Aspecte controversate privind regularizarea cererii de chemare în judecată
andreea alina danciu - noiembrie 1, 2018IV. Anularea cererii de chemare în judecată în ipoteza în care reclamantul nu indică dovezile pe care aceasta se sprijină
Potrivit art. 194 lit. e) C. pr. civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
Pornind de la ipoteza în care reclamantul introduce pe rolul instanței cererea de chemare în judecată, fără ca în cadrul acesteia să menționeze expres mijloacele de probă pe care le solicită a fi încuviințate și nu anexează înscrisuri sau interogatoriul propus a fi administrat celeilalte părți, dacă aceasta trebuie să răspundă în scris conform art. 355 C. pr. civ., iar după comunicarea obligației de a complini lipsurile în ceea ce privește arătarea dovezilor și expirarea termenului legal de 10 zile prevăzut de art. 200 alin. (2) C. pr. civ., acesta nu se conformează, opinăm că soluția justă constă în anularea acțiunii.
Cu toate acestea, dacă după efectuarea comunicării privind lipsurile cererii referitoare la probatoriul solicitat, acesta depune înscrisuri sau interogatoriul în condițiile amintite, fără a preciza însă expres că solicită încuviințarea probei cu înscrisuri ori cu interogatoriul pârâtului, apreciem că în cauză nu mai poate fi dispusă anularea cererii de chemare în judecată. Pentru a reține astfel, avem în vedere faptul că din interpretarea art. 194 C. pr. civ., din punctul de vedere al condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească cererea introductivă, rezultă că aceasta este privită ca un tot unitar, înglobând și elementele extrinseci, respectiv toate elementele care trebuie să o însoțească și care nu sunt încorporate propriu-zis în conținutul acțiunii. Astfel, apare ca evident faptul că reclamantul a înțeles să își dovedească pretențiile prin intermediul probei cu înscrisuri ori cu interogatoriul pârâtului persoană juridică, chiar dacă nu a precizat expres acest aspect în cadrul cererii de chemare în judecată.
Opinăm că aceeași va fi soluția și în cazul în care reclamantul depune odată cu acțiunea înscrisurile sau interogatoriul, fără ca aceasta să conțină mențiunea expresă că se solicită încuviințarea mijloacelor de probă amintite. Mai mult decât atât, apreciem că în această ipoteză nu se mai impune efectuarea comunicării către reclamant pentru a i se pune în vedere să indice dovezile pe care se sprijină pretențiile sale, fiind evidentă manifestarea sa de voință în privința probatoriului propus[6].
Menționăm faptul că aceste considerații sunt valabile în cazul mijloacelor de probă susceptibile de a constitui elemente extrinseci ale cererii de chemare în judecată, respectiv înscrisurile și interogatoriul la care trebuie să raspundă în scris cealaltă parte, privite astfel din perspectiva art. 194 lit. e) C. pr. civ.
Cu privire la alte mijloace de probă, respectiv martori, interogatoriul propus a fi administrat persoanei fizice, expertiza, opinăm că este necesară precizarea expresă a acestora în însuși cuprinsul cererii de chemare în judecată, respectându-se condițiile de formă suplimentare impuse de lege[7].
Cu toate acestea, apreciem că va interveni sancțiunea anulării acțiunii doar în ipoteza în care reclamantul nu indică expres niciun mijloc de probă din cea de-a doua categorie menționată și nici nu anexează înscrisuri sau interogatoriul la care cealaltă parte trebuie să răspundă în scris, în caz contrar ansamblul probatoriu fiind limitat potrivit manifestării de voință exprimate de reclamant la debutul litigiului, în temeiul dreptului de dispoziție de care beneficiază, reglementat de art. 9 alin. (3) teza finală C. pr. civ. În consecință, în ipoteza în care ulterior, în cursul procesului, reclamantul dorește administrarea și a altor mijloace de probă, acesta trebuie să justifice incidența dispozițiilor art. 254 alin. (2) C. pr. civ., care prevăd în mod expres și limitativ cazurile în care este permisă propunerea de probe și după introducerea acțiunii, în caz contrar fiind incidentă sancțiunea decăderii.
