Contribuții la studiul reglementărilor legale referitoare la încuviințare și revocarea mandatului de ocrotire
Teodor Bodoașcă - iulie 9, 2023Autori:
Teodor Bodoașcă
Natalia Saharov
1. Preliminarii. În condițiile art. 105 C. civ., persoana fizică majoră capabilă poate beneficia de măsuri speciale de ocrotire dacă, din cauza bătrâneții, a bolii sau a altor motive prevăzute de lege, nu poate să își administreze bunurile și nici să își apere interesele în condiții corespunzătoare. Ocrotirea persoanei fizice majore se realizează prin instituirea măsurii consilierii judiciare sau a tutelei speciale ori a curatelei sau a unei alte măsuri prevăzute de lege, conform art. 106 alin. (2) C. civ[1].
Măsurile speciale de ocrotire a persoanei majore sunt soluții de excepție, întrucât, în temeiul art. 104 alin. (2) C. civ., instanța de tutelă le poate dispune numai dacă apreciază că nu este suficientă pentru apărarea intereselor persoanei ocrotite instituirea asistenței pentru încheierea actelor juridice[2], aplicarea regulilor de drept comun în materia reprezentării, a celor referitoare la drepturile și obligațiile soților sau încuviințarea unui mandat de ocrotire[3]. În alți termeni, în raport cu consilierea judiciară, tutela specială și curatela, aceste măsuri de ocrotire au prioritate[4]. Preeminența mandatului de ocrotire poate fi fundamentată pe principiul conform căruia măsurile de ocrotire și deciziile cu privire la majorul ocrotit trebuie să asigure „respectarea demnității, a drepturilor și libertăților acestuia, a voinței, nevoilor și preferințelor lui, precum și salvgardarea autonomiei sale” (s.n.)[5].
Din punct de vedere substanțial, mandatul de ocrotire este reglementat de art. 20291-202910 C. civ[6]. (dispoziții privind mandatul de ocrotire)[7]. Alte texte ale Codului civil reglementează diverse aspecte particulare ale acestei inedite măsuri de ocrotire în sistemul de drept românesc[8].
Dispozițiile art. 20291-202910 C. civ. sunt plasate în contextul celor consacrate contractului de mandat cu reprezentare (art. 2013-2038 C. civ.), motiv pentru care concluzionăm că, sub aspectul naturii juridice, mandatul de ocrotire este o varietate a acestui gen de contract[9], ceea ce înseamnă că mandatarul încheie actele juridice cu care a fost împuternicit în numele și pe seama mandantului sau, după caz, a beneficiarului mandatului. Numeroasele particularități ale acestuia îi imprimă un neîndoielnic caracter sui generis. Principala caracteristică este imprimată de rolul mandatului de ocrotire – „ocrotirea persoanei mandantului, reprezentarea[10] acestuia în exercitarea drepturilor și libertăților sale civile sau administrarea bunurilor lui”[11]. Dat fiind acest rol, mandatul de ocrotire este supus încuviințării de către instanța de tutelă.
Legea nr. 140/2022 a completat Titlul II (Procedura instituirii consilierii judiciare și a tutelei speciale. Încuviințarea mandatului de ocrotire) din Cartea a IV- a (Proceduri speciale) a Codului de procedură civilă cu un nou capitol, Capitolul II (art. 9431-9437)[12], având titlul „încuviințarea mandatului de ocrotire”[13].
Încuviințarea mandatului de ocrotire este supusă unei proceduri judiciare necontencioase sui generis. Într-adevăr, această procedură are ca finalitate luarea unei măsuri legale de ocrotire, evocată exemplificativ de art. 527 C. pr. civ. alături de autorizațiile judecătorești și măsurile legale de supraveghere ori asigurare. Oricum, este de necontestat faptul că, pe calea acestei proceduri, nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană. Prin urmare, din punct de vedere procedural, încuviințarea mandatului de ocrotire este supusă, potrivit art. 536 alin. (2) C. pr. civ., dispozițiilor art. 9431-9437 C. pr. civ. și, în măsura în care acestea nu prevăd, celor ale art. 527-535 C. pr. civ. (procedura necontencioasă judiciară). Acestea se completează corespunzător cu dispozițiile de procedură contencioasă, însă numai în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile cu natura necontencioasă a cererii, conform art. 536 alin. (1) C. pr. civ.
