Aspecte particulare privind aplicarea articolului 13 al Convenției (europene) pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale. Dreptul la un remediu efectiv în contextul crizei de COVID-19
Andreea Buruiană (Rusu) - august 15, 20233. Implicații practice privind aplicabilitatea articolului 13 al Convenției în perioada pandemiei de COVID-19
Plecând de la situația excepțională în care 10 state s-au suspendat temporar de la prevederile Convenției în perioada de pandemie Covid-19, putem observa că din punct de vedere al sistemului judiciar s-au creat multe anomalii juridice! Statele ce s-au suspendat au urmărit în primul rând să nu răspundă în situația în care urma a se dovedi că unele dintre măsurile luate în perioada pandemiei, au fost vădit disproporționate față de natura situației/crizei. Astfel, abuzurile la care au fost supuși cetățenii acestor state urmând să nu fie pedepsite datorită lipsei temporare a protecției conferită de Convenție.
Astfel, în cauza CEDO Terheș c. României [(dec.), 2021, cererea 49933/20[20]], privind un blocaj general impus populației ca răspuns la pandemia de COVID-19, în contextul căreia statul pârât se folosise de posibilitatea de a deroga de la articolul 2 din Protocolul nr. 4. În opinia Curții, nivelul de intensitate al restricțiilor privind libertatea de mișcare a reclamantului nu a fost de așa natură, încât să poată fi considerată că blocarea generală ordonată de autorități constituie o privare de libertate. Prin urmare, nu se poate spune că reclamantul a fost privat de libertăţii sale în sensul articolului 5 alin. (1) din Convenţie. În sfârșit, Curtea a reținut că România și-a anunțat intenția de a deroga, în temeiul articolului 15 al Convenției, de la obligațiile care decurg din articolul 2 din Protocolul nr. 4 al Convenției, garantarea libertății de circulație, drept pe care reclamantul nu l-a invocat în fața Curții. Întrucât articolul 5 alin. (1) din Convenție nu era aplicabil în prezenta cauză, Curtea a considerat inutilă examinarea valabilității derogării notificate de România Consiliului Europei. Curtea a reținut că cererea este incompatibilă cu dispozițiile Convenției și ar trebui, prin urmare, respinsă.
Relevante pentru invocarea încălcării articolului 13 al Convenției în perioada de pandemie COVID-19 sunt cauzele Maratsis și alții v. Grecia[21][22] și cauza Vlamis și alții împotriva Greciei[23] (nr. 29655/20) și alte patru cereri (nr. 29689/20, 30240/20, 30418/20 și 30574/20). Ambele cereri fac referire la încălcarea dreptului la un recurs efectiv. Ceea ce se poate observa este faptul că ambele cereri invocă în subsidiar încălcări aduse și altor drepturi protejate de Convenție. Curtea a rămas în pronunțare cu privire le capetele de cerere.
De aici, relevanța înțelegerii deciziei Curții în cauza CEDO, Bara și Kola c. Albania[24][25][26], o decizie ce urmărește latura procedurală de aplicare a articolului 13 al Convenției, fiind una dintre ultimele decizii ale Curții, care atrage atenție asupra problematicii invocării articolul 13 al Convenție în interdependență cu un alt articol. Totodată, se observă încălcări aduse în continuare principiilor de bază ale Convenției de către statele semnatare.
În acest context, dispoziţiile prevăzute de articolul 13 din Convenţie, referitoare la dreptul la un recurs efectiv, dau expresie unei idei generale, potrivit căreia, o protecţie eficace a drepturilor omului nu poate fi realizată prin simpla consacrare a unor drepturi substanţiale, ci este necesar ca aceste drepturi să fie însoţite de garanţii fundamentale de ordin procedural, care să asigure mecanismele corespunzătoare de punere în valoare[27].
În motivarea sa, Curtea[28] a precizat că, în ceea ce privește prima cerere, a existat o încălcare a drepturilor primului reclamant în temeiul articolului 13 al Convenției, și s-a decis coroborarea articolului 13 cu articolul 6 alin. (1) (cererea nr. 43391/18) al Convenției. În ceea ce privește a doua cerere, Curtea a concluzionat că doar în cazul primei cereri a avut loc o încălcare al articolului 13 al Convenției.
