Contribuții la analiza semnificației juridice a plagiatului și autoplagiatului în reglementarea Legii învățământului superior nr. 199/2023, comparativ cu cea stabilită de Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare
Teodor Bodoașcă - ianuarie 6, 2024Autori:
Teodor Bodoașcă
Natalia Saharov
1. Preliminarii
Art. 169 din Legea nr. 199/2023[1] este plasat în contextul dispozițiilor consacrate „abaterilor de la normele de etică și deontologie universitară”. În schimb, art. 4 din Legea nr. 206/2004[2] este situat în contextul „dispozițiilor generale” cu privire la activitatea de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare. După cum am semnalat deja, între art. 169 lit. d) și e) din Legea nr. 199/2023, pe de o parte, și art. 4 alin. (1) lit. d) și e) din Legea nr. 206/2004, pe de altă parte, există deosebiri semnificative, însă și importante similitudini.
Se pune problema concursului dintre aceste norme juridice. În mod cert, ambele au caracter special. Prin urmare, au prioritate în aplicare, în domeniile pentru care sunt instituite. Într-o interpretare clasică, în materia eticii și deontologiei universitare, sunt aplicabile dispozițiile art. 169 lit. d) și e) din Legea nr. 199/2023. În schimb, în cadrul activităților de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare cele ale art. 4 alin. (1) lit. d) și e) din Legea nr. 206/2004. Această interpretare este susținută și de faptul că atât art. 169 din Legea nr. 199/2023, cât și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 206/2004 cuprind precizarea „în sensul prezentei legi”.
Interpretarea este mai anevoioasă în situația în care plagiatul sau autoplagiatul sunt săvârșite în cadrul activității universitare suprapuse peste cea de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică sau inovare[3] și invers. Misiunea învățământului superior „este de a genera, certifica și transfera cunoaștere” inclusiv prin „cercetarea științifică, dezvoltarea, inovarea și transferul tehnologic, prin creația individuală și colectivă”, conform art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 199/2023. Dat fiind natura esențial creativă a învățământului superior, o importantă îndatorire a cadrelor didactice universitare este de a desfășura activitate științifică în domeniul materiilor pentru care au stabilite sarcini didactice. În fond, instrumentele didactice cu ajutorul cărora își îndeplinesc sarcinile de învățământ trebuie să fie, în principal, rezultatul activității științifice proprii a fiecărui cadru didactic universitar. Fără a fi convinși că interpretarea este infailibilă, considerăm că sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 199/2023 în situația în care plagiatul sau autoplagiatul sunt săvârșite de o persoană care are calitatea de cadru didactic universitar, indiferent de faptul că acestea sunt circumscrise activității de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică sau inovare. În schimb, dacă autorul plagiatului sau autoplagiatului nu are această calitate, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 206/2004. Interpretarea poate fi fundamentată pe faptul că, în condițiile Legii nr. 199/2023, existența plagiatului este esențial determinată de calitatea autorului de a fi cadru didactic. În schimb, în condițiile Legii nr. 206/2004, o anumită calitate a plagiatorului este indiferentă, fiind esențial ca fapta să fie săvârșită în cadrul activității de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică ori inovare. Această interpretare este de natură să atragă aplicabilitatea Legii nr. 206/2004 și în situațiile în care faptele de plagiat ori autoplagiat sunt săvârșite de către persoane care activează în învățământul preuniversitar ori în afara activității de învățământ. Facem precizarea că Legea învățământului preuniversitar nr. 198/2023[4] nu cuprinde norme cu privire la plagiat sau autoplagiat. O interpretare contrară, în sensul că în cadrul acestui tip de învățământ nu este posibil plagiatul sau autoplagiatul, ar sfida însăși realitatea. Mai mult, art. 7 din Legea nr. 8/1996, după ce stabilește faptul că operele științifice fac obiectul dreptului de autor, enumeră exemplificativ, după cursurile universitare, „manualele școlare”, adică o specie de opere folosită, mai ales, în învățământul preuniversitar[5].
