Adunarea Generală a Asociaților. Natură juridică. Forme și tipuri. Atribuții
Sebastian Bodu - martie 1, 2016Chestiunile enumerate la art. 111 alin. (2) și art. 194 alin. (1) lit. a) – c) din Legea societăților pot fi oricând dezbătute și decise de adunarea generală, chiar dacă nu au fost prevăzute în convocator, prin suplimentarea de drept a ordinii de zi, dacă este cazul[78].
Sunt de competența adunării generale extraordinare a acționarilor, conform art. 113 din Legea societăților, următoarele hotărâri: (i) majorarea sau reducerea capitalului social; (ii) modificarea obiectului de activitate; (iii) modificarea formei juridice; (iv) mutarea sediului social; (v) fuziunea sau divizarea; (vi) înființarea sau desființarea de sedii secundare fără personalitate juridică (sucursale, puncte de lucru, agenții etc.); (vii) dizolvarea și lichidarea; (viii) emiterea de obligațiuni; (ix) conversia acțiunilor dintr-o categorie (clasă) în alta; (x) conversia unei categorii de obligațiuni în alte categorie sau în acțiuni; (xi) orice modificare a actului constitutiv; (xii) orice altă hotărâre pentru care este cerută aprobarea adunării generale extraordinare. După cum observăm, legiuitorul a enumerat toate chestiunile pe care le vrea a fi în mod obligatoriu în competența acestei adunări, pentru a atrage atenția asupra caracterului lor extraordinar[79].
Fără a fi o inadvertență de redactare, adunarea generală convocată conform art. 1536 alin. (4), art. 1539 alin. (3) sau art. 155 alin. (4) raportat la art. 115 alin. (2) teza a II-a[80] din Legea societăților este o adunare ordinară deoarece majoritatea, deși calificată, este raportată la capitalul social prezent, fără cvorumul ce caracterizează o adunare extraordinară indiferent de numărul de convocări. Super-majoritatea de două treimi sau trei pătrimi și raportarea ei la acționarii prezenți sunt condiții imperative, actul constitutiv neputând stabili o altă majoritate, nici mai mică, nici mai mare (sau o unanimitate) și, bineînțeles, nici un cvorum care ar transforma implicit adunarea, prin posibilitatea împiedicării adoptării hotărârii de către o minoritate de blocaj, într-una extraordinară.
Cu privire ultima competență (XII) de la art. 113 din Legea societăților, facem două precizări. Primus, însăși legea în cauză cere aprobarea hotărârii adunării generale pentru a decide asupra unor chestiuni considerate de aceeași lege ca având natură extraordinară, precum, reîntregirea capitalului social, conform 15324, dobândirea propriilor acțiuni, conform art. 1031 sau aprobarea actelor de dispoziție ori administrare asupra activelor care depășesc jumătate din valoarea contabilă a societății, conform art. 15522, precum și încheierea de acte de dispoziție sau administrare ale unui administrator cu societatea, având ca obiect active ale societății care depășesc 10% din valoarea activului net, conform art. 150. Secundus, acționarii pot să prevadă în competența adunării generale atribuțiuni care, altfel, ar fi în competența unui organ societar inferior.
Problemele neprevăzute de lege sau de actul constitutiv ca fiind atribuția exclusivă a adunării generale cad în competența unui organ societar inferior, în speță, a consiliului de administrație, la societatea cu răspundere limitată ori la cea pe acțiuni care nu a delegat atribuțiile sau, dacă le-a delegat, a directorilor (executivi), la societățile administrate în sistem unitar, respectiv a consiliului de supraveghere și directoratului, la societățile administrate în sistem dualist [art. 142 alin. (2), respectiv art. 1539 alin. (1) din Legea societăților care enumeră limitativ atribuțiile care nu pot fi delegate de consiliul de administrație directorilor, respectiv care aparțin exclusiv consiliului de supraveghere și nu pot fi exercitate de către directorat]. Desigur că, în principiu, acționarii sunt liberi să ia hotărâri și asupra unor chestiuni care nu cad în competența exclusivă a adunării generale, deoarece adunarea este organul suprem deliberativ ce poate lua orice hotărâre oricând, chiar și atunci când chestiunea supusă deliberării este, de altfel, de competența unui organ decizional inferior subordonat direct, precum consiliul de administrație, respectiv cel de supraveghere sau directorii, respectiv directoratul.