V. Anularea cererii de chemare în judecată în ipoteza în care reclamantul nu indică motivele de drept pe care aceasta se întemeiază
Conform art. 194 lit. d) C. pr. civ., este necesar ca cererea de chemare în judecată să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază. Cu privire la acestea din urmă, în practica judiciară s-a stabilit că lipsa din cerere a motivării în drept a acţiunii atrage nulitatea acesteia numai în măsura în care judecătorul este împiedicat să procedeze la calificarea sau soluţionarea cererii[8].
Aceeași opinie a fost împărtășită și de doctrina de specialitate[9], apreciindu-se că dacă judecătorul este în măsură să determine instituția juridică ce stă la baza pretențiilor reclamantului din simpla lecturare a cererii de chemare în judecată[10], nu se va dispune anularea acesteia pentru neindicarea strictă a textelor de lege incidente sau chiar și pentru indicarea lor eronată. Soluția va fi diametral opusă și se va impune anularea cererii introductive în ipoteza în care motivele de drept indicate sunt contradictorii, astfel încât instanța nu poate proceda la stabilirea cauzei jurdice a acțiunii[11].
Apreciem că aceste opinii sunt juste și răspund pe deplin exigențelor instituite prin procedura regularizării, dat fiind faptul că aceasta nu trebuie privită în mod izolat de celelalte dispoziții procedurale, fiind necesară corelarea sa inclusiv cu principiile fundamentale ale procesului civil, reglementate în Capitolul II din Codul de procedură civilă. În cazul necesității indicării în cererea de chemare în judecată a motivelor de drept pe care aceasta se întemeiează, transpare o legătură indisolubilă cu principiul rolului activ al judecătorului, prevăzut de art. 22 alin. (4) C. pr. civ., în temeiul căruia instanța de judecată va proceda la stabilirea calificării juridice a faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. Cu atât mai mult judecătorul va proceda astfel în cazul în care reclamantul nu a realizat o calificare juridică a pretențiilor sale, atâta vreme cât are la îndemână posibilitatea obiectivă de a proceda în acest sens.
VI. Posibilitatea acordării de către judecător a unui al doilea termen pentru îndeplinirea obligaţiei de a complini lipsurile cererii de chemare în judecată în procedura de regularizare
Deși art. 200 C. pr. civ. constituie o reglementare clară și lipsită de echivoc în ceea ce privește condițiile anulării cererii de chemare în judecată, în practică se pot ivi situații în care aceasta este susceptibilă de interpretări diferite în ceea ce privește posibilitatea acordării a unui al doilea termen de 10 zile pentru complinirea lipsurilor acțiunii, înainte de a se dispune anularea.
O primă astfel de ipoteză este aceea în care cererea introductivă evaluabilă pecuniar nu cuprinde valoarea obiectului său, potrivit art. 194 lit. c) C. pr. civ. În acest caz, instanța va pune în sarcina reclamantului obligația de a indica valoarea, în termen de 10 zile de la comunicare, sub sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată. Deși reclamantul se conformează și precizează cuantumul pretențiilor sale, instanța nu va putea totuși să procedeze la comunicarea acțiunii către pârât, fiind necesară achitarea în prealabil a taxei judiciare de timbru aferentă valorii obiectului cererii. În aceste condiții, apreciem că se va efectua o nouă comunicare adresată reclamantului, prin care i se va acorda un alt termen de 10 zile în vederea achitării taxei judiciare de timbru ce va fi stabilită de instanță, urmând ca la expirarea acestuia, în funcție de conduita reclamantului, să se dispună anularea cererii ori comunicarea acesteia către pârât.
