de sectoare au fost folosite în vederea implementării strategiei de dezvoltare și integrare digitală a tuturor membrilor Uniunii Europene, cele mai notabile fiind dezvoltarea de aplicații naționale pentru depistarea contacților și avertizarea terților, utilizarea centrelor informatice dotate cu supercalculatoare în vederea actualizării on spot a informațiilor legate de evoluția virusului, dedicarea unor platforme online pentru combaterea dezinformării, verificarea platformelor și publicității online etc., de departe cea mai exotică prezență fiind cea a utilizării inteligenței artificiale[3].

Pe plan național, Președintele României a declarat instituirea stării de urgență, ca urmare a emiterii Hotărârii nr. 10 din 14 martie 2020 a Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență din cadrul Guvernului României, prin care fusese adoptată o serie de măsuri pentru gestionarea epidemiei SARS-Cov-2[4]. Starea de urgență[5], ce putea fi instituită pe o perioadă de maximum 30 de zile, a fost prelungită de Președintele României succesiv, până la data de 14 mai 2020. Subsecvent, România a intrat în starea de alertă, care a dăinuit până la data de 8 martie a.c.

Instituirea stării de urgență creează un cadru juridic excepțional, în care este posibilă restrângerea exercitării anumitor drepturi și libertăți fundamentale, precum dreptul la liberă exprimare, libertatea de asociere, libertatea de mișcare etc. Cu toate acestea, nu va fi posibilă limitarea dreptului la viață, tortura, condamnarea pentru infracțiuni neprevăzute ca atare sau restrângerea accesului liber la justiție.

În ceea ce privește raporturile juridice dintre privați, este de așteptat ca, în practică, imposibilitatea executării unei obligații din cauza măsurilor obligatorii impuse în cadrul stării de urgență să fie invocată drept cauză exoneratoare de răspundere, cu consecința că, în cazul invocării valabile a unei asemenea cauze, niciuna din părți nu ar putea fi ținută răspunzătoare pentru neexecutarea obligației respective. Considerăm că evaluarea legalității unor asemenea abordări trebuie făcută cu atenție, de la caz la caz, ținând cont de conținutul prevederilor legale, de prevederile contractuale și de starea de fapt corespunzătoare fiecărui raport contractual.

Conform prevederilor Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de Covid-19[6], respectiv capitolul II, începând cu Secțiunea a 8-a, au fost instituite o serie de măsuri în domenii juridice esențiale (insolvență, executarea pedepselor, măsurilor educative și a altor măsuri dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, privind persoanele lipsite de libertate sau a polițiștilor din penitenciare). Totodată au fost create și sancțiuni pentru persoanele care nu respectă limitările legale, acestea fiind detaliate la capitolul III.

Deși a fost modificată ulterior, în mod succesiv, legea a stabilit niște linii directoare în activitatea juridică însă nu a mers mai departe de atât, spre deosebire de sistemul legislativ spaniol, de pildă, care, la solicitarea actorilor juridici, și ne referim aici la magistrați și avocați, sub presiunea socială crescândă, a demarat de urgență implementarea unor soluții legislative pentru rezolvarea în timp util a cauzelor aflate pe rol[7]. Mai mult decât atât, Ministerul Justiției spaniol a elaborat de îndată și un Ghid (similarul „metodologiilor” utilizate în sistemul nostru de drept național) prin care a detaliat modalitatea considerată legală prin care se putea susține un proces online, de real ajutor practicienilor în drept care se confruntau cu multiple incertitudini[8].

Desfășurarea proceselor și a altor proceduri judiciare în mod online/telematic este o realitate pe teritoriul spaniol. Datorită mijloacelor tehnologice precum sistemul de videoconferință și sistemul de înregistrare a ședințelor judiciare, procedurile sunt încorporate în Dosarul Judiciar Electronic cu deplină valabilitate juridică. Astfel, deplasările inutile la birourile judiciare sunt reduse, pe lângă o mai bună utilizare a resurselor publice.