Hotărârea este relevantă prin aducerea în discuție a criteriilor privind invocabilitatea articolului 13 al Convenției, concluzionându-se încă o dată caracterul subsidiar al acestuia prin raportare la alte articole ale Convenţiei, aplicabilitatea acestuia cerând o încălcare a unei alte prevederi în substanţă, în acest caz, o încălcare a articolului 6.1 al Convenției.
Atragem atenția faptului că, în jurisprudența timpurie a Curții, articolul 13 nu a fost foarte des abordat. În schimb, Curtea în deciziile sale a constatat foarte des că există și o încălcare în temeiul unei dispoziții separate din Convenție (de exemplu, articolul 6) și, ulterior, hotăra că nu mai este necesar să examineze cazul reclamantului și în temeiul articolului 13.
Această abordare a fost criticată încă din hotărârea Airey c. Irlandei[29]. În opinia lor divergentă, judecătorii O’Donoghue, Thor Vilhjàlmsson și Evrigenis afirmă că, în opinia lor, Curtea ar trebui fi trebuit să examineze plângerea în temeiul articolului 13 din Convenție. Câțiva ani mai târziu, această critică a fost reiterată din nou de judecătorii Pinheiro Farinha și De Meyer în opinia lor separată în cauza W, B și R c. Regatului Unit[30]. Aceștia afirmau că o astfel de examinare, în temeiul articolului 13 din Convenție, a fost făcută superfluu prin constatarea unei încălcări, în cazul reclamantului, a dreptului la audiere de către un tribunal în sensul articolului 6 alin. (1). Tot aceștia mai precizau că prevederile articolului 13 sunt cu adevărat „absorbite” de cele ale articolului 6 alin. (1), aceeași părere regăsindu-se și în motivarea Curții în cauza Kamasinski c. Austria(app.9783/82)[31].
Însă se poate presupune că aceste dispoziții se pot „suprapune” cu adevărat? Această relație dintre dreptul la a fi audiat de către un tribunal, în sensul articolului 6 alin. (1), și dreptul la un proces efectiv în fața unei autorități naționale, în sensul articolului 13, ar trebui să fie analizată mai în detaliu.
Articolul 6 alin. (1) garantează dreptul la un proces echitabil, în timp ce articolul 13 prevede o cale de atac efectivă în cazul unei încălcări a drepturilor omului, indiferent dacă responsabilitatea directă revine sau nu unui subiect de drept privat sau public. Se poate observa că uneori poate existat o suprapunere între plângerea în temeiul articolului 6 și plângerea în temeiul articolului 13. Cu toate acestea o plângere în temeiul articolului 13 ar putea fi de natură diferită, de cea formulată în temeiul articolului 6 al Convenției. În principiu, toate obligațiile procedurale intră în sfera de aplicare a articolul 13, care servește drept lex generalis. Prin urmare, articolul 13 este, de asemenea, examinat în coroborare cu articolul 6, în cazul unor cereri privind o încălcare a acestuia din urmă. Codificarea unei lex specialis sub forma articolului 6 evidențiază accesul la un tribunal judiciar ca fiind cea mai fundamentală cale de atac pentru care sunt prevăzute standarde specifice de echitate procedurală. În al doilea rând, abordarea lex specialis a articolului 6 ar fi justificată numai dacă Curtea ar examina în detaliu, în cadrul testului său de proporționalitate, dacă există a existat o lipsă de căi de atac[32]. Curtea nu a făcut acest lucru în mod constant. Conchidem că, aplicarea articolului 6 alin. (1) într-o anumită cauză nu exclude în mod automat aplicabilitatea articolului 13.
