Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală – modificări (Legea nr. 236/2017)
Redacția ProLege - decembrie 3, 2017Art. 268^10 („Transferul mijloacelor de probă”)
(1) Autoritatea judiciară de executare transferă statului emitent, fără întârziere nejustificată, mijloacele de probă obţinute ca urmare a executării ordinului european de anchetă sau care se află deja în posesia autorităţilor competente române.
(2) Transferul mijloacelor de probă poate fi suspendat până la soluţionarea unei căi de atac, cu excepţia cazului în care, în cuprinsul ordinului european de anchetă sunt indicate motive suficiente pentru care transferul imediat al mijloacelor de probă este esenţial pentru desfăşurarea, în condiţii adecvate, a unor anchete sau pentru ocrotirea unor drepturi individuale. În orice caz, transferul mijloacelor de probă se suspendă dacă ar fi de natură să cauzeze prejudicii grave şi ireversibile persoanei vizate de ordinul european de anchetă.
(3) În momentul transferului mijloacelor de probă, autoritatea de executare precizează dacă solicită ca acestea să fie returnate de îndată ce nu mai sunt necesare în statul emitent.
(4) În cazul în care obiectele, documentele sau informaţiile obţinute în cauză sunt deja relevante pentru alte proceduri penale desfăşurate în România, autoritatea de executare poate, la cererea explicită a autorităţii emitente şi după consultarea acesteia, să transfere temporar mijloacele de probă, cu condiţia ca acestea să fie returnate de îndată ce nu mai sunt necesare în statul emitent sau în orice alt moment convenit prin acord de către autoritatea de executare şi autoritatea emitentă.
(5) În cazul în care se solicită în ordinul european de anchetă şi dacă este posibil conform legii române, mijloacele de probă sunt imediat transferate autorităţilor competente ale statului emitent care participă la executarea ordinului european de anchetă potrivit prevederilor art. 268^6 alin. (9).
(6) Dispoziţiile art. 186 se aplică în mod corespunzător.
Art. 268^11 („Căi de atac”)
(1) Actele emise şi măsurile luate de autorităţile judiciare române în executarea ordinului european de anchetă sunt supuse căilor de atac prevăzute de Codul de procedură penală, în aceleaşi condiţii şi în aceleaşi termene.
(2) Motivele de fond pentru emiterea ordinului european de anchetă pot fi contestate numai în faţa autorităţii emitente.
(3) Declararea unei căi de atac nu suspendă executarea măsurii de anchetă, cu excepţia cazului în care acest lucru este prevăzut de legea română în cauze interne similare.
(4) Autoritatea judiciară română de executare informează autoritatea emitentă cu privire la orice cale de atac declarată potrivit alin. (1), precum şi cu privire la efectele exercitării acesteia asupra executării măsurii de anchetă.
(5) Când România este stat emitent, autoritatea judiciară emitentă ia în considerare efectele admiterii căii de atac în statul de executare, împotriva măsurilor luate în executarea ordinului european de anchetă, în condiţiile legii române. Dispoziţiile art. 102 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.
Art. 268^12 („Temeiuri pentru amânarea recunoaşterii şi executării”)
(1) Recunoaşterea sau executarea ordinului european de anchetă poate fi amânată în următoarele cazuri:
a) executarea acestuia ar putea aduce atingere cercetărilor penale sau unui proces penal în curs, atât timp cât autorităţile române consideră necesar;
b) obiectele, documentele sau datele vizate de ordinul european de anchetă sunt deja utilizate în cadrul altor proceduri, până când acestea nu mai sunt necesare în acest scop.
(2) De îndată ce temeiul pentru amânare încetează să existe, autoritatea de executare ia imediat măsurile necesare în vederea recunoaşterii sau executării ordinului european de anchetă şi informează autoritatea emitentă prin orice mijloace care permit o înregistrare scrisă.
Art. 268^13 („Obligaţia de informare”)
(1) Autoritatea română competentă confirmă primirea ordinului european de anchetă, fără întârziere, dar nu mai târziu de o săptămână de la primirea acestuia, prin completarea şi trimiterea formularului prevăzut în anexa nr. 12.
