Introducerea în țară de droguri pentru consum propriu, unitate sau pluralitate infracțională? Discuții pe marginea unei dificile chestiuni de drept
Adrian Stan - octombrie 1, 20182. Introducerea de droguri în țară și transportul în vederea traficării
Situația s-a complicat oarecum atunci când s-a pus problema depășirii granițelor statale, iar prin decizia nr. 15/2017 Înalta Curte a dat o soluție contrară opiniei exprimate de majoritatea specialiștilor în drept penal.
Chestiunea de drept a fost aceea de a se stabili dacă „acţiunea unică continuă de transport a drogurilor de risc/mare risc, pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României, poate constitui elementul material al infracţiunilor prevăzute de art. 2 şi 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în concurs ideal, sau infracţiunea unică prevăzută de art. 3 din aceeaşi lege”.
De fapt, chestiunea se reduce la a afirma dacă introducerea în țară ar absorbi și deținerea în vederea traficării aceleiași cantități de droguri pe teritoriul țării, avându-se în vedere că prin chiar denominațiunea lui „verbum regens”, prezența drogurilor pe teritoriul țării este una automată.
Starea de fapt nu pune probleme complexe, inculpații au pătruns pe teritoriul României, dinspre Ungaria, cu un autoturism, în care erau ascunse diferite cantități de droguri, de risc și de mare risc, iar la câteva ore de la intrarea în țară, în continuarea transportului, au fost opriți pe autostradă de ofițeri de poliție, care au realizat un flagrant, descoperind drogurile. Vor fi acuzați doar de introducerea în țară de droguri sau și de deținere și transport în vederea vânzării interne?
Opinia profesorului Valerian Cioclei[15], deși credem că a fost una justă, aceeași cu cea a instanței de sesizare, nu a convins completul Curții. S-a afirmat astfel că „în situația în care introducerea în țară se face prin transport (greu de imaginat alte modalități de introducere), iar traficul național se realizează de asemenea, tot în varianta alternativă a transportului (nu și în celelalte variante – vânzare, transformare, oferire spre vânzare etc.), care se situează în continuarea primului transport, elementul material al celor două infracțiuni este același, fiind unic și continuu. Argumentul potrivit căruia transportul implică în mod automat deținerea și astfel ar exista elemente materiale diferite (în acest sens fiind argumentate unele soluții din practica judiciară), nu poate fi acceptat, deoarece nu se poate concepe transportul unor bunuri fără a le poseda, însăși deplasarea acestora implicând posesia și nefiind posibilă în lipsa posesiei bunurilor (…). Prin urmare, instanța de sesizare a apreciat că unității elementului material al celor două infracțiuni (verbum regens) îi corespunde, în plan juridic, o unitate naturală de infracțiune, cu atât mai mult cu cât există și unitate de rezoluție infracțională, dar și unitate de rezultat socialmente periculos”.
Profesorul Cioclei mai arată că art. 3 din legea specială nu este o variantă agravată a art. 2, deoarece nu are la bază elementele constitutive ale acesteia din urmă, la care să se adauge un element circumstanțial, acesta nu este „construit” pe fapta prevăzută la art. 2 ci, el are o construcție proprie, independentă: „Modalitățile elementului material de la art. 3 (introducerea, scoaterea etc.) sunt total distincte de cele mai multe dintre modalitățile elementului material de la art. 2 (cultivarea, producerea, fabricarea etc.). Ca atare, infracțiunea prevăzută la art. 3 poate exista în mod independent de cea de la art. 2, ceea ce, evident, nu se întâmplă în cazul unei variante agravate”. Acest element este este cel ce face diferența de chestiunea anterior analizată, cea a alin. (1) și (2) ale art. 2, unde în mod evident ne aflăm în situația unei norme de trimitere cu conținut agravant, ce preia întru totul conținutul constitutiv al normei de referire.
Curtea supremă susține, totuși, teza concursului formal de infracțiuni, în considerente care credem că nu au forță de convingere și care par mai degrabă a fi o sinteză a practicii judiciare și un refuz de reevaluare a acesteia.