Rolul autonom al articolului 13 a fost evidențiat în cele din urmă de Curte abia în anul 2000 în cauza Kudla c. Poloniei[33]. În această hotărâre, Curtea afirma că „a sosit momentul să își revizuiască jurisprudența în lumina acumulării continue de cereri în care singura pretenție sau principalul capăt de cerere, este cel de a nu fi asigurat o audiere într-un termen rezonabil, prin încălcarea dispozițiilor articolului 13”. Curtea a atras atenția asupra importanței autonomiei articolului 13 din Convenție, „autoritatea” nu trebuie să fie neapărat o autoritate judiciară, dar dacă nu este, competențele sale și garanțiile pe care aceasta le oferă sunt relevante pentru a determina dacă soluția este „efectivă”. Autoritatea trebuie să fie competentă să ia decizii obligatorii (ceea ce înseamnă că un Ombudsman nu ar îndeplini standardele necesare)[34]. De asemenea, chiar dacă o singură cale de atac nu îndeplinește în totalitate cerințele articolului 13, ansamblul căilor de atac prevăzute în dreptul intern poate face acest lucru.
Articolul 13 nu impune o cale de atac internă în ceea ce privește orice presupusă plângere, indiferent cât de neîntemeiată ar fi. Plângerea privind o încălcare trebuie să fie o argumentabilă. Întrebarea dacă plângerea este argumentabilă ar trebui să fie determinată în lumina faptelor particulare și a naturii problemei sau problemelor juridice ridicate. De asemenea, calea de atac internă ar trebui să fie în măsură să acorde o reparație adecvată.
Să nu uităm că obiectul articolului 13 este de a oferi un mijloc prin care persoanele fizice pot obține despăgubiri la nivel național pentru încălcări ale drepturilor lor prevăzute de Convenție înainte de a se adresa Curții. În plus, articolul 13 prevede o obligație mai generală pentru stat de a oferi o cale de atac efectivă decât, față de obligația prevăzută la articolul 6. Cerința de eficacitate prevăzută la articolul 13 poate fi comparată în mod util cu semnificația căilor de atac prevăzute la articolul 35, prin epuizarea căile de atac interne înainte ca un reclamant să sesizeze Curtea.
În cele din urmă, articolul 13 are ca efect faptul că generează o relație strânsă între o anchetă efectivă, căi de atac efective și cerința epuizării căilor de atac interne. În cauza Paul și Audrey Edwards c. Regatului Unit[35], Curtea a precizat că obligația de a investi efectiv nu este o obligație de rezultat, ci de mijloace. Pe de altă parte, în cazul în care un solicitant reușește să demonstreze că o anumită cale de atac este ineficientă, comportamentul reclamatului constituie o practică administrativă, atunci nu există obligația de a epuiza calea de atac ineficientă. În acest caz, situația îl va scuti pe solicitant de obligația de a epuiza calea de atac internă, dar poate, de asemenea, să determine instanța să constate o încălcare procedurală a articolului 3 sau o încălcare a articolului 13 al Convenției.
4. Concluzii
Evoluția pandemiei de COVID-19 a fost imprevizibilă, iar caracterul schimbător al situației nu poate duce la răspunsuri clare privitoare la natura măsurilor necesare pentru combaterea pandemiei. Chiar dacă o derogare s-a dovedit justificată la un anumit moment, ar fi necesar să se asigure că aceasta rămâne justificată pe întreaga sa durată și că este în continuare supusă unei reexaminări constante.
Controlul eficace al măsurilor luate în urma unei derogări este esențial pentru a se asigura că răspunsul la pandemia de COVID-19 nu subminează statutul mai larg al protecției drepturilor omului dincolo de pandemie. În acest context, Consiliul European a dat undă verde pentru începerea negocierilor în vederea creării unui tratat internațional privind pandemiile și pregătirea pentru pandemii și răspunsul la acestea. Astfel, la 3 martie 2022, Consiliul a adoptat o decizie de autorizare a începerii negocierilor în vederea unui acord internațional privind prevenirea pandemiilor, pregătirea pentru pandemii și răspunsul la acestea [Decizia (UE) 2022/451 a Consiliului din 3 martie 2022[36]], cu scopul de a exista un tratat internațional care să prevadă linii directorii în situația unei viitoare pandemii.
