Abordarea interdisciplinară a tehnicilor speciale – investigații sub acoperire – suport privind consolidarea cadrului metodologic și aplicativ
Valeriu Cușnir - mai 15, 2023Abordarea practico-ştiinţifică
Abordarea practico-ştiinţifică a investigaţiilor sub acoperire a cunoscut o dezvoltare mai elocventă în ultimele decenii, ca factori servind, pe de o parte ascendenţa actelor de terorism, crimei organizate transnaţionale şi manifestările de o periculozitate sporită ale acesteia, iar pe de altă parte consolidarea cadrului juridic internaţional anti crimă şi intensificarea cooperării statelor în vederea prevenirii şi combaterii criminalităţii. Astfel, pentru prima dată, Curtea Europeană pentru Drepturilor Omului se pronunţă asupra conformităţii practicilor de infiltrare operativă, definite investigaţii sub acoperire sau/şi operaţiuni undercover, cu prevederile CEDO, în cauza Ludi v. Elveţia, din 15 iunie 1992[17]. În prezenta speţă, folosirea unui agent sub acoperire nu a afectat, nici în sine, nici în combinaţie cu interceptarea telefonică, dreptul la viaţa privată în sensul art. 8 din CEDO. Acţiunile agentului sub acoperire s-au desfăşurat în contextul vânzării unei partide de 5 kg de cocaină. Autorităţile cantonale, alertate de poliţia germană, au selectat un agent pentru a-1 infiltra, în opinia lor, într-o vastă reţea de traficanţi care intenţiona să vândă o partidă de droguri în Elveţia. Scopul operaţiunii a fost arestarea traficanţilor în momentul transmiterii drogurilor. Ulterior, agentul infiltrat a stabilit legătura cu reclamantul, care i-a spus că este pregătit să-i vândă 2 kg de cocaină în valoare de 200.000 franci elveţieni. Din acest moment cet. Ludi trebuia să fie conştient de faptul că a comis o infracţiune penală ce cade sub incidenţa prevederilor Legii cu privire la stupefiante şi, prin urmare, riscă să întâlnească un agent al poliţiei sub acoperire care, de fapt, urmăreşte demascarea sa. Statele membre ale Uniunii Europene, precum Franţa, Italia, Danemarca, Belgia, Germania dispun, în prezent, de legislaţii corespunzătoare în materia tehnicilor „sub acoperire”, utilizate în raport cu infracţiunile grave, pentru care metodele clasice de investigaţie se dovedesc a fi neefective. În statul francez, legislația națională nu reglementează distinct competențele organelor polițienești şi a serviciilor secrete în materia investigațiilor operative (speciale), excepție fiind doar măsurile care aduc atingere drepturilor și libertăților constituționale ale cetățenilor. Măsurile speciale (operative) de investigații, lipsite de caracter intruziv, la care sunt atribuiți și informatorii, agenții provocatori, alți confidenți[18] constituie obiect al reglementărilor departamentale – instrucțiuni și regulamente de uz intern. Prezintă interes faptul că în Franța, de rând cu actele departamentale de uz intern, probleme ale cooperării poliției cu confidenții, î-și găsesc soluție și în hotărârile judecătorești. Astfel, Tribunalul din Ghere[19] a recunoscut legală folosirea informatorilor în activitatea poliției.