Se afirmă așadar că „acţiunea continuă de transport al drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul unui stat străin, peste frontiera de stat a României şi pe teritoriul României, fără drept, se încadrează în ipoteza concursului formal de infracţiuni, prevăzută de art. 38 alin. (2) C. pen. Astfel, acţiunea continuă de transport al drogurilor, datorită împrejurărilor în care a avut loc – pe parcursul transportului drogurile au fost introduse pe teritoriul României, fără drept, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, în modalitatea normativă a transportului de droguri, şi ale infracţiunii prevăzute de art. 3 din acelaşi act normativ, în modalitatea introducerii în ţară de droguri”.
Curtea mai reține că „în ipoteza concursului formal de infracţiuni, într-o singură acţiune sau inacţiune sunt comprimate elementele constitutive a două sau mai multe infracţiuni. În acţiunea continuă de transport al drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul unui stat străin, peste frontiera de stat a României şi pe teritoriul României sunt comprimate, la momentul trecerii drogurilor peste frontiera de stat a României, elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute în art. 2 şi în art. 3 din Legea nr. 143/2000, întrucât, pe parcursul transportului, este realizată introducerea în ţară de droguri”.
Curtea neagă ideea complexității prin absorbție, care însă nu a fost susținută nici de adepții opiniei unității de infracțiune. Nu s-a pus problema unei unități legale, ci a uneia naturale. Spune Curtea: „nu se poate reţine că traficul intern de droguri este absorbit de infracţiunea de trafic internaţional de droguri de risc/mare risc, întrucât este vorba despre texte normative diferite, de modalităţi diferite de săvârşire, respectiv o acţiune complexă de introducere în ţară de droguri, în ipoteza traficului internaţional, iar, în cazul traficului intern de droguri, o acţiune distinctă de transport al drogurilor de risc/mare risc pe teritoriul României”.
Teza infracțiunilor ce pot exista independent nu combate, în opinia noastră, ideea de unitate legală a introducerii în țară de droguri. Se arată, criticabil credem, că „în ceea ce priveşte elementul material al laturii obiective a fiecăreia dintre aceste două infracţiuni se constată existenţa lor de sine stătătoare. Fapta de a introduce droguri în ţară şi aceea de a transporta astfel de substanţe pe teritoriul altui stat şi ulterior pe teritoriul României, chiar săvârşite de aceeaşi persoană şi constatate cu acelaşi prilej, constituie infracţiuni distincte, prevăzute de art. 2 şi de art. 3 din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs. Având în vedere modalitatea prin care legiuitorul a incriminat traficul de droguri, reiese că, în articolele sus-menţionate s-au avut în vedere operaţiuni distincte privind circulaţia drogurilor, cele privind tranzitarea limitelor teritoriale ale ţării fiind considerate cu un grad de pericol social mai ridicat, rezultat din limitele speciale de pedeapsă, atât minime, cât şi maxime”.
Decizia Curții, general obligatorie, este cea mai clară dovadă de argumentare întemeiată pe ideea de răspundere de tip obiectiv în dreptul penal, în care nu este importantă intenția agentului, ci „verbum regens”, textul normai legale. Concluzia este aceea că nu importă dacă se urmărea traficarea drogurilor pe teritoriul țării, consumul, distrugerea lor, important fiind doar că art. 2 din Lege incriminează varianta de „transport”. Poate că gravitatea infracțiunilor de acest tip este argumentul ultim al instanței, în lupta cu relaxarea represiunii penale, regăsită oarecum în reducerea limitelor de pedeapsă și reflectată și în decizia nr. 3/2017.
Introducerea de droguri în țară pentru consum propriu. Scurtă expunere a cauzei ce a generat chestiunea de drept
Aceste ultime considerații fac trecerea spre ultima temă a analizei noastre, cea supusă din nou forului decizional suprem de judecată, aceea a încadrării juridice a introducerii în țară de droguri de mare risc pentru consumul propriu. Aparent, situația nu ar fi cu mult diferită de cea mai sus analizată, elementul de deosebire fiind doar scopul urmărit de infractor. Totuși, elementele de tip obiectiv nu sunt de neglijat, deoarece evaluarea acestui scop se efectuează prin coroborarea cu modul de introducere a drogurilor în țară și cantitatea acestora. Criteriile subiective se împletesc astfel cu cele de fapt.
