Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală – modificări (Legea nr. 236/2017)
Redacția ProLege - decembrie 3, 2017Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, după art. 268 se introduce o nouă secţiune, secţiunea a 6-a, cuprinzând art. 268^1-268^25, cu următorul cuprins:
„Secțiunea a 6-a („Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Directivei 2014/41/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind ordinul european de anchetă în materie penală”)
Parag. 1 („Dispoziţii generale”)
Art. 268^1 („Domeniul de aplicare şi înţelesul unor termeni sau expresii”)
(1) Dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene care au transpus Directiva 2014/41/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind ordinul european de anchetă în materie penală, în domeniul executării măsurilor de anchetă, în vederea obţinerii de probe, denumite în cuprinsul prezentei secţiuni state membre. Dispoziţiile prezentei secţiuni nu se aplică în relaţia cu Regatul Danemarcei şi cu Republica Irlanda.
(2) În sensul prezentei secţiuni, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) ordin european de anchetă – o decizie judiciară emisă sau validată de o autoritate judiciară a unui stat membru, în scopul ducerii la îndeplinire a uneia sau mai multor măsuri de anchetă specifice într-un alt stat membru, în vederea obţinerii de probe sau în vederea transmiterii probelor care se află deja în posesia autorităţii competente din statul de executare. Ordinul european de anchetă include orice măsură de anchetă, cu excepţia instituirii unei echipe comune de anchetă şi a strângerii de probe în cadrul unei echipe comune de anchetă, instituită potrivit prevederilor art. 13 din Convenţia cu privire la asistenţa judiciară reciprocă în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene şi în Decizia-cadru 2002/465/JAI a Consiliului, cu excepţia cazului în care scopul este aplicarea art. 13 alin. (8) din Convenţie şi, respectiv, art. 1 alin. (8) din Decizia-cadru;
b) stat emitent – statul membru în care este emis ordinul european de anchetă;
c) stat de executare – statul membru care execută ordinul european de anchetă, în care urmează să fie pusă în aplicare măsura de anchetă;
d) autoritate emitentă:
1. o autoritate judiciară;
2. orice altă autoritate competentă, astfel cum este definită în legislaţia statului emitent, care acţionează în cauză în calitate de autoritate de anchetă, având competenţa să dispună strângerea de probe în conformitate cu legislaţia naţională. În acest caz, ordinul european de anchetă trebuie să fie validat de o autoritate judiciară, după examinarea conformităţii sale cu dispoziţiile legale ale statului emitent referitoare la emitere. În cazul în care ordinul european de anchetă a fost validat de către o autoritate judiciară, autoritatea respectivă poate fi considerată, de asemenea, autoritate emitentă în vederea transmiterii ordinului european de anchetă conform prezentei secţiuni;
e) autoritate de executare – autoritatea care are competenţa de a recunoaşte un ordin european de anchetă şi de a asigura executarea acestuia în conformitate cu legislaţia naţională.
Art. 268^2 („Tipurile de proceduri în cadrul cărora poate fi emis ordinul european de anchetă”)
Ordinul european de anchetă poate fi emis:
a) în cadrul procedurilor penale iniţiate de o autoritate judiciară sau care pot fi iniţiate în faţa unei autorităţi judiciare cu privire la o infracţiune, în conformitate cu legislaţia statului emitent;
b) în cadrul procedurilor iniţiate de autorităţi administrative cu privire la fapte care constituie încălcări ale normelor de drept şi care sunt sancţionate în legislaţia naţională a statului emitent şi în care decizia poate da naştere unei acţiuni în faţa unei instanţe competente, în special în materie penală;
c) în cazul procedurilor iniţiate de autorităţi judiciare cu privire la fapte care constituie încălcări ale normelor de drept şi care sunt sancţionate în legislaţia naţională a statului emitent, în cazul în care decizia autorităţilor menţionate poate da naştere unei acţiuni în faţa unei instanţe competente, în special în materie penală;
d) în legătură cu procedurile prevăzute la lit. a), b) şi c), care privesc infracţiuni sau încălcări ale legii, ce pot angaja răspunderea unei persoane juridice sau pot conduce la aplicarea de pedepse unei persoane juridice în statul emitent.