În materia tehnicilor „sub acoperire” utilizate în raport cu infracţiunile grave, în Franţa, prin Legea nr. 2004-204 din 9 martie 2004, în textul art. 706-73[20], sunt incluse 15 tipuri de infracţiuni care conţin formele cele mai grave incidente crimei organizate: omorul în bandă organizată, torturile şi actele de barbarie în bandă organizată, crimele şi delictele de trafic de stupefiante, crimele şi delictele de răpire şi de sechestrare în banda organizata, crime şi delicte grave de trafic de fiinţe umane, crime şi delicte grave de proxenetism, crimă de furt în banda organizată, crime grave de şantaj şi extorcare, crime de distrugere, degradarea şt deteriorarea unui bun comise în banda organizată, crime în materie de falsificare de monede, crime şi delicte de terorism, delicte în materie de arme comise în bandă organizată, delicate de violare a regimului de intrare, de circulaţie sau şedere ilegală a unui străin în Franţa comise în banda organizată, delictul de spălare de bani sau de tăinuire a infracţiunilor, delictele de asociere de infractori. La acestea se adaugă, conform noului art. 706-74 C. pr. pen. Francez, orice alte infracţiuni comise în bandă organizată ne indicate în art. 706-73. Potrivit art. 132-71 C. pen. francez „Banda organizată” este definită ca fiind „orice grupare formată sau orice înţelegere stabilita în vederea pregătirii uneia sau mai multor infracţiuni, caracterizate prin unul sau mai multe fapte materiale în acest fel”. În Franţa, comiterea unei infracţiuni de o bandă organizată reprezintă principalul criteriu de definire a criminalităţii şi a delincventei organizate care face necesară şi posibilă aplicarea regulilor de procedură specifice, inclusiv a tehnicilor speciale de investigare, iar după caz a investigaţiilor sub acoperire[21].
După Legea franceză nr. 2004-204 din 9 martie 2004, al cărei obiectiv major îl constituie amplificarea măsurilor de contracarare a criminalităţii organizate, procedura de infiltrare, prevăzută anterior doar în materia traficului de stupefiante şi extinsă în prezent şi cu privire la alte infracţiuni (aparţinând crimei organizate), constă în supravegherea de către un ofiţer sau un agent de poliţie judiciară a unor persoane suspectate de comiterea unei crime sau unui delict, făcând în aşa fel încât să apară, în faţa acestei persoane, ca fiind unul dintre coautorii, complicii sau tăinuitorii lor. Ea este extinsă la formele cele mai grave ale criminalităţii organizate şi trebuie să fie autorizată de procurorul Republicii Franceze sau de judecătorul de instrucţie[22]. Cu toate acestea, legea prevede că nici o condamnare nu va putea fi pronunţată doar pe baza declaraţiilor făcute de ofiţerii sau agenţii de poliţie judiciară infiltraţi, în afara cazului în care aceştia acceptă să depună mărturie sub adevărata lor identitate[23].
Cu referire la cadrul legislativ din Italia şi Danemarca, se identifică Legge, 26 giugno 1990, nr. 162[24] şi respectiv Legea nr. 748 din 1 decembrie 1989, conţinând Codul de procedură penală danez. Cu excepţia legii daneze, în care se prevede expres că recurgerea la operaţiunile sub acoperire, care ar putea fi percepută ca o ingerinţă în viaţa privată, în sensul art. 8 din Convenţie, trebuie să fie necesară şi proporţională în raport cu obiectivele urmărite, în legea italiană menţionată nu se regăsesc condiţiile de necesitate şi proporţionalitate. În aceste ţări (Franţa şi Italia), punerea în funcţiune a acestor tehnici nu trebuie să fie subsidiară utilizării metodelor clasice şi nici subordonată existenţei unei situaţii infracţionale preexistente. Totuşi, cele două legi sunt mai restrictive ratione materiae, dat fiind că rezervă utilizarea tehnicilor undercover infracţiunilor grave, prescrise în lege, justificând, în parte, principiul proporţionalităţii. În toate sistemele, însă, baza legală va trebui să fie suficient de accesibilă şi să prevadă, cu destulă precizie, în care circumstanţe şi în ce condiţii autorităţile ar putea recurge la acest gen de tehnică, adică la investigațiile sub acoperire[25]. În Belgia, operaţiunile sub acoperire sunt reglementate prin Legea cu privire la metodele particulare de cercetare şi alte metode de anchetă din 6 ianuarie 2003[26]. Astfel, infiltrarea este definită, de Legea belgiană privind metodele particulare de cercetare şi alte metode de anchetă din 6 ianuarie 2003, ca fiind „faptul, pentru un funcţionar de poliţie denumit infiltrat, de a întreţine, sub o identitate falsă, relaţii durabile cu una sau mai multe persoane referitor la care există indici serioase din care rezultă că au comis sau că urmează să comită infracţiuni în cadrul unei organizaţii criminale”.