(2) În cazul prevăzut la art. 268^6 alin. (2), obligaţia de confirmare îi revine atât autorităţii care a primit ordinul european de anchetă, cât şi celei căreia îi este transmis ordinul european de anchetă.
(3) În cazul în care ordinul european de anchetă a fost transmis prin intermediul autorităţii centrale competente, obligaţia de confirmare a primirii revine atât acesteia, cât şi autorităţii de executare căreia îi este transmis ordinul european de anchetă de către autoritatea centrală.
(4) Fără a aduce atingere prevederilor art. 268^7 alin. (4) şi (5), autoritatea de executare informează de îndată autoritatea emitentă, prin orice mijloace, informaţii care, la cererea autorităţii emitente, sunt confirmate fără întârziere prin orice mijloace care permit o înregistrare scrisă:
a) dacă este imposibil să ia o decizie privind recunoaşterea sau executarea întrucât formularul prevăzut în anexa nr. 11 este incomplet sau în mod vădit incorect;
b) dacă, în timpul executării ordinului european de anchetă, autoritatea de executare consideră, fără alte cercetări ulterioare, că ar putea fi oportun să desfăşoare măsuri de investigare care nu au fost prevăzute iniţial sau care nu au putut fi specificate în momentul emiterii ordinului european de anchetă, pentru a permite autorităţii emitente să ia măsuri suplimentare în cazul respectiv; sau
c) dacă autoritatea de executare stabileşte că în cazul respectiv nu poate respecta formalităţile şi procedurile indicate în mod expres de autoritatea emitentă, potrivit prevederilor art. 268^6 alin. (3).
(5) Fără a aduce atingere prevederilor art. 268^7 alin. (4) şi (5), autoritatea de executare informează fără întârziere autoritatea emitentă, prin orice mijloace care permit o înregistrare scrisă, cu privire la:
a) orice decizie luată în temeiul art. 268^7 şi 268^8;
b) orice decizie de amânare a executării ordinului european de anchetă, motivele amânării şi, dacă este posibil, durata preconizată a amânării.
Art. 268^14 („Confidenţialitatea”)
(1) Atât în cazul în care România este stat emitent, cât şi în cazul în care este stat de executare, autorităţile române vor respecta caracterul confidenţial al anchetei, conform legii române, în limita necesară pentru executarea măsurii de anchetă. Această obligaţie are în vedere atât existenţa, cât şi conţinutul unui ordin european de anchetă.
(2) Dacă autoritatea de executare, într-un caz anume, nu poate respecta cerinţa de confidenţialitate, va informa de îndată autoritatea emitentă.
(3) În conformitate cu legea română şi dacă autoritatea străină de executare nu a indicat altfel, autorităţile române păstrează confidenţialitatea cu privire la orice probe sau informaţii furnizate de autoritatea de executare, cu excepţia cazurilor în care divulgarea acestora este necesară în vederea executării măsurilor care au fost indicate în ordinul european de anchetă.
Art. 268^15 („Cheltuieli”)
(1) În executarea ordinului european de anchetă, dispoziţiile art. 16 se aplică în mod corespunzător. Autoritatea română de executare informează autoritatea emitentă cu privire la specificaţiile detaliate ale acelor cheltuieli considerate drept extraordinare.
(2) În cazul în care România este stat emitent şi nu se poate ajunge la un acord cu autoritatea de executare cu privire la suportarea cheltuielilor, autoritatea română emitentă poate decide:
a) fie să retragă, în tot sau în parte, ordinul european de anchetă;
b) fie să menţină ordinul european de anchetă, cu suportarea de către statul român a acelei părţi a cheltuielilor considerate extraordinare, conform art. 16.
