Adunarea Generală a Asociaților. Natură juridică. Forme și tipuri. Atribuții
Sebastian Bodu - martie 1, 20163.3. Unitatea formală a adunării generale a asociaților unei societăți comerciale
După cum observăm, structura adunării generale este unitară indiferent de forma societară, distincția „ordinară – extraordinară” referindu-se, nu la o anumită formă de convocare, desfășurare, votare sau publicare – acestea fiind, ca urmare a structurii unitare, relativ aceeași –, ci la obligativitatea deliberării cel puțin o dată pe an asupra unor chestiuni, în anumite condiții de adoptare, versus libertatea acționarilor de a se întruni pentru a decide asupra celorlalte chestiuni, atunci când apar sau când consideră oportun, în alte condiții de adoptare. Această distincție strict terminologică rezultă expres din lege doar la societățile de capitaluri deoarece paleta de operațiuni supuse aprobării adunării generale a acționarilor este, în toate cazurile, mult mai largă decât la cele cu răspundere limitată unde distincția, neformalizată terminologic[62], rezultă doar din condițiile diferite de cvorum și majoritate necesare în funcție de problemele supuse deliberării, precum și din obligativitatea convocării anuale. Desigur că, nimic nu îi împiedică pe asociații acestei din urmă societăți să formalizeze distincția prin actul constitutiv[63], fără însă a putea deroga de la condițiile imperative legale de cvorum și majoritate. De exemplu, transmiterea părților sociale către terți nu se va putea face cu o majoritate mai mică decât cea calificată din Legea societăților, însă chestiunile enumerate la art. 194 alin. (1) lit. a) – c) se pot aproba cu majoritate relativă fără cvorum, la a doua convocare, așa cum prevede art. 193 alin. (3), rămânând ca o unanimitate sau, printr-o derogare statutară, o majoritate absolută ori calificată să fie aplicabilă doar modificărilor actului constitutiv, după cum prevede art. 192 alin. (2). Apreciem că o modificare de act constitutiv nu poate fi în niciun caz lăsată la latitudinea statutară a unei majorități relative fără cvorum, chiar și la a doua convocare, după cum prevede art. 193 alin. (3)[64] și, cu atât mai puțin, de la prima convocare, deși art. 192 alin. (2) pare că lasă deplină libertate asociaților de a stabili acest lucru printr-o clauză statutară („în afară de cazul când legea sau actul constitutiv nu prevăd altfel“)[65]; practica judiciară este divizată asupra acestei chestiuni[66].
În concluzie, indiferent de forma societară, pentru chestiunile regulate, anuale, periodice, inevitabile și chiar obligatorii legea a stabilit condiții de cvorum și majoritate mai laxe, ba chiar a interzis existența oricărui cvorumului sau a unei majorității sporite (absolută sau calificată) pentru adunarea convocată a doua oară, ridicând din calea adoptării hotărârii orice fel de bariere statutare, în timp ce pentru celelalte chestiuni, incidentale, de oportunitate, legea a impus condiții mai aspre, fără posibilitatea de a le relaxa prin actul constitutiv decât până la o anumită limită. Și deoarece chestiunile periodice, regulate, anuale, repetitive, inevitabile sunt chestiuni obișnuite, hotărârii prin care se adoptă i s-a spus „ordinară“. Invers, pentru că restul chestiunilor nu sunt regulate, periodice și anuale, ci sunt în funcție de nevoi[67] sau oportunități, hotărârii prin care se adoptă i s-a spus „extraordinară“.