Concret, la data de 9 iunie 2020, Ministerul de resort spaniol a pregătit un ghid cu recomandări pentru desfășurarea unor probe telematice, care sunt una dintre măsurile implementate ca urmare a crizei COVID-19 pentru garantarea siguranței cetățenilor, profesioniștilor și funcționarilor publici și pentru a fi evitată răspândirea virusului. În conformitate cu Decretul Regal-Lege nr. 16/2020, pe perioada de valabilitate a stării de alarmă și trei luni ulterior ei, actele de judecată, înfățișările, declarațiile și audierile și, în general, toate actele și procedurile judiciare vor fi efectuate, de preferință, electronic, desigur, cu condiția sine qua non să fie disponibile mijloacele tehnice necesare și garantate bugetele necesare de către jurisdicțiile în cauză. Astfel, procesele telematice au fost implementate odată cu starea de alarmă dar au ajuns să fie o normalitate după încheierea acesteia.

Și pentru că orice inovație pornește de la un om sau un grup de persoane care își doresc să eficientizeze un domeniu sau un procedeu, lucrarea de față își propune să detalieze, prin puterea exemplului personal, modul în care poate fi îmbunătățită interacțiunea justițiabil – instanță, mai ales în timpuri tulburi. Un articol revelator în acest sens[9] prezintă experiența trăită de magistratul Luis Acayro Sanchez Lazaro[10] la primul proces 100% online din Spania (sau telematic, cum îl numesc ei inclusiv în legea care reglementează domeniul), lucru pe care îl reproducem și noi în cele ce urmează, cu caracter de relatare.

Așadar, pe data de 11 mai 2020, în plină stare de alarmă (similarul stării de urgență de la noi), a avut loc primul proces telematic din istoria jurisprudenței spaniole, dezideratul factorului legislativ fiind clar ca acest tip de litigiu la distanță să îndeplinească aceleași garanții procedurale ca și unul față în față.

Deși a durat doar 20 de minute, iar reclamanta a câștigat procesul, importanța sa practică a fost grăitoare. În speță, primăria din Cantabria ar fi amendat restaurantul ‘Puerto Chico’ pentru că a pus o copertină într-o zonă interzisă, însă după prezentarea unei probe incontestabile, prin intermediul aplicației integrate în utilitarul de comunicare la distanță[11], judecătorul i-a dat câștig de cauză proprietarului HoReCa, sens în care a anulat sancțiunea aplicată de administrația publică locală. La proces au asistat 32 de persoane, printre care numărându-se judecătorul, avocații părților și asistenții virtuali interesați de această procedură nouă. Rezultatul a fost corect, dar cât de corect este un proces online? Se poate desfășura orice tip de proces în aceste condiții?

Considerăm că prin această modalitate s-a deschis în mod incontestabil calea către o reglementare digitală în materie judiciară. Astfel, dacă limitările impuse de criza de sănătate din cauza COVID-19 a forțat justiția spaniolă să se adapteze digital în timp record, nu vedem care ar fi limitările unei reacții similare și pe plaiurile mioritice. În concret, articolul 19 din Decretul Regal-Lege nr. 16/2020 a stabilit că „pe perioada de valabilitate a stării de alarmă și până la trei luni de la finalizarea acesteia”, toate actele de procedură „se vor efectua de preferință prin prezență telematică”, cu condiția ca părțile „să aibă la dispoziție mijloacele tehnice necesare pentru a face acest lucru”. Desigur, nu toate procesele pot avea loc în această modalitate, spre exemplu fiind excluse de plano cele în care prezența fizică a inculpatului este necesară pentru o infracțiune gravă din ordinul de jurisdicție penală.

Pentru ca procesul să se desfășoare cu măsurile legale necesare și să nu existe o încălcare a dreptului fundamental la apărare, Consiliul general al puterii judiciare[12] (El Consejo general de la poder judicial – similarul Consiliului Superior al Magistraturii din România) a elaborat o serie de recomandări pe care le consideră esențiale în acest sens, respectiv necesitatea implementării unui sistem de management procesual – care presupune transpunerea virtuală a unui act procedural (prin stocarea și gestionarea tuturor documentelor procedurii judiciare, înregistrarea video efectuată cu ocazia audierii urmând să facă parte integrantă din dosarul judiciar electronic); a unui sistem omologat de înregistrare a audierii ‒ înregistrarea actelor de procedură și transmiterea acestora către părți, impunându-se utilizarea semnăturii electronice pentru a vizualiza conținutul dosarului și a actelor procesuale efectuate, inclusiv a înregistrărilor menționate; a unui sistem de videoconferință de calitate – care poate permite comunicarea bidirecțională și simultană a imaginii și sunetului, precum și interacțiunea vizuală și auditivă a părților; a unui „seif virtual” pentru documente (găzduit în cloud) – care permite afișarea documentelor părților în momentul vizualizării, descărcării sau distribuirii, pentru a se evita utilizarea e-mailului și a se respecta confidențialitatea, dacă partea solicită aceasta în mod expres; și, în fine, posibilitatea asigurării publicității procesului penal, datorită faptului că ședințele de judecată se desfășoară online, diseminarea informațiilor este mult mai rapidă.