Parag. 2 („Dispoziţii speciale”)
Art. 268^16 („Transferul temporar către statul emitent al persoanelor supuse unei măsuri privative de libertate în scopul ducerii la îndeplinire a unei măsuri de anchetă”)
(1) Un ordin european de anchetă poate fi emis pentru transferul temporar al unei persoane supuse unei măsuri privative de libertate în statul de executare în scopul aplicării unei măsuri de anchetă în vederea strângerii de probe pentru care este necesară prezenţa respectivei persoane pe teritoriul statului emitent, cu condiţia ca aceasta să fie returnată în termenul stabilit de statul de executare. Dispoziţiile art. 193 alin. (2), alin. (4), (5) şi alin. (7) – (10) se aplică în mod corespunzător. Modalităţile practice privind transferul temporar al persoanei, inclusiv detaliile condiţiilor sale de detenţie şi datele până la care aceasta trebuie să fie transferată şi returnată pe teritoriul statului de executare, sunt convenite între statul emitent şi statul de executare, asigurându-se că sunt luate în considerare starea fizică şi mentală a persoanei în cauză, precum şi nivelul de securitate necesar în statul emitent.
(2) Executarea unui ordin european de anchetă, emis în vederea transferului temporar către statul emitent al persoanelor private de libertate, în scopul ducerii la îndeplinire a unei măsuri de anchetă, poate fi refuzată în următoarele situaţii:
a) este incident unul dintre motivele de refuz prevăzute la art. 268^8;
b) persoana supusă unei măsuri privative de libertate nu îşi dă consimţământul;
c) transferul este de natură să prelungească detenţia persoanei.
(3) Dacă instanţa consideră că este necesar, având în vedere vârsta sau starea fizică ori mentală a persoanei, reprezentantului legal al persoanei deţinute i se oferă ocazia de a-şi exprima opinia cu privire la transfer.
(4) Fără a aduce atingere prevederilor art. 193 alin. (7), o persoană transferată nu este urmărită penal sau deţinută ori supusă niciunei alte restrângeri a libertăţii sale personale în statul emitent pentru fapte comise sau condamnări pronunţate anterior părăsirii teritoriului statului de executare.
(5) Imunitatea prevăzută la alin. (4) încetează dacă persoana transferată, care a avut posibilitatea de a pleca în termen de 15 zile consecutive de la data la care prezenţa sa nu mai era solicitată de autorităţile emitente:
a) a rămas totuşi pe teritoriul respectiv; sau
b) a revenit după ce a plecat.
(6) Perioada de detenţie pe teritoriul statului emitent se scade din perioada de detenţie pe care persoana vizată este sau va fi obligată să o execute pe teritoriul statului de executare.
Art. 268^17 („Transferul temporar către statul de executare al persoanelor supuse unor măsuri privative de libertate în scopul ducerii la îndeplinire a unei măsuri de anchetă”)
(1) Un ordin european de anchetă poate fi emis pentru transferul temporar al unei persoane deţinute în statul emitent, în scopul ducerii la îndeplinire a unei măsuri de anchetă în vederea strângerii de probe pentru care este necesară prezenţa sa pe teritoriul statului de executare. Dispoziţiile art. 194 alin. (2) şi (3) se aplică în mod corespunzător.
(2) Modalităţile de transfer temporar al persoanei şi termenul până la care va trebui să fie trimisă pe teritoriul României vor fi stabilite prin acord între autorităţile române şi autorităţile statului de executare.
(3) Dispoziţiile art. 268^16 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) – (5) se aplică în mod corespunzător.
Art. 268^18 („Audierea prin videoconferinţă”)
(1) În cazul în care o persoană se află pe teritoriul României şi trebuie audiată ca martor sau expert de către autorităţile competente ale statului emitent, autoritatea competentă poate să emită un ordin european de anchetă pentru a audia martorul sau expertul prin videoconferinţă sau alte mijloace de transmisie audiovizuală. Dispoziţiile art. 178 alin. (4) – (6), alin. (8) şi (10) se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul audierii suspecţilor sau inculpaţilor.
(2) Pe lângă motivele de nerecunoaştere sau neexecutare prevăzute la art. 268^8, executarea ordinului european de anchetă poate fi, de asemenea, refuzată dacă:
a) suspectul sau inculpatul nu îşi dă consimţământul; sau
b) executarea unei asemenea măsuri de investigare într-un caz particular ar fi contrară principiilor fundamentale de drept ale statului român.
