Hotărârea CEDO din 11 ianuarie 2022 în cauza C. împotriva României (Cererea nr. 21.609/16)
Redacția ProLege - august 8, 2022Hotărârea CEDO din 11 ianuarie 2022 în cauza C. împotriva României (Cererea nr. 21.609/16)
Introducere
Cauza are ca obiect un capăt de cerere introdus în temeiul art. 6 § 1 din Convenţie, potrivit căruia o acţiune în contencios administrativ a fost soluţionată pe baza unor informaţii clasificate, la care reclamantul nu a avut acces, astfel încălcându-se dreptul la procedură contradictorie şi la egalitatea armelor.
În M. Of. nr. 772 din 3 august 2022 s-a publicat Hotărârea CEDO din 11 ianuarie 2022 în cauza C. împotriva României.
Vă prezentăm, în continuare, dispozițiile respectivei hotărâri.
„I. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 § 1 din Convenţie
68. Reclamantul s-a plâns de caracterul inechitabil al procesului pe care l-a declanşat pentru anularea deciziilor de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate şi de trecere în rezervă. În special, acesta a susţinut că instanţele de contencios administrativ i-au refuzat accesul la probe clasificate la nivel confidenţial de către pârât, fapt ce a fost decisiv în cazul său. A considerat că acest lucru i-a încălcat drepturile la un proces contradictoriu, la egalitatea armelor şi la o decizie motivată.
Acesta a invocat art. 6 § 1 din Convenţie, care prevede următoarele:
„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil […] a cauzei sale, de către o instanţă […], care va hotărî […] asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil.”
A. Cu privire la admisibilitate
1. Argumentele părţilor
69. Guvernul a susţinut că, în măsura în care reclamantul sa plâns că nu a avut acces la informaţiile care au stat la baza deciziei de retragere a autorizaţiei sale de acces la informaţii clasificate, dreptul de acces la secrete de stat ca atare nu era garantat de legislaţia naţională. Într-adevăr, autoritatea responsabilă de deciziile privind autorizaţia de acces la informaţii clasificate era cea care avea dreptul de a acorda sau de a limita total sau parţial accesul la astfel de informaţii, pe baza considerentelor de securitate naţională, în circumstanţele şi conform procedurilor prevăzute de legislaţia relevantă.
70. Pe de altă parte, reclamantul însuşi renunţase la orice posibil drept de a fi informat cu privire la motivele care justificau neacordarea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate şi, implicit, la o decizie de retragere a autorizaţiei sale, atunci când a semnat declaraţia din anexa nr. 15 la HG nr. 585/2002 (supra, pct. 57). Această renunţare implicită a fost acceptată ca valabilă de către instanţele naţionale, astfel cum o demonstrează exemplele de hotărâri interne prezentate de Guvern [supra, pct. 66 lit. b) şi d)].
71. Prin urmare, Guvernul a susţinut că nu s-a luat nicio hotărâre cu privire la un „drept civil” prin decizia de neacordare a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, având în vedere în special faptul că legislaţia naţională prevedea într-adevăr un drept de acces la o instanţă, care putea examina temeinicia unei astfel de decizii în condiţii de deplină conformitate cu cerinţele art. 6.
72. Reclamantul a susţinut că avea, în temeiul art. 6, dreptul de acces la o instanţă capabilă să examineze deciziile care au pus capăt în mod nejustificat celor 18 ani de carieră militară şi dreptul să i se respecte în mod corespunzător reputaţia profesională. Aceste drepturi, care au avut un impact asupra statutului său profesional şi a veniturilor sale profesionale, au avut un caracter civil cert.
2. Motivarea Curţii
73. Având în vedere capătul de cerere, aşa cum a fost formulat de reclamant (supra, pct. 68), Curtea constată că miza pentru acesta în prezenta cauză nu este un drept de acces la secrete de stat, care, ca atare, nu este garantat de Convenţie (Ternovskis împotriva Letoniei, nr. 33.637/02, pct. 44, 29 aprilie 2014), ci drepturile reclamantului care au fost afectate ca urmare a retragerii autorizaţiei pentru un astfel de acces. Trebuie amintit că retragerea în discuţie a avut un impact decisiv asupra situaţiei personale a reclamantului – în lipsa autorizării necesare, acesta a fost trecut în rezervă din postul în care a lucrat timp de 18 ani (supra, pct. 17), ceea ce a avut, cel puţin, clare repercusiuni pecuniare pentru acesta. Legătura dintre decizia de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate a reclamantului şi pierderea de venituri a acestuia cu siguranţă era mai mult decât lipsită de consistenţă sau îndepărtată, era chiar clară.