Art. 268^3 („Autorităţile competente române pentru emiterea şi executarea unui ordin european de anchetă”)
(1) Când România este stat emitent, ordinul european de anchetă este emis, în cursul procesului penal, de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală sau de judecătorul competent, potrivit fazei procesuale, din oficiu sau la cererea părţilor sau subiecţilor procesuali principali, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.
(2) Când România este stat de executare, recunoaşterea şi executarea unui ordin european de anchetă sunt de competenţa parchetului sau instanţei competente material şi după calitatea persoanei, potrivit legii române. Competenţa teritorială este determinată în funcţie de locul unde urmează să fie dusă la îndeplinire măsura de anchetă. Ordinele europene de anchetă care privesc fapte care, potrivit legii, sunt de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism sau a Direcţiei Naţionale Anticorupţie se recunosc şi se execută de către acestea.
(3) Competenţa îndeplinirii atribuţiilor de autoritate centrală se exercită de către Ministerul Justiţiei, în cazul ordinelor europene de anchetă care se referă la activitatea de judecată ori de executare a hotărârilor, şi de către Ministerul Public, prin structurile de specialitate, în cazul ordinelor europene de anchetă care se referă la activitatea de cercetare şi urmărire penală.
(4) În îndeplinirea atribuţiilor, autorităţile centrale prevăzute la alin. (3) acordă asistenţă autorităţilor judiciare naţionale şi străine în cazurile prevăzute la art. 268^4 alin. (5).
Art. 268^4 („Emiterea şi transmiterea ordinului european de anchetă de către autorităţile române”)
(1) Un ordin european de anchetă poate fi emis cu îndeplinirea următoarelor condiţii, care vor fi evaluate în fiecare caz de către autoritatea emitentă:
a) emiterea ordinului european de anchetă este necesară şi proporţională în cauză, faţă de scopul procesului penal, ţinând cont de drepturile suspectului sau inculpatului;
b) măsura sau măsurile indicate în ordinul european de anchetă ar putea fi dispuse în aceleaşi condiţii într-o cauză internă similară.
(2) Ordinul european de anchetă este emis în forma prevăzută în anexa nr. 11, este completat şi semnat de autoritatea emitentă, conţinutul său fiind certificat pentru conformitate şi corectitudine. Ordinul european de anchetă va cuprinde în special următoarele informaţii:
a) date privind autoritatea emitentă;
b) obiectul şi motivele emiterii ordinului european de anchetă;
c) informaţiile necesare disponibile privind persoana sau persoanele în cauză;
d) descrierea faptei care face obiectul procesului penal, precum şi dispoziţiile legale aplicabile;
e) o descriere a măsurii sau măsurilor de anchetă solicitate şi a probelor care urmează să fie obţinute.
(3) Ordinul european de anchetă se traduce, prin grija autorităţii emitente, şi se transmite direct autorităţii competente din statul de executare, prin orice mijloace care permit o înregistrare scrisă şi care să permită statului de executare să stabilească autenticitatea acestuia.
(4) Autoritatea emitentă poate transmite ordinul european de anchetă şi prin intermediul sistemului de comunicaţii al Reţelei Judiciare Europene.
(5) În cazul în care autoritatea emitentă nu deţine nicio informaţie cu privire la coordonatele autorităţii străine de executare, aceasta poate face toate investigaţiile necesare, prin utilizarea atlasului judiciar al Reţelei Judiciare Europene şi, în subsidiar, cu asistenţa autorităţii centrale sau a punctelor de contact la Reţeaua Judiciară Europeană.