Sunt însă chestiuni date prin lege în competența consiliului de administrație, respectiv a celui de supraveghere și care, nu numai că nu pot fi delegate organului executiv (managerial), dar nu pot fi nici preluate spre deliberare de adunarea generală, în speță, cele enumerate la art. 73 alin. (1) sau art. 142 alin. (2), respectiv art. 1539 alin. (1) din Legea societăților[81]. Desigur că, la societățile mici, de nivel antreprenorial, unde separarea proprietății de control pe lanțul decizional nu există, practic, deoarece asociații sunt și administratori, iar adunarea generală – întrunită de obicei totalitar – ia atât hotărâri deliberative prevăzute exclusiv în sarcina ei, cât și hotărâri de administrare sau chiar manageriale, fără a se putea ridica problema lipsei de competență. În afara de lege, actul constitutiv este și el în măsură să stabilească competențe exclusive în sarcina consiliului de administrație, dar acestea pot fi cenzurate sau înlocuite prin hotărâri ale adunării generale.
În cazul în care o anumită chestiune nu a fost dată nici prin lege, nici prin actul constitutiv în competența adunării generale sau a altui organ societar, însă aceasta se întrunește pentru a delibera asupra ei se ridică întrebarea, la societățile pe acțiuni, care dintre cele două forme de adunare este competentă: ordinară sau extraordinară, întrucât nu există în lege un criteriu pe care acționarii să fie obligați a-l respecta. În doctrină, s-au propus diverse criterii precum cel al gestiunii curente[82] (adică tot ce depășește acest cadru se prezumă că este de competența adunării extraordinare), cel al eliminării prin dreptul comun[83] (adică adunarea ordinară este dreptul comun și tot ce nu este dat expres în competența adunării extraordinare este de competența celei ordinare), cel al importanței deciziei[84] sau cel al rezultatului final constând într-o modificare de act constitutiv[85].
Nu îmbrățișăm niciuna dintre opiniile de mai sus. Gestiunea societății este atribuția administratorilor sau, acolo unde au fost numiți, a managerilor, adunarea generală ordinară nefiind chemată decât atunci când legea sau actul constitutiv prevede competența ei exclusivă, iar aceste situații sunt, în lege, expres enumerate la art. 111 alin. (2) din Legea societăților. Faptul că respectiva enumerare este enunțiativă înseamnă doar libertatea acționarilor de a stabili, prin actul constitutiv, în sarcina adunării ordinare, orice altă chestiune ce nu este prevăzută expres de lege ca fiind de competența exclusivă a adunării extraordinare, după cum prevede art. 113 lit. m) din aceeași lege. Importanța deciziei este, în afara problemelor enumerate expres de lege, o chestiune pur subiectivă, lăsată la aprecierea organelor societare inferioare. În fine, modificările statutare și care cad în sarcina adunării extraordinare nu pot fi decât exprese, cele implicite nefiind de natură a stabili forma adunării.
Așadar, dacă convocatorul include pe ordinea de zi o chestiune supusă deliberării adunării generale, fără ca legea – sau, în lipsa ei, actul constitutiv – să o stabilească în competența exclusivă a uneia din cele două forme de adunare, adunarea convocată – oricare ar fi aceea – poate hotărî asupra acelei chestiuni. Deoarece astfel de chestiuni sunt, de obicei, în competența implicită a unui organ societar inferior[86], situații de acest gen apar atunci când administratorii, respectiv membrii directoratului nu pot decide din cauza blocajului lor decizional[87], când nu vor să își asume o anumită decizie importantă ori controversată și o lasă în sarcina acționarilor, când sunt în conflict de interese[88] sau când nu există administratori ori numărul lor este insuficient pentru a funcționa (o situație temporară, desigur); dacă astfel de situații sunt repetitive sau persistente este posibil ca funcționarea societății să fie îngreunată, inclusiv prin sincope decizionale, îndeosebi atunci când acționariatul este numeros și întrunirea adunării generale este greoaie[89].