O convenție, un acord sau un alt instrument internațional este obligatoriu din punct de vedere juridic în temeiul dreptului internațional. Un acord privind prevenirea, pregătirea și răspunsul în caz de pandemie adoptat în cadrul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) ar permite țărilor din întreaga lume să consolideze capacitățile și reziliența la nivel național, regional și mondial în raport cu viitoarele pandemii. Propunerea referitoare la un instrument internațional privind prevenirea, pregătirea și răspunsul în caz de pandemii este formulată în spiritul unei solidarități colective și este ancorată în principiile echității, incluziunii și transparenței.
Adoptarea unui tratat internațional privind pandemiile ar permite să se stabilească sarcinile și procedeele determinate, susținerea sectoarelor publice și private și garantarea unui angajament politic statal pe termen lung. Ar deveni posibilă, deopotrivă, promovarea integrării imperativului de sănătate publică în cercetare, inovare, finanțare, transporturi, trecându-se peste frontierele statale și sociale. O analiză a documentelor de parcurs de până acum permite desprinderea unor elemente de prefigurare a convenției[37].
Eradica unei pandemii nu se poate realiza doar prin efortul unui singur stat sau a unei singure organizații, efortul trebuie depus de către majoritate entităților Internaționale. Efortul trebuie depus în comun, Pandemia ne-a reamintit că pământul reprezintă patrimoniul întregii umanități, atunci când acționăm nu trebuie să avem privilegiați, acționăm în numele tuturor. De aici și necesitate unei reglementări la nivel Internațional a situațiilor de pandemie[br_fnoteUP38].
Fie că privim din perspectiva Convenției, fie că analizăm mai atent responsabilitățile statelor și ale Curții, sistemul creat de Convenției este în mod clar preocupat, în primul rând, de asigurarea accesului la justiția materială. Cheia pentru asigurarea unui astfel de acces este protecția efectivă a drepturilor omului. O astfel de eficacitate se referă, nu numai la interpretarea dispozițiilor de fond ale Convenției, ci și la dispozițiile procedurale; aceasta are un impact asupra obligațiilor impuse guvernelor, dar are, de asemenea, efecte asupra poziției solicitanților.
Articolul 13 conferă persoanelor fizice dreptul la un remediu în fața autorităților naționale pentru cereri care întrunesc suficiente elemente pentru a constitui un caz prima facie conform cărora unul sau mai multe dintre drepturile prevăzute de Convenție au fost încălcate. Prin urmare, articolul 13 are în vedere cereri prin care se pretinde încălcarea semnificativă a dispozițiilor Convenției. Acest lucru reafirmă prevederile articolului 35 din Convenție care impune persoanelor fizice să epuizeze căile de atac naționale înainte de a introduce o acțiune la CEDO – și prevede o garanție suplimentară pentru a asigura protejarea drepturilor, în primul rând, la nivel național[38]. Chiar dacă un singur remediu nu satisfice prin el însuși cerințele articolului 13, suma remediilor prevăzute prin legislația internă poate face acest lucru. În evaluarea eficacității trebuie să se aibă în vedere nu numai remediile oficiale disponibile, ci și contextul legal și politic general în care ele funcționează, cât și circumstanțele personale ale reclamantului[39].
BIBLIOGRAFIE
- Bernadette Rainey, Elizabeth Wicks, Clare Ovey, Jacobs, White, and Ovey: The European Convention on Human Rights, Oxford University Press, 2017.
- Cedric Marti, Framing a Convention Community: Supranational Aspects of the European Convention on Human Rights,Cambridge University Press, 18 nov. 2021.
- A. Gearty, European Civil Liberties and the European Convention on Human Rights: A Comparative Study, Editura BRILL, sept. 2021.
- Dimitris Xenos, The Positive Obligations of the State Under the European Convention of Human Rights, Routledge, 2012.
- Dovydas Vitkauskas Grigoriy Dikov, Respectarea dreptului la un proces echitabil în temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului Ghid informativ despre protecţia drepturilor omului realizat de Consiliul Europei, Consiliul Europei Strasbourg, 2012
- Ghid al bunelor practici privind remediile interne, Council of Europe, 2013 Printed at the Council of Europe.