Deosebirea dintre adunarea generală ordinară și extraordinară vine din frecvența și din condițiile diferite de cvorum și de majoritate necesare pentru adoptare, astfel că între cele două adunări nu există subordonare sau, altfel spus, nu este una mai importantă decât cealaltă[68]. Mai mult, o adunare nu poate delibera asupra unor chestiuni prezăvute de lege în sarcina alteia[69], orice trecere statutară a unor chestiuni din competența unei adunări în competența celeilalte fiind nulă, considerată nescrisă deoarece condițiile diferite de cvorum și majoritate necesare adoptării sunt imperative, sancțiunea fiind nulitatea (relativă) a hotărârii astfel luate[70]. Din păcate, practica abundă de acte constitutive care prevăd că adunarea extraordinară poate lua orice hotărâre ce intră în competența adunării ordinare, pe principiul qui potest plus potest minus, susținut greșit și de doctrină[71]. Nu este vorba că se prezintă și votează mai mulți acționari decât este necesar conform legii sau actului constitutiv, acest lucru fiind atât de banal și de evident încât nu simțim nevoia de a da o explicație juridică deosebită, cu excepția aceleia că chestiunea trebuie să fi fost pe ordinea de zi a convocatorului[72]. Este vorba, repetăm, de clauzele statutare de alocare a competenței asupra unei chestiuni către una din cele două forme de adunare generală, care clauze sunt valabile cel mult pentru adunarea întrunită la prima convocare pentru a hotărî asupra chestiunilor enumerate la art. 111 alin. (1) și art. 194 alin. (1) lit. a) – c) din Legea societăților. La a doua convocare însă, atunci când prima adunare nu s-a putut ține din lipsă de cvorum (adunare „continuată“[73]), condițiile de cvorum și majoritate mai aspre prevăzute statutar sunt inaplicabile chestiunilor enumerate la art. 111 alin. (1) și art. 194 alin. (1) lit. a) – c), deci nule, nescrise, hotărârea fiind considerată adoptată prin votul majorității simple, indiferent de prezență. Dacă nu ar fi așa, s-ar ajunge, prin clauze statutare, la blocaje funcționale de genul imposibilității de aprobare a situațiilor financiare ori de numire/revocare a administratorilor, cenzorilor etc. din lipsă de cvorum sau de super-majoritate. Invers, actul constitutiv nu poate să treacă o anumită chestiune atribuită de lege în sarcina adunării extraordinare – unde există condiții de cvorum și majoritate sau super-majoritate nu doar la adunarea întrunită după prima convocare, ci și la cea întrunită după a doua și următoarele convocări – la adunarea ordinară, pentru a hotârî cu majoritate simplă și/sau fără cvorum după o a doua convocare, o astfel de clauză fiind, de asemenea, ineficientă, nulă, nescrisă[74].
4. Atribuțiile adunării generale
Atribuțiile adunării generale a asociaților sunt acele competențe exclusive pe care legiuitorul le-a stabilit în sarcina origanului societar considerat cel mai important pe lanțul decizional[75]. Normele prin care se stabilesc atribuțiile adunării generale sunt imperative, astfel că asociații nu pot deroga de la ele, stabilind competența unui alt organ societar. Din motive ce țin de celeritate și flexibilitate a deciziei, în condițiile legii (art. 114 din Legea societăților), o parte dintre atribuțiile adunării generale pot fi delegate unui organ societar inferior (consiliului de administrație, respectiv directoratului), ceea ce nu este un transfer de competență, o mutare de atribuțiuni, ci o delegare de competență. De lege lata, delegarea de competență privește doar societatea pe acțiuni și cuprinde trei dintre atribuțiunile ce aparțin exclusiv adunării generale extraordinare, în speță, mutarea sediului social, modificarea unui obiect secundar al activității și majorarea capitalului social (art. 114 din Legea societăților).
Atribuțiile adunării generale a asociaților unei societăți cu răspundere limitată sunt, conform art. 194 alin. (1) din Legea societăților, următoarele: (i) aprobarea situațiilor financiare anuale și stabilirea repartizării profitului net; (ii) desemnarea administratorilor și cenzorilor/auditorilor financiari, revocarea lor și descărcarea acestora de gestiune; (iii) urmărirea administratorilor și/sau cenzorilor/auditorilor financiari pentru daunele pricinuite societății; (iv) modificarea actului constitutiv. Este, de asemenea, de competența adunării generale orice altă hotărâre pentru care Legea societăților cere aprobarea acestui organ societar, cu excepția hotărârilor care sunt proprii, specifice, exclusive doar societăților pe acțiuni (în principiu, cele care sunt incompatibile cu caracterul intuitu personae al societății cu răspundere limitată[76]).
La societatea pe acțiuni, unde legea împarte atribuțiile în funcție de felul adunării, sunt de competența adunării generale ordinare a acționarilor, conform art. 111 alin. (2) din Legea societăților, următoarele chestiuni: (i) discutarea, aprobarea, modificarea situațiilor financiare sau oricărui raport financiar-contabil pregătit la cererea adunării generale sau a oricărui creditor, după discutarea rapoartelor administratorilor și cenzorilor/auditorilor financiari; (ii) autorizarea distribuirii de dividende către acționari; (iii) evaluarea activității membrilor organului de administrare[77]; (iv) alegerea membrilor organului de administrare și a celui de control, precum și revocarea acestora, oricând consideră oportun; (v) aprobarea remunerației și garanției membrilor organului de administrare și a celor de control; (vi) stabilirea bugetului de venituri și cheltuieli și a programului de activitate pentru exercițiul financiar următor; (vii) gajarea, închiderea sau desființarea uneia sau mai multora dintre unitățile societății.