Autorul belgian Ch. De Valkeneer a arătat că o operaţiune sub acoperire întruneşte trei caracteristici esenţiale: secretul (agentul disimulează calitatea sa de poliţist sau de terţ care lucrează pentru poliţie); viclenia (agentul construieşte un scenariu în scopul de a câştiga încrederea unei persoane, în vederea constatării unei infracţiuni sau a strângerii de informaţii referitoare la o infracţiune); interacţiunea (presupune un contact direct între agent şi autorul potenţial).
Un alt autor belgian, Maïté de Rue[27], a consemnat că noţiunea de infiltrare conţine patru elemente specifice: a) infiltrarea trebuie să fie realizată de un funcţionar de poliţie. Este vorba de poliţişti special formaţi şi antrenaţi în acest scop. Aceasta reprezintă o exigenţă care decurge din caracterul extrem de delicat pe care îl prezintă infiltrarea. În mod excepţional, legea permite, totuşi, în anumite condiţii, recurgerea la persoane civile, adică „externe serviciilor poliţiei” (de pildă la „colaboratori”), pentru o perioadă scurtă şi dacă aceasta este absolut indispensabil reuşitei misiunii; b) poliţistul infiltrat acţionează sub o identitate fictivă. El îşi disimulează calitatea sa de funcţionar public, făcând să treacă drept o persoană care face parte dintr-un mediu criminal. Poliţia uzează în acest scop de mijloace viclene; c) este necesar să se stabilească un contact durabil între funcţionarul de poliţie şi mediul în care-l infiltrează. Aceasta înseamnă că infiltrantul nu se limitează la un contact unic cu persoana, ci, în plus, menţine acest contact o anumită perioadă de timp; d) persoanele cu care funcţionarii de poliţie intră în contact sunt suspectate de a fi comis infracţiuni de o anumită gravitate. Autorul Maïté de Rue mai subliniează că legiuitorul face trimitere la infracţiunile comise în cadrul unei organizaţii criminale, astfel aplicându-se principiului proporţionalităţii. În plus, s-a statuat că legea belgiană se referă doar la persoane care „comit” sau „urmează să comită” aceste infracţiuni. Legiuitorul belgian a urmărit prin aceasta ca infiltrarea să poată fi adusă la îndeplinire, în mod proporțional, în cadrul cercetării pro active.
Legislația procesual penală a Germaniei prevede mai multe categorii de persoane menite să coopereze cu organele polițienești în activitatea de prevenire și descoperire a infracțiunilor[28]. La asemenea persoane se atribuie:
- colaboratori anonimi ai poliției (Nicht offer operierende Polizei-beamter. NOP);
- investigatori sub acoperire (Verdeckte Ermittler. VE);
- agenți provocatori (Agent-provocatuer);
- persoane de încredere (Vertrauenspersonen. VP);
- informatori (Informanten).
Dat fiind faptul că legislaţia Germaniei reglementează utilizarea agenților, informatorilor, altor confidenţi în procesul de investigare a infracţiunilor, normativul procesual penal prevede admisibilitatea datelor obţinute cu concursul acestora în calitate de probe, în procesul penal. Colegul penal al Curţii Supreme a RFG în hotărârile adoptate a explicat posibilitatea audierii ofiţerului de investigaţii, în locul agentului sub acoperire, privind faptele şi împrejurările care i-au devenit cunoscute din relatările ultimului[29]. Potrivit recomandărilor Curţii Supreme a RFG, în caz de necesitate instanţa poate desemna un judecător raportor, împuternicit special să audieze agentul sub acoperire şi să prezinte în şedinţa de judecată procesul-verbal respectiv. În explicaţiile Curţii Supreme a RFG sunt interzise depoziţiile care ar conduce la descifrarea agentului.