În mod cert, din rațiuni ce urmăresc soluționarea cu celeritate a cauzei, instanța poate impune în sarcina reclamantului prin comunicarea inițială obligația de a indica valoarea obiectului acțiunii, alături de aceea a achitării taxei judiciare de timbru corespunzătoare, însă apreciem că în această ipoteză, dacă lipsurile sunt complinite parțial, reclamantul rezumându-se doar la a preciza valoarea menționată, o soluție de anulare a acțiunii nu ar fi legală. Pentru a reține astfel, ținem seama de dispozițiile art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată, legea instituind astfel atributul exclusiv al acesteia în stabilirea taxei ce se impune a fi achitată. Opinăm, așadar, că instanța nu ar putea dispune anularea unei cereri de chemare în judecată pentru neîndeplinirea condiției extrinseci prevăzute de art. 197 C. pr. civ., respectiv achitarea taxei judiciare de timbru, fără ca aceasta să fi fost determinată în concret de instanță și adusă la cunoștința reclamantului, alături de sancțiunea ce urmează a interveni în caz de neconformare.
În consecință, se poate concluzia în sensul potrivit căruia în acest caz nu ar fi vorba de acordarea propriu zisă a unui al doilea termen de 10 zile, având în vedere că ambele au fost dispuse în considerarea necesității îndeplinirii unor condiții diferite, respectiv obligația reclamantului de a indica valoarea obiectului cererii și obligația de a achita taxa judiciară de timbru aferentă. Privită din această perspectivă, în situația menționată s-a acordat un singur termen de 10 zile pentru conformarea reclamantului la fiecare dintre cele două obligații, cu mențiunea că acestea nu s-au suprapus așa cum se întâmplă în majoritatea cazurilor, tocmai din pricina specificului instituit prin reglementarea specială din O.U.G. nr. 80/2013 a procedurii de stabilire a taxei judiciare de timbru.
Nu suntem de acord cu opinia potrivit căreia în împrejurarea expusă instanța ar trebui să procedeze la comunicarea către pârât a acțiunii imediat după ce reclamantul a indicat valoarea obiectului acesteia, urmând ca obligația de achitare a taxei judiciare de timbru să fie adusă la cunoștința sa prin citația emisă pentru primul termen de judecată. Această soluție prezintă neajunsuri considerabile, ce contravin înseși rațiunii pentru care a fost instituită procedura regularizării, având în vedere că în cazul în care reclamantul nu plătește taxa stabilită, se va dispune anularea cererii de chemare în judecată la primul termen, finalitatea fiind practic aceeași cu cea care ar fi intervenit dacă s-ar fi acordat un alt termen de 10 zile pentru complinirea lipsurilor în etapa regularizării, numai că în cea dintâi situație, durata procesului ar crește considerabil, iar pârâtul căruia i-a fost comunicată acțiunea, ar fi putut întreprinde cheltuieli în vederea formulării apărărilor în cauză.
O a doua ipoteză în care în practica instanțelor judecătorești s-a dispus acordarea unui al doilea termen de 10 zile pentru complinirea lipsurilor[12] este reprezentată de situația în care ulterior depunerii cererii de chemare în judecată și a înlăturării diverselor neconformități constatate, acțiunea este comunicată pârâtului, însă procesul-verbal de înmânare a actelor de procedură către acesta este restiuit la dosarul cauzei cu mențiuni precum: „destinatar mutat de la adresă”, „destinatar necunoscut la adresă”, „adresă incompletă”, „adresă inexistentă”. În aceste cazuri, instanța de judecată va efectua o nouă comunicare către reclamant, punându-i în vedere să precizeze domiciliul actual al pârâtului, ținând seama de faptul că art. 194 lit. a) C. pr. civ. prevede că cererea de chemare în judecată va cuprinde numele și domiciliul părților, elemente esențiale în cadrul procedurii judiciare. Se realizează astfel o revenire în etapa scrisă a regularizării, aceasta fiind însă numai aparentă. Având în vedere rațiunea ce a stat la baza reglementării legale a acestei proceduri prealabile, apreciem că ea nu poate fi considerată finalizată decât în momentul comunicării conforme a cererii introductive către pârât, iar nu la data la care judecătorul dispune prin rezoluție comunicarea către pârât în vederea depunerii întâmpinării. Or, în ipoteza în care această comunicare nu se realizează din pricina indicării eronate a domiciliului pârâtului, etapa regularizării nu își va fi atins dezideratul, cauza rămânând în acest stadiu procesual. Spre deosebire de celelalte elemente ale cererii de chemare în judecată, prevăzute de art. 194-197 C. pr. civ., a căror existență poate fi cercetată de instanță chiar din momentul depunerii acțiunii sau al complinirii neajunsurilor constatate, în cazul domiciliului pârâtului, instanța nu poate aprecia asupra respectării obligației de a-l indica decât în momentul în care la dosarul cauzei se depune dovada comunicării către pârât în mod legal a acțiunii. A considera faptul că simpla indicare a unei adrese în cuprinsul cererii de chemare în judecată, fără a avea o dovadă în sensul că aceasta reprezintă într-adevăr domiciliul pârâtului, ar goli de conținut obligația instituită sub acest aspect în sarcina reclamantului.
