Contribuții la analiza semnificației juridice a plagiatului și autoplagiatului în reglementarea Legii învățământului superior nr. 199/2023, comparativ cu cea stabilită de Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare
Teodor Bodoașcă - ianuarie 6, 2024În legătură cu aceste elemente, găsim de cuviință să facem unele sublinieri particulare.
În primul rând, și sub acest aspect, art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 206/2004 are o arie de cuprindere mai largă decât a art. 169 lit. d) din Legea nr. 199/2023, întrucât enumeră în plus „expresiile” și „ipotezele”.
În al doilea rând, în cadrul ambelor texte legale enumerările sunt limitative. Prin urmare, acestea sunt de strictă interpretare și aplicare. De principiu, pentru evitarea riscului unor omisiuni din asemenea enumerări, indicat este ca legiuitorul să utilizeze enumerări exemplificative ori să se exprime generic, în consens cu caracterul normativ al dispozițiilor legale[16]. În speță, în textele legale analizate se putea preciza că „plagiatul constă în prezentarea drept creație pretins personală, în totalitate sau în parte, opera altui autor”. În această variantă, plagiatul, ca abatere de la etica universitară sau buna conduită în activitatea de cercetare științifică, ar fi fost explicat prin asemănare cu conținutul normativ al infracțiunii de plagiat.
În al treilea rând, elementele respective evocă „plagiatul parțial” și ad litteram. Evident, a fortiori, există plagiat și în cazul în care opera unui autor este prezentată ca pretins personală în integralitatea ei de către un alt autor. Există plagiat și în situația în care au fost aduse modificări, inclusiv îmbunătățiri, elementelor ori operei în integralitatea ei. Este cazul așa-zisului „plagiat subtil”, în cadrul căruia opera anterioară ori elemente din aceasta sunt prezentate într-o „altă haină”. În fond, finalitatea sancționării plagiatului este de a conserva paternitatea autorului asupra propriilor elemente de creativitate din opera sa, indiferent de modul în care acestea sunt preluate și exprimate în opera plagiatorului.
În al patrulea rând, în condițiile Legii nr. 206/2004 și Legii nr. 199/2023 există plagiat parțial indiferent de valoarea operei originare sau a elementelor preluate din ea. În acest sens, poate fi adus ca argument de text art. 7 din Legea nr. 8/1996, care prevede că sunt obiect al dreptului de autor „operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor” (s.n.).
În al cincilea rând, enumerarea „expresiilor” nu este necesară, întrucât acestea pot fi circumscrise „textelor”. În vorbirea curentă din limba română modernă „textul” este explicat și printr-un „fragment” sau „parte dintr-o scriere”[17].
În al șaselea rând, în cadrul ambelor texte, în enumerare sunt incluse elemente din opere care nu sunt protejate juridic prin drept de autor, conform art. 9 lit. a) din Legea nr. 8/1996. În speță, este cazul „ideilor” și „teoriilor”[18]. În legătură cu acestea, analiza trebuie nuanțată[19]. De principiu, se pune problema rațiunii excluderii de la protecția prin drept de autor, fără distincție, a „ideilor” și „teoriilor”. În doctrină, cu referire la „idei”, s-au invocat „consecințele nefaste pe care o asemenea protecție le-ar putea avea asupra dezvoltării științei și culturii”[20]. De asemenea, se susține că „ideile aparțin fondului comun al umanității, fiind concomitent o zonă a nimănui și totodată a tuturor oamenilor”[21]. Apreciind generozitatea acestor teze doctrinare, nu putem face abstracție de faptul că este de neconceput o operă, indiferent de domeniul în care este realizată, fără a încorpora o sumă de idei ale autorului. Sub acest aspect, chiar remarcabilul autor a afirmat că „ideea este materia primă a operei”. O lucrare care nu conține nicio idee a autorului nu poate fi considerată operă, întrucât îi lipsesc elementele de creativitate. Într‑o interpretare stricto sensu a art. 9 lit. a) din Legea nr. 8/1996, ideile și teoriile cuprinse într-o operă, chiar dacă sunt fundamentate ca urmare a efortului creativ al autorului, nu sunt protejate juridic prin drept de autor. În ceea ce ne privește, considerăm că o asemenea interpretare este inechitabilă pentru autor și nerațională din punct de vedere logico-juridic. În condițiile în care elementele de creativitate ale operei, cum sunt ideile și teoriile autorului, sunt la discreția publicului, protecția juridică a însăși operei devine superfluă. Pentru aceste motive, se impun soluții practice nuanțate. Astfel, sunt supuse acestei excepții numai ideile și teoriile a căror paternitate nu este cunoscută sau care, în mod notoriu, sunt intrate în domeniul public. În schimb, ideile și teoriile care sunt cu certitudine rezultatul efortului creativ al autorului sunt protejate juridic în aceleași condiții ca și opera, în ansamblul ei.