Concluzii
1. În materia tehnicilor speciale de investigații, inclusiv referitor la investigațiile acoperite, există un șir de convenții internaționale privind prevenirea şi combaterea anumitor tipuri de infracţiuni, precum: Convenţia ONU contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope (1988); Convenţia ONU privind reprimarea finanţării terorismului (1999); Convenţia ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate (2000); Rezoluţia nr.1.373/2001 a Consiliului de securitate al ONU contra terorismului; Convenţia ONU împotriva corupţiei (2003); Convenția europeană de asistență judiciară în materie penală (1959); Convenţia europeană privind spălarea banilor, depistarea, sechestrarea şi confiscarea veniturilor provenite din activitatea infracţională (1990); Convenția penală a Consiliului Europei privind corupția (1999); Convenţia Consiliului Europei privind criminalitatea informatică (2001); Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane (2005); Recomandările (2005) 10 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind tehnicile speciale de investigare în ancheta penală.
2. Principalul instrument european consacrat asistenței judiciare internațional în materie penală este Convenția europeană adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959, completată prin primul Protocol adițional din 17 martie 1978 și prin cel de-al doilea Protocol adițional – la data de 8 noiembrie 2001. Un act viabil privind sporirea asistenței judiciare în materie penală este Convenția Schengen din 19 iunie 1990.
3. În spațiul Uniunii Europene, anchetele sub acoperire pot avea loc în baza unui acord încheiat între autoritățile competente ale statelor în relație, prin care acestea convin, potrivit legii lor naționale, asupra duratei anchetei, a modalităților concrete de desfășurare și a statutului juridic al agenților implicate. Anchetele sub acoperire se efectuează numai în condițiile și în conformitate cu procedura prevăzute în legea statului pe teritoriul căruia agenții infiltrate acționează.
4. Statele membre ale Uniunii Europene – Franţa, Italia, Danemarca, Belgia, Germania – dispun, de reglementări normative corespunzătoare convențiilor internaționale în materia tehnicilor „sub acoperire”, utilizate în raport cu infracţiunile grave, pentru care metodele clasice de investigaţie se dovedesc a fi neefective.
5. În cadrul legislativ al statelor UE, Franţa, Italia, Belgia și Germania nu se prevăd în mod expres condiţiile de necesitate şi proporţionalitate pentru utilizarea investigatorilor sub acoperire. Deși trebuie remarcat că actele normative în materie, din aceste țări, rezervă utilizarea tehnicilor undercover doar infracţiunilor grave, prescrise în lege, justificând, în parte, principiul proporţionalităţii. Excepţia se referă doar la legislația din Danemarca (Legea nr. 748 din 1 decembrie 1989 privind Codul de procedură penală), în care se prevede expres că recurgerea la operaţiunea sub acoperire, care ar putea fi percepută ca o ingerinţă în viaţa privată, în sensul art. 8 din Convenţie, trebuie să fie necesară şi proporţională în raport cu obiectivele urmărite prin aplicarea acestora.
6. Tehnicile speciale de investigare, pe de o parte, constituie mijloace vitale şi eficiente de combatere a infracțiunilor grave, iar pe de altă parte, presupun prin modul de operare, ingerinţe în drepturile persoanei ocrotite prin lege, astfel încât cercetarea interdisciplinară a acestora prin prisma dreptului constituțional, dreptului penal, dreptului procesual penal, criminalisticii este nu numai justificată, dar și necesară.