În lumina acestor considerații, apreciem că în ipoteza menționată se va efectua o nouă comunicare către reclamant, punându-i-se în vedere să complinească lipsurile referitoare la adresa de domiciliu a pârâtului, sub sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată, neputând fi reproșat acestei soluții faptul că presupune întoarcerea cauzei în etapa scrisă a regularizării, din moment ce aceasta nu a fost finalizată în mod efectiv.
VI. Posibilitatea sesizării Curții Constituționale în procedura regularizării cu o excepție de neconstituționalitate
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului. Rezultă, așadar, că legiuitorul a prevăzut următoarele condiții de admisibilitate ce vor fi cercetate chiar de instanța în fața căreia se invocă excepția de neconstituționalitate, din oficiu sau de către părți: aceasta să privească dispozițiile unei legi sau ordonanțe care să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de faza procesuală în care află litigiul.
Raportând aceste dispoziții legale la faptul că procesul civil debutează prin înregistrarea cererii de chemare în judecată la instanța judecătorească, iar etapa regularizării acesteia constituie o etapă scrisă în cadrul litigiului, apreciem că nu există niciun impediment pentru sesizarea Curții Constituționale în această fază. Desigur, se impune a fi cercetată cu deosebită atenție condiția existenței unei legături cu soluționarea cauzei a textului legal criticat din punct de vedere al constituționalității, prin raportare la stadiul procesual al cauzei[13].
[6] În numeroase cazuri, cererile de chemare în judecată conțin exprimări precum: „Anexăm alăturat următoarele înscrisuri”, fără a se preciza expres faptul că se solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
[7] În cazul în care se solicită încuviințarea probei testimoniale, este necesară indicarea numelui și a domiciliului martorilor propuși a fi audiați de către instanță.
[8] A se vedea Minuta întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Curţilor de apel şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Iaşi, 7-8 mai 2015.
[9] A se vedea: G. Boroi ș.a., op. cit., p. 573.
[10] Spre exemplu: prin intermediul cererii de chemare în judecată, reclamantul solicită obligarea pârâtului la plata prețului dintr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat de aceștia. În acest caz, este evident faptul că executarea pe cale silită a obligației de a da o sumă de bani reprezintă cauza juridică a acțiunii.
[11] Spre exemplu, reclamantul solicită obligarea pârâtului la predarea unui bun, arătând că el este proprietar ca urmare a unui contract translativ de proprietate, însă din motivarea acțiunii nu se poate stabili dacă reclamantul a înțeles să introducă o acțiune reală în revendicare sau una bazată pe dispozițiile contractuale, calificare extrem de importantă în ceea ce privește stabilirea taxei judiciare de timbru și a competenței teritoriale de soluționare a cauzei.
[12] Uneori, în cadrul ipotezei vizate este vorba de acordarea unui prim termen de 10 zile, însă specificul situației rezidă în aceea că instanța dispune astfel ulterior comunicării acțiunii către pârât, cauza revenind în etapa scrisă a regularizării.
[13] Aceeași este și concluzia consemnată în Minuta din data de 24 martie 2017 privind problemele de practică neunitară dezbătute în cadrul întâlnirii judecătorilor din raza Curții de Apel Craiova.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.