Desigur că au existat și voci care au subliniat limitările acestui tip de proces. De exemplu, Óscar Fernández León[13] precizează că nu toate tipurile de procese pot fi transpuse în acest cadru digital, deoarece nu respectă garanțiile procesuale fundamentale, exemplificând situația procesului penal în care, în opinia sa, „ar afecta dreptul la apărare din lipsă de prezență fizică; judecătorul trebuie să aibă contact direct cu părțile implicate: inculpați, martori, reclamanți, victime, experți… să fie atent la ceea ce spun și să studieze îndeaproape limbajul verbal sau non-verbal, totul fără a aduce atingere contactului personal esențial dintre învinuit și avocatul său, în timpul procesului”. Totuși învederează că există domenii în care procesul telematic este foarte ușor de implementat, aspect confirmat de altfel și de magistratul Luis Acayro, care arată că în prezent aproximativ 80% din cauzele sale sunt telematice, justițiabilii și avocații lor înșiși solicitând această modalitate de desfășurare a ședințelor de judecată[14]. Astfel, în contenciosul administrativ, unde părțile au avut deja acces prealabil la dosar și în care proba cu înscrisuri se limitează de obicei la ce se găsește la dosarul cauzei, implementarea este facilă; la fel de simplă ar fi implementarea și în procedurile civile și sau în litigiile de dreptul muncii și asigurărilor sociale, acolo unde nu se solicită martori.


* Lucrare prezentată în cadrul Sesiunii de comunicări științifice organizate de Facultatea de Drept din cadrul Universității Ecologice din București, cu titlul: „Rolul dreptului în dezvoltarea societății. Dreptul și criza sanitară”, ed. a VIII-a (7 aprilie 2022).

[1] Miruna Preda, Pandemia COVID-19 – între forță majoră, caz fortuit și impreviziune, articol tip opinie juridică publicat pe https://www.nndkp.ro/legal-tax-updates/covid19-analysis-law-practices/, accesat la data de 27.03.2022.

[2] Soluții digitale în timpul pandemiei – action planul Uniunii Europene integrat pe site.ul oficial, accesat la https://ec.europa.eu/info/live-work-travel-eu/coronavirus-response/digital-solutions-during-pandemic_ro la data de 27.03.2022.

[3] Inteligența artificială, cu puterea sa de analiză și calculul de înaltă performanță joacă un rol major în ceea ce privește detectarea tiparelor de răspândire a coronavirusului. Cu ajutorul lor, sectoarele sănătății publice pot monitoriza răspândirea coronavirusului și pot elabora rapid strategii eficace de reacție. În ceea ce privește industria asistenței medicale, inteligența artificială contribuie, de asemenea, la alimentarea roboților și a altor dispozitive care intră în contact cu pacienții, deoarece interacțiunea umană trebuie menținută la un nivel minim, idem.

[4] Izolarea la domiciliu, pentru o perioadă de 14 zile, pentru toate persoanele asimptomatice care sosesc în România din țările în care sunt confirmate cel puțin 500 cazuri; persoanele izolate la domiciliu care dezvoltă simptome în cele 14 zile vor rămâne în izolare, urmând a fi alocat un echipaj care se va deplasa la locație pentru prelevarea de probe etc.

[5] Starea de urgență reprezintă un ansamblu de măsuri excepționale de natură politică, economică și de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul țării sau în unele unități administrativ-teritoriale, putând fi instituită în contextul: existenței unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea națională ori funcționarea democrației constituționale; sau iminenței producerii ori producerea unor calamități care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre. Aceasta presupune transferul anumitor atribuții ale administrației publice în competența autorităților publice menționate în Decret, conform https://www.mai.gov.ro/utile/ accesat la data de 27.03.2022.