(3) Autoritatea emitentă şi autoritatea de executare convin modalităţile practice. Dacă într-o anumită cauză autoritatea de executare nu dispune de mijloacele tehnice pentru o audiere prin realizarea unei videoconferinţe, statul emitent poate pune la dispoziţie astfel de mijloace, de comun acord.
(4) Fără a aduce atingere eventualelor măsuri convenite în ceea ce priveşte protecţia persoanelor, autoritatea de executare întocmeşte, la sfârşitul audierii, un proces-verbal în care consemnează data şi locul audierii, identitatea persoanei audiate, identitatea şi calitatea tuturor celorlalte persoane din statul de executare care au participat la audiere, eventualele depuneri de jurământ şi condiţiile tehnice în care s-a desfăşurat audierea. Documentul este trimis autorităţii emitente de către autoritatea de executare.
(5) În cazul în care persoana care este audiată pe teritoriul statului român, potrivit prevederilor prezentului articol, refuză să depună mărturie atunci când are obligaţia să o facă sau depune mărturii false, se aplică legea română în acelaşi mod în care s-ar fi aplicat dacă audierea ar fi avut loc în cadrul unei proceduri la nivel intern.
(6) Un ordin european de anchetă poate fi emis, în vederea audierii persoanelor indicate la alin. (1), de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau de către instanţa pe rolul căreia se află cauza.
Art. 268^19 („Informaţii privind conturile bancare şi alte conturi deţinute în instituţii de credit ori alte entităţi financiare”)
(1) Un ordin european de anchetă poate fi emis pentru a se stabili dacă o persoană fizică sau juridică care face obiectul procedurilor penale în cauză deţine sau controlează unul sau mai multe conturi, de orice tip, în orice instituţie de credit localizată pe teritoriul statului de executare şi, în acest caz, pentru a obţine toate detaliile conturilor identificate. Dispoziţiile art. 153 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.
(2) Un ordin european de anchetă poate fi emis, de asemenea, pentru a stabili dacă o persoană fizică sau juridică care face obiectul procedurilor penale în cauză deţine unul sau mai multe conturi în orice altă entitate financiară, localizată pe teritoriul statului de executare.
(3) În cazul în care se solicită în ordinul european de anchetă, informaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) includ, de asemenea, conturi pentru care persoana care face obiectul procedurilor penale are împuternicire.
(4) Dispoziţiile alin. (1) – (3) şi dispoziţiile art. 210 alin. (2), (4) şi (6) se aplică în mod corespunzător, când România este stat de executare. La cererea autorităţilor unui stat membru al Uniunii Europene, autorităţile române vor dispune luarea tuturor măsurilor necesare în vederea identificării conturilor bancare, indiferent de natura acestora, care sunt controlate sau deţinute într-o unitate bancară din România de către o persoană fizică ori juridică care face obiectul unei anchete penale, şi vor furniza acestora numerele conturilor bancare, precum şi orice alte detalii. Informaţiile vor include totodată şi date privind conturile pentru care persoana care face obiectul procedurilor are procură, în măsura în care acestea au fost solicitate în mod expres.
(5) Instituţiile de credit ori alte entităţi financiare nu vor divulga clientului în cauză sau altor terţe persoane faptul că:
a) au fost transmise informaţii statului emitent potrivit prevederilor prezentului articol şi ale art. 268^20;
b) este în curs de desfăşurare o anchetă.
(6) În cazul prevăzut la alin. (2), când România este stat de executare, în plus faţă de motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 268^8, executarea ordinului european de anchetă poate fi refuzată şi în cazul în care executarea măsurii de investigare nu ar fi autorizată într-o cauză internă similară.
Art. 268^20 („Informaţii privind operaţiunile bancare şi alte operaţiuni financiare”)
(1) Un ordin european de anchetă poate fi emis pentru a se obţine detaliile unor conturi bancare determinate şi ale operaţiunilor bancare ce au fost efectuate pe parcursul unei anumite perioade în unul sau mai multe conturi precizate în ordinul european de anchetă, inclusiv detaliile privind orice cont emitent sau beneficiar. Dispoziţiile art. 146^1 din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător.