74. Având în vedere cele de mai sus şi constatând că legislaţia română nu interzice accesul la instanţă persoanelor care au ocupat postul deţinut de reclamant, Curtea consideră, în lumina jurisprudenţei sale, că art. 6 sub aspect civil este aplicabil în prezenta cauză [a se vedea Boulois împotriva Luxemburgului(MC), nr. 37.575/04, pct. 90, CEDO 2012; Ternovskis, citată anterior, pct. 44; Fazliyski împotriva Bulgariei, nr. 40.908/05, pct. 52, 16 aprilie 2013; Miryana Petrova împotriva Bulgariei, nr. 57.148/08, pct. 31, 32 şi 35, 21 iulie 2016, şi Regner împotriva Republicii Cehe(MC), nr. 35.289/11, pct. 119 şi 122-124, 19 septembrie 2017].
75. Curtea constată în plus că cererea nu este nici vădit nefondată, nici inadmisibilă pentru alte motive enumerate la art. 35 din Convenţie. Prin urmare, trebuie să fie declarată admisibilă.
B. Cu privire la fond
1. Argumentele părţilor
(…)
2. Motivarea Curţii
(a) Principii generale
86. Curtea a examinat deja şi a stabilit principiile aplicabile în temeiul laturii civile a art. 6 din Convenţie în Cauza Regner(citată anterior, pct. 145-149). În cauza menţionată, reclamantul a contestat retragerea autorizaţiei sale de acces la informaţii clasificate şi nici el, nici avocatul său nu au avut acces la documentele clasificate sau la decizia de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate, în măsura în care aceasta se întemeia pe documente clasificate (pentru aplicarea acelor principii generale în circumstanţele specifice ale acelei cauze, a se vedea Regner, citată anterior, pct. 150-162).
87. Curtea a ţinut seama de procedură în ansamblu, pentru a stabili dacă limitările principiilor contradictorialităţii şi egalităţii armelor au fost compensate suficient prin alte garanţii procedurale (ibidem, pct. 151).
88. Reamintind că drepturile prevăzute de art. 6 § 1 nu sunt absolute şi că statele contractante beneficiază de o marjă de apreciere în acest domeniu, Curtea a subliniat că nici dreptul la divulgarea probelor relevante nu este un drept absolut. În materie penală, Curtea a reţinut că pot exista interese concurente – precum securitatea naţională, necesitatea de a proteja martori expuşi riscului unor represalii sau de a păstra secrete metodele poliţiei de anchetare a infracţiunilor – care trebuie să fie puse în balanţă cu drepturile părţii la procedură (ibidem, pct. 148). În materie civilă, Curtea a considerat că principiile prevăzute de art. 6 § 1 erau îndeplinite atunci când instanţele naţionale aveau independenţa şi imparţialitatea necesare; aveau acces fără restricţii la toate documentele clasificate pe care s-a bazat decizia; aveau competenţa de a efectua o examinare detaliată a fondului deciziei de revocare a certificatului de securitate şi să anuleze, după caz, o astfel de decizie dacă era arbitrară (ibidem, pct. 152). Curtea a examinat, de asemenea, dacă instanţele naţionale şi-au exercitat în mod corespunzător competenţele de control de care dispuneau şi dacă recurgerea la o procedură restrânsă din motive de securitate părea să fie arbitrară sau vădit nerezonabilă (ibidem, pct. 156 şi 159).
89. În ultimul rând, Curtea a subliniat că este de dorit ca instanţele naţionale să explice, măcar sumar, intensitatea controlului efectuat de acestea şi acuzaţiile aduse reclamantului (ibidem, pct. 160).