2.3. Elementele preluate din operele scrise ale altor autori sunt pretins personale
Această condiție, cu toate că este de esența plagiatului, este prevăzută numai de art. 169 lit. d) din Legea nr. 199/20203.
Elementele preluate din operele scrise ale altor autori trebuie să fie „pretins personale” sau, în alți termeni, autorul subsecvent le prezintă ca și cum sunt realizate de către el. Din moment ce sunt „pretins personale”, plagiatorul și le asumă. Asumarea poate fi explicită ori implicită. Este implicită în situația în care le prezintă în opera sa fără să indice sursa, ca și cum acestea sunt rodul creației lui.
Condiția nu este îndeplinită în situația în care, cu toate că nu este nominalizată sursa originară, autorul subsecvent subliniază că elementele respective sunt realizate de către alt autor. Spre exemplu, autorul operei ulterioare, după ce evocă generic faptul că anterior a fost fundamentată și exprimată o anumită teză în doctrină de alți autori, o prezintă fără a nominaliza autorii respectiv și sursa originară. În acest caz, nu există plagiat, ci doar o eroare de citare[22].
În perspectiva stabilirii in extenso a semnificației plagiatului doar de către art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 206/2004, este necesară completarea acestuia, astfel încât să prevadă că plagiatorul pretinde că elementele preluate din operele altor autori sunt personale. În lipsa acestei mențiuni, fapta de a expune într-o operă ulterioară elemente din opere anterioare ale altor autori fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originare constituie doar o neregulă de citare.
Fără a realiza o analiză detaliată, semnalăm că, sub aspectul acestei condiții, există deosebiri importante între infracțiunea și abaterea de plagiat. În cazul infracțiunii, persoana își însușește fără drept, în totul sau în parte, opera altui autor. În schimb, există abatere dacă autorul subsecvent prezintă sau expune unele elemente din operele altor autori în opera sa, pretinzând că sunt personale.
Însușirea fără drept a operei altui autor se traduce în faptul că plagiatorul a dobândit în mod fraudulos dreptul moral de autor asupra unei opere sau a unei părți din ea[23]. În condițiile Legii nr. 8/1996, dreptul de autor asupra operei nu poate fi dobândit licit de către o altă persoană decât creatorul ei, întrucât, potrivit art. 11 din Legea nr. 8/1996, acest drept nu poate face obiectul vreunei renunțări sau înstrăinări [alin. (1)]. După moartea autorului poate fi transmis doar exercițiul acestui drept nu și dreptul, ca atare [alin. (2)]. În alți termeni, din punct de vedere juridic, este imposibil ca altă persoană decât aceea care a realizat creația intelectuală să devină titulara dreptului moral de autor al operei. Din această perspectivă, art. 197 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 nu este corelat cu dispozițiile consacrate regimului juridic al dreptului moral privind calitatea de autor al operei[24]. Practic, plagiatorul nu își „însușește” calitatea de autor al operei originare în sens juridic, ci, întocmai ca în cazul abaterii, o prezintă ca o creație proprie.
Sunt circumscrise abaterii de la conduita și etica universitară și situațiile în care autorul operei preexistente a îngăduit autorului subsecvent să utilizeze în diverse modalități opera sa[25], inclusiv să o îmbunătățească sau/și să o actualizeze, însă nu menționează acest lucru, prezentând-o ca o operă personală. Evident, cu atât mai mult este plagiat în situația în care autorul subsecvent nu are permisiunea autorului operei originare de a-i utiliza opera în asemenea modalități. În acest caz, se pune și problema nesocotirii dreptului moral al autorului la integritatea operei, prevăzut de art. 10 lit. d) din Legea nr. 8/1996[26].
