Despre contractul de activitate sportivă și ale sale controverse juridice
Titus Prescure - octombrie 5, 20214. Câteva exemplificări jurisprudențiale prin care se examinează natura juridică a acestui contract
După cum se știe, un contract este prezumat a avea „natura juridică ce corespunde denumirii conferite de părţi, dar această prezumţie poate fi răsturnată prin proba voinţei reale a părţilor”[20], după o analiză atentă a clauzelor[21].
Astfel, cu titlu de exemplu, ne vom referi la interpretarea unei instanțe judecătorești[22] survenită urmare a invocării excepției necompetenței materiale a tribunalului de a judeca în primă instanță un diferend derivând din acest tip de contract. Magistratul cauzei a reținut, în speța dedusă judecății sale, natura de act juridic civil, prin prisma drepturilor și obligațiilor stabilite convențional, pe care nu le-a apreciat a fi de dreptul muncii. În sprijinul acestei concluzii s-au aflat considerente precum: „părţile au negociat asupra unor condiţii rezolutorii cu efect atât retroactiv cât şi pe viitor, remuneraţia jucătorului se acordă strict în funcţie de prestaţia sportivă a acestuia, există condiţii speciale de reziliere unilaterală a contractului atât din partea clubului, cât şi din partea jucătorului, remuneraţia, deşi lunară, este un beneficiu al sportivului şi nu reprezintă salariul ca element al contractului individual de muncă părţile prevăzând posibilitatea penalizării jucătorului şi reţinerea sumelor de bani din plăţile datorate de către club”.
Nici clauza legată de obligația sportivului de a respecta dispozițiile Regulamentului intern nu a format convingerea instanței că ar fi vorba despre o relație de subordonare caracteristică dreptului muncii, ci a fost considerată specifică acestui gen de activitate sportivă, vizând conduita și regimul de pregătire al sportivului.
O interpretare similară ne este oferită și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ce a fost învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență[23], dosar în care a decis că soluționarea revine instanței de drept comun, și nu jurisdicției de dreptul muncii. Suplimentar, instanța noastră supremă a făcut referire la normele în vigoare care ofereau părților posibilitatea de a alege între cele două tipuri de contract. Totodată, prin raportare la clauzele contractului din respectivul dosar-intitulat contract prestări servicii sportive baschet profesionist, a reținut instanța noastră supremă că rezilierea, ca modalitate de desființare a unui contract, este incompatibilă cu dispozițiile din legislația muncii.
Dimpotrivă, într-un alt dosar, clauzele contractului încheiat de sportivul profesionist (legate de obligația sa de a presta activitate sportivă cu toate forțele și capacitățile sale, de a se antrena, participând la stagii de pregătire, cantonamente, corelate cu unele clauze specifice dreptului muncii, precum confidențialitatea, formarea profesională, obligația de fidelitate) au determinat ca Înalta Curte de Casație și Justiție[24] să se pronunțe, de această dată, stabilind natura juridică a unui contract de muncă.
În lumina unor astfel de interpretări, apreciem că, în finalul studiului nostru, se poate dovedi utilă și relevarea reperelor care conduc către o posibilă recalificare a contractului, ca fiind unul de dreptul muncii.
5. Repere pentru o posibilă recalificare a contractului de activitate sportivă
Primul document internațional care sintetizează criteriile pe baza cărora se stabilește existența unui raport de muncă este Recomandarea Organizației Internaționale a Muncii nr. 198 (2006)[25].
Astfel, raportându-ne la acest reper internațional, reținem că „determinarea relației de muncă trebuie să se ghideze în primul rând după existența prestării muncii și a remunerării ei, fără a constitui un obstacol modul în care relația în cauză este caracterizată în orice aranjament contrar-contractual sau de altă natură”[26].