În consens cu cele afirmate cu alte ocazii[6], pentru identitate de rațiune și pentru evitarea surselor unor interpretări diverse, este de preferat instituirea unei semnificații unice pentru plagiat, respectiv pentru autoplagiat, indiferent de contextul în care faptele sunt săvârșite. Pentru realizarea acestui deziderat, recomandăm legiuitorului ca, de lege ferenda, să înlocuiască dispozițiile art. 169 lit. d) și e) din Legea nr. 199/2023 cu o normă de trimitere la aplicarea corespunzătoare a art. 4 alin. (1) lit. d) și e) din Legea nr. 206/2004. Prin urmare, semnificația termenilor ar fi aceeași indiferent de faptul că plagiatul sau autoplagiatul au sau nu legătură cu activitatea desfășurată de autor în cadrul învățământului universitar ori în alt domeniu. Anticipând, art. 4 alin. (1) lit. d) și e) din Legea nr. 206/2004 ar trebui reformulate pentru a fi puse în acord cu dispozițiile Legii nr. 8/1996. Acest remediu normativ este în consens și cu normele de tehnică legislativă, care obligă legiuitorul să exprime aceleași noțiuni numai prin aceiași termeni[7].
2. Plagiatul
2.1. Condițiile pentru existența plagiatului
Potrivit art. 169 lit. d) din Legea nr. 199/2023, plagiatul constă în „prezentarea drept creație sau contribuție științifică pretins personală într-o operă scrisă, inclusiv în format electronic, a unor texte, idei, demonstrații, date, teorii, rezultate sau metode științifice preluate din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale”[8]. În schimb, în temeiul art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 206/2004, plagiatul reprezintă „expunerea într-o operă scrisă sau o comunicare orală, inclusiv în format electronic, a unor texte, expresii, idei, demonstrații, date, ipoteze, teorii, rezultate ori metode științifice extrase din opere scrise, inclusiv în format electronic, ale altor autori, fără a menționa acest lucru și fără a face trimitere la sursele originale”.
În condițiile art. 169 lit. d) din Legea nr. 199/2023, pentru existența plagiatului, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții: preluarea unor creații sau contribuții științifice din opere scrise ale altor autori, inclusiv în format electronic, într-o operă scrisă personală; elementele preluate din operele scrise ale altor autori sunt pretins personale; nu este menționată preluarea elementelor din operele altor autori și nici nu se face trimitere la sursele originale. Cu unele diferențe, prima și ultima condiție se regăsesc și în art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 206/2004.
2.2. Preluarea unor creații sau contribuții științifice din opere scrise ale altor autori, inclusiv în format electronic, într-o operă scrisă personală
În condițiile ambelor texte, pentru existența plagiatului este necesar ca lucrările din care au fost preluate creațiile sau contribuțiile științifice și cea în care acestea sunt prezentate ca fiind personale să îndeplinească condițiile legale de fond pentru a fi considerate opere[9]. Fiind chestiuni de fapt, acest aspect trebuie analizat in concreto, de la caz la caz. Dacă cel puțin una dintre aceste lucrări nu îndeplinește condițiile de fond pentru a fi considerată operă[10], nu există plagiat.
Din perspectiva acestei condiții, cea mai importantă diferență între art. 169 lit. d) din Legea nr. 199/2023 și art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 206/2004 constă în aceea că cel din urmă se referă alternativ, alături de expunerea într-o operă scrisă, la „comunicarea orală”. Omisiunea „comunicării orale” din art. 169 al Legii nr. 199/2023 este impardonabilă, întrucât este evitat plagiatul pe criterii de formă, legate de modalitatea în care este exprimată opera ulterioară. În condițiile acestui articol, nu există plagiat în situația în care contribuțiile științifice ale altor autori sunt preluate în conținutul unei opere exprimate oral. Corelativ, atât art. 169 lit. d) din Legea nr. 199/2023, cât și art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 206/2004, evocând operele altor autori, instituie doar cerința de a îmbrăca forma „scrisă”, inclusiv cea în „format electronic”. În alți termeni, în condițiile ambelor legi, nu fac obiectul plagiatului operele altor autori exprimate în formă orală, cum sunt, spre exemplu, conferințele, predicile, pledoariile și prelegerile. Situația este contrară art. 7 lit. a) din Legea nr. 8/1996, care califică opere și asemenea creații intelectuale. Prin urmare, acestea sunt protejate juridic, inclusiv prin instituirea dreptului creatorului de „a pretinde recunoașterea calității de autor”[11] (dreptul de paternitate asupra operei[12]). De asemenea, în condițiile acestui articol, operele sunt protejate juridic indiferent de modul sau forma de exprimare. Cea mai energică modalitate de protecție juridică a dreptului la calitatea de autor al operei este posibilitatea angajării răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii de plagiat, conform art. 197 din Legea nr. 8/1996.