2. Instanța competentă. Potrivit art. 9431 C. pr. civ., „cererea de încuviințare a mandatului de ocrotire se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție își are domiciliul mandantul sau, după caz, beneficiarul mandatului de ocrotire”[14]. Textul reprodus stabilește atât competența materială, cât și cea teritorială a instanței de tutelă pentru încuviințarea mandatului de ocrotire.
Competența materială a instanței de tutelă de a încuviința mandatul de ocrotire este evocată și de art. 20291 alin. (4) C. civ. Astfel, executarea mandatului de ocrotire este condiționată, printre altele, de „încuviințarea acestuia de către instanța de tutelă”. De asemenea, această competență rezultă și din următorul alineat al art. 20291 C. civ. În fond, dispozițiile art. 20291 alin. (4) și (5) C. civ. constituție o aplicație in concreto a prevederilor art. 107 C. civ., care dau în competența instanței de tutelă procedurile prevăzute de Codul civil privind ocrotirea persoanei fizice. Din această perspectivă, art. 9431 alin. (1) C. pr. civ. este inutil.
Pentru a identifica care anume instanță de judecată îndeplinește rolul instanței de tutelă pentru încuviințarea mandatului de ocrotire, art. 107 alin. (1) și art. 20291 alin. (4) și (5) C. civ. trebuie coroborate cu dispozițiile Codului de procedură civilă, care stabilesc competența materială a categoriilor de instanțe de judecată existente în sistemul judiciar românesc[15]. În speță, art. 94 pct. 1 lit. a) C. pr. civ. prevede că judecătoria judecă, în primă instanță, cererile „date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie, în afară de cazurile în care prin lege se prevede în mod expres altfel”. Evident, în acest caz, legea nu prevede altfel.
Din punct de vedere teritorial, art. 9431 C. pr. civ. derogă atât de la regula de competență teritorială de drept comun din materie contencioasă, prevăzută de art. 107 alin. (1) C. pr. civ. (actor sequitur forum rei), cât și de la cea specială instituită de art. 114 alin. (1) C. pr. civ. Mai mult, derogarea poate fi analizată și prin raportare la dispozițiile art. 528 alin. (2) C. pr. civ., care stabilesc că, în materie necontencioasă, competența instanței de judecată este supusă regulilor prevăzute pentru cererile contencioase.
În privința art. 114 alin. (1) C. pr. civ., sub rezerva că legea nu prevede altfel, acesta stabilește competența instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită în cazul cererilor referitoare la ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie. Această normă este una de protecție, fiind instituită în favoarea persoanelor fizice ocrotite[16]. Neîndoielnic, cererile de încuviințare a mandatului de ocrotire sunt circumscrise celor privind ocrotirea persoanei fizice.
Exprimăm opinia că incidența art. 114 alin. (1) C. pr. civ. în cazul încuviințării mandatului de ocrotire ar fi fost în avantajul mandantului sau, după caz, al persoanei beneficiare, întrucât le-ar fi oferit posibilitatea de opțiune, între instanța de judecată în a cărei circumscripție teritorială este situat domiciliul și aceea în care este situată reședința lor. Nu poate fi ignorat faptul că persoanele care apelează la măsuri de ocrotire, inclusiv la un mandat de ocrotire, sunt persoane bătrâne sau bolnave, împrejurări care le aduc în situația de a fi îngrijite ori asistate în alte locuri decât cele care constituie domiciliul lor. De asemenea, beneficiarul mandatului de ocrotire, fiind o persoană lipsită de capacitate de exercițiu[17], are domiciliul la reprezentantul legal, în speță, la tutore[18].
Pentru motivele prezentate, sugerez legiuitorului ca, de lege ferenda, să abroge art. art. 9431 C. pr. civ. Prin urmare, competența judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială este situat domiciliul sau reședința mandantului sau, după caz, a beneficiarului mandatului de ocrotire ar fi stabilită urmare a coroborării art. 107 alin. (1) și art. 20291 alin. (4) și (5) C. civ. cu art. 528 alin. (2), art. 114 alin. (1) și art. 94 pct. 1 lit. a) C. pr. civ., precum și cu art. 229 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 71/2011 și art. 76 din Legea nr. 76/2012.
În situația în care în timpul procedurii de încuviințare a mandatului de ocrotire mandantul sau, după caz, beneficiarul mandatului de ocrotire își schimbă domiciliul, rămâne competentă instanța de tutelă sesizată cu cererea de încuviințare. Această soluție rezultă din coroborarea art. 107 alin. (2) cu art. 536 C. pr. civ.