În dosarul ce a cauzat chestiunea de drept, inculpata a introdus în țară, prin punctul de trecere a frontierei, cantitatea de 2,9 grame cocaină. Prin rechizitoriu, a fost trimisă în judecată pentru infracțiunile de introducere în țară de droguri de mare risc, fără drept, prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în concurs cu infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (2) al aceleiași legi.
Instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor cu care a fost sesizată, condamnând inculpata pentru o unică infracțiune, cea de deținere de droguri de risc fără drept. Inculpata a recunoscut introducerea în țară a drogurilor, arătând că acestea erau destinate consumului său propriu, iar nu traficării ulterioare. În sentință, Tribunalul Hunedoara a reținut că introducerea în țară de droguri de mare risc reprezintă o formă alternativă a traficului de droguri, iar legiuitorul a înțeles în cuprinsul art. 3 din Lege să sancționeze cu pedepse mai severe doar faptele de trafic ce implică un caracter de extraneitate referitor la originea ori destinația substanțelor interzise.
Mai arată instanța, argumentând nereținerea infracțiunii de „introducere în țară” că infracțiunea de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu presupune în mod necesar și posesia unor substanțe dintre cele interzise, exercitată doar cu privire la cantitățile necesare consumului propriu, fără a implica vreo activitate distinctă de comercializare, oferire, punere în vânzare, livrare, transport.
Judecătorul folosește standardul dubiului parțial cu privire la soarta cantității reduse de droguri găsite asupra inculpatei, în sensul că nu se poate stabili cu certitudine că aceasta intenționa să o comercializeze, sens în care se poate accepta în mod rezonabil că destinația drogurilor era propriul consum. Starea de fapt este importantă, deoarece este cert că legiuitorul nu are cum să regmenteze o anume cantitate de la care să opereze o „prezumție” de deținere, sau invers, una de trafic. Or, neexistând date sau indicii în sensul animus traficandi, ce să exceadă deținerii pentru uz propriu, se arată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, deoarece legiuitorul a încercat să facă o distincție de tratament sancționator față de pericolul social concret pe care îl reprezintă traficanții de droguri care introduc sau scot din țară cantități semnificative și simplii consumatori de droguri.
Introducerea de droguri în țară, deși din punct de vedere obiectiv, ad litteram, a existat și, aparent, fapta s-ar plia pe elementele infracțiunii de la art. 3, acesta este un aspect pur formal, iar acțiunea este absorbită de elementul material al infracțiunii de deținere de droguri pentru consumul propriu, ce presupune și posesia și introducerea în țară a acestor substanțe.
În apelul formulat, DIICOT susține revenirea la încadrarea juridică dată prin actul de sesizare, de concurs de infracțiuni, și arată, în esență că activitatea continuă de deținere a drogurilor, datorită modului în care a fost săvârșită, întrunește elementele constitutive ale ambelor infracțiuni în discuție.
Curtea de Apel Alba Iulia, în încheierea de sesizare a Înaltei Curții opinează că „acțiunea continuă de transport a drogurilor de risc și de mare risc pe teritoriul altui stat și ulterior pe teritoriul României constituie elementul material al infracțiunii unice prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000”.
În situația în care introducerea în țară se face prin transport, mai arată Curtea de Apel, în forma deținerii de droguri de risc pentru consumul propriu, elementul material a celor două infracțiuni nu este distinct, ci are caracter unic și continuu. Argumentul contrar potrivit căruia transportul ar include și deținerea este combătut, deoarece nu se poate concepe transportul unor bunuri fără deținerea lor, deplasarea implicând posesia acestora.
Nu se poate vorbi de un concurs ideal de infracțiuni, se mai arată, deoarece nu se pune problema unei pluralități materiale și juridice de rezultat, doar exprimarea legiuitorului fiind distinctă, unității elementului material de transport corespunzându-i în plan juridic, o unitate naturală de infracțiune, existând de asemenea unitate de rezoluție și de rezultat vătămător.