Referințe bibliografice
Articole/studii:
- Cernomoreț S., Nastas A., Liberarea de răspundere penală pentru circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora – legislația și practica republicii moldova (partea II). În: Revista Universul Juridic nr. 11/2022, România, ISSN 2393-3445;
- Cernomoreț S., Nastas A., Ordinea de administrare și de realizare a drepturilor în calitate de obiect al protecției juridico-penale În: Conferința științifică națională cu participare internațională „Integrare prin cercetare și inovare”, dedicată aniversării a 75-a a Universității de Stat din Moldova, Ştiinţe Juridice și Economice, 11 noiembrie 2021. CZU: 343.35:343.222:342.7, ISBN 978-9975-158-56-5;
- Cohen-Jonathan, La convention européenne des droits de l´homme – Collection de droit positif – Presses Universitaires d´Aia-Marseille, Economica, Paris, 1989;
- Demonque Pierre. Les policiers. Paris: Ed. La Decouverte/ Maspero, 1993;
- Nuttens J.D., La loi portant adaptation de la justice aux évolutions de la criminalité, în „Regards sur l’actualité, Reformes de la justice pénale, La documentation Française” nr. 300, aprilie 2004;
- Francis Le Gunehec, Loi nr.2004-204 du 9 mars 2004 portant adaptation de la justice aux évolutions de la criminalité, Deuxième partie: adaptation et diversification des réponses pénales, în „La Semaine juridique” nr.15, 7 aprilie 2004;
- Koman Mohammed Al. La recherché de la peruve en matiere penale. Etude comparate du droit francais et des pays arabes du golfe.These. Lille: Atelier nat. de repord. Des theses, 1993;
- Păun C., Crima organizată sau organizarea crimei? În: Analele Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, Bucureşti, 1993;
- Pop O., Aspecte generale privitoare la înţelesul de criminalitate organizată. În: Legea şi viaţa nr. 6, Ch., 2007;
- Ursu V., Criminalitatea organizată – Aspecte criminologice şi juridico-penale. Teză de doctorat, Chişinău, 2003;
- Vasiescu M., Asistența judiciară internațională în materie penală (III). În: Revista de drept penal, anul XIX nr. 2, aprilie iunie-2012, București, 2012;
- De Valkeneer, Le droit de la police. La loi, l´institution et la société, Bruxelles, De Boeck, 1991;
- Hotărârea CtEDO din 15 iunie 1992, Cauza Ludi contra Elveţia, în „Revue trimestrielle des droits de l’homme», nr.14/1993, observations par Ch. De Valkeneer;
- Journal Officiel nr.59 din 10 martie 2004;
- Gazetta Ufficiale della Republica Italiana, nr.147 del 26 guigno 1990, Serie generale;
- Le Moniteur belge din 12 mai 2003;
- Maïté de Rue. La loi du 6 janvier 2003 concertant les méthodes particulières de recherche et quelques d’enquête: premiers commentaires, în „Revue de droit pénal et de criminologie”, nr. 9-10/2003;
- Criminalistik, 1999, nr.1; Jerome Benedict, Le sort de preuves ilegales dans de proces penal. These de doctorat presentee a la Faculte de droit de Universite de Lausanne. Lausanne, 1994.
Acte normative:
- Legea nr. 118 din 15 decembrie 1992 pentru aderarea României la Convenţia contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope din 1988;
- Legea nr. 623 din 19 noiembrie 2002 pentru aderarea României la Convenţia internaţională privind reprimarea finanţării terorismului din 1999;
- U.G. nr. 153 din 21 noiembrie 2001 pentru aplicarea Rezolutiei nr. 1.373/2001 a Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite privind combaterea terorismului internațional;
- Legea nr. 365/2004, publicată în M. Of. nr. 903/5.10.2004;
- Legea nr. 914-XV din 15 martie 2002. M.O. al R.M., nr. 43-45 din 28 martie 2002;
- Legea nr. 64/2004, publicată în M. Of. nr. 343 din 20 aprilie 2004;
- Legea nr. 27/2002, publicată în M. Of. nr.65 din 30.01.2002;
- Legea nr. 300/2006, publicată în M. Of. nr. 622 din 19 iulie 2006;
- Legea nr. 236/1998, publicată în M. Of. nr. 492 din 21.12.1998;
- Legea nr. 236/1998, publicată în M. Of. nr. 492 din 21.12.1998;
- Legea nr. 368/2004 M. Of. nr. 913 din 7.10.2004;
- În vigoare din 1 decembrie 2007, conform Deciziei Consiliului UE nr.2007/63/CE din 08.11.2007. Journal Oficiel de I Union Europeenne nr. L 307 din 24 decembrie 2007.
[17] Hotărârea CEDO din 15 iunie 