(6) Orice comunicări ulterioare între autoritatea emitentă şi autoritatea de executare vor avea loc direct între acestea. Toate dificultăţile legate de transmiterea sau autenticitatea oricăror documente necesare pentru executarea ordinului european de anchetă sunt soluţionate prin contact direct între autoritatea emitentă şi autoritatea de executare sau, când acesta nu este posibil, cu asistenţa autorităţilor centrale competente, după caz. Autoritatea emitentă şi autoritatea de executare se pot consulta între ele, prin orice mijloace adecvate, ori de câte ori consideră necesar, în vederea facilitării executării ordinului european de anchetă.
(7) Autoritatea română emitentă, potrivit dispoziţiilor art. 268^3 alin. (1), poate solicita ca reprezentanţi ai uneia sau mai multor autorităţi române să asiste la executarea ordinului european de anchetă în sprijinul autorităţilor competente ale statului de executare. Dispoziţiile art. 209 se aplică în mod corespunzător.
(8) În cazul în care autoritatea de executare apreciază că, într-un caz concret, la emiterea ordinului european de anchetă, nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1), după consultări cu autoritatea de executare, autoritatea emitentă română poate decide să retragă ordinul european de anchetă.
Art. 268^5 („Ordinul european de anchetă cu referire la un ordin precedent”)
(1) În cazul emiterii unui ordin european de anchetă care completează un ordin precedent, autoritatea emitentă română precizează acest fapt în ordinul european de anchetă, în secţiunea D a formularului prevăzut în anexa nr. 11.
(2) În cazul în care asistă la executarea ordinului european de anchetă în statul de executare, potrivit prevederilor art. 268^4 alin. (7), reprezentantul autorităţii emitente, pe durata prezenţei pe teritoriul statului de executare, poate emite un ordin de anchetă care îl completează pe cel precedent. Acesta se transmite direct autorităţii de executare.
(3) Ordinul european de anchetă care completează un ordin precedent este emis cu respectarea dispoziţiilor art. 268^4 alin. (1) şi (2).
Art.. 268^6 („Recunoaşterea şi executarea de către autorităţile române a unui ordin european de anchetă”)
(1) Ordinul european de anchetă este recunoscut, fără a fi necesară nicio altă formalitate, şi executat de către autoritatea competentă potrivit art. 268^3 alin. (2), cu excepţia cazurilor în care este incident vreunul dintre motivele prevăzute la art. 268^7 alin. (5), art. 268^8 sau 268^12. Autoritatea competentă română asigură executarea ordinului european de anchetă în acelaşi mod şi cu aceleaşi mijloace ca în situaţia în care măsura de anchetă ar fi fost dispusă de către o autoritate română. În cazul în care ordinul european de anchetă, emis în faza de urmărire penală, are ca obiect luarea unor măsuri care, potrivit legii române, sunt de competenţa judecătorului de drepturi şi libertăţi, procurorul competent va sesiza judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa corespunzătoare în grad în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul parchetul, în vederea recunoaşterii ordinului european de anchetă.
(2) Dacă autoritatea judiciară română apreciază că nu este competentă să ia măsurile necesare pentru recunoaşterea şi executarea unui ordin european de anchetă, îl trimite de îndată, din oficiu, autorităţii judiciare române competente şi informează despre aceasta autoritatea emitentă.
(3) Autoritatea de executare respectă formalităţile şi procedurile indicate în mod expres de autoritatea emitentă, sub condiţia ca aceste formalităţi şi proceduri să nu contravină principiilor fundamentale ale legii române.
(4) În cazul în care autoritatea de executare are motive să creadă că în statul membru emitent, la emiterea ordinului european de anchetă, nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 268^4 alin. (1), aceasta poate consulta autoritatea emitentă cu privire la relevanţa executării ordinului european de anchetă.
