Asistarea martorului de către avocat în procesul penal. Un drept iluzoriu și lipsit de eficiență. O problemă pentru exercitarea profesiei de avocat
Andrei-Sebastian Murariu - februarie 19, 2024I. Considerații preliminare
Asistarea martorului de către avocat a ridicat în practică numeroase probleme și întrebări cu privire la tratamentul acestui subiect procesual. Legiuitorul, în cele din urmă, a reușit să modifice textul art. 118 din Codul de procedură penală, într-un sens care să confere certitudine în ceea ce privește asistența martorului de către avocat, însă, există numeroase lacune în ceea ce privește substanța acestui drept. Lacunele privesc drepturile pe care avocatul le are în momentul în care asistă un martor.
Codul de procedură penală român prevede drepturi distincte atât pentru subiecții procesuali principali cât și pentru părți, dar, în același timp, prevede și drepturi proprii ale avocaților pentru acești participanți. Art. 83 C. pr. pen. prevede drepturile inculpatului în timp ce art. 92 C. pr. pen. stipulează drepturile avocatului, ale suspectului și inculpatului. Astfel, legiuitorul a gândit Codul de procedură penală cu drepturi și obligații distincte pentru subiecții procesuali principali, părți, alți subiecți procesuali, precum și pentru avocații fiecărui participant în proces.
De asemenea, unele drepturi sunt exercitate personal de către avocat, drept distinct acordat acestuia în calitate de participant la procesul penal. Astfel, dreptul de a consulta dosarul este un drept al inculpatului prevăzut de art. 83 alin. (1) lit. b) dar și un drept distinct al avocatului inculpatului în baza art. 94 C. pr. pen.[1]
Având în vedere această configurare gândită de către legiuitor, putem concluziona că voința acestuia a fost ca fiecare participant să aibă drepturile sale distincte și de asemenea, dacă un avocat asistă un participant la procesul penal, acesta să aibă drepturi specifice în funcție de participantul pe care îl asistă.
Modificarea art. 118, deși este de bun augur, are o mare problemă de aplicabilitate practică, întrucât, legiuitorul nu a reglementat și drepturi specifice avocatului care asistă martorul. În atare situație, se ridică întrebări legate de eficiența avocatului martorului tipic sau atipic[2] vizavi de modalitatea efectivă de asistare.
II. Lipsa drepturilor avocatului martorului în procesul penal. Eficiența acestuia raportată la scopul normei procesual penale. Lipsa unei egalități de arme față de avocatul suspectului sau inculpatului.
În nota de fundamentare a Legii nr. 201/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru modificarea altor acte normative, se prevede că scopul avocatului care asistă la audiere reprezintă o garanție suplimentară pentru martor cu privire la dreptul la tăcere și neautoincriminare.[3]
În primul rând trebuie să observăm că, în rațiunea sa, legiuitorul a stipulat că poate asista la audiere avocatul martorului doar ca o garanție suplimentară în ipoteza în care martorul își exercită dreptul la tăcere. Astfel, legiuitorul a prevăzut o garanție suplimentară doar pentru o conduită omisivă a martorului, adică pentru conduita în care acesta alege să nu dea o declarație în fața organului de urmărire penală. Din punctul nostru de vedere, este o eroare de judecată ca avocatul care asistă la audiere să aibă eficiență[4] doar atunci când nu se întâmplă nimic, adică când martorul nu este de acord să dea o declarație.
Mai mult decât atât, trebuie arătat că, în practică, acest drept de a nu da o declarație pentru a nu se autoincrimina nu este un drept absolut[5] ce oferă posibilitatea ca martorul să nu ofere nicio declarație. Astfel, martorul nu poate refuza să dea o declarație în mod discreționar, ci va trebui să dea o declarație cu privire la cele cunoscute sau observate însă fără a se incrimina pe sine însuși. Spre exemplu, nu va relata nimic din ceea ce îl va incrimina dar va trebui să relateze tot ce cunoaște despre celelalte persoane, întrucât față de acestea va avea o calitate de martor tipic. Rațiunea rezidă și în faptul că, altfel, orice martor ar putea invoca o autoincriminare[6] și ar avea posibilitatea să refuze să dea o declarație, posibilitate pe care legea penală nu o prevede decât în cazuri excepționale.
Legiuitorul a oferit o garanție prin prezența avocatului martorului atunci când martorul alege să nu se autoincrimineze. Mai precis, în ipoteza în care martorul este de acord să ofere o declarație[7], dar fără să se autoincrimineze. O problemă ce apare în această situație este că avocatul martorului este lipsit de pârghii în asistarea efectivă a martorului. Considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 236/2020 conchid că martorul care are calitatea de suspect de facto are aceeași calitate ca un suspect sau un inculpat încă de la momentul audierii sale în calitate de martor, neavând importanță aducerea ulterioară la cunoștință a dobândirii calității de suspect oficial. Or, în atare condiții, acest martor de facto ar trebui să aibă parte de un tratament similar suspectului și, pe cale de consecință, să beneficieze de drepturile acestuia încă de la momentul audierii sale în calitate de martor.