[6] În vigoare de la data de 18 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 396 din 15 mai 2020, textul integral (în limba spaniolă) putând fi consultat aici: https://www.boe.es/buscar/doc.php?id=BOE-A-2020-10923 accesat la data de 28.03.2022.

[7] Și ne referim aici în special la Legea nr. 3/2020 din 18 septembrie, care implementa de urgență legalitatea utilizării „proceselor telematice” – adică cele desfășurate cu ajutorul unei platforme de comunicare la distanță și care sunt apte să permită identificarea persoanelor, susținerea comunicării atât video cât și audio, posibilitatea prezentării documentelor solicitate de instanță, pe loc, în formatul necesar consultării lor de către părți și nu numai, în https://noticias.juridicas.com/actualidad/noticias/15562-los-juicios-y-declaraciones-seran-preferentemente-telematicos-hasta-junio-de-2021/ accesat la data de 28.03.2022.

[8] https://www.mjusticia.gob.es/es/ministerio/gabinete-comunicacion/noticias-ministerio/justicia-difunde-guia accesat la data de 28.03.2022.

[9] https://www.unir.net/ingenieria/revista/juicio-por-videoconferencia/ accesat la data de 28.03.2022.

[10] Născut în La Laguna, Santa Cruz de Tenerife, în 1976, a studiat Dreptul la Universitățile din Las Palmas de Gran Canaria, în Bologna (Italia) și la Köln (Germania), fiind admis în cariera judiciară la doar 25 de ani, după doar un an de studiu la Școala Judiciară din Barcelona. O scurtă perioadă de timp a fost judecător în Menorca, pentru ca apoi să devină titular de complet, în calitate de judecător, iar mai apoi de magistrat (în sensul dat de către spanioli acestor doi termeni, sensibil diferit de percepția legală românească), la Castro Urdiales, în sectorul aferent orașului Santander, regiunea Cantabria, în prezent fiind președintele acestei instanțe, respectiv al Tribunalului de contencios administrativ nr. 2 Santander. Pentru mai multe detalii, domnul judecător poate fi contactat la adresa de e-mail: la.sanchez@poderjudicial.es (datele de contact sunt publice iar acesta și-a dat acordul expres în acest sens).

[11] În concret, la instanța judecătorului Sanchez Lazaro se utilizează aplicația skype for business pentru conectarea justițiabililor, fiind compatibilă cu cerințele legale, inclusiv cu capacitatea de administrare a probelor constând în înscrisuri sau înregistrări video/audio.

[12] Consiliul General este un organ constituțional, colegial, autonom, format din judecători și alți juriști, care exercită funcții de guvernare ale justiției pentru a garanta independența judecătorilor în exercitarea funcției judiciare înaintea tuturor, pe https://www.poderjudicial.es/cgpj/es/Poder-Judicial/Consejo-General-del-Poder-Judicial/, accesat la data de 29.03.2022.

[13] Avocat, coordonator al prestigioasei societăți de avocatură Leonolarte, reprezentant în Colegiul de conducere al avocaților – zona Sevilla, reputat formator, scriitor și profesor al Universității UNIR – cea mai cunoscută formă de învățământ superior online din Spania, conform https://es.linkedin.com/in/oscar-fernandez-leon-899b4541 accesat la data de 30.03.2022.

[14] Pentru interviul complet acordat de acesta, a se vedea https://lexgoapp.com/blog/los-juicios-telematicos-se-asentaron-en-plena-pandemia-y-pueden-ayudar-en-el-futuro-a-mejorar-la-administracion-de-justicia/ accesat la data de 30.03.2022.

Modalități inedite de adaptare a nevoilor justiției la contextul pandemic was last modified: September 8th, 2022 by Andreea-Lucia Rus

Only registered users can comment.

Arhiva Revista

Despre autor:

Andreea-Lucia Rus

Andreea-Lucia Rus

Este grefier la secţia civilă a Judecătoriei Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud (din circumscripţia Curţii de Apel Cluj-Napoca), de peste 10 ani.