În concluzie, legiuitorul a stabilit tot ce a considerat important în sarcina uneia, respectiv celeilalte forme de adunare generală, ceea ce înseamnă că în mod deliberat s-a dezinteresat de restul chestiunilor, lăsând acționarilor libertatea de a stabili, pe cale statutară, o astfel de competență, în cazul în care consideră necesar. Atunci când nici actul constitutiv nu prevede că o anumită chestiune este de competența adunării generale ori prevede această competență, dar nu precizează care dintre cele două adunări este competentă, adunarea generală întrunită, oricare ar fi aceasta, este competentă să hotărască, cu condiția ca în convocator să se arate felul adunării pentru ca acționarii să știe condițiile de cvorum și majoritate necesare adoptării ei. De exemplu, dacă adunarea convocată este extraordinară, deținătorul unei minorități de blocaj poate să nu participe atunci când vrea ca hotărârea să fie respinsă din lipsă de cvorum, indiferent câte convocări ar fi; dacă însă adunarea convocată este una ordinară, acesta va trebui să participe, dacă nu este de acord cu conținutul ei, pentru că neparticiparea lui nu împiedică aprobarea chestiunii, după cea de-a doua convocare, deoarece dispare cerința unul cvorum, iar majoritatea, în principiu, este relativă. În aceste condiții, cei care au votat contra sau nu au fost prezenți la adunarea ce a deliberat asupra unei probleme ce nu cădea în competența sa exclusivă conform legii sau, în lipsa ei, a actului constitutiv, nu pot cere anularea hotărârii pe motiv de lipsă de competență sau, mai bine zis, pe neîntrunirea condițiilor de cvorum și majoritate, cu excepția cazului în care s-a omis precizarea în convocator a felului adunării. În final, ne permitem să sugerăm că, pentru a evita în practică blocajele deliberative, pentru oricare alte chestiuni ce nu sunt prevăzute expres de lege sau de actul constitutiv în sarcina adunării extraordinare ar trebui convocată adunarea ordinară.
În lipsa unei prevederi statutare sau a unei reglementări emise de Securities and Exchange Commission, nu există ceva care să îi împiedice pe acționarii unei corporații americane să hotărască asupra unei anumite chestiuni[90] (Carter vs. Portland General Electric Co.[91]).
[78] Pentru detalii privind suplimentarea de drept a ordinii de zi, în aceste cazuri, a se vedea, Sebastian Bodu – op. cit., vol. II, p. 81.
[79] C. C. Arion – Curs de drept comercial, stenografiat și editat de Vasile Ștefănescu, București, 1915, vol. II, p. 501.
[80] Trimiterea la alin. (1) al art. 115 din textul art. 155 alin. (6) al Legii societăților este o greșeală de redactare.
[81] A se vedea, Sebastian Bodu – op. cit., vol. II, pp. 274 și urm.
[82] Sorin David în Stanciu D. Cărpenaru, Sorin David, Cătălin Predoiu, Gheorghe Piperea – op. cit., p. 388.
[83] Cristian Duțescu – op. cit., p. 206 și Titus Prescure în Ioan Schiau, Titus Prescure – op. cit., pp. 302, 303
[84] Marius Șcheaua – op. cit., p. 157-158.
[85] Lucian Săuleanu – op. cit., p. 18.
[86] Dacă competența unui organ inferior este explicită în lege și exclusivă, decizia nu poate fi preluată de adunarea generală.
[87] Barron vs. Potter [1914] 1 Ch 895 (Chancery Division), în Len Sealy, Sarah Worthington – Sealy´s Cases and Materials in Company Law, 9th edition. Oxford University Press, New York, 2010, p. 189.
[88] Reinier Kraakman și alții – The Anatomy of Corporate Law: A Comparative and Functional Approach, Oxford University Press, New York, 2009, p. 133.
[89] În doctrină s-a spus, în sens opus, că administratorii nu pot nici abuza de libertatea de apreciere pentru a nu convoca adunarea generală (Sorin David în Stanciu D. Cărpenaru, Sorin David, Cătălin Predoiu, Gheorghe Piperea – op. cit., p. 424).
[90] Robert W. Hamilton – op. cit., p. 269
[91] 362 P. 2d 766, Oregon, 1961.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.