H.G. nr. 834/1991. Legalitatea (nelegalitatea) certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (Partea I)

4. Poziția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prin intermediul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 s-a menționat că bunurile din patrimoniul societăților nou înființate se aflau în proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu.

Înainte de anii 1990, fostele întreprinderi de stat dețineau o serie de terenuri în vederea desfășurării propriului obiect de activitate, însă această deținere nu se realiza (neapărat) în baza unui drept de proprietate, ci, de multe ori, în baza unui drept de folosință acordat de diverse autorități ale statului comunist.

Mecanismul juridic prin care terenurile ajungeau în folosința anumitor întreprinderi era următorul:

1. terenurile se aflau în patrimoniul diverselor persoane fizice/juridice cu titlu de drept de proprietate privată;

2. statul român proceda la naționalizarea terenurilor prin diverse forme (ex. exproprieri fără plata despăgubirilor, preluări în fapt, diverse contracte de donație încheiate în mod simulat etc.);

3. autoritățile statului român acordau un drept de folosință asupra terenurilor către fostele întreprinderi de stat.

Față de aceste împrejurări, la momentul transformării unei foste întreprinderi de stat într-o societate comercială pe acțiuni, societatea dobândea în patrimoniu drepturile deținute de fosta întreprindere de stat, mai precis dreptul de folosință asupra terenurilor, iar nu dreptul de proprietate, așa cum ar părea la o simplă citire a textului art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990.

În același sens este și opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție care, prin Decizia nr. 18/17.10.2011, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, decizie publicată în Monitorul Oficial nr. 892/16.12.2011, a reținut următoarele: „… în situația societăților comerciale privatizate, foste unități de stat, nici nu există aporturi în natură ale asociaților la constituirea lor, patrimoniul acestora fiind format din bunurile date în administrare sau în folosință în perioada anterioara anului 1990…”.

Poziția Înaltei Curți concordă și cu alte decizii de speță:

Conform art. 645 C. civ., legea este unul din modurile în care se poate dobândi proprietatea, însă potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, societățile comerciale constituite prin reorganizarea fostelor unități economice de stat sunt proprietare asupra bunurilor din patrimoniul lor numai dacă acestea nu le-au fost atribuite cu alt titlu. Or, prin decizia nr. 243 din 8 iunie 1990, imobilul care face obiectul cauzei a fost transmis în administrare, și nu în proprietate. Bunul fiind transmis recurentei numai în administrare, conform părții a doua a art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, acest drept nu s-a transformat în drept de proprietate la momentul intrării în vigoare a legii, așa cum susține recurenta[1];

Este adevărat că potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 «bunurile din patrimoniul societăților comerciale sunt proprietatea acestora, cu excepția celor dobândite cu alt titlu», dar intimatei-pârâte SC A. SA i s-au transmis imobilele ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare în administrare, și nu în proprietate, instanța de apel aplicând greșit dispozițiile legale evocate[2].

Actul normativ prevede, în mod expres, că până la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, societățile plătesc în continuare taxele legale, ulterior emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate achitând obligațiile fiscale, în conformitate cu prevederile legale. Deci, doar certificatul de atestare a dreptului de proprietate reprezintă dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor, doar acest act urmând a fi intabulat și înscris în evidențele fiscale pentru stabilirea impozitelor și taxelor datorate la bugetul local[3].

5. Prima condiție de legalitate a emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor

Potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 834/1991 prima condiție de legalitate privind emiterea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate privată consta în deținerea terenului în patrimoniu la momentul înființării societății comerciale.

Cum patrimoniul noii societăți este același cu patrimoniul fostei întreprinderi de stat este necesar să se dovedească că fosta întreprindere de stat avea în patrimoniu un drept asupra terenului.

În principiu, fostele întreprinderi de stat dețineau o serie de terenuri în baza unor drepturi de administrare, respectiv de folosință acordate prin acte ale autorităților puterii statale comuniste (ex. Decrete, Legi, Hotărâri ale Consiliului de Miniștri etc.).

Această deținere trebuia evidențiată și asumată de organele de administrare ale fiecărei societăți comerciale ce iniția demersurile în vederea obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

În acest sens, fiecare societate comercială era ținută și este ținută (legislația permițând obținerea certificatelor și în prezent) să întocmească un document intitulat Anexa nr. 2.