Din moment ce forma de exprimare nu are relevanță în privința protecției juridice a operei, considerăm oportun ca, de lege ferenda, să se renunța la actualele cerințe de exprimare a operelor implicate în fapte de plagiat.
O altă diferență notabilă constă în aceea că numai art. 169 lit. d) din Legea nr. 199/2023 se referă generic la prezentarea „drept creație sau contribuție științifică pretins personală”. Legiuitorul s-a abținut să precizeze domeniile în care sunt realizate „creațiile” preluate din opere preexistente. Întrucât art. 169 lit. d) se referă la „opere scrise”, acceptăm fără rezerve că termenul vizează domeniul literar, artistic și științific. În condițiile art. 7 din Legea nr. 8/1996, operele sunt creații intelectuale în domeniul literar, artistic sau științific[13]. Prin urmare, în contextul art. 169 lit. d) din Legea nr. 199/2023, termenul „creații” este utilizat în sensul de „opere”. Privite lucrurile din această perspectivă, expresia „contribuții științifice” este inutilă și, mai mult, generatoare de ambiguitate. Creațiile intelectuale din domeniul științific sunt opere științifice[14]. Este posibil ca, în viziunea legiuitorului, așa-zisele „contribuții științifice” să vizeze diverse elemente cu care unii autori au participat la realizarea unor opere comune sau colective[15]. Spre exemplu, în cadrul unui dicționar de termeni juridici, constituie contribuții științifice definițiile pe care unii coautori le-au conceput pentru diverse noțiuni și sintagme juridice. Evident, asemenea opere pot fi realizate și în domeniul literar sau artistic, iar nu doar în cel științific. În fond, este posibilă și plagierea operelor literare sau artistice (romane, schițe, partituri muzicale etc.) și nu doar a celor științifice (comunicări, studii, cursuri universitare, manuale școlare etc.), indiferent că sunt realizate de un singur autor ori în colaborare, de două sau mai multe persoane. Pentru eliminarea riscului unor interpretări diverse și, mai ales, restrictive din această perspectivă, sugerăm legiuitorului ca, de lege ferenda, să modifice art. 169 lit. d) din Legea nr. 199/2023, prin eliminarea expresiei „contribuție științifică”.
Ambele texte cuprind o enumerare limitativă a elementelor preluate din operele altor autori. Majoritatea sunt comune, însă sunt și două prevăzute numai de art. 4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 206/2004. Sunt comune: textele, ideile, demonstrațiile, datele, teoriile și rezultatele sau metodele științifice.
DOWNLOAD FULL ARTICLE[1] Legea nr. 199/2023 a fost publicată în Monitorul Oficial al României (M. Of.), Partea I, nr. 614 din 5 iulie 2023.
[2] Legea nr. 206/2004 a fost publicată în M. Of. nr. 941 din 14 octombrie 2004.
[3] În planul creației intelectuale, expresia „cercetare științifică” evocă activitatea pentru realizarea „operelor științifice” care, alături de „operele literare” și „operele artistice”, alcătuiesc obiectul dreptului de autor, conform art. 1 alin. (1) și art. 7 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe (publicată în M. Of. nr. 60 din 26 martie 1996 și republicată în nr. 489 din 14 iunie 2018). „Dezvoltarea tehnologică” este legată de realizarea invențiilor sau, în alți termeni, a „creațiilor intelectuale din domeniul tehnic”, conform art. 1, art. 6 și urm. din Legea nr. 64/1991 privind brevetul de invenție (publicată în M. Of. nr. 212 din 21 octombrie 1991 și republicată în nr. 613 din 19 august 2014. „Activitatea de inovare” are ca obiect realizarea de „modele de utilitate” (fostele inovații), protejate juridic de art. 1 și urm. din Legea nr. 350/2007 privind modelele de utilitate (publicată în M. Of. nr. 851 din 12 decembrie 2007).