2.4. Nu este menționată preluarea elementelor din operele altor autori și nici nu se face trimitere la sursele originale
Această condiție este prevăzută atât de art. 169 lit. d) din Legea nr. 199/2023, cât și de art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 206/2004, fiind consecința faptului că plagiatorul prezintă elementele preluate din operele preexistente ca fiind „pretins personale”. Evident, dacă este menționată preluarea din alte opere și sunt indicate sursele originale, nu se mai pune problema de asumarea paternității lor și, pe cale de consecință, a existenței plagiatului.
Față de cele prezentate, considerăm oportun ca, de lege ferenda, art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 206/2004 să fie modificat, astfel: „plagiatul constă în preluarea fără drept, într-o operă, în totul sau în parte, a operei altui autor, fără a indica sursele originale și prezentarea ei ca o creație intelectuală proprie”[27]. Pentru unitatea normării plagiatului, indiferent de circumstanțele în care este săvârșit, art. 169 lit. d) din Legea nr. 199/2023 ar trebui înlocuit cu o normă de trimitere la aplicarea corespunzătoare a art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 206/2004.
3. Autoplagiatul
Potrivit art. 199 lit. e) din Legea nr. 199/2023, autoplagiatul constă în „republicarea unor părți substanțiale din propriile publicații anterioare, inclusiv traduceri, fără a indica în mod corespunzător sau a cita originalul”. În schimb, în temeiul art. 4 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 206/2004, autoplagiatul constă în „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale aceluiași sau acelorași autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale”.
Se pare că, în condițiile art. 169 lit. e) din Legea nr. 199/2023, s-a urmărit ușurarea răspunderii juridice a autoplagiatorului. Actuala abordare normativă este mai aproape de faptul că, sub condiția respectării ordinii publice și a bunurilor moravuri, autorul are libertatea de a decide modul în care va fi utilizată opera sa. În acest sens sunt lipsite de echivoc dispozițiile art. 12 din Legea nr. 8/1996, care instituie dreptul patrimonial al autorului de a utiliza opera. În fond, autoplagiatul se prezintă ca o modalitate sui generis de restrângere a exercițiului acestui drept.
În legătură cu diferențele între semnificația autoplagiatului în cele două reglementări, găsim de cuviință să facem aprecierile care urmează.
În primul rând, spre deosebire de art. 4 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 206/2004, art. 169 lit. e) din Legea nr. 199/2023 nu prevede explicit condiția ca lucrările din care sunt republicate părți substanțiale să fie opere, ci doar „publicații anterioare”. Evident, nu orice lucrare publicată anterior are statutul juridic de operă, în sensul art. 7 și urm. din Legea nr. 8/1996. Pentru evitarea riscului de a fi aduse în sfera autoplagiatului și lucrări care nu îndeplinesc condițiile legale pentru a fi considerate opere, considerăm oportun ca, de lege ferenda, expresia „publicații anterioare” să fie înlocuită, eventual cu „opere aduse anterior la cunoștință publică”. Este adevărat, art. 7 din Legea nr. 8/1996 nu condiționează ocrotirea juridică a operei de aducerea ei la cunoștință publică. Cu toate acestea, în cazul autoplagiatului nu se pune problema ocrotirii operei și, prin urmare, a drepturilor de autor, ci sancționarea autorului care „multiplică artificial” volumul creațiilor sale intelectuale (operelor). Din moment ce opera anterioară sau cea ulterioară ori ambele nu sunt aduse la cunoștință publică, problema rămâne în sfera vieții private a autorului și, pe cale de consecință, nu se pune problema autoplagiatului.
În al doilea rând, în condițiile art. 169 lit. e) din Legea nr. 199/2023, autoplagiatul constă într-o „republicare”, ceea ce înseamnă că, anterior, partea respectivă a fost „publicată”. Publicarea este o modalitate de aducere la cunoștință publică a operelor scrise (studii, cursuri universitare, manuale școlare, proiecte, documentații științifice etc.). Per a contrario, nu sunt susceptibile de autoplagiat operele orale, cum sunt, spre exemplu, conferințele, prelegerile și pledoariile. Facem precizarea că art. 4 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 206/2004 evocă alternativ cu opera scrisă (ulterioară) „comunicarea orală”. Întocmai ca în cazul plagiatului și în consens cu propunerea de modificare a art. 169 lit. e) din Legea nr. 199/2023, considerăm că existența autoplagiatului nu ar trebui condiționată de modalitatea în care este exprimată opera anterioară și cea ulterioară, ci doar de aducerea lor la cunoștință publică.