În ceea ce privește activitatea desfășurată, trăsăturile ce reliefează raportul de muncă au în vedere, în principal[27]:
– executarea acesteia sub controlul unei alte persoane și în conformitate cu instrucțiunile acesteia[28];
– implică integrarea celui care o prestează în cadrul unui colectiv și de cele mai multe ori este desfășurată exclusiv sau în principal în beneficiul altei persoane[29];
– îndeplinirea activității se realizează personal, în anumite intervale orare și într-un anume loc agreat de cealaltă persoană, beneficiară a acestui serviciu;
– prezintă continuitate, spre deosebire de contractele civile, în executarea cărora munca este prestată pentru acelaşi client în mod ocazional, temporar, fiind vorba de regulă despre contracte uno ictu[30];
– persoana beneficiară furnizează baza materială/logistică.
Referitor la remunerație și la condițiile acesteia, se recomandă a se avea în vedere următoarele[31]:
– caracterul periodic al remunerației, aceasta constituindu-se, în cele mai multe dintre cazuri, în principala sau singura sursă de venit a „prestatorului”;
– absența riscului financiar pentru lucrător;
– finanțarea deplasărilor, în interesul muncii, de către beneficiar.
Așadar, definitorii sunt aspectele ce țin de dependența juridică și economică ce caracterizează acest raport[32].
În final, mai amintim succint că la nivelul Uniunii Europene, criterii în conturarea raportului de muncă țin seama de drepturile și obligațiile persoanelor implicate. Astfel, aceste raporturi sunt cele în baza cărora o persoană fizică desfășoară o anume perioadă de timp, o activitate, pentru și sub coordonarea celeilalte persoane, în schimbul căreia primește o remunerație[33].
6. Concluzii
Studiul pe care l-am efectuat, în limitele coordonatelor pe care ni le-am prestabilit, sperăm că a reușit să identifice și să releve, măcar în parte, chestiunile de ordin conceptual și normativ pe care le implică, de lege lata, contractul de activitate sportivă, ca principal instrument juridic menit să reglementeze raporturile civile dintre diverse categorii de participanți la activitatea sportivă și structurile sportive care au capacitatea juridică de a încheia astfel de contracte cu caracter special.
Problemele identificate și prezentate pe parcursul studiului, credem că susțin concluzia că actuala reglementare a contractului de activitate sportivă, deși necesară, este insuficientă și, sub anumite aspecte, neclară, în raport cu complexitatea raporturilor juridice născute din activitatea sportivă, devenită o adevărată și, adeseori, foarte oneroasă și profitabilă industrie.
Legea nr. 69/2000 privind activitatea sportivă, fiind o lege specială și anterioară Noului Cod civil, credem că ar trebui revizuită, actualizată și completată cu noi prevederi, aflate în concordanță cu modificările sistemice care s-au înregistrat în cei peste 21 de ani de la adoptarea acesteia, în dreptul român, în special în cel care reglementează raporturile dintre persoanele fizice și profesioniștii care exploatează diverse întreprinderi (în speță, cele cu caracter sportiv).
De principiu, nu considerăm a fi necesară și utilă menținerea, nefundamentată și nejustificată de nevoi social-economice și sportive reale, a celor două opțiuni contractuale: contract de muncă sau contract de activitate sportivă. Dacă sportivii de performanță precum și alți participanți la activitatea sportivă, pot fi considerați profesioniști (liber profesioniști), este în afara oricărei îndoieli că instrumentul juridic cel mai potrivit pentru a conveni și amenaja raporturile juridice patrimoniale și cele nepatrimoniale dintre ei și structurile juridice interesate, este contractul civil de activitate sportivă, specie a contractului de furnizare de servicii, reglementat de art. 1766-1771 C. civ. Mai mult, suntem de părere că, de lege ferenda, denumirea contractului desemnat de Legea nr. 69/2000, sub titulatura de contract de activitate sportivă, ar trebuit schimbată în aceea de contract de prestări de servicii sportive, în acest mod indicându-se, cu mai mare rigurozitate, obiectul și natura juridică a unui astfel de contract special.
Desigur, și contractul de muncă va putea fi utilizat, în continuare, dar, după părerea noastră, doar în cazul participanților la activitatea sportivă care stabilesc raporturi de dreptul muncii cu structuri sportive fără scop lucrativ.
Fără a avea pretenția că analiza noastră este una completă și în afara criticii, invităm pe cei interesați să-și exprime opiniile și propunerile, cu privire la un contract cu totul special și interesant.