În acest sens sunt prevederile art. 14 lit. c) din Criteriile nr. 2665/1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat emise de Ministerul Finanțelor Publice și din Criteriile nr. 1C/311/1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat:

Documentațiile pe baza cărora urmează să se elibereze certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat trebuie să cuprindă următoarele: c) situația privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat (anexa nr. 2)”.

Totodată, în modelul Anexei nr. 2 din cadrul Criteriilor expuse anterior se menționează rubricile ce se impun a fi completate:

1. titlul asupra terenului (ex. Legi, Decrete, Ordine, Decizii, Contracte, Acorduri, Hotărâri, extras de Carte funciară etc.);

2. suprafața înscrisă (suprafața înscrisă în titlul asupra terenului – ex. 5.000 mp, 10.000 mp etc.).

Deținerea terenului în patrimoniu este primordiala condiție privind emiterea legală a unui certificat de atestare a dreptului de proprietate privată.

Lipsa deținerii terenului în patrimoniu atrage sancțiunea nelegalității (nulității) actului emis.

În acest sens este și optica constantă a instanțelor judecătorești:

În momentul emiterii certificatului contestat se aflau în patrimoniul societății comerciale S.C. R____ S.A. P______ potrivit situației centralizatoare întocmite și terenurile de 6886 mp din P______ pe care se aflau clădiri ale societății. Prin urmare este îndeplinită prima condiție necesară pentru emiterea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate, respectiv cea ca terenurile să se afle în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării sale[4];

Analizând, însă, cauza în raport de prevederile H.G. nr.834/1991 – privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat și de criteriile care stau la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, se reține că emiterea acestor înscrisuri este condiționată de existența în patrimoniul societății comerciale, la momentul anilor 1990-1991, a unor drepturi reale asupra imobilelor și de parcurgerea etapelor stabilite pentru această procedură. În speță, pârâtul a dovedit cu înscrisurile depuse că societățea comercială deținea terenul la data adoptării Legii nr.15/1990, având un drept de administrare asupra acestuia, ca atare, și îndreptățirea de a obține certificat…[5];

se reține că emiterea acestor înscrisuri este condiționată de existența în patrimoniul societății comerciale, la momentul anilor 1990-1991 , a unor drepturi reale asupra imobilelor și de parcurgerea etapelor stabilite pentru această procedură. În speță, societățea comercială a dovedit cu înscrisurile depuse că deținea terenul, la data adoptării Legii nr. 15/1990, având un drept de administrare asupra acestuia, ca atare, și îndreptățirea de a obține certificat[6];

Prin urmare, este în afara oricărei îndoieli că terenul asupra cărora au solicitat reclamanții reconstituirea, era la data apariției Legii nr. 15/1990 în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat și în baza art. 20 din aceeași lege a trecut în proprietatea noi societăți comerciale rezultată în urma reorganizării fostei întreprinderi de legume și fructe. Toată procedura prevăzută de H.G. nr. 834/1991 a fost menită să determine cu exactitate dacă terenul se află în patrimoniul acelei societăți comerciale și dacă este necesar desfășurării activității[7].

Ca atare, la emiterea certificatului atacat trebuia să se aibă în vedere condiția cerută de lege ca terenul să se afle în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat la data înființării sale și să fie necesar desfășurării activității conform obiectului de activitate[8].

Nulitatea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei nu poate fi în atare condiții reținută, întrucât, pe de o parte, certificatul a fost emis în baza și în executarea Legii nr.15/1990 și a Legii nr.31/1990, în considerarea faptului că terenul în suprafață totală de xxxxx,62 mp se afla în patrimoniul societății pârâte la data reorganizării sale în societățe comercială, pe această suprafață fiind amplasate la acel moment depozite de produse petroliere[9].

De asemenea, conform art. 1 din H.G. nr.834/1991, acest act normativ este aplicabil terenurilor aflate în patrimonial societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, cee a ce impune concluzia că societățea comercială care solicită eliberarea certificatului respective trebuie să aibă în patrimoniu terenul care urmează a fi menționat în certificat[10].

Ca atare, la emiterea certificatului atacat, trebuia să se aibă în vedere condiția cerută de lege ca terenul să se afle în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat la data înființării sale și să fie necesar desfășurării activității conform obiectului de activitate[11].