O veche controversă
Opinia instanței de sesizare nu este nouă, păreri în acest sens fiind exprimate și de practica și doctrina mai vechi. O autoare a criticat[16] soluțiile în sensul sancționării ca trafic internațional. În nota critică se spune că textul de la art. 3 sancționează exclusiv acte de trafic internațional de droguri, aspect ce rezultă din interpretarea sistematică a legii. S-a mai arătat în doctrină[17] că dacă se dovedește că introducerea sau scoaterea din țară a drogurilor se face exclusiv pentru consumul propriu, nu putem vorbi despre traficul internațional de droguri, ci de deținerea de droguri pentru consumul propriu. Nu se poate pune problema, mai arată autorul, despre o traficare, câtă vreme drogurile au ca destinație propriul consum, fiind introduse în țară doar cu acest scop, acțiunile de introducere în țară sau de scoatere fiind absorbite de latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 4 din Lege.
De asemenea, chiar dacă cu caracter izolat, au fost pronunțate suficiente soluții de speță care au interpretat normele legale în spiritul lor și a considerațiilor de mai sus și nu au sancționat distinct „introducerea” de droguri în țară, dacă din împrejurările concrete nu a rezultat intenția de traficare a acestora.
Așadar, nu cu mult timp după intrarea în vigoare a Legii nr. 143/2000, prin decizia nr. 506/28 ianuarie 2004, Curtea Supremă a arătat că „trecerea peste frontieră a 30 grame de cannabis pentru consum propriu constituie infracțiunea prevăzută de art. 4 din Lege și nu infracțiunea de trafic internațional (…), trecerea ocazională peste graniță a drogului de către consumatorul care circulă peste frontieră cu alte scopuri decât cel al traficării și care are asupra sa o cantitate rezonabilă, strict pentru asigurarea consumului, este o acțiune care intră în latura obiectivă a art. 4, nefiind o activitate de traficare transfrontalieră”.
De asemenea, s-a reținut că „introducerea în țară a cocainei s-a făcut exclusiv pentru consumul propriu al inculpatului, fiind inacceptabil ca acesta să fie sancționat ca și persoanele care fac trafic cu aceste substanțe. Este evident că inculpatul trebuie sancționat pentru consum (e vorba de deținere, n.n.) ilicit de droguri de mare risc și nu pentru trafic de droguri de mare risc, prin voința legiuitorului unele acțiuni care definesc traficul de droguri fiind absorbite in latura obiectivă a consumului de droguri, ca și în cazul de față” (Trib. Hunedoara, sent. pen. nr. 43/2008), sau că „În procesul de evaluare juridică a activităţii infracţionale a inculpatului, prima instanţă a apreciat just că dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 143/2000 se referă în exclusivitate la traficul internaţional de droguri şi deci cantitatea de substanţă interzisă găsită asupra inculpatului, în momentul trecerii frontierei trebuia să fie destinată comercializării pentru a-i fi aplicabile aceste dispoziţii. Cum, în speţă, introducerea în ţară a cantităţii de droguri de mare risc a constituit o infracţiune mijloc, întrucât infracţiunea scop a inculpatului a fost deţinerea drogurilor introduse pentru consumul propriu, trecerea peste frontieră a drogurilor fiind făcută exclusiv pentru consumul propriu, fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 ce absoarbe în conţinutul său fapta de introducere în ţară de droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, interpretare ce este în acord cu practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie” (C. Ap. Iași, dec. pen. nr. 166/24.02.2016).
[15] V. Cioclei, Natura juridică a dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri în raport cu dispozițiile art. 2 din aceeași lege, accesat la: https://www.universuljuridic.ro/natura-juridica-dispozitiilor-art-3-din-legea-nr-143-2000-privind-prevenirea-si-combaterea-traficului-si-consumului-ilicit-de-droguri-raport-cu-dispozitiile-art-2-din-aceeasi-lege/.
[16] R. Mocanu, Infracțiuni legate de droguri. Practică judiciară, Ed. Hamangiu, București, 2007, p. 148.
[17] I. Gârbuleț, Traficul și consumul ilicit de droguri, Ed. Hamangiu, București, 2008, p. 131.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.