(b) Aplicarea principiilor sus-menţionate în prezenta cauză
90. Deşi părţile nu sunt de acord cu privire la care anume dintre informaţiile clasificate au fost puse la dispoziţia instanţelor de către SRI (supra, pct. 45, 80 şi 83), Curtea constată că, pe baza informaţiilor clasificate pe care le aveau la dispoziţie, oricare ar fi fost acestea, instanţele naţionale au decis că, deşi motive de securitate naţională le-au împiedicat să divulge ceva reclamantului, cu titlu de extrase sau altminteri, probele erau în orice caz suficiente pentru a justifica măsurile luate împotriva sa de către angajatorul său, SRI (supra, pct. 41, 47 şi 49).
91. Prin urmare, Curtea va aplica principiile relevante dezvoltate în cauza Regner, prezentate pe scurt la pct. 87-89 supra, adaptându-le la circumstanţele cauzei aflate pe rol, după cum urmează.
(i) Limitarea drepturilor procedurale ale reclamantului
92. În speţă, Curtea observă că, în conformitate cu cerinţele legislaţiei naţionale privind acţiunile în justiţie în anularea unei decizii de revocare a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate şi, în consecinţă, a deciziei de trecere în rezervă, acţiunea iniţiată de reclamant a fost restricţionată în două moduri în ceea ce priveşte normele de drept comun care garantează un proces echitabil: în primul rând, documentele şi informaţiile clasificate nu erau disponibile nici acestuia, nici avocatului său; în al doilea rând, cât timp aceste decizii se întemeiau pe documentele respective, motivele concrete care le justificau nu i-au fost dezvăluite niciodată (supra, pct. 39 şi 49).
(…)
97. Prin urmare, Curtea va trebui să examineze dacă toate limitările sus-menţionate ale drepturilor procedurale ale reclamantului au fost necesare şi dacă autorităţile naţionale au instituit măsuri de compensare pentru a atenua aceste limitări, înainte de a evalua impactul lor concret asupra situaţiei reclamantului în raport cu procedura în ansamblu (a se vedea, mutatis mutandis, Regner, citată anterior, pct. 151).
(ii) Clarificarea aspectului dacă limitarea drepturilor procedurale ale reclamantului a fost necesară
98. În prezenta cauză, instanţele naţionale au aplicat dispoziţiile legale relevante (supra, pct. 52-58) şi au statuat de la bun început că reclamantul nu putea avea acces la părţi esenţiale ale dosarului pe motiv că documentele erau clasificate (supra, pct. 39 şi 49). În plus, legislaţia naţională nu permitea instanţelor să examineze din oficiu dacă menţinerea securităţii naţionale impunea, într-un anumit caz, necomunicarea probelor din dosar sau dacă clasificarea informaţiilor în discuţie era justificată. În plus, acestea nu erau ele însele competente să declasifice datele şi informaţiile secrete puse la dispoziţia lor. Nu puteau decât să solicite autorităţii competente să declasifice documentele respective în vederea depunerii lor la dosar spre consultare de către partea interesată, în conformitate cu art. 24 din Legea nr. 182/2002 şi art. 20 din HG nr. 585/2002 (supra, pct. 52-5 şi 63-64; a se vedea, de asemenea, scurta prezentare a legii relevante de către Guvern în Cauza Muhammad şi Muhammad, citată anterior, pct. 104; a contrario Regner, citată anterior, pct. 152).
99. În această privinţă, instanţele au respins cererea reclamantului de declasificare a probelor determinante, considerând că menţinerea clasificării acelor informaţii împiedica diseminarea acestora, ceea ce ar fi avut „consecinţe în zădărnicirea demersurilor legale ale unor instituţii ale statului care au drept finalitate asigurarea unui climat de siguranţă şi ordine a unei întregi comunităţi”, având în vedere faptele reţinute împotriva reclamantului, precum şi consecinţele pentru ordinea publică ori „interesele persoanelor de drept public sau privat deţinătoare” în caz de declasificare (supra, pct. 39 şi 49).
(…)
(iii) Existenţa unor măsuri de compensare în prezenta cauză
101. Curtea constată că, potrivit Guvernului, reclamantul a avut acces la întregul dosar, cu excepţia informaţiilor clasificate; că a fost totuşi informat cu privire la temeiurile legale ale deciziilor adoptate împotriva sa, care au evidenţiat anumite împrejurări de fapt şi, prin urmare, esenţa cauzei îndreptate împotriva sa; că avea dreptul să fie reprezentat de un avocat deţinător de certificat ORNISS (supra, pct. 82-84), posibilitate de care nu a făcut uz; în cele din urmă şi cel mai important, că instanţe superioare imparţiale şi independente au derulat procedurile şi s-au pronunţat cu privire la necesitatea şi temeinicia măsurilor luate împotriva sa, având în vedere documentele clasificate (supra, pct. 40-41 şi 49-51).
