Aspecte teoretice și practice referitoare la infracțiunea de viol
Andriana Cotorobai - mai 2, 2019În ceea ce privește coautoratul, există opinii controversate. După o primă opinie, actul sexual de orice natură, care definește elementul material al laturii obiective a infracțiunii de viol, în actuala reglementare, este și rămâne și el în felul în care a fost conceput un act unic care respectiv nu poate fi săvârșit de mai multe persoane împreună în calitate de coautori.
După prima opinie se relată faptul că fiecare act sexual, indiferent de natura acestuia – heterosexual sau homosexual (homosexualitate anală activă), prin însuși specificul lui, este unic, astfel încât exclude săvârșirea lui de către doi autori. Astfel se precizează faptul că săvârșirea concomitentă de două sau mai multe persoane a unor acte sexuale – heterosexuale sau homosexuale – nu determină calitatea de coautori ai acestora, fiecare dintre ei săvârșind individual, în persoana proprie, respectiv ca autor, actul sexual[25].
Subiectul pasiv. Victima este persoana împotriva căreia sau a intereselor căreia se săvârșește infracțiunea[26]. Subiectul pasiv al infracțiunii de viol poate fi orice persoană indiferent de sex ori de vârsta acesteia. Victima infracțiunii de viol, atât în cazul în care are același sex cu agresorul, cât și atunci când este de sex diferit, poate fi obligată fie să suporte actul sexual ori raportul sexual din partea făptuitorului, fie să îndeplinească ea însăși actul sexual, sub constrângere, asupra acestuia.
Dacă victima nu avea 16 ani împliniți la data săvârșirii faptei, făptuitorul va răspunde penal pentru forma agravată a violului. Calitatea de rudă în linie directă, frate ori soră cu făptuitorul atrage răspunderea penală pentru forma agravată a violului. Subiect pasiv al infracțiunii de viol poate fi și soția făptuitorului, deoarece nu se poate reține că aceasta ar fi exprimat un consimțământ sine die asupra actelor sexuale din timpul mariajului. Dacă s-ar accepta acest punct de vedere, am fi în prezența unei cedări necondiționate a libertății sexuale a femeii măritate, deși, în realitate, aceasta se bucură la rândul ei de un drept absolut de a dispune liber de propriul corp, astfel soția făptuitorului este subiect al infracțiunii de viol[27]. Existența unor relații personale anterioare între victimă și făptuitor nu exclude comiterea infracțiunii de viol (de pildă, existența unei relații de prietenie, concubinaj ori chiar și ipoteza în care victima întreținuse anterior acte sexuale consimțite cu făptuitorul), efectiv pluralitatea de subiecți pasivi atrage reținerea pluralității de infracțiuni[28]. Respectiv, se deduce faptul că subiect pasiv al infracțiunii de viol poate fi orice persoană, atât de sex feminin, cât și de sex masculin.
Nu are relevanță dacă subiectul pasiv a mai avut vreo relație sexuală cu făptuitorul sau nu ori cu altă persoană. Precum am relatat și anterior, subiect pasiv este chiar și soțul făptuitorului, în modalitatea în care acesta îl constrânge pentru a întreține o relație sexuală[29].
4. Conținutul constitutiv al infracțiunii de viol
Latura obiectivă. Elementul material. Elementul material al infracțiunii de viol constă într-o acțiune care poate fi sub formă de raport sexual, act sexual, oral sau anal cu o persoană de sex diferit sau de același sex.