(5) Dacă, după consultarea prevăzută la alin. (4), autoritatea emitentă decide să retragă ordinul european de anchetă, procurorul dispune, prin ordonanţă, clasarea, iar instanţa va lua act de retragere, prin încheiere definitivă, pronunţată în camera de consiliu, fără citare.
(6) În cazul în care autoritatea română de executare primeşte un ordin european de anchetă care nu a fost emis sau validat de o autoritate judiciară, va restitui ordinul european de anchetă în statul emitent. Restituirea se va dispune de către procurorul competent, prin ordonanţă, iar de către instanţă, prin încheiere definitivă, pronunţată în camera de consiliu, fără citare.
(7) Dispoziţiile art. 14 din prezenta lege se aplică în mod corespunzător. În relaţia cu statele membre care au declarat că solicită transmiterea ordinelor europene de anchetă şi documentele anexate exclusiv în limba naţională, autorităţile române pot solicita ca ordinul european de anchetă şi documentele anexe să fie traduse în limba română.
(8) În cazurile în care autoritatea emitentă indică faptul că măsurile de anchetă au un caracter urgent, ordinul european de anchetă şi documentele anexate vor fi însoţite de o traducere în limba română.
(9) Autoritatea română de executare poate fi asistată la executarea unui ordin european de anchetă de reprezentanţi ai uneia sau mai multor autorităţi competente din statul emitent, în baza unei solicitări a autorităţii emitente. Autoritatea de executare română se conformează acestei cereri, cu condiţia ca această asistenţă să nu contravină principiilor fundamentale ale dreptului român şi să nu aducă atingere intereselor fundamentale în materie de siguranţă naţională. Dispoziţiile art. 268^5 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. Statul român, pe al cărui teritoriu s-au produs prejudiciile, repară aceste prejudicii în condiţiile aplicabile prejudiciilor cauzate de propriii săi funcţionari. Dispoziţiile art. 209 se aplică corespunzător. Reprezentanţii autorităţilor competente din statul emitent respectă legea română pe durata executării ordinului european de anchetă. Acestea nu au niciun fel de competenţe specifice autorităţilor de aplicare a legii pe teritoriul României, cu excepţia cazului în care executarea unor astfel de competenţe pe teritoriul român este conformă cu legea română, în măsura convenită între autoritatea emitentă şi autoritatea de executare română.
(10) Dacă autoritatea de executare competentă constată că autoritatea emitentă nu a menţionat relevanţa măsurilor de anchetă pentru soluţionarea cauzei penale, va putea solicita completarea corespunzătoare a ordinului european de anchetă.
(11) Dispoziţiile art. 268^4 alin. (6) se aplică în mod corespunzător.
Art. 268^7 („Recurgerea la măsuri de anchetă alternative”)
(1) Autoritatea română de executare recurge, ori de câte ori este posibil, la o altă măsură decât cea prevăzută în ordinul european de anchetă, atunci când:
a) măsura de anchetă indicată în ordinul european de anchetă nu este prevăzută de legea română;
b) măsura de anchetă nu ar putea fi dispusă într-o cauză internă similară, potrivit legii române.
(2) Fără a aduce atingere prevederilor art. 268^8, dispoziţiile alin. (1) nu se aplică următoarelor măsuri de anchetă:
a) obţinerea de informaţii sau de probe aflate deja în posesia autorităţii române de executare şi informaţii sau probe care ar fi putut fi obţinute, în conformitate cu legea română, în cadrul unor proceduri penale sau în scopurile ordinului european de anchetă;
b) obţinerea de informaţii cuprinse în baze de date deţinute de poliţie sau autorităţile judiciare care sunt direct accesibile autorităţii de executare în cadrul unor proceduri penale;
c) audierea unui martor, a unui expert, a unei victime, a unei persoane suspectate sau acuzate sau a unei părţi terţe pe teritoriul României;
d) orice măsură de anchetă fără caracter coercitiv, astfel cum este definită în legea română;
e) identificarea persoanelor abonate la un număr de telefon sau o adresă IP anume, în condiţiile legii române.