(2) În sensul prezentului articol, prin detaliile unor conturi se înţelege cel puţin numele şi adresa titularului de cont, detalii privind eventualii împuterniciţi asociaţi contului respectiv şi orice alte detalii sau documente furnizate de titularul de cont în momentul deschiderii contului, care se află încă în posesia instituţiei de credit sau a entităţii financiare.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) şi ale art. 211 alin. (1) – (3) se aplică în mod corespunzător când România este stat de executare.
(4) Un ordin european de anchetă poate fi emis, de asemenea, cu privire la informaţiile prevăzute la alin. (1) referitoare la operaţiunile financiare realizate de orice alte entităţi financiare. În astfel de cazuri, când România este stat de executare, pe lângă motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 268^8, executarea ordinului european de anchetă poate fi refuzată şi în cazul în care executarea măsurii de investigare nu ar fi autorizată într-o cauză internă similară.
Art. 268^21 („Măsuri de anchetă care presupun colectarea de probe în timp real, în mod continuu şi într-o anumită perioadă de timp”)
(1) Un ordin european de anchetă poate fi emis în scopul executării unei măsuri de anchetă care necesită strângerea de probe în timp real, în mod continuu şi într-o anumită perioadă de timp, cum ar fi:
a) monitorizarea operaţiunilor bancare sau a altor operaţiuni financiare efectuate în unul sau mai multe conturi specificate;
b) livrările supravegheate efectuate pe teritoriul statului de executare. Dispoziţiile art. 180 se aplică în mod corespunzător.
(2) Executarea sa poate fi refuzată în următoarele situaţii:
a) în cazul în care devine incident unul dintre motivele de nerecunoaştere şi de neexecutare prevăzute la art. 268^8;
b) dacă executarea măsurii de anchetă respective nu ar fi autorizată într-o cauză internă similară, potrivit legii române.
(3) Autoritatea emitentă precizează în ordinul european de anchetă motivele pentru care consideră că informaţiile solicitate sunt relevante în scopul procedurilor penale în cauză.
(4) Autorităţii judiciare române îi revine competenţa exclusivă de a acţiona, de a conduce şi controla operaţiunile referitoare la executarea ordinului european de anchetă.
(5) Statul emitent şi statul de executare convin modalităţile practice referitoare la măsura de investigare menţionată la alin. (1) lit. b), precum şi orice alte măsuri necesare.
Art. 268^22 („Desfăşurarea unor anchete de către investigatori sub acoperire”)
(1) Un ordin european de anchetă poate fi emis cu scopul de a solicita statului de executare să acorde asistenţă statului emitent la desfăşurarea unor anchete de către investigatori sub acoperire.
(2) Autoritatea emitentă indică în ordinul european de anchetă motivele pentru care consideră că desfăşurarea unei anchete de către investigatori sub acoperire poate fi relevantă pentru scopul procedurilor penale. Autoritatea română competentă va decide, de la caz la caz, dacă măsura este admisibilă, potrivit legii române. Dispoziţiile art. 181 se aplică în mod corespunzător.
(3) Autoritatea română competentă poate refuza recunoaşterea şi executarea unui ordin european de anchetă prin care se solicită desfăşurarea unei anchete de către investigatori sub acoperire în următoarele cazuri:
a) este incident unul dintre motivele de nerecunoaştere sau de neexecutare prevăzute la art. 268^8;
b) desfăşurarea unei anchete de către investigatori sub acoperire nu ar fi autorizată într-o cauză internă similară potrivit legii române;
c) nu s-a ajuns la un acord cu privire la aranjamentele necesare pentru desfăşurarea unei anchete de către investigatori sub acoperire în temeiul alin. (4).