Legea are în vedere în respectiva relatare atât raportul sexual normal între două persoane de sex opus, cât și orice altă acțiune de satisfacere a nevoilor sexuale cu o altă persoană, indiferent de sexul acesteia[30]. Prin raport sexual, susceptibil să constituie elementul material al infracțiunii de viol, legea înțelege acea conjuncție a sexelor în care organul bărbătesc, care realizează procreația, pătrunde în organul corespunzător al părții feminine, chiar dacă actul nu a continuat până la finalizarea condițiilor în care se poate realiza procreația[31]. Noul Cod penal a reglementat infracțiunea de viol pornind de la ideea de act de penetrare, astfel încât în conținutul acestei infracțiuni se va include:
a) raportul sexual: adică actul de conjuncție a organului sexual masculin cu cel feminin;
b) actul sexual oral, respectiv actul sexual anal, indiferent dacă acestea sunt între persoane de același sex (acte sexuale homosexuale) sau între persoane de sex diferit (acte sexuale heterosexuale);
c) actele de penetrare vaginală sau anală indiferent de modalitatea în care acestea sunt realizate (de pildă, prin introducere în vagin, respectiv în anus de obiecte, degete, prin obligarea victimei să întrețină un act sexual cu un animal etc.); nu prezintă importanță dacă actele de penetrare vaginală sau anală au fost comise de făptuitor, de făptuitor prin intermediul unui animal, sau dacă acesta a obligat victima să procedeze în acest sens[32].
Urmarea imediată. Urmarea imediată a infracțiunii de viol constă în încălcarea libertății victimei de a decide cu privire la întreținerea unui act sexual[33]. Respectiv ca urmare a folosirii mijloacelor enumerate anterior, prin care se comite infracțiunea de viol, trebuie să se producă o încălcare a inviolabilității sexuale a persoanei[34]. Infracțiunea de viol mai poate avea și alte urmări (în unele variante agravate) constând în vătămarea gravă a integrității sau a sănătății ori moartea victimei.
Trebuie evidențiat că aceste urmări vor atrage un tratament agravat al făptuitorului, dar ele nu condiționează existența faptei de viol[35]. Varianta agravată prevăzută în alin. (3) lit. e) (fapta a avut ca urmare vătămarea corporală) constă în aceea că sunt lezate, pe lângă relațiile sociale referitoare la libertatea și inviolabilitatea sexuală a persoanei de sex diferit sau de același sex, și relațiile sociale privind dreptul persoanei la integritatea corporală sau sănătate. Ne aflăm în situația acestei agravante atunci când s-a produs vreuna dintre urmările prevăzute în art. 194 C. pen., ca urmare a violențelor exercitate asupra victimei în scopul constrângerii la un act sexual ori ca urmare a brutalității actului sexual[36].
Legătura de cauzalitate. Legătura de cauzalitate rezultă, în principiu, din materialitatea faptei (ex re); la variantele agravate comise cu praeterintenție trebuie dovedită legătura de cauzalitate [art. 218 alin. (3) lit. e) și alin. (4) C. pen.][37]. Între acțiunea inculpatului și urmarea imediată trebuie să existe o legătură de cauzalitate, care va fi demonstrată în fiecare caz individual[38].
Evident că legătura de cauzalitate dintre acțiunea incriminată și urmarea imediată rezultă din însăși materialitatea faptei (ex re). În situația în care făptuitorul urmează să răspundă pentru comiterea infracțiunii de viol în variante agravate (s-a produs vătămarea corporală ori moartea acesteia), va fi necesar să se stabilească existența legăturii de cauzalitate între activitatea incriminată și rezultatul final[39].
Latura subiectivă. Elementul subiectiv. Infracțiunea de viol se săvârșește, sub aspectul elementului subiectiv cu intenție directă. Autorul infracțiunii de viol are reprezentarea că prin acțiunea sa va avea loc un act sexual de orice natură cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin constrângerea victimei sau punerea acesteia în imposibilitatea de a se apăra ori de a-și exprima voința ori profitând de această stare și urmărește (dorește) acest rezultat.
Cât despre violul comis asupra unei victime în imposibilitatea de a se apăra ori de a-și exprima voința, făptuitorul trebuie să cunoască starea victimei de neputință, eroarea asupra acestei împrejurări înlăturând incidența legii penale[40]. Alexandru Boroi afirmă faptul că în literatura de specialitate, legat de forma de vinovăție, în cazul violului s-a susținut că această infracțiune poate fi comisă și cu intenție indirectă. În cazul formelor de la alin. (3) lit. e) și alin. (4) forma de vinovăție este praeterintenția[41]. În opinia lui Mihail Udroiu, infracțiunea de viol se săvârșește cu intenție directă, nespecificând posibilitatea comiterii infracțiunii de viol sub aspectul elementului subiectiv cu intenție indirectă[42].