[4] Legea nr. 198/2023 a fost publicată M. Of. nr. 613 din 5 iulie 2023.
[5] Numeroase dispoziții ale Legii nr. 198/2023 se referă la „manuale școlare” [a se vedea, spre exemplu, art. 28 alin. (3), art. 36 alin. (5) și art. 59 alin. (1)].
[6] A se vedea T. Bodoașcă, A. Murgu, Opinii privind semnificația juridică a plagiatului, în Studii de dreptul proprietății intelectuale, de T. Bodoașcă, Editura Universul Juridic, București, 2018, p. 131 și urm., precum și în Revista română de dreptul proprietății intelectuale nr. 4/2016.
[7] A se vedea art. 37 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.
[8] În înțelesul curent din limba română modernă, termenul „plagiat” este explicat prin acțiunea de „a-și însuși, a copia total sau parțial ideile, operele etc. cuiva, prezentându-le drept creații personale” sau „a comite un furt literar, artistic sau științific” [a se vedea Dicționarul explicativ al limbii române (DEX), Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, București, 2016, p. 911].
[9] Pentru unele detalii privind condițiile de fond ale operei, a se vedea: T. Bodoașcă, Discuții privind conceptul de operă (de creație intelectuală) și condițiile de fond pentru protecția ei juridică, în Dreptul nr. 5/2016 și Studii de dreptul proprietății intelectuale, cit. supra, p. 14 și urm.; G. Gheorghiu, C. Cernat, Dreptul proprietății intelectuale, Editura Universul Juridic, București, 2009, p. 32; Y. Eminescu, Dreptul de autor – comentariul Legii nr. 8/1996, Editura Lumina Lex, București, 1997, p. 77; I. Macovei, Dreptul proprietății intelectuale, ediția a II-a, Editura C. H. Beck, București, 2006, p. 323; C. R. Romițan, Originalitatea, condiție esențială de protecție a creațiilor intelectuale din domeniul literar, artistic și științific, în Dreptul nr. 7/2008, p. 72.
[10] Pentru protecția juridică a operei, Legea nr. 8/1996 nu instituie cerințe privind forma de exprimare și nici nu condiționează nașterea acestei protecții de aducerea operei la cunoștință publică [a se vedea, art. 1 alin. (2) și art. 7].
[11] A se vedea art. 10 lit. b) din Legea nr. 8/1996.
[12] Pentru analize cu privire la acest drept, a se vedea: T. Bodoașcă, L. – I. Tarnu, Dreptul proprietății intelectuale, ediția a V-a, revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2021, p. 56-57; N. R. Dominte, Dreptul la calitatea de autor în compas juridico-literar, în Provocările dreptului de autor, de V. Roș, C. R. Romițan (coordonatori) și colectiv, Editura Hamangiu, București, 2022, p. 290 și urm.; C. R. Romițan, Însușirea în întregime sau în parte a operei unui alt autor, în Contrafacerea, concurența și protecția produselor tradiționale în Uniunea Europeană, Editura Universul Juridic, București, 2017, p. 262.
[13] Pentru detalii privind noțiunea de operă, a se vedea T. Bodoașcă, Discuții privind conceptul de operă (de creație intelectuală) și condițiile de fond pentru protecția ei juridică, cit. supra, p. 99 și urm.
[14] A se vedea art. 7 lit. b) din Legea nr. 8/1996.
[15] Pentru amănunte privind aceste categorii de opere, a se vedea: T. Bodoașcă, Contribuții la studiul regimului juridic al operei comune și a celei colective, în Revista română de dreptul proprietății intelectuale nr. 1/2008; T. Bodoașcă, L. – I. Tarnu, op. cit., p. 31 și urm.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.