(4) Desfăşurarea anchetelor de către investigatori sub acoperire pe teritoriul României are loc în conformitate cu legea română. Autorităţilor judiciare române le revine competenţa exclusivă de a acţiona, de a conduce şi de a controla operaţiuni referitoare la investigaţia sub acoperire. Durata investigaţiei sub acoperire, condiţiile detaliate şi statutul juridic al agenţilor în cauză în timpul investigaţiei sub acoperire sunt convenite între statul emitent şi statul de executare, cu respectarea dreptului şi a procedurilor interne ale acestora.
Art. 268^23 („Interceptarea telecomunicaţiilor cu asistenţă tehnică din partea unui alt stat membru”)
(1) Un ordin european de anchetă poate fi emis în vederea interceptării telecomunicaţiilor în statul membru din partea căruia este necesar să se primească asistenţă tehnică. Dispoziţiile art. 184 se aplică în mod corespunzător.
(2) În situaţia în care România este stat de executare, asistenţa solicitată va fi acordată cu respectarea legii române.
(3) În cazul în care mai multe state membre sunt în măsură să asigure integral asistenţa tehnică necesară pentru aceeaşi interceptare a telecomunicaţiilor, ordinul european de anchetă este trimis numai unuia dintre acestea. Prioritatea se acordă întotdeauna statului membru în care se află sau se va afla subiectul interceptării.
(4) Ordinul european de anchetă trebuie să menţioneze motivul pentru care se consideră că măsura de anchetă este relevantă pentru clarificarea scopului procedurilor penale în cauză.
(5) În plus faţă de motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 268^8, executarea ordinului european de anchetă poate fi refuzată de către autorităţile române dacă măsura de anchetă nu ar fi fost autorizată într-o cauză similară, potrivit legii române.
(6) Ordinul european de anchetă menţionat la alin. (1) poate fi executat prin transmiterea imediată a telecomunicaţiilor către statul emitent sau interceptarea, înregistrarea şi transmiterea ulterioară a rezultatului interceptării telecomunicaţiilor către statul emitent. Autoritatea română de executare îşi poate condiţiona acordul de acceptarea de către statul emitent al ordinului european de anchetă a oricărei condiţii impuse de legea română într-o cauză internă similară.
(7) Autoritatea emitentă şi autoritatea de executare vor stabili de comun acord dacă ordinul european de anchetă se va executa prin una dintre modalităţile prevăzute la alin. (6).
(8) La emiterea ordinului european de anchetă menţionat la alin. (1) sau în timpul interceptării, autoritatea emitentă poate cere de asemenea, în cazul în care are un motiv întemeiat, o transcriere, o decodare sau o decriptare a înregistrării, sub rezerva acordului autorităţii de executare.
(9) Costurile aferente aplicării prezentului articol sunt suportate potrivit prevederilor art. 16, cu excepţia costurilor aferente transcrierii, decodării şi decriptării comunicaţiilor interceptate, care sunt suportate de către statul emitent.
Art. 268^24 („Notificarea statelor membre în care se află subiectul interceptării şi cărora nu li se solicită asistenţă tehnică”)
(1) În cazul în care, în vederea executării unei măsuri de anchetă, interceptarea telecomunicaţiilor este autorizată de autoritatea competentă română şi adresa de contact a subiectului interceptării, specificat în ordinul de interceptare, este utilizată pe teritoriul unui alt stat membru, «statul membru notificat», din partea căruia nu este necesară asistenţă tehnică pentru realizarea interceptării, autorităţile române informează autoritatea competentă a statului membru notificat cu privire la interceptare:
a) înainte de interceptare, în cazurile în care autoritatea română care realizează interceptarea cunoaşte, în momentul în care solicită interceptarea, faptul că subiectul interceptării se află sau se va afla pe teritoriul statului membru notificat;
b) în timpul interceptării sau după finalizarea interceptării, de îndată ce ia cunoştinţă de faptul că subiectul interceptării se află sau s-a aflat, pe durata interceptării, pe teritoriul statului membru notificat.
(2) Notificarea menţionată la alin. (1) se transmite utilizând formularul prevăzut în anexa nr. 13.