[20] Raluca Dimitriu, Recalificarea unui contract civil ca având natura juridică a unui contract de muncă, revista „Dreptul” nr. 8/2018, p. 64.
[21] Din punctul de vedere al legislației civile, ne vom raporta la dispozițiile art. 1266 C. civ., care stabilesc: „(1) Contractele se interpretează după voința concordantă a părților, iar nu după sensul literal al termenilor.(2) La stabilirea voinței concordante se va ține seama, între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părți, de practicile statornicite între acestea și de comportamentul lor ulterior încheierii contractului”.
[22] Tribunalul Iași, Sentința nr. 236/18 februarie 2019, disponibilă prin intermediul www.rolii.ro.
[23] A se vedea Decizia nr. 293/13 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, accesată prin intermediul portalului Curții: www.scj.ro.
[24] Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, Decizia nr. 3709/26 septembrie 2018, accesată prin intermediul portalului Curții: www.scj.ro. Obiectul litigiului de fond a vizat solicitarea adresată instanței de a dispune calificarea contractului de activitate sportivă ca fiind un contract individual de muncă.
[25] Accesată, la data de 22.092021, la adresa web: http://www.ilo.org/dyn/normlex/en/f?p=NORMLEXPUB:12100:0::NO::P12100_INSTRUMENT_ID:312535.
[26] Ion Traian Ștefănescu, Tratat teoretic și practic de drept al muncii, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, 2012, p. 224.
[27] Sintetizate de Ion Traian Ștefănescu, op. cit., p. 223.
[28] Legat de acest aspect, în literatura de specialitate, s-a reținut constant ideea potrivit căreia „principalul element de diferenţă între contractul individual de muncă şi un contract civil este determinat de poziţia de autoritate a angajatorului, respectiv de subordonarea salariatului. Subordonarea poate fi de ordin intelectual, salariatul respectând ordinele stricte ale angajatorului său în ceea ce priveşte prestarea efectivă a muncii sau de ordin organizatoric- administrativ, salariatul respectând în esenţă programul de lucru şi locaţiile stabilite de angajatorul său” (Felicia Roșioru, Trăsăturile definitorii ale contractului individual de muncă, Studia Iurisprudentia 4 din 2016, p. 25).
[29] Potrivit opiniei autoarei Felicia Roșioru, exprimat în studiul amintit, „stipularea unei clauze de exclusivitate poate reprezenta indiciul subordonării, persoana care prestează munca punând la dispoziţia beneficiarului întreaga sa capacitate de muncă”.
[30] Felicia Roșioru, op. cit., p. 26.
[31] Ion Traian Ștefănescu, op. cit., p. 223.
[32] Septimiu Panainte, Aspecte privind delimitarea raporturilor de muncă de alte raporturi juridice, Revista Romana de Drept Privat nr. 1 din 2021, articol consultat în baza de date www.sintact.ro.
[33] Astfel cum a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene, începând cu Hotărârea din 3 iulie 1986, pronunţată în cauza 66/85, Deborah Lawrie-Blum c. Land Baden-Wurttemberg, ECLI:EU:C:1986:284. Pentru detalii, a se vedea Septimiu Panainte, Aspecte privind delimitarea raporturilor de muncă de alte raporturi juridice, Revista Romana de Drept Privat 1 din 2021, articol consultat în baza de date www.sintact.ro. Autorul citat își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că „reglementările incomplete sau neclare pot genera îndoială în privinţa caracterului dependent sau independent al prestării de servicii şi pot ajuta dezvoltarea de relaţii de muncă deghizate sau ambigue”. În acest sens, în studiul amintit, se face referire și la Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 16 aprilie 2019 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind transparenţa şi previzibilitatea condiţiilor de muncă în Uniunea Europeană, prin care s-a atenționat asupra faptului că „utilizarea abuzivă a statutului de persoană care desfăşoară activităţi independente, astfel cum este definit în dreptul intern, la nivel naţional sau în situaţii transfrontaliere, este o formă de muncă declarată în mod fals, care este adesea asociată cu munca nedeclarată, […] pentru a eluda anumite obligaţii juridice sau fiscale”.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.