3. Cererea de încuviințare a mandatului de ocrotire. Pentru promovarea cererii de încuviințare a mandatului de ocrotire, art. 9432 C. pr. civ. conferă legitimare procesuală activă numai mandatarului. Prin urmare, cererea nu poate fi promovată de către o altă persoană, cum ar fi, spre exemplu, mandantul, beneficiarul mandatului de ocrotire sau procurorul.
În privința mandantului, chiar dacă și el este parte în raportul juridic de drept substanțial născut urmare a încheierii contractului de mandat de ocrotire, lipsa legitimării lui procesuale active este rațională, întrucât este posibil ca, la data la care se pune problema introducerii cererii la instanța de tutelă, acesta să fie decedat ori, datorită bătrâneții sau bolii, să fie împiedicat să realizeze în fapt acest demers. În schimb, beneficiarul mandatului de ocrotire nu este parte în raportul juridic de drept substanțial și, mai mult, fiind o persoană care beneficiază de tutelă specială, nu are capacitate de exercițiu și, pe cale de consecință, nici capacitate procesuală de exercițiu.
Fiind în prezența unei cereri grațioase, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 92 alin. (1) C. pr. civ., care dau posibilitatea procurorului de a „porni orice acțiune civilă, ori de câte ori este necesar, pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege”[19]. În schimb, în condițiile alin. (2), nimic nu îl împiedică pe procuror să pună concluzii în asemenea cauze, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a drepturilor și intereselor cetățenilor. Oricum, după cum vom prezenta într-o altă parte a studiului, participarea procurorului la soluționarea acestor cereri este obligatorie.
În lipsa unor dispoziții legale speciale, cererea petentului va avea cuprinsul prevăzut de art. 530 alin. (1) C. pr. civ., adică va indica „numele, prenumele și domiciliul sau, după caz, denumirea și sediul celui care o face și, după împrejurări, ale persoanelor pe care acesta cere să fie chemate înaintea instanței, obiectul, motivarea acesteia și semnătura”. După cum s-a remarcat în doctrină[20], unele elemente ale cererii constituie și exigențe ale cererii de chemare în judecată (art. 194 C. pr. civ.), dar și a oricăror cereri adresate instanțelor de judecată (art. 148 C. pr. civ.). Sunt circumscrise acestora numele, prenumele și domiciliul petentului, obiectul cererii, motivarea și semnătura petentului.
În cazul cererii de încuviințare a mandatului de ocrotire nu se pune problema ca aceasta să cuprindă denumirea și sediul petentului, întrucât calitatea de mandatar și, prin urmare, aceea de titular al cererii, o poate avea doar o persoană fizică. Chiar dacă reglementările consacrate mandatului de ocrotire nu prevăd expres condiția ca mandatarul să fie o persoană fizică, există suficiente argumente în acest sens: nu poate avea calitatea de mandatar persoana aflată în una dintre situațiile prevăzute de art. 113 C. civ[21]. [art. 20921 alin. (2)]; când întinderea mandatului este îndoielnică, mandatarul îl interpretează conform regulilor privitoare la tutela specială a majorului [art. 20294]; mandatul de ocrotire trebuie să asigure, printre altele, bunăstarea mandantului [art. 20921 alin. (1), art. 20925 alin. (1)]; mandatul de ocrotire încetează prin moartea mandatarului [art. 2030 alin. (1) lit. c)].
Cererea poate cuprinde și datele de identitate ale persoanelor pe care petentul cere să fie chemate în fața instanței de judecată. Spre exemplu, poate fi chemat în fața instanței de judecată beneficiarul mandatului de ocrotire. Dacă acesta este copil în vârstă de 10 ani, participarea lui la judecată este obligatorie pentru a-și exprima opinia și a fi ascultat în legătură cu mandatul de ocrotire al cărui beneficiar este și persoana mandatarului[22]. De asemenea, poate fi chemată în fața instanței persoana desemnată de mandant căreia mandatarul urmează să-i dea socoteală[23].
DOWNLOAD FULL ARTICLE[1] Art. 106 alin. (2) C. civ. a fost modificat de art. 7 pct. 13 al Capitolului II din Legea nr. 140/2022 privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale și modificarea și completarea unor acte normative (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 500 din 20 mai 2022). Anterior modificării, acesta a prevăzut măsura punerii sub interdicție judecătorească și a curatelei. Consilierea judiciară și tutela specială înlocuiesc interdicția judecătorească, conform art. 164 și urm. C. civ. (așa cum au fost modificate și completate de art. 7 pct. 22-35 ale Capitolului II din Legea nr. 140/2022).