În al treilea rând, art. 169 lit. e) din Legea nr. 199/2023 introduce o nouă formă de autoplagiat, cea a „traducerilor”. Apreciem corectă această noutate, întrucât, în lipsa indicației corespunzătoare sau citării operei originare, traducerea acesteia are doar rolul de a ascunde autoplagiatul.
În al patrulea rând, republicarea are ca obiect „părți substanțiale din propriile publicații anterioare”. Expresia „părți substanțiale” sugerează că este vorba despre elemente importante și de dimensiuni mari din lucrări anterioare[28], eventual capitole ori secțiuni. A fortiori, există autoplagiat și în cazul în care este republicată întreaga lucrare anterioară fără a indica această împrejurare. Per a contrario, nu există autoplagiat în situația în care părțile republicate sunt neînsemnate prin raportare la ansamblul operei. Fiind o chestiune de fapt, îndeplinirea acestei condiții va fi analizată in concreto, de la caz la caz. Art. 4 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 206/2004 este mai constrângător, întrucât enumeră limitativ elementele extrase din opere scrise și expuse în altă operă scrisă a aceluiași autor: texte, expresii, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice. În opinia noastră, în cazul „expresiilor” legiuitorul a exagerat, întrucât acestea țin de stilul de exprimare, și nicidecum de conținutul creativ al operei. Pentru identitate de rațiune, observațiile făcute anterior în cadrul analizei plagiatului se justifică și în cazul autoplagiatului. Prin urmare, propunem ca, de lege ferenda, să se renunța la enumerarea limitativă a elementelor care fac obiectul autoplagiatului și să fie înlocuită cu o exprimare generică.
În al cincilea rând, există autoplagiat dacă nu a fost indicată în mod corespunzător republicarea sau nu este citat originalul. Într-o exprimare ușor diferită, această condiție este prevăzută și de art. 4 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 206/2004.
Față de observațiile exprimate și pentru a fi în acord cu semnificația propusă pentru plagiat, considerăm oportun ca, de lege ferenda, autoplagiatul să fie redefinit și prezentat in extenso doar de art. 4 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 206/2004, iar dispozițiile art. 169 lit. e) din Legea nr. 199/2023 să fie înlocuite cu o normă de trimitere la acesta. În concret, propunem ca autoplagiatul să fie definit astfel: „preluarea, într-o operă, inclusiv tradusă în altă limbă, în totul sau în parte, a unei opere personale aduse anterior la cunoștință publică, fără a indica corespunzător sau a cita originalul”.
DOWNLOAD FULL ARTICLE[16] A se vedea art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.
[17] A se vedea DEX, p. 1239.
[18] Art. 9 lit. a) din Legea nr. 8/1996 mai enumeră „conceptele, descoperirile științifice, procedeele, metodele de funcționare sau conceptele matematice ca atare și invențiile conținute într-o operă”. Acestea sunt excluse de la protecție juridică prin drept de autor „oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare”.
[19] În același sens, a se vedea T. Bodoașcă, L. – I. Tarnu, op. cit., p. 25-26.
[20] A se vedea V. Roș, Dreptul proprietății intelectuale, Vol. I, Dreptul de autor, drepturile conexe și drepturile sui-generis, Editura C. H. Beck, București, p. 73.
[21] Idem.
[22] Pentru unele detalii cu privire la regulile citării, a se vedea: T. Bodoașcă, L. – I. Tarnu, op. cit., p. 89-91; V. Roș, op. cit., p. 372 și urm.
[23] Pentru detalii, a se vedea C. R. Romițan, op. cit., p. 261 și urm.
[24] Pentru unele detalii privind regimul juridic al drepturilor morale de autor, a se vedea T. Bodoașcă, L. – I. Tarnu, op. cit., p. 48 și urm.
[25] Art. 12 din Legea nr. 8/1996 conferă autorului unei opere „dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod și când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimți la utilizarea operei de către alții” (s.n.).
[26] Pentru unele detalii în legătură cu acest drept, a se vedea T. Bodoașcă, L. – I. Tarnu, op. cit., p. 58-59.
[27] Ibidem, p. 90.
[28] Pentru înțelesul adjectivului „substanțial”, a se vedea DEX, p. 1176.
Arhive
- aprilie 2024
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.