(3) Când măsura alternativă ar avea acelaşi rezultat, prin mijloace mai puţin intruzive, autoritatea de executare poate recurge, de asemenea, la o altă măsură de anchetă faţă de cea indicată în ordinul european de anchetă.
(4) Înainte de a dispune vreo măsură potrivit alin. (1) şi (3) autoritatea de executare informează autoritatea emitentă.
(5) În cazul în care, în conformitate cu alin. (1), măsura indicată în ordinul european de anchetă nu există în dreptul român sau nu ar putea fi dispusă într-o cauză similară potrivit legii române şi nu există nicio altă măsură care ar avea acelaşi rezultat ca măsura solicitată, autoritatea de executare notifică autoritatea emitentă că nu a fost posibil să se acorde asistenţa solicitată. Procurorul dispune clasarea, prin ordonanţă motivată, iar instanţa de judecată va respinge cererea, prin încheiere definitivă, pronunţată în camera de consiliu, fără citare, cu participarea procurorului.
(6) În cazul în care autoritatea emitentă, ca urmare a informării prevăzute la alin. (4) şi (5), decide să retragă ordinul european de anchetă, dispoziţiile art. 268^6 alin. (5) se aplică în mod corespunzător. Dacă autoritatea emitentă completează sau modifică ordinul european de anchetă iniţial sau emite un nou ordin european de anchetă, dispoziţiile prezentei secţiuni se aplică în mod corespunzător.
Art. 268^8 („Motive de nerecunoaştere şi neexecutare”)
(1) Recunoaşterea sau executarea unui ordin european de anchetă poate fi refuzată în următoarele cazuri:
a) există o imunitate sau un privilegiu, cum ar fi imunitatea diplomatică, sau principiul specialităţii sau orice alte circumstanţe prevăzute de legea română sau există norme privind determinarea sau limitarea răspunderii penale legate de libertatea presei şi de libertatea de exprimare în alte mijloace de informare în masă, care fac imposibilă executarea ordinului european de anchetă;
b) executarea ordinului european de anchetă, într-un caz specific, ar aduce atingere intereselor fundamentale în materie de securitate naţională, ar pune în pericol sursa informaţiei sau ar implica utilizarea de informaţii clasificate cu privire la activităţi specifice ale serviciilor de informaţii;
c) ordinul european de anchetă a fost emis în cadrul procedurilor prevăzute la art. 268^2 lit. b) sau c) şi măsura de anchetă nu ar fi fost autorizată, conform legii române, într-o cauză similară;
d) executarea ordinului european de anchetă ar fi contrară principiului ne bis in idem;
e) ordinul european de anchetă se referă la o infracţiune care este prezumată a fi fost comisă în afara teritoriului statului emitent şi integral sau parţial pe teritoriul României, iar fapta în legătură cu care a fost emis ordinul european de anchetă nu este incriminată în legea română;
f) există motive temeinice pentru a considera că executarea unei măsuri de anchetă ar fi incompatibilă cu obligaţiile asumate de statul român potrivit art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
g) fapta pentru care a fost emis ordinul european de anchetă nu este incriminată în legea română, cu excepţia cazului în care se referă la una dintre infracţiunile din anexa nr. 14, astfel cum este indicată de autoritatea emitentă, dacă fapta respectivă este sancţionabilă în statul emitent cu o pedeapsă cu închisoarea sau cu o măsură privativă de libertate pentru o perioadă maximă de cel puţin 3 ani;
h) măsura indicată în ordinul european de anchetă nu este prevăzută în legea română decât pentru anumite infracţiuni sau limite de pedeapsă, care nu cuprind infracţiunea la care face referire ordinul european de anchetă.
(2) Prevederile alin. (1) lit. g) şi h) nu se aplică în cazul măsurilor prevăzute la art. 268^7 alin. (2).