[2] Măsura „asistenței pentru încheierea actelor juridice” este reglementată de art. 1-6 din Legea nr. 140/2022.
[3] Art. 104 alin. (5) C. civ. a fost introdus de art. 7 pct. 12 al Capitolului II din Legea nr. 140/2022.
[4] Această prioritate poate fi desprinsă și din dispozițiile art. 20295 alin. (1) teza I C. civ. (introdus de art. 7 pct. 72 din Capitolul II al Legii nr. 140/2022). În concret, „dacă mandatul de ocrotire nu asigură pe deplin îngrijirea persoanei mandantului sau administrarea bunurilor sale, instanța de tutelă poate dispune, în cursul procedurii de încuviințare a mandatului sau ulterior, o măsură de ocrotire care să îl completeze”.
[5] A se vedea art. 104 alin. (3) C. civ. (introdus de art. 7 pct. 12 al Capitolului II din Legea nr. 140/2022). În același sens, a se vedea: expunerea de motive la Legea nr. 140/2022; par. 32 și par. 37 din Decizia Curții Constituționale a României nr. 601/2020 din 16 iulie 2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 164 alin. (1) din Codul civil (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 88 din 27 ianuarie 2021).
[6] Art. 20291-202910 C. civ. [alcătuind Subsecțiunea 31 (dispoziții privind mandatul de ocrotire) din Secțiunea a 2-a (mandatul cu reprezentare) a Capitolului IX (contractul de mandat) din Titlul IX (diferite contracte speciale) al Cărții a V (despre obligații)] au fost introduse de art. 7 pct. 72 al Capitolului II din Legea nr. 140/2022.
[7] Cel mai probabil, această măsură de protecție a fost inspirată după Codul civil francez (1804), Codul civil elvețian (1907) și Codul civil al Provinciei Quebec (1991). Astfel, art. 477-494 din Codul civil francez reglementează „mandatul protecției viitoare” (du mandat de protection future), iar art. 360-369 din Codul civil elvețian „mandatul pentru cauză de incapacitate” (du mandat pour cause ď inaptitudine). În schimb, art. 2166 din Codul civil al Provinciei Quebec, fiind plasat în contextul reglementărilor consacrate contractului de mandat, stabilește „reguli specifice mandatului de protecție” (des reglés particuliére au mandat de protection). Cu toate acestea, și alte texte ale acestui Cod reglementează diverse aspecte particulare ale mandatului de protecție [a se vedea, spre exemplu, art. 11 alin. (2), art. 200, art. 276 alin. (1) și art. 2135 alin. (2)].
[8] A se vedea, spre exemplu, art. 104 alin. (5), art. 113 alin. (1) lit. a), art. 114 alin. (6), art. 166 alin. (2), art. 2016 alin. (2), art. 2030 alin. (2) și (3), precum și art. 2031 alin. (4).
[9] În doctrină, contractul de mandat cu reprezentare a fost definit „ca fiind acel contract prin care o persoană, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice în numele și pe seama unei alte persoane, numită mandant, care îi dă această împuternicire” (a se vedea F. Moțiu, Contractele speciale în noul Cod civil, Editura Universul Juridic, București, 2011, p. 234 apud O. Puie, Tratat de contracte civile potrivit Codului civil, Codului de procedură civilă, Codului de procedură fiscală, Codului penal și Codului de procedură penală, Volumul II, Editura Universul Juridic, București, 2017 p. 14).
[10] Pentru detalii cu privire la „reprezentare”, a se vedea O. Puie, op. cit., p. 14 și urm.
[11] A se vedea art. 20291 alin. (5) C. civ.
[12] A se vedea art. 8 pct. 34 al Capitolului II din Legea nr. 140/2022.
[13] Art. 20291 alin. (1) teza a II-a C. civ. conferă și persoanei majore care beneficiază de consiliere judiciară dreptul de a da mandat de ocrotire. În acest caz, este necesară „încuviințarea ocrotitorului ei legal” și „autorizarea instanței de tutelă”. Diferența de exprimare s-a impus pentru a evita repetarea termenului „încuviințare”, termen consacrat în materia ocrotirii persoanei fizice cu capacitate restrânsă de exercițiu [a se vedea art. 41 alin. (2) C. civ.]. Oricum, în alin. (4) și (5) din art. 20291 C. civ. este utilizată expresia „încuviințarea instanței de tutelă”.