În cele din urmă se evidențiază faptul că există păreri împărțite referitoare la elementul subiectiv al laturii subiective, acestea variind de la un autor la altul, unii autori susținând că infracțiunea de viol se comite doar cu intenție directă, în timp ce alții susțin că se poate comite atât cu intenție directă, cât și indirectă.
Mobilul și scopul. În cazul modalității simple a infracțiunii de viol legea nu cere ca făptuitorul să urmărească prin săvârșirea faptei realizarea unui anumit scop. Dacă s-a urmărit comiterea faptei în scopul producerii de materiale pornografice, respectiva faptă va constitui o modalitate agravată a violului [art. 218 alin. (3) lit. d) C. pen.][43].
Materialele pornografice nu au o definiție clară în legislația în vigoare, drept pentru care se folosește definiția din Legea nr. 196/2003 pentru prevenirea și combaterea pornografiei, care definește pornografia ca fiind „actele cu caracter obscen, precum și materialele care reproduc sau difuzează asemenea acte”. În continuare, materialele cu caracter obscen sunt definite ca fiind „obiecte, gravuri, fotografii, holograme, desene, scrieri, imprimate, embleme, publicații, filme, înregistrări video și audio, spoturi publicitare, programe și aplicații informatice, piese muzicale, precum și orice alte forme de exprimare care prezintă explicit sau sugerează o activitate sexuală”. Din cele două definiții combinate se concluzionează faptul că materialele cu caracter obscen, în sensul Legii nr. 196/2003, constituie materiale pornografice în sensul prevederilor art. 218 C. pen. Dacă scopul pentru care se realizează violul se realizează, în sensul că materialele pornografice sunt astfel produse, se va reține în concurs și infracțiunea de pornografie infantilă prevăzută în art. 374 C. pen[44].
Dacă făptuitorul a comis fapta determinat de un anumit mobil (de exemplu, gelozie, răzbunare), această împrejurare va fi avută în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei[45]. Respectiv deducem faptul că nu interesează la forma tip sau asimilată mobilul sau scopul cu care a fost săvârșită activitatea infracțională; acestea pot fi avute în vedere de instanță la individualizarea pedepsei[46].
Tentativa. Tentativa infracțiunii de viol este posibilă numai în forma imperfectă și incriminată; deși violul este o infracțiune de rezultat, nu este posibilă tentativa perfectă; astfel nu se va reține săvârșirea unei tentative la infracțiunea de viol atunci când făptuitorul ia hotărârea de a întreține un raport sexual cu victima, dar la opunerea acesteia renunță la continuarea actelor infracționale[47].
Actele preparatorii sunt posibile, dar nu sunt incriminate; ele pot constitui acte de complicitate anterioară sau pot intra în conținutul tentativei. În ipoteza în care se reține că faptele concrete comise nu relevă existența unei tentative la viol, organele judiciare trebuie să verifice și dacă acestea nu constituie o faptă tipică de agresiune sexuală[48]. Există tentativă de viol în situația în care autorul a folosit constrângerea (amenințarea ori alte violențe) împotriva victimei pentru a o determina la acte sexuale de orice natură ori a profitat de starea de neputință a victimei de a se apăra ori de a-și exprima voința, pentru a întreține acte sexuale, dar acestea nu s-au putut realiza din motive independente de voința făptuitorului. Nu există tentativă de viol pedepsibilă în cazul în care făptuitorul, după folosirea violențelor sau amenințărilor, a renunțat de bunăvoie la realizarea actului sexual, dar în acest caz făptuitorul va fi pedepsit pentru actele de violență sau amenințare, în măsura în care condițiile de incriminare sunt îndeplinite. Există însă tentativă când făptuitorul a început executarea actelor de constrângere, dar, datorită unei împrejurări independente de voința sa, actul sexual nu a avut loc[49].
În cazul constrângerii fizice, vor constitui acte de tentativă: imobilizarea victimei, ruperea hainelor trântirea la pământ, aplicarea de lovituri etc., adică orice act de constrângere fizică prin care se urmărește paralizarea rezistenței fizice a victimei și punerea ei în imposibilitatea de a cere ajutor. Iar în cazul constrângerii morale, vor constitui acte de executare amenințarea cu moartea sau cu vătămarea integrității corporale sau a sănătății ori cu darea în vileag a unei fapte compromițătoare etc., comisă astfel încât să provoace victimei o stare de temere care să îi paralizeze voința și care să-i creeze convingerea că pericolul cu care este amenințată nu ar putea fi înlăturat fără riscuri pentru ea sau alte persoane decât prin cedare în fața făptuitorului[50].
Este posibilă desistarea drept cauză de nepedepsire a tentativei; însă nu se va reține existența desistării atunci când violul nu s-a putut produce din pricina unei deficiențe și incapacități fizice momentane a făptuitorului[51]. În principiu, în situația în care infracțiunea de viol nu se consumă rămânând în faza tentativei, lipsirea ilegală de libertate își redobândește caracterul autonom, urmând a fi reținută în concurs cu tentativa la viol; ca excepție, în ipoteza în care imediat după exercitarea unui act de violență sau constrângere se încearcă comiterea unui viol care din orice motive nu se consumă se va reține că lipsirea de libertate este totuși absorbită în viol [de pildă, în cazul în care infractorul împinge victima într-un loc fără vizibilitate (de exemplu, într-un gang) și imediat încearcă să întrețină prin constrângere un act sexual oral cu aceasta fără a reuși, se va reține numai comiterea unei tentative la infracțiunea de viol][52]. Tentativa violului intră în concurs cu infracțiunea de vătămare corporală sau cu infracțiunea de omor, dacă prin violențele exercitate asupra victimei în scopul de a avea un act sexual cu ea – act pe care nu a reușit să-l realizeze – făptuitorul i-a produs acesteia o vătămare corporală gravă sau moartea, rezultat pe care rezultă că l-a dorit sau acceptat[53].
Consumarea și epuizarea. Infracțiunea de viol se consumă în acel moment în care, ca urmare a acțiunii de constrângere exercitate de făptuitor sau datorită aflării victimei în imposibilitatea de a se apăra sau de a-și exprima voința, s-a produs actul sexual, mai exact în momentul în care se produce încălcarea inviolabilității și libertății sexuale a persoanei de sex diferit sau de același sex prin actul de penetrare sexuală[54].
[25] V. Dobrinoiu, M.A. Hotca ș.a., Noul Cod penal Comentat. Partea specială, ed. a 3-a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2016, pp. 162-163.
[26] I. Doltu, V. Drăghici, op. cit., p. 24.
[27] G. Antoniu, T. Toader (coord.), Explicațiile Noul Cod Penal, vol. III (art. 188-256), Ed. Universul Juridic, București, 2015, p. 185.
[28] M. Udroiu, op. cit., p. 153.
[29] A. Boroi, op. cit., p. 161.
[30] Ibidem.
[31] Ibidem.
[32] M. Udroiu, op. cit., pp. 153-154.
[33] G. Bodoroncea, V. Cioclei ș.a., Codul Penal. Comentariu pe articole art. 1-446, Ed. C.H. Beck, București, 2014, p. 452.
[34] A. Boroi, op. cit., p. 162.
[35] V. Dobrinoiu, M. D. Hotca, op. cit., p. 171.
[36] Ibidem.
[37] M. Udroiu, op. cit., p. 155.
[38] A. Boroi, op. cit., p. 162.
[39] V. Dobrinoiu, M.A. Hotca, op. cit., p. 171.
[40] Ibidem.
[41] A. Boroi, op. cit., p. 162.
[42] M. Udroiu, op. cit., p. 155.
[43] G. Antoniu, T. Toader, op. cit., p. 190.
[44] V. Dobrinoiu, M. A. Hotca, op. cit., p. 171.
[45] G. Antoniu, T. Toader, op. cit., p. 190.
[46] M. Udroiu, op. cit., p. 155.
[47] Idem, p. 159.
[48] Ibidem.
[49] V. Dobrinoiu, M.A. Hotca, op. cit., pp. 173-174.
[50] G. Antoniu, T. Toader, op. cit., p. 191.
[51] M. Udroiu, op. cit., p. 160.
[52] Ibidem.
[53] V. Dobrinoiu, M. A. Hotca, op. cit., p. 174.
[54] Ibidem.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.