[62] Deși sunt destule opinii care pun semnul egalității (probabil și pe fondul unei lipse de detaliu a subiectului tratat) între formalismul terminologic și formalismul juridic, considerând că numai societatea cu răspundere limitată are o structură unitară a adunării (vezi, Octavian Căpățînă – op. cit., p. 297, Cornelia Lefter – Societățile cu răspundere limitată – soluții teoretice și practice pentru întreprinzători, Edit. Economică, București, 1996, p. 208, Gheorghe Piperea – op. cit., p. 116, Ioan Adam, Codruț Nicolae Savu – op. cit., p. 328).
[63] Cornelia Lefter – op. cit., p. 208.
[64] Pentru o opinie în acest sens vezi, Cristian Gheorghe – Societăți comerciale. Voința asociaților și voința socială, Edit. All Beck, București, 2003, p. 91.
[65] A se vedea, Sebastian Bodu – op. cit., vol. II, pp. 202 și urm.
[66] Pentru soluții pro, vezi, ÎCCJ, S. com., Decizia nr. 289 din 19 ianuarie 2007 și ÎCCJ, S. com., Decizia nr. 412 din 7 februarie 2008. Pentru soluții contra, vezi, Ap. Brașov, S. com., Decizia nr. 179/R/C.C. din 23 octombrie 2007 și Ap. Craiova, S. com., Decizia nr. 169 din 3 iulie 2007, toate prezentate de Flaminia Stârc-Meclejan, în op. cit., pp. 241 – 243.
[67] I. N. Fințescu – Drept comercial, editat de Al. Th. Doicescu, București, 1929, vol. I, p. 258.
[68] Criticăm astfel motivarea adusă de instanța noastră supremă, cum că „problemele ce sunt de competența adunării generale ordinare sunt de importanță mai redusă“ (CSJ, S. com., Decizia nr. 6428/2001, în Buletinul Justiției – baza de date).
[69] În același sens vezi și, Marius Șcheaua – op. cit., p. 160 și Radu N. Catană – Dreptul societăților comerciale. Probleme actuale privind societățile pe acțiuni. Democrația acționarială, Edit. Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2007, p. 88. Criticăm, astfel, alături de autorul de la care am preluat-o (I. L. Georgescu – op. cit., vol. II, p. 310), soluția unei instanțe de a considera adunarea generală extraordinară mai importantă, precum și ideea că, în scopul ocrotirii creditorilor, cât și a acționarilor, este permis ca adunarea generală să ia hotărâri care intră în competența adunării ordinare (Trib. Ilfov, S. I-a com., decizia din 3 martie 1942). De asemenea, criticăm argumentul a fortiori folosit pentru a justifica adoptarea în adunarea extraordinară a unor probleme ce cad în competența adunării ordinare, după cum a dispus instanța noastră supremă.
[70] Radu N. Catană – op. cit., p. 89.
[71] Maria Moraru – Dacă adunarea extraordinară poate să hotărască în problemele de competența adunării generale ordinare, în „Dreptul” nr. 2/1994, p. 78, Cristian Duțescu – op. cit., p. 207, și Sorin David, în Stanciu D. Cărpenaru, Sorin David, Cătălin Predoiu, Gheorghe Piperea – op. cit., p. 389 sau Titus Prescure în Ioan Schiau, Titus Prescure – op. cit., p. 308-309, din care cităm: „acționarii fondatori ori cei subsecvenți au libertatea ca în actele constitutive ale societăților pe acțiuni să insereze clauze, prin care anumite chestiuni care sunt date de lege în competența adunării ordinare, să fie date în competența adunării extraordinare, fără ca printr-o astfel de măsură să fie încălcate limitele libertății contractuale și cele stabilite de Legea societăților. Astfel, spre exemplu, decizia de numire și/sau revocare a administratorilor ori a consiliului de supraveghere, a cenzorilor ori a auditorului financiar ar putea fi date în competența adunării extraordinare, fără a se putea invoca vreun motiv de ordine publică care să interzică o astfel de opțiune statutară“.
[72] Trib. Ilfov, S. I-a com., Sentința nr. 126 din 2 martie 1942, în Revista de drept comercial și studii economice 1942, p. 662.
[73] A se vedea, Sebastian Bodu – op. cit, vol. II, p. 71.
[74] Trib. Ilfov, S. I com., Sentința nr. 23 din 13 ianuarie 1941, în Revista de drept comercial și studii economice, 1942, p. 384.
[75] David Kershaw – Company Law in Context, 2nd edition, Oxford University Press, Oxford, Regatul Unit, 2012, p. 191.
[76] Precum cele legate de obligațiuni și de categoriile (clasele) diferite de titluri de participare.
[77] Consiliul de administrație sau consiliul de supraveghere, în funcție de organizarea societății în sistem unitar sau dualist.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.