[14] Poate avea calitatea de „beneficiar al mandatului de ocrotire” copilul minor aflat sub ocrotire părintească și copilul major cu privire la care a fost instituită măsura tutelei speciale. Astfel, potrivit art. 114 alin. (6) C. civ., „părintele cu capacitate de exercițiu deplină, care exercită autoritatea părintească asupra copilului său minor sau care este tutorele copilului său major cu privire la care a fost instituită tutela specială, poate să încheie un contract de mandat de ocrotire cu privire la îngrijirea acestuia, pentru situația în care mandantul decedează sau nu își mai poate îndeplini sarcina tutelei” (teza I). Aceste dispoziții se aplică și rudelor de până la gradul al doilea inclusiv care sunt tutori ai minorului sau ai majorului care beneficiază de tutelă specială, în speță bunicilor, fraților și surorilor care sunt tutori ai nepoților, respectiv fraților ori surorilor ce beneficiază de tutelă specială (teza a II-a) [art. 114 alin. (6) a fost introdus de art. 7 pct. 17 al Capitolului II din Legea nr. 140/2022]. În condițiile art. 176 C. civ., dacă la data instituirii măsurii tutelei speciale minorul se afla sub ocrotirea părinților rămâne sub această ocrotire până la data când devine major, fără a i se numi un tutore [alin. (2)]. În schimb, dacă la data când minorul devine major se află încă sub tutelă specială, instanța de tutelă numește un tutore. În acest caz, va fi numit tutore, cu prioritate, părintele sau, după caz, părinții acestuia împreună [alin. (3)]. Alin. (2) și (3) al art. 176 C. civ. au fost introduse de art. 7 pct. 34 al Capitolului II din Legea nr. 140/2022.
[15] Cazul de competență prevăzut de art. 9431 C. pr. civ. poate fi circumscris celor generice evocate de art. 76 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 365 din 30 mai 2012). Acest articol stabilește norme de competență materială tranzitorii, până la înființarea instanțelor de tutelă și de familie. În concret, „până la organizarea instanțelor de tutelă și familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit Codului civil, Codului de procedură civilă, prezentei legi, precum și reglementărilor speciale în vigoare”. O normă de competență materială tranzitorie este prevăzută și de art. 229 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 409 din 10 iunie 2011). În speță, „până la reglementarea prin lege a organizării și funcționării instanței de tutelă, atribuțiile acesteia, prevăzute de Codul civil, sunt îndeplinite de instanțele, secțiile sau, după caz, completele specializate pentru minori și familie”. Art. 76 din Legea nr. 76/2012 a extins rolul judecătoriilor sau, după caz, al tribunalelor ori tribunalelor specializate pentru minori și de familie de a fi instanțe de tutelă pentru cauzele prevăzute de Codul de procedură civilă, de legile speciale în vigoare și de dispozițiilor acestei legi.
[16] A se vedea I. Leș, Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole, ediția a 3-a, revizuită și adăugită, Editura C. H. Beck, București, 2023, p. 253.
[17] A se vedea art. 43 alin. (1) lit. b) C. civ. (modificat de art. 7 pct. 5 al Capitolului II din Legea nr. 140/2022).
[18] A se vedea art. 137 coroborat cu art. 171 alin. (2) C. civ. (modificat de art. 7 pct. 29 al Capitolului II din Legea nr. 140/2022).
[19] Art. 92 alin. (1) C. pr. civ. a fost modificat de art. 8 pct. 3 al Capitolului II din Legea nr. 140/2022.
[20] A se vedea I. Leș, op. cit., p. 950.
[21] Art. 113 alin. (1) C. civ. stabilește cazurile de incompatibilitate a persoanei fizice cu calitatea de tutore. Alin. (2) prevede că, dacă una din împrejurările prevăzute la alin. (1) apare ori este descoperită în timpul tutelei, tutorele va fi îndepărtat, respectându-se aceeași procedură ca la numirea lui. Întrucât art. 20291 alin. (2) C. civ. face trimitere la art. 113 C. civ. în integralitatea lui, se poate concluziona că, în situația în care o asemenea situație apare ori este descoperită după încuviințarea mandatului de ocrotire, mandatarul va fi revocat de către instanța de tutelă (îndepărtat). Subliniem că, în condițiile art. 2031 alin. (4) C. civ., mandantul îl poate revoca pe mandatar, însă numai până la încuviințarea mandatului de ocrotire de către instanța de tutelă.
[22] A se vedea: art. 264 C. civ.; art. 29 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 557 din 23 iunie 2004 și republicată în nr. 159 din 5 martie 2010).
[23] A se vedea art. 20922 alin. (2) C. civ.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.