(3) Când România este statul membru notificat şi dacă interceptarea nu ar fi autorizată într-o cauză internă similară, potrivit legii române, autoritatea română competentă notifică autorităţii competente a statului membru care realizează interceptarea, fără întârziere şi în cel mult 96 de ore de la primirea notificării prevăzute la alin. (1), următoarele:
a) faptul că interceptarea respectivă nu poate fi realizată sau că i se va pune capăt; şi
b) dacă este cazul, faptul că materialele deja interceptate în perioada în care subiectul interceptării se află pe teritoriul statului român nu pot fi utilizate sau pot fi utilizate doar în condiţiile pe care le specifică. Autoritatea competentă română informează autoritatea competentă a statului membru care realizează interceptarea cu privire la motivele care justifică condiţiile respective.
(4) În sensul alin. (3), autoritatea competentă română este Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(5) Dispoziţiile art. 268^6 alin. (7) se aplică în mod corespunzător notificării prevăzute la alin. (1).
(6) Comunicărilor prevăzute de prezentul articol li se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 268^6 alin. (7) şi (8).
Art.. 268^25 („Măsuri provizorii”)
(1) Un ordin european de anchetă poate fi emis în scopul luării oricărei măsuri de anchetă pentru a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea, transformarea sau mutarea elementelor care pot fi utilizate ca mijloace de probă. Când România este stat de executare, dispoziţiile art. 187 se aplică în mod corespunzător. Autoritatea română de executare procedează la recunoaşterea ordinului european de anchetă şi dispune cu privire la transferul mijloacelor de probă conform dispoziţiilor prezentei secţiuni.
(2) Când România este stat de executare, autoritatea competentă decide cu privire la măsura provizorie şi comunică decizia sa statului emitent, de îndată, dacă este posibil în termen de 24 de ore de la primirea ordinului european de anchetă. Dispoziţiile art. 222 alin. (2) – (4) se aplică în mod corespunzător.
(3) În cazul în care este solicitată luarea unei măsuri provizorii conform alin. (1), autoritatea emitentă precizează în ordinul european de anchetă dacă mijloacele de probă urmează să fie transferate statului emitent sau rămân în statul de executare.
(4) În cazul în care, potrivit prevederilor alin. (3), ordinul european de anchetă este însoţit de instrucţiunea ca mijloacele de probă să rămână în statul de executare, autoritatea emitentă precizează data la care urmează a fi ridicată măsura provizorie menţionată la alin. (1) sau data estimată pentru transmiterea cererii de transferare a probelor către statul emitent.
(5) După consultarea autorităţii emitente, autoritatea română de executare poate, în conformitate cu legea română, să impună condiţii corespunzătoare, ţinând seama de împrejurările cauzei, pentru a limita durata aplicării măsurii provizorii prevăzute la alin. (1). Dacă, în conformitate cu aceste condiţii, autoritatea de executare intenţionează să ridice măsura provizorie, aceasta informează autoritatea emitentă, care are posibilitatea de a transmite observaţii.
(6) În situaţia în care România este stat emitent, autoritatea judiciară competentă informează, de îndată, autoritatea competentă din statul de executare că măsura provizorie prevăzută la alin. (1) a fost ridicată.
(7) Când România este stat de executare, la primirea notificării referitoare la ridicarea măsurii provizorii în statul emitent, autoritatea română competentă va lua măsuri în consecinţă”.
Pct. 10 şi 11 din Legea nr. 302/2004 (modificată prin Legea nr. 236/2017)Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, la menţiunea privind transpunerea dispoziţiilor deciziilor-cadru ale Uniunii Europene, după pct. 9 se introduc două noi puncte, pct. 10 şi 11, cu următorul cuprins:
„10. dispoziţiile art. 10 alin. (4), (5) şi (6) din Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2013/48/UE din 22 octombrie 2013 privind dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale şi al procedurilor privind mandatul european de arestare, precum şi dreptul ca o persoană terţă să fie informată în urma privării de libertate şi dreptul de a comunica cu persoane terţe şi cu autorităţi consulare în timpul privării de libertate, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 294 din 6 noiembrie 2013;
11. Directiva 2014/41/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind ordinul european de anchetă în materie penală, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 130 din 1 mai 2014”.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.