- Manual de drept european privind accesul la justiție, Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2016.
- William A. Schabas, William Schabas, The European Convention on Human Rights: A Commentary, Oxford University Press, 2015.
- Milojević şi alţii c. Serbiei, decizia din 12.01.2016, cererile conexe 43519/07, 43524/07 şi 45247/07.
- Kudła c. Polonia, 26 octombrie 2000, decizia 30210/96 .
- Paul și Audrey Edwards c. Regatului Unit, decizia nr. 46.477/99, 7 iunie 2001.
- Bara și Kola c. Albania, (cererea nr. 43391/18, cererea nr. 17766/19).
- Aurora Ciucă, Dialogul dintre C.E.DO. şi Curtea de Justiţie a U.E . privind protecţia drepturilor omului, articol (PDF) Dialogul dintre C.E.DO. şi Curtea de Justiţie a U.E . privind protecţia drepturilor omului (researchgate.net)
- http://www.hotararicedo.ro/index.php/news/2011/08/dreptul-la-un-recurs-efectiv-si-termenul-rezonabil-n-dreptul-romn
- BARA AND KOLA v. ALBANIA (coe.int)
- Forthcoming judgments and decisions 12-14.10.2021 (5).pdf
- Judgment Bara and Kola v. Albania – Overlong proceedings in two different cases.pdf
- Access to justice in the European Convention on Human Rights system – Janneke H. Gerards, Lize R. Glas, 2017 (sagepub.com)
- (PDF) The implied State’s duty under Article 3 and its areas of overlap with Article 13 of the European Convention on Human Rights | Ramil Aliyev – Academia.edu
[20] file:///C:/Users/Rusu.George/Downloads/Decision%20Terhes%20v.%20Romania%20%20lockdown%20ordered%20by%20the%20authorities%20to%20tackle%20the%20COVID19%20pandemic%20could%20not%20be%20equated%20with%20house%20arrest%20(1).pdf
[21] https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22itemid%22:[%22002-13180%22]}.
[22] Cauza Maratsis și alții v. Grecia (comunicat) – Cererile 30335/20 și 30379/20 vizează încălcarea obligațiilor pozitive privind protecția deținuților seropozitivi în fața crizei de sănătate COVID-19. Speța vizează, în principal, condițiile de detenție a deținuților seropozitivi. În special, se pune întrebarea dacă autoritățile au luat măsuri adecvate pentru protejarea sănătății persoanelor seropozitive din detenție, în fața crizei de sănătate a COVID-19. Cererea întemeindu-se pe articolele 3, 5 alin. (1) și 13 din Convenție.
[23] Vlamis și alții împotriva Greciei (nr. 29655/20) și alte patru cereri (nr. 29689/20, 30240/20, 30418/20 și 30574/20), aceste cauze privesc condițiile detenției reclamanților în Penitenciarul Korydallos (Grecia). Reclamanții se plâng în special de absența măsurilor de protecție împotriva răspândirii virusului COVID-19. Curtea a comunicat cererile Guvernului elen și a adresat întrebări părților în temeiul art. 3 (interzicerea tratamentelor inumane ori degradante), art. 5 (dreptul la libertate și la siguranță) și art. 13 (dreptul la o cale de atac efectivă) din Convenție.
[24] Case of Bara and Kola v. Albania, Applications nos. 43391/18 and 17766/19. https://laweuro.com/wp-content/uploads/2021/10/CASE-OF-BARA-AND-KOLA-v.-ALBANIA.pdf (consultat la data de 13.03.2023).
[25] Bara and Kola v. Albania (coe.int).
[26] În fapt, în cauza CEDO Bara și Kola c. Albania, este vorba de două cereri, cea a domnului Bara (cererea nr. 43391/18), respectiv cererea reclamantului Kola (cererea nr. 17766/19), ambele împotriva statului Albanez. Reclamanții atrag atenția asupra duratei procedurii în fața instanțelor naționale și lipsa unei căi de atac eficientă în această privință. Totodată, cauza atrage atenția asupra duratei de desfășurare a procedurilor în fața instanțelor naționale, la momentul în care, reformele judiciare erau în plină desfășurare în Albania.