În speța de față, din analiza înscrisurilor depuse la dosar, Curtea reține că, în conformitate cu dispozițiile legale anterior citate, comisia constituită la nivelul _______________________________ a întocmit pe baza documentației întocmită de firma specializată ____________, situația privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat, situație avizată de Consiliul Județean Gorj și Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj și care atestă faptul că la data înființării societățea deținea în patrimoniu suprafața totală de 8672551,93 mp[12].

Analizând, însă, cauza în raport de prevederile H.G. nr. 834/1991 – privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat și de criteriile care stau la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, se reține că emiterea acestor înscrisuri este condiționată de existența în patrimoniul societății comerciale, la momentul anilor 1990-1991, a unor drepturi reale asupra imobilelor și de parcurgerea etapelor stabilite pentru această procedură[13].

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 834/1991 pentru emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate este necesar să se facă dovada întrunirii a două condiții: 1. terenul să se afle în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat la data înființării acesteia și 2. suprafața de teren respectivă să fie necesară desfășurării activității societății, conform obiectului de activitate[14].

În realitate, însă, reclamanta încearcă să adauge textului de lege circumstanțe și condiționări pe care aceasta nu le prevede. Pentru că nici Legea nr. 15/1990 și nici H.G. nr. 834/1991 nu fac distincție între terenurile ce fac obiectul constituirii dreptului de proprietate prin emiterea certificatului de atestare în raport de modul în care aceștia au intrat în administrarea fostelor unități economice de stat, respectiv cu sau fără titlu[15].

Potrivit prevederilor H.G. 834/1991, eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate este condiționată de: deținerea în folosință a terenurilor de către societățile comerciale – la data înființării lor – și evaluarea măsurii în care aceste terenuri le sunt necesare desfășurări activității conform obiectului lor de activitate – evaluări ce trebuie să aibă la bază criteriile elaborate în aplicarea acestei hotărâri[16].

În lumina art. 1 din H.G. nr. 834/1991 și a practicii judiciare expuse mai sus putem conchide în sensul că, în situația în care o societate comercială înființată în urma reorganizării unei foste întreprinderi comuniste, în baza Legii nr. 15/1990, obține un certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra unui teren cu privire la care nu face dovada că l-a deținut în patrimoniu (indiferent de natura dreptului – drept de administrare/drept de folosință) intervine sancțiunea nulității (nelegalității) certificatului.

Va urma..

În partea a doua a prezentului material vor fi prezentate următoarele: (i) condițiile de validitate privind emiterea certificatelor și conținutul acestora din perspectiva instanțelor judecătorești – continuare, (ii) remediile legale prin care se poate contesta valabilitatea unui certificat (acțiunea în anulare, excepția de nelegalitate), (iii) termenele în care pot fi exercitate remediile legale.


[1] Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția civilă și de proprietate intelectuală, Decizia nr. 5275/23.09.2004, publicată în Revista Română de Drept a Afacerilor nr. 3/30.06.2005.

[2] Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția comercială, decizia nr. 1273/23.03.2011, publicată în Revista Română de Jurisprudență nr. 5/31.05.2011.

[3] Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția comercială, decizia nr. 396/27.01.2011, publicată în Revista Română de Jurisprudență nr. 5/31.05.2011.

[4] Sentința nr. 141/12.11.2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro).

[5] Sentința nr. 138/18.06.2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro).

[6] Sentința nr. 69/9.04.2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro).

[7] Sentința civilă nr. 274/5.04.2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro).

[8] Sentința nr. 102/19.05.2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro).

[9] Sentința nr. 50/15.04.2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro).

[10] Sentința nr. 234/18.04.2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro).

[11] Sentința nr. 214/13.11.2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția a II-a Civilă și de Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro).

[12] Decizia nr. 166/14.05.2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro).

[13] Sentința nr. 68/9.04.2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro).

[14] Sentința civilă nr. 286/6.04.2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția a II-a de Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro).

[15] Sentința nr. 37/20.02.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, Secția Comercială, Contencios Administrativ și fiscal (www.rolii.ro).

[16] Sentința nr. 32/13.02.2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, Secția Comercială, Contencios Administrativ și fiscal (www.rolii.ro).

H.G. nr. 834/1991. Legalitatea (nelegalitatea) certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (Partea I) was last modified: decembrie 21st, 2021 by Răzvan Nicolae Popescu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista