Aspecte particulare privind aplicarea articolului 13 al Convenției (europene) pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale. Dreptul la un remediu efectiv în contextul crizei de COVID-19
Andreea Buruiană (Rusu) - august 15, 20231. Preliminarii
Convenția (europeană) pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale (în continuare, Convenție) este considerată a fi primul tratat cuprinzător de protecție a drepturilor omului, apărut în cadrul procesului legislativ de după cel de-al doilea război mondial. Cea mai importantă influență normativă asupra conceperii și redactării Convenției a fost Declarația Universală a Drepturilor Omului, o rezoluție a Adunării Generale a ONU, adoptată la 10 decembrie 1948[1].
Sistemul de protecţie a drepturilor şi libertăţilor fundamentale introdus de Convenţie se întemeiază pe principiul subsidiarităţii. Este, în primul rând, de competenţa statelor părţi la Convenţie să garanteze aplicarea acesteia, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), nu trebuie să intervină decât atunci când statele nu își respectă obligaţiile.
Controlul exercitat la Strasbourg este activat, în principal, prin intermediul cererilor individuale, cu care Curtea poate fi sesizată de către orice persoană, fizică sau juridică, aflată sub jurisdicţia statelor părţi la Convenţie. În consecinţă, categoria potenţialilor reclamanţi este imensă: pe lângă cele opt sute de milioane de locuitori ai statelor semnatare, şi cetăţenii din ţări terţe care îşi au reşedinţa sau tranzitează pe teritoriul acestora intra sub incidența dispozițiilor Convenției și persoanele afectate de actele extrateritoriale ale statelor părţi la Convenţie.
Din interpretările Curții în cauza Milojević şi alţii c. Serbiei[2], se subînțelege faptul că drepturile fundamentale protejate de tratatele internaţionale în domeniul drepturilor omului trebuiesc garantate persoanelor care locuiesc pe teritoriul statului parte implicat, indiferent de dizolvarea sau succesiunea sa ulterioară.
Plecând de la întrebarea dacă pot exista sau nu excepții de la respectarea drepturilor protejate de Convenție, acestea din urmă se pot împărți în drepturi absolute sau relative[3]. Drepturile absolute sunt cele de la care nu se prevăd excepții sau posibilități de derogare.
Articolul 13 al Convenției protejează dreptul la un recurs efectiv, caracterizându-se tot ca un drept relativ. Astfel, pot exista situații sau excepții de la aplicarea articolului. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți sunt recunoscute de Convenție, și au fost încălcate, are dreptul să se adreseze instanței naționale pentru a obține înlăturarea completă a consecințelor acestor încălcări. Luând în considerare principiul subsidiarității, care rezultă din articolul 35 pct. 1 din Convenție, atunci când în legislația națională este prevăzut un recurs efectiv, persoana care se declară victima unei încălcări a drepturilor garantate prin Convenție are, nu numai dreptul, dar și obligația să se adreseze instanței naționale pentru a încerca să obțină, pe plan național, remedierea încălcărilor, iar mai apoi în caz de nesoluționare să se adreseze CEDO.
Articolul 13, cere furnizarea de remedii eficace în caz de încălcare a drepturilor protejate, întruchipând natura subsidiară a mecanismului convenţional, impunând responsabilitatea primară a statelor să ofere un recurs efectiv în privinţa drepturilor încălcate. Articolul 13 are un caracter subsidiar altor articole ale Convenţiei, iar aplicabilitatea acestuia cere o încălcare a unei alte prevederi protejate de Convenție în substanţă[4].
Dar cum putem soluționa o situație de criză în care are loc o suspendare de la efectele Convenției și se încalcă un drept relativ protejat de către aceasta? Poate fi invocat articolul 13 singur sau există în continuare această obligativitate de a fi în prezența unei încălcări al unui alt drept protejat de către Convenție?
2. Criza secolului XXI din perspectiva contextului legislativ
La începutul anului 2020, societatea civilă s-a confruntat cu un virus medical mortal ce avea să schimbe nu numai procedurile din sectorul medical, ci să modifice inclusiv modul de exercitare a drepturile fundamentale ale omului la nivel global.
Sindromul respirator acut sever sau pneumonia Wuhan este cunoscut la nivel internațional ca și COVID-19. Acest virus este definit ca fiind un sindrom respirator viral cauzat de către coronavirus. Boala a fost identificată pentru prima dată în orașul Wuhan, capitala provinciei Hubei din China, în rândul pacienților care au dezvoltat pneumonie fără o cauză clară. Ceea ce părea la început o simplă epidemie[5] urma să devină o pandemie[6] globală ce avea să afecteze viața oamenilor din toate punctele de vedere, economic, social, cultural, legislativ, de la restricționarea dreptului la libertatea de mișcare, impunerea carantinei, interzicerea sau limitarea unor drepturi fundamentale (dreptul la liberă exprimare, dreptul la asociere, dreptul la grevă), la restricționarea accesului în instituțiile sanitare și limitarea accesului la tratamente a altor categorii de bolnavi etc.
Sintagma fiat justitia ruat caelum („să se facă dreptate, chiar de-ar fi să se prăbușească cerurile”), din antichitatea romană, pare să dobândească noi valențe în contextul dezbaterilor lansate cu privire la impactul măsurilor luate de state lumii în privința combaterii pandemiei generate de COVID-19 asupra drepturilor omului.
Dimensiunea umană a dreptului privește, înainte de orice, drepturile fundamentale ale persoanei, drepturi care garantează egalitatea deplină a tuturor oamenilor, manifestarea lor nestingherită în temeiul demnității și libertății, pentru că omul, prin natura sa, este o ființă demnă, liberă și tocmai aceste drepturi trebuie să constituie scopul final al oricărei reglementări.
Dintre toate provocările pandemiei de COVID-19, poate cea mai relevantă și importantă încălcare și limitare adusă drepturilor fundamentale ale omului a fost suspendarea efectelor Convenției pentru câteva luni de către 10 state europene, mai exact, de la începutul pandemiei, în Europa, între lunile martie și aprilie, până la data de 13 august 2020. Țările care au recurs la această decizie au fost: Albania, Armenia, Estonia[7], Georgia, Letonia, Macedonia de Nord, Moldova[8], România[9], San Marino și Serbia[10].
Convenția, ca și alte tratate internaționale privind drepturile omului, recunoaște statelor semnatare posibilitatea de a deroga, în anumite situații specifice și limitate, de la obligația lor de a garanta anumite drepturi și libertăți prevăzute de Convenție.
Articolul 15, ce poartă titulatura de derogarea în caz de stare de urgență, din Convenție prevede limitativ cazurile în care se poate deroga. Articolul prevede:
1. „În caz de război sau de alt pericol public ce ameninţă viaţa naţiunii, orice Înaltă Parte Contractantă poate lua măsuri care derogă de la obligaţiile prevăzute de prezenta Convenţie, în măsura strictă în care situaţia o impune şi cu condiţia ca aceste măsuri să nu fie în contradicţie cu alte obligaţii care decurg din dreptul internaţional.
2. Dispoziţia precedentă nu permite nicio derogare de la articolul 2[11], cu excepţia cazului de deces rezultând din acte licite de război, şi nici de la articolele 3[12], 4 (paragraful1)[13] şi 7[14].
Orice Înaltă Parte Contractantă ce exercită acest drept de derogare îl informează pe deplin pe Secretarul General al Consiliului Europei cu privire la măsurile luate şi la motivele care le-au determinat. Aceasta trebuie, de asemenea, să informeze Secretarul General al Consiliului Europei şi asupra datei la care aceste măsuri au încetat a fi în vigoare şi dispoziţiile Convenţiei devin din nou deplin aplicabile”[15][16].
Problema cea mai mare la momentul apariției virusului COVID-19 a fost determinarea naturii și a definirii stării de urgență, dar și caracterul acesteia, ce poate varia de la o comunitate la alta și de la o perioadă la alta, în cadrul aceleiaşi comunităţi. Faptul că instituirea stării de urgență a intervenit în urma unei crize ce a pornit din sistemul medical, trebuie să avem în vedere sfera de aplicare a puterilor conferite statului prin instituirea stării de urgență și capacitatea de a interfera cu exercitarea drepturile fundamentale ale omului și a drepturilor civile, posibilitatea apariției unor abuzuri, subliniază nevoia clară de definire explicită a situaţiilor în care pot fi invocate şi limitările asupra domeniul de aplicare al puterilor statelor în astfel de circumstanțe. Definirea unei „stări de urgență” nu este o sarcină ușoară. Elaborarea unei definiții presupune utilizarea unor linii directoare menite a evita ca autoritățile să aibă o marjă largă de discreție și chiar dacă ar putea fi formulate, asta să nu garanteze exigențe reale[17].
Din analiza textului articolului 15 al Convenției se observă că acesta se împarte în trei părți. Aliniatul 1 definește circumstanțele în care statele contractante pot deroga în mod valabil de la obligațiile care le revin în temeiul Convenției, și limitează măsurile pe care le pot lua în cursul oricărei derogări. Aliniatul 2 protejează anumite drepturi fundamentale ale Convenție de la orice derogare. Iar aliniatul 3 stabilește cerințele procedurale pe care orice stat trebuie să le urmeze ca urmare a efectuării unei derogări[18].
Astfel, articolul 15 se aplică doar temporar, în împrejurări limitate, și nu vizează în mod specific anumite persoane, în timp ce ingerințele și limitările drepturilor sunt în mod obișnuit aplicabile și în privința unor anumitor persoane. Articolul 15 a fost invocat pentru prima dată în anul 1956 în cauza Grecia împotriva Regatului Unit privind teritoriul Cipru, care nu era încă un stat independent. Înainte de apariția pandemiei de COVID-19, nouă state invocaseră cu 35 de ocazii dreptul lor de derogare în temeiul art. 15. Zece noi derogări au fost declarate în contextul pandemiei, numărul total de derogări în istoria Convenției ajungând la 45[19].
Statelor li se permite să deroge de la obligațiile lor de a asigura protecția celorlalte drepturi care decurg din Convenție numai în măsura strictă în care situația o impune. Chiar și într-o stare de urgență, CEDO a subliniat că statele au în continuare obligația de a proteja valorile unei societăți democratice, cum ar fi pluralismul, toleranța și lipsa de prejudecăți.
În acest context, a fost sau nu este oportună derogarea de la Convenție pe durata pandemiei de COVID-19? Nu există nicio îndoială că, în numeroase țări, pandemia de COVID-19 a constituit sau constituie în continuare o situație de criză sau de urgență excepțională care afectează întreaga populație și amenință viața comunității. Cu toate acestea, este mai puțin clar dacă măsurile sau restricțiile normale privind drepturile, permise de Convenție, sunt „vădit inadecvate” în contextul combaterii pandemiei și, prin urmare, dacă o derogare este justificată.
Problematica cea mai importantă este ridicată de interpretarea extensivă a restricțiilor permise asupra drepturilor fundamentale, cum că ar putea dobândi un caracter de tradiție și ar putea fi invocate dincolo de contextul pandemia de COVID-19. Cu toate acestea, derogarea de la obligațiile care decurg din Convenție riscă să impună un prag mai scăzut în materie de justificare, persoanelor care urmăresc limitarea drepturilor și poate permite statelor să intervină asupra drepturilor într-o măsură mai largă decât este necesar.
În mod evident, există riscuri reale pentru protecția drepturilor omului reprezentate de răspunsurile statelor la pandemia de COVID-19, indiferent dacă acestea au derogat sau nu au de la Convenție. Aspectul dacă o derogare este justificată de pandemie depinde de natura măsurilor adoptate de un stat, dacă acestea ar putea fi justificate în temeiul excepțiilor obișnuite și permise, dacă sunt mijloace eficiente de protecție a sănătății și dacă sunt utilizate numai în scopurile pentru care au fost instituite.
DOWNLOAD FULL ARTICLE[1] William A. Schabas, William Schabas, The European Convention on Human Rights: A Commentary, Oxford University Press, 2015, pp. 1-2.
[2] Hotărârea din 12.01.2016, cererile conexe 43519/07, 43524/07 şi 45247/07; textul în limba engleză disponibil la http://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-159880.
[3] C.A. Gearty, European Civil Liberties and the European Convention on Human Rights: A Comparative Study, Editura BRILL,sept. 2021, p. 218.
[4] Cedric Marti, Framing a Convention Community: Supranational Aspects of the European Convention on Human Rights,Cambridge University Press, 18 nov. 2021, pp. 176-177.
[5] EPIDEMÍE, epidemii, s. f. Extindere a unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare..,.; molimă. – Din fr. épidémie, lat. epidemia. (epidemie – definiție și paradigmă | dexonline.
[6] PANDEMÍE, pandemii, s. f. Epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare, cuprinzând mai multe țări, continente. – Din fr. pandémie.
[7] A se vedea declarația [09000016809cfa88 (coe.int)] Guvernului Estoniei referitoare la Convenția privind protecția omului
Drepturi și libertăți fundamentale înregistrate de Secretariatul General la 20 martie 2020. Retragerea
Derogării [16809e6409 (coe.int)] înregistrată la Secretariatul General al Consiliului Europei la 18 mai 2020.
[8] A se vedea declarația [09000016809cf9a2 (coe.int)] Guvernului Republicii Moldova referitoare la Convenția privind
Protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale înregistrată de Secretariatul General la 19 martie
2020. Retragerea derogării înregistrată la Secretariatul General al Consiliului Europei la 20 mai 2020 (a se vedea
notificarea [16809e6a12 (coe.int)] din aceeași zi. A se vedea, de asemenea, declarația [1680a20746 (coe.int)] din 31 martie 2021 [retragerea derogării (1680a24f55 (coe.int)].
[9] Declarația Guvernului României referitoare la Convenția pentru apărarea drepturilor omului
și Libertățile fundamentale înregistrate de Secretariatul General la 17 martie 2020 și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212/16.03.2020. Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, în articolul 48 lit. b) specifică – „b) va notifica Secretarului General al ONU şi Secretarului General al Consiliului Europei măsurile adoptate prin decretul de instituire a stării de urgenţă care au ca efect limitarea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale, în conformitate cu obligaţiile internaţionale ce revin României”. Retragerea derogării înregistrată la Secretariatul General al Consiliului Europei la 15 mai 2020 [(a se vedea notificarea 16809e5ea6 (coe.int)].
[10] Biljana Braithwaite, Catharina Harby, Goran Miletić, Covid-19 și impactul asupra drepturilor omului. Prezentare generală a jurisprudenței relevante a C.E.D.O, Editura Hamangiu, 2021, p. 145.
[11] Articolul 2, Dreptul la viaţă: 1. Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intenţionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal când infracţiunea este sancţionată cu această pedeapsă prin lege.
[12] Articolul 3, Interzicerea torturii: Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.
[13] Articolul 4, Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate: 1. Nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în condiţii de aservire.
[14] Articolul 7, Nicio pedeapsă fără lege: 1. Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul săvârşirii, nu constituia o infracţiune potrivit dreptului naţional sau internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii.
[15] European Convention on Human Rights (coe.int).
[16] Textul articolului 15 al Convenției se bazează pe prevederile art. 4 din proiectul de Pact al Națiunilor Unite privind Drepturile Omului, care mai târziu a devenit articolul 4 al Pactului Internațional pentru Drepturi Civile și Politice.
[17] MOHAMED M. EL ZEIDY, The ECHR and States of Emergency: Article 15-A Domestic Power of Derogation from Human Rights Obligations, SAN DIEGO INT’L L.J. VoL. 4: 277, 2003, p. 280.
[18] Guide on Article 15 of the European Convention on Human Rights.Derogation in time of emergency, Council of Europe/European Court of Human Rights, 31 dec.2021, p. 5.
[19] Biljana Braithwaite, Catharina Harby, Goran Miletić, COVID-19 și impactul asupra drepturilor omului. Prezentare generală a jurisprudenței relevante a C.E.D.O, Editura Hamangiu, 2021, pp. 144-145.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.