[27] http://www.hotararicedo.ro/index.php/news/2011/08/dreptul-la-un-recurs-efectiv-si-termenul-rezonabil-n-dreptul-romn.
[28] Hotărârea a fost pronunțată de o cameră compusă din șapte judecători, după cum urmează: Paul Lemmens (Belgia), președinte, Georgios A. Serghides (Cipru), Dmitri Dedov (Rusia), Georges Ravarani (Luxemburg), Darian Pavli (Albania), Anja Seibert-Fohr (Germania), Peeter Roosma (Estonia), și, de asemenea, Milan Blaško, grefier de secție.
[29] Cauza Airey c. Irlanda (Cererea nr. 6289/73), Airey versus Irlanda – Soț alcoolic și violent. Lipsa protectiei Statului | Toate-paginile (jurisprudentacedo.com). Curtea a afirmat că absenţa unui remediu efectiv în faţa instanţelor naţionale pentru desfacerea în fapt a căsătoriei este, în sine, o încălcare a articolului 13, cu toate acestea Curtea v-a decide astfel: PE FOND:
4. Decide, cu cinci voturi la două, că articolul 6(1) al Convenţiei a fost încălcat;
5. Decide, cu patru voturi la trei, că nu este necesară examinarea cauzei în raport cu articolul 6(1) coroborat cu articolul 14 ;
6. Decide, cu patru voturi la trei, că articolul 8 a fost încălcat;
7. Decide, cu patru voturi la trei, că nu este necesară examinarea cauzei în raport cu articolul 13;
8. Decide, în unanimitate, că este prematură o decizie în legătură cu aplicarea articolului 50.
[30] O., W., B. şi R. susţineau o violare a art. 13 pe motiv că nu au avut posibilitatea să facă nici un recurs efectiv la o instanţă naţională în ce priveşte vizitele lor la copiii în cauză. Având în vedere decizia sa privind art. 6 § 1, Curtea consideră inutil să examineze reclamaţia (unanimitate).
[31] Bernadette Rainey, Elizabeth Wicks, Clare Ovey, Jacobs, White, and Ovey: The European Convention on Human Rights, Oxford University Press, 2017, p. 144.
[32] Dimitris Xenos, The Positive Obligations of the State Under the European Convention of Human Rights, Routledge, 2012, pp .175-176.
[33] Kudła c. Polonia, 26 octombrie 2000, 30210/96 .
[34] Bernadette Rainey, Elizabeth Wicks, Clare Ovey, op.cit., p. 145.
[35] Paul și Audrey Edwards c. Regatului Unit, decizia nr. 46.477/99, 7 iunie 2001.
[36] Decizia (UE) 2022/451 a Consiliului din 3 martie 2022 de autorizare a începerii negocierilor în numele Uniunii Europene în vederea unui acord internațional privind prevenirea pandemiilor, pregătirea pentru pandemii și răspunsul la acestea, precum și amendamentele complementare la Regulamentul sanitar internațional (2005) este o decizie a Consiliului Uniunii Europene care autorizează începerea negocierilor în numele Uniunii Europene în vederea unui acord internațional privind prevenirea pandemiilor, pregătirea pentru pandemii și răspunsul la acestea. Această decizie include și amendamentele complementare la Regulamentul sanitar internațional (2005).
[37] Mircea Duțu, Spre un tratat internațional privind pandemiile, https://www.juridice.ro/essentials/4938/spre-un-tratat-international-privind-pandemiile.
[38] Alexandru Muturniuc, Efectele Pandemiei din perspectiva Dreptului Internațional Public, https://juridicemoldova.md/8134/efectele-pandemiei-din-perspectiva-dreptului-international-public.html.
[39] Manual de drept european privind accesul la justiție, Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2016, p. 101.
[40] Ghid al bunelor practici privind remediile interne, Council of Europe, 2013, Printed at the Council of Europe, p. 10.
Arhive
- aprilie 2024
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.