Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 51/2017 (M. Of. nr. 751/20.09.2017): Art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991
Redacția ProLege - septembrie 4, 2017 ABSTRACT
As a result of the activity conducted by the High Court of Cassation and Justice (Panel of the
recourse in the interest of the law), the following documents were published in September: Decision
no. 13/2017 of the High Court of Cassation and Justice regarding the provisions of art. 469
para. (3) of the Code of criminal procedure; Decision no. 11/2017 of the High Court of Cassation
and Justice regarding the provisions of art. 39 of the G.E.O. no. 195/2002 on the circulation on
public roads, as republished, subsequently amended and supplemented, in relation to the provisions
of art. 102 para. (1) point 14 or art. 105 point 10 of the same legal act, with the applicability of art. 7
letter h) of the Law on Local Police no. 155/2010, as republished, subsequently amended and
supplemented.
Decizia ÎCCJ | Complet ÎCCJ | Actul normativ | Articol | Sumar |
Decizia nr. 51/2017 | Complet DCD/C |
Legea nr. 169/1997 Codul de procedură civilă |
Art. III alin. (2)
Art. 32 lit. d) şi art. 33 |
În cazul cererii formulate de primar, în calitate de preşedinte al comisiei locale de fond funciar, în temeiul art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, cerinţa „interesului legitim”, prevăzută de art. III alin. (2) din acelaşi act normativ, este prezumată. |
În M. Of. nr. 751 din 20 septembrie 2017, a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 51/2017 din 3 iulie 2017 referitoare la dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „interpretarea dispoziţiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 169/1997), referitoare la titularul unei acţiuni în constatare a nulităţii absolute, în condiţiile art. III alin. (1) din acelaşi act normativ (primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi alte persoane care justifică un interes legitim), în raport cu dispoziţiile art. 5 lit. l) din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor (Regulamentul), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările şi completările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 890/2005) şi art. 32 lit. d) şi art. 33 din Codul de procedură civilă, în sensul de a stabili dacă cerinţa «interesului legitim» prevăzută de art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, este aplicabilă şi primarului, în calitate de preşedinte al comisiei locale de fond funciar, în formularea unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. III alin. (1) din acelaşi act normativ”.
Obiectul dezlegării chestiunii de dreptLegea nr. 169/1997
„Art. III
(2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluţionarea cererilor este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun”.
Codul de procedură civilă
„Art. 32
(1) Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia:
d) justifică un interes”.
„Art. 33
Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara”.
I. Titularul şi obiectul sesizării
1. Tribunalul Gorj – Secţia I civilă a dispus, din oficiu, prin Încheierea din 25 ianuarie 2017, în Dosarul nr. 2.058/318/2016, aflat pe rolul acestei instanţe, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „interpretarea dispoziţiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 169/1997), referitoare la titularul unei acţiuni în constatare a nulităţii absolute, în condiţiile art. III alin. (1) din acelaşi act normativ (primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi alte persoane care justifică un interes legitim), în raport cu dispoziţiile art. 5 lit. l) din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor (Regulamentul), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările şi completările ulterioare (Hotărârea Guvernului nr. 890/2005) şi art. 32 lit. d) şi art. 33 din Codul de procedură civilă, în sensul de a stabili dacă cerinţa «interesului legitim» prevăzută de art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, este aplicabilă şi primarului, în calitate de preşedinte al comisiei locale de fond funciar, în formularea unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. III alin. (1) din acelaşi act normativ”.
IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:
Asupra admisibilităţii sesizării
21. În privinţa obiectului şi a condiţiilor sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, legiuitorul, în cuprinsul articolului 519 din Codul de procedură civilă, instituie o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea acestei proceduri, condiţii care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; cauza să fie soluţionată în ultimă instanţă; cauza care face obiectul judecăţii să se afle în competenţa legală a unui complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului învestit să soluţioneze cauza; ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată; chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate şi asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat şi nici să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
22. Toate aceste condiţii sunt îndeplinite în cauză.
23. Litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, tribunalul învestit cu soluţionarea apelului urmează să soluţioneze cauza în ultimă instanţă prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă, iar cauza care face obiectul judecăţii se află în competenţa legală a unui complet de judecată al tribunalului învestit să soluţioneze cauza.
24. Deşi legiuitorul nu defineşte noţiunea de „chestiune de drept” folosită în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, în interpretarea acestei noţiuni, doctrina afirmă că norma de drept disputată trebuie să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziţii legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare.
25. Examinând sesizarea pendinte, punctele de vedere şi argumentele exprimate de instanţele din ţară, care prefigurează existenţa unei practici neunitare cu privire la problema de drept ce face obiectul sesizării, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept apreciază chestiunea de drept supusă dezbaterii ca fiind una veritabilă, existând o dificultate reală de interpretare, care necesită o rezolvare de principiu pe calea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.
26. Asupra acestei chestiuni de drept, de lămurirea căreia depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat (în recurs în interesul legii sau în recurs în casaţie) şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
Asupra fondului sesizării
27. Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă, orice cerere poate fi formulată numai dacă titularul acesteia justifică un interes. Întrucât legea nu defineşte această condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, în doctrină s-a arătat că prin interes trebuie înţeles folosul practic, imediat, pe care o parte îl are pentru a justifica punerea în mişcare a procedurii judiciare.
28. Este indiscutabil că atunci când folosul practic urmărit prin declanşarea procedurii judiciare aparţine celui care recurge la forma procesuală, condiţia interesului este satisfăcută.
29. Sunt însă situaţii în care cererea nu este promovată de titularul dreptului, ci de persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi cărora legea le recunoaşte în mod expres posibilitatea de a porni acţiunea civilă, conferindu-le în acest fel legitimare procesuală activă.
30. Astfel, art. 37 din Codul de procedură civilă prevede că, în cazurile şi condiţiile prevăzute exclusiv de lege, se pot introduce cereri sau formula apărări şi de persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi care, fără a justifica un interes personal, acţionează pentru apărarea drepturilor sau intereselor legitime ale unor persoane aflate în situaţii speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.
31. Prin urmare, legitimarea procesuală legală activă a fost recunoscută altor persoane sau organe decât titularul dreptului fie atunci când titularul dreptului se află în situaţii speciale, fie când există necesitatea ocrotirii unui interes de grup ori general. În toate aceste cazuri, calitatea procesuală şi interesul nu sunt întrunite, ambele, în persoana celui care acţionează, iar art. 37 din Codul de procedură civilă prevede, cât se poate de clar, că acela care acţionează nu trebuie să justifice un interes personal.
32. Norma juridică ce face obiectul prezentei sesizări – art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997 – reprezintă o aplicare a prevederilor art. 37 din Codul de procedură civilă, un caz în care legiuitorul a recunoscut primarului, prefectului şi Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor legitimare procesuală activă în promovarea unei cereri având ca obiect nulitatea actelor indicate în alineatul 1 al aceluiaşi articol, emise în materia fondului funciar. Chestiunea de drept dedusă judecăţii este aceea a interpretării dispoziţiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, în sensul de a stabili dacă cererile promovate de subiectele de drept indicate anterior trebuie sau nu să îndeplinească cerinţa „interesului legitim” menţionată în cuprinsul aceleiaşi norme.
33. Interesul legitim menţionat în alineatul 2 al art. III din Legea nr. 169/1997, drept condiţie de exerciţiu a acţiunii civile având ca obiect nulitatea actelor indicate în art. III alin. (1) al aceleiaşi legi, trebuie analizat numai atunci când cererea este formulată de alte persoane, nu şi atunci când titularul acesteia este primarul, prefectul sau Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
34. Argumentele vizează:
(i) scopul reglementării;
(ii) interpretarea gramaticală a normei analizate.
35. (i) Aşa cum rezultă din conţinutul său, art. 37 din Codul de procedură civilă permite ca, în cazurile şi condiţiile prevăzute exclusiv de lege, cererile să fie introduse şi de persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi, care acţionează în scopul ocrotirii unui interes general.
Legitimarea procesuală pe care legiuitorul i-o recunoaşte primarului în anumite materii reprezintă tocmai o aplicare a normei prevăzute de art. 37 din Codul de procedură civilă, deoarece atribuţia prevăzută în sarcina acestuia de art. 61 alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 215/2001), de a asigura „(…) respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local (…)”, are ca justificare ocrotirea unui interes general.
O astfel de materie este cea a fondului funciar unde, prin art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, legiuitorul a reglementat calitatea procesuală a primarului în cererile având ca obiect nulitatea absolută a actelor indicate în cuprinsul alineatului 1 al aceluiaşi articol.
Conform art. 5 lit. l) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, una dintre atribuţiile principale ale comisiilor comunale, orăşeneşti sau municipale este aceea de a „identifica terenurile atribuite ilegal” şi de a „sesiza primarul, care înaintează sub semnătură acţiuni în constatarea nulităţii absolute pentru cazurile prevăzute la art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare”.
Legitimarea procesuală conferită de legiuitor primarului în astfel de cereri în constatarea nulităţii absolute a actelor indicate în art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997 este justificată de interesul intrării în legalitate a respectivelor acte emise în baza Legii nr. 18/1991, a rezolvării, pe cât posibil, a tuturor cererilor formulate în această materie, de necesitatea ocrotirii intereselor persoanelor ale căror drepturi la reconstituire au fost încălcate şi în privinţa cărora autorităţile se află în imposibilitatea de a le soluţiona favorabil cererile.
Prin urmare, norma analizată conferă primarului legitimare procesuală activă în cererile având ca obiect nulitatea anumitor acte, expres prevăzute de lege, emise în materia fondului funciar, tocmai ca urmare a scopului urmărit prin promovarea unor astfel de cereri, şi care este acela al ocrotirii unui interes general.
Or, în mod unanim, în doctrină se admite că cerinţa interesului este îndeplinită şi atunci când, în condiţiile art. 37 din Codul de procedură civilă, cererea nu este promovată de titularul dreptului, ci de persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi cărora legea le recunoaşte în mod expres posibilitatea de a porni acţiunea civilă, conferindu-le astfel legitimare procesuală activă, dat fiind scopul ocrotirii interesului general pe care astfel de cereri îl urmăresc.
În consecinţă, cât timp norma analizată – art. III din Legea nr. 169/1997 – conferă primarului legitimare procesuală în anumite cereri, promovate în scopul ocrotirii unor interese generale, reprezentând o aplicare în materia fondului funciar a prevederilor art. 37 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 61 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, condiţia interesului nu trebuie analizată separat, ea fiind subînţeleasă prin voinţa legiuitorului.
În sesizarea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost exprimată şi opinia în sensul că primarul poate solicita desfiinţarea actului eliberat în procedura Legii nr. 18/1991, numai în situaţia în care suprafaţa de teren în discuţie face obiectul unei alte cereri de reconstituire a dreptului de proprietate aflată în curs de soluţionare, deoarece în lipsa unui litigiu asupra terenului din actul de proprietate contestat nu ar exista interesul primarului de a promova o asemenea acţiune civilă.
Opinia menţionată, care se bazează pe distincţia dintre interesul direct şi cel indirect, nu poate fi primită pentru mai multe argumente:
a) Pentru considerentele anterior expuse, norma analizată reprezintă, sub aspectul supus dezbaterii, o aplicare în materia fondului funciar a dispoziţiilor art. 37 din Codul de procedură civilă. Or, textul menţionat prevede în mod expres că, în cazurile în care legea recunoaşte unor persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi dreptul de a acţiona în justiţie în scopul ocrotirii unui interes general, cel care acţionează nu trebuie să justifice un interes personal, fără să distingă între interesul personal direct şi cel indirect. În baza regulii de interpretare ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, distincţia propusă între interesul personal direct şi cel indirect (şi care, în opinia analizată ar trebui să existe în persoana unui terţ care a formulat o cerere de reconstituire cu privire la terenul ce face obiectul actului contestat de primar) nu poate fi primită.
b) Dacă acţiunea în nulitate formulată de primar ar fi condiţionată de existenţa unei cereri de reconstituire cu privire la aceeaşi suprafaţă de teren cuprinsă în actul a cărui anulare se cere, nu s-ar mai justifica atribuţia stabilită în sarcina comisiilor comunale, orăşeneşti sau municipale prin art. 5 lit. l) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, de a „identifica terenurile atribuite ilegal”.
c) Dacă s-ar admite interpretarea propusă în opinia analizată, nu s-ar mai putea susţine că, prin recunoaşterea legitimării procesuale active a primarului în acţiunea în nulitate a actelor indicate în alineatul 1 al art. III din Legea nr. 169/1997, legiuitorul a urmărit ocrotirea unui interes general, ci s-ar restrânge verificarea interesului la îndeplinirea acestei condiţii în favoarea unei singure persoane, respectiv a titularului unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate. Or, tocmai ocrotirea unui interes general a reprezentat raţiunea pentru care legiuitorul, în mod excepţional, a permis declanşarea procedurilor judiciare şi altor persoane decât titularului dreptului.
36. (ii) Astfel cum este formulat, textul de lege analizat menţionează două categorii de subiecte de drept cărora le conferă legitimare procesuală activă: prima categorie este formată din primar, prefect şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, iar cealaltă categorie cuprinde orice „alte persoane care justifică un interes legitim”. Conjuncţia „şi” din cuprinsul normei dovedeşte intenţia legiuitorului de a delimita cele două categorii de subiecte de drept şi de a reglementa un regim juridic diferit între cele două categorii de titulari ai cererii de chemare în judecată. Regimul juridic diferit este justificat de faptul că prima categorie cuprinde exclusiv reprezentanţi ai autorităţilor publice cu atribuţii în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate în materia fondului funciar.
Cum numai subiectele de drept din prima categorie sunt indicate nominal – primar, prefect, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor – pe când în cea de-a doua categorie sunt cuprinse orice „alte persoane”, iar condiţia interesului legitim este menţionată în mod expres numai după indicarea acestei ultime categorii, rezultă că interesul reprezintă o condiţie de exerciţiu numai pentru acţiunea în nulitate promovată de o altă persoană decât primarul, prefectul sau Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca, pentru orice titular al cererii, interesul să fie o condiţie de exerciţiu pentru acţiunea în nulitatea actelor indicate în alineatul 1 al art. III din Legea nr. 169/1997, nu ar mai fi delimitat două categorii de subiecte de drept ce pot fi titularii unei astfel de cereri, ci ar fi stabilit că ea poate fi promovată de orice persoană care justifică un interes. Prin urmare, condiţia interesului legitim diferenţiază cele două categorii de subiecte de drept, ea urmând a fi analizată numai în cazul cererilor formulate de alte persoane decât primarul, prefectul sau Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în privinţa acestora din urmă cerinţa interesului fiind prezumată.
Prin Decizia nr. 51/2017, ÎCCJ (Complet DCD/C) a admis sesizarea formulată de Tribunalul Gorj – Secţia I civilă în Dosarul nr. 2.058/318/2016 şi, în consecinţă, stabileşte că:
În cazul cererii formulate de primar, în calitate de preşedinte al comisiei locale de fond funciar, în temeiul art. III alin. (1) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, cerinţa „interesului legitim”, prevăzută de art. III alin. (2) din acelaşi act normativ, este prezumată.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.