(…)
II. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenţie
115. Art. 41 din Convenţie prevede:
„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al înaltei părţi contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă.”
A. Prejudiciu
116. Reclamantul a solicitat 418 026 lei româneşti [RON – aproximativ 87 000 EUR (EUR)] cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material. Această sumă a reprezentat pierderea de salarii de la data trecerii sale în rezervă până în martie 2021, când au fost depuse cererile. De asemenea, a solicitat 10 000 EUR cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
117. Guvernul a contestat pretenţiile reclamantului.
118. Curtea nu constată nicio legătură de cauzalitate directă între încălcarea constatată şi prejudiciul material invocat; prin urmare, respinge această pretenţie. Pe de altă parte, aceasta consideră că reclamantul a suferit cu siguranţă un prejudiciu moral, iar constatarea unei încălcări nu poate să constituie, în sine, o reparaţie. Având în vedere natura încălcării, Curtea, pronunţându-se în echitate, acordă reclamantului 6 000 EUR, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit.
119. În plus, trebuie subliniat că o hotărâre prin care Curtea constată o încălcare a Convenţiei sau a protocoalelor la aceasta impune statului pârât o obligaţie legală nu doar de a plăti persoanelor respective sumele acordate cu titlu de reparaţie echitabilă, ci şi de a alege, sub supravegherea Comitetului de Miniştri, măsurile generale şi/sau, dacă este cazul, individuale care trebuie să fie adoptate în ordinea sa juridică internă pentru a pune capăt încălcării şi pentru a remedia pe cât posibil efectele acesteia [a se vedea, printre numeroase alte autorităţi, Guethmundur Andri Astraethsson împotriva Islandei(MC), nr. 26.374/18, pct. 311, 1 decembrie 2020 şi trimiterile citate]. Cea mai potrivită formă de reparaţie în cauzele în care procedurile interne contestate de reclamant au determinat încălcări ale cerinţelor art. 6 din Convenţie este, de regulă, redeschiderea procesului în timp util şi rejudecarea cauzei în conformitate cu toate cerinţele unui proces echitabil (a se vedea, mutatis mutandis, Miryana Petrova, citată anterior, pct. 50).
B. Cheltuieli de judecată
120. Reclamantul a solicitat totodată 15 485,77 lei (aproximativ 3 230 EUR) pentru cheltuielile de judecată ocazionate în faţa instanţelor naţionale şi a Curţii, anexând copii după facturile care justificau, în opinia sa, suma solicitată.
121. Guvernul a contestat pretenţiile, susţinând că sunt excesive şi în parte nefondate.
122. Conform jurisprudenţei Curţii, un reclamant are dreptul la rambursarea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care s-a stabilit caracterul real şi necesar al acestora, precum şi caracterul rezonabil al cuantumului acestora. În speţă, ţinând seama de documentele aflate în posesia sa şi de criteriile menţionate mai sus, Curtea consideră rezonabil să acorde suma de 2 700 EUR pentru toate cheltuielile de judecată, plus orice sumă ce poate fi datorată de reclamant cu titlu de impozit.
C. Dobânzi moratorii
123. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.
Hotărârea Curții
1. declară cererea admisibilă;
2. hotărăşte că a fost încălcat art. 6 din Convenţie;
3. hotărăşte:
(a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie, următoarele sume, care trebuie convertite în moneda naţională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii:
(i) 6 000 EUR (şase mii de euro) cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;
(ii) 2 700 EUR (două mii şapte sute de euro) pentru cheltuielile de judecată, plus orice sumă ce poate fi datorată de reclamant cu titlu de impozit;
(b) că, de la expirarea termenului de trei luni sus-menţionat şi până la efectuarea plăţii, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată anuală egală cu rata dobânzii facilităţii de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale;
4. respinge cererea de acordare a unei reparaţii echitabile pentru celelalte capete de cerere.”
DOWNLOAD FULL ARTICLE
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.