Problematic pentru avocatul care asistă un astfel de martor este că, dacă martorul face declarații, avocatul nu poate asigura nicio garanție clientului său cu privire la legalitatea procesului penal întrucât nu are drepturi prevăzute de lege.
Ipotetic, deși nu suntem de acord, s-ar putea apela la drepturile prevăzute pentru ceilalți avocați. În opinia noastră, în niciun caz nu putem utiliza drepturile prevăzute pentru o altă categorie de avocați. Spre exemplu, nu putem folosi drepturile avocatului inculpatului din două motive importante. În primul rând, textul de lege nu ne permite utilizarea drepturilor avocatului unui alt participant în procesul penal. Nu există un text de lege care să menționeze că avocatul unui subiect procesual poate utiliza drepturile reglementate de lege pentru avocatul unui alt subiect procesual.
În al doilea rând, dacă am admite că am putea utiliza drepturile avocatului altei categorii de participanți decât cei pe care îi asistăm, de la ce categorie am alege și în funcție de ce considerent? Să apreciem că, dacă ar fi vorba despre un martor tipic am alege drepturile persoanei vătămate, iar dacă este vorba despre un martor atipic – un suspect de facto – să alegem drepturile suspectului sau inculpatului? Folosirea drepturilor avocatului inculpatului sau suspectului ar putea ridica probleme privind prezumția de nevinovăție acordată tuturor persoanelor și prevăzută de art. 4 C. pr. pen. De asemenea, o altă problemă ar fi una legată de principiul legalității[8] întrucât avocatul martorului ar exercita drepturi ce nu îi sunt prevăzute de legea procesual penală așa cum am arătat și mai sus.
O altă problemă majoră a art. 118 alin. (4) este formularea, cel puțin bizară, din perspectiva asistării și ridică semne de întrebare dacă nu cumva voința legiuitorului a fost aceea de a avea un avocat lipsit de pârghii juridice și pus doar de decor în această fază incipientă, totuși deosebit de importantă. Textul din alineatul final al acestui articol prevede că: „Dacă martorul se prezintă la audiere însoțit de un avocat, acesta poate asista la audiere”.
DOWNLOAD FULL ARTICLE[1] Există situații în practică când, în faza de urmărire penală, procurorul restricționează inculpatului accesul la dosar în baza art. 94 alin. (4) C. pr. pen., însă admite cererea formulată de către avocatul inculpatului în nume propriu. Este drept că astfel de cazuri sunt mai rare însă ele sunt posibile din punct de vedere teoretic. Evident, avocatul va trebui să păstreze confidențialitatea cu privire la cele consultate în dosar pe parcursul restricționării și nu va putea discuta nici cu inculpatul pe care îl asistă.
[2] Prin martor tipic ne referim la martorul care a asistat sau are cunoștință despre săvârșirea unei fapte penale, nefiind implicat în mod direct, iar prin martor atipic înțelegem martorul care a participat la acțiuni privind fapta penală însă organele judiciare nu au încă cunoștință despre aceasta. Astfel, martorul atipic este audiat ca fiind un veritabil martor însă, este posibil ca acesta, ulterior, să dobândească calitatea de suspect sau inculpat.
[3] Nota de fundamentare disponibilă aici: https://www.cdep.ro/proiecte/2023/200/40/6/em260.pdf, accesat la 24.01.2024.
[4] Ne întrebăm retoric, eficiența acestuia, în oricare dintre ipoteze, prin ce anume se reflectă? Textul de lege nu stipulează decât prezența acestuia la audiere prin asistare, fără a conferi un alt drept, spre exemplu acela de a se consulta cu martorul în timpul declarației sau de adresa întrebări acestuia.
[5] A se vedea par. 46 din Decizia nr. 236/2020 a Curții Constituționale în care se arată: „În concluzie, dreptul la tăcere și la neautoincriminare nu este un drept absolut, fiind un drept procedural, circumscris garanțiilor procesual penale instituite prin art.6 din Convenție, având caracter relativ, în acest sens, fiind permis titularului său să renunțe la acest drept, dar și organelor judiciare să aducă limitări justificate, în anumite circumstanțe și având în vedere diverși factori, cu respectarea unui just echilibru între restrângerea acestui drept și scopul urmărit”.
[6] Organele de cercetare penală, la momentul audierii, nu pot verifica întotdeauna autoincriminarea martorului întrucât, evident, acesta nu oferă detalii cu ce anume s-ar autoincrimina dacă ar oferi o declarație.
[7] În par. 40 din Decizia 236/2020 a Curții Constituționale, Curtea notează că, spre deosebire de un suspect sau un acuzat, care se bucură, potrivit legii aplicabile, de dreptul de a păstra tăcerea, martorul are obligația să dezvăluie orice informație pe care o cunoștea, sub sancțiunea răspunderii penale. Mai mult, spre deosebire de un suspect sau un acuzat, martorul nu avea niciun drept legal de a consulta un avocat înainte de prima interogare.
[8] Art. 2 Cod de procedură penală: „Procesul penal se desfășoară potrivit dispozițiilor prevăzute de lege”.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.