(3) În cazul în care ordinul european de anchetă se referă la o infracţiune în materie vamală, de impozite sau taxe şi schimb valutar, autoritatea de executare nu poate refuza recunoaşterea sau executarea pe motiv că legislaţia română nu impune acelaşi tip de impozite sau taxe sau nu cuprinde acelaşi tip de reglementări în materie vamală, de impozite, taxe sau schimb valutar ca dreptul statului emitent.
(4) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d) – f), înainte de a decide nerecunoaşterea sau neexecutarea unui ordin european de anchetă, în tot sau în parte, autoritatea judiciară de executare se consultă cu autoritatea emitentă, prin orice mijloace care permit o înregistrare scrisă, şi solicită autorităţii emitente să furnizeze fără întârziere orice informaţii necesare, după caz.
(5) În cazul menţionat la alin. (1) lit. a) şi în cazul în care competenţa de a ridica privilegiul sau imunitatea revine unei autorităţi a statului român, autoritatea română de executare îi transmite o cerere în acest sens, fără întârziere. În cazul în care competenţa de a ridica privilegiul sau imunitatea revine unei autorităţi a altui stat sau unei organizaţii internaţionale, autoritatea străină emitentă transmite o cerere în acest sens autorităţii în cauză. Autoritatea competentă română se poate consulta cu autoritatea competentă străină anterior transmiterii ordinului european de anchetă.
Art. 268^9 („Termene pentru recunoaştere şi executare”)
(1) Decizia privind recunoaşterea şi executarea este luată şi măsura este dusă la îndeplinire cu aceeaşi celeritate şi în aceleaşi condiţii ca într-o cauză internă similară şi, în orice caz, în cadrul termenelor prevăzute de prezentul articol.
(2) În cazul în care autoritatea emitentă a indicat în cuprinsul ordinului european de anchetă faptul că, din cauza termenelor procedurale, a gravităţii infracţiunii sau a altor împrejurări urgente, este necesar un termen mai scurt decât cele prevăzute în prezentul articol sau dacă autoritatea emitentă a indicat în ordinul european de anchetă că măsura de anchetă trebuie dusă la îndeplinire la o dată specifică, autoritatea de executare va lua în considerare, în măsura posibilităţilor, aceste împrejurări.
(3) Autoritatea de executare competentă dispune cu privire la recunoaşterea şi executarea măsurii din cuprinsul ordinului european de anchetă de îndată ce este posibil şi, fără a aduce atingere prevederilor alin. (5), în termen de cel mult 30 de zile de la primirea ordinului european de anchetă.
(4) Dacă nu este incident vreunul dintre motivele de amânare prevăzute la art. 268^12 alin. (1) sau probele solicitate prin ordinul european de anchetă se află deja în posesia autorităţilor române, autoritatea de executare duce la îndeplinire măsura de anchetă, în condiţiile prezentei secţiuni, fără întârziere şi fără a aduce atingere prevederilor alin. (5), în cel mult 90 de zile de la luarea deciziei prevăzute la alin. (3).
(5) Dacă autoritatea de executare competentă nu poate respecta într-un anumit caz termenul prevăzut la alin. (3) sau data specifică prevăzută la alin. (2), aceasta informează fără întârziere autoritatea competentă din statul emitent, prin orice mijloace, indicând motivele amânării şi timpul estimativ necesar pentru luarea deciziei. În asemenea cazuri, termenul prevăzut la alin. (3) poate fi prelungit cu maximum 30 de zile.
(6) Dacă, într-un caz determinat, autoritatea română de executare nu poate respecta termenul prevăzut la alin. (4), aceasta informează fără întârziere autoritatea competentă din statul emitent, prin orice mijloace, indicând motivele amânării, şi se consultă cu autoritatea emitentă cu privire la o dată adecvată pentru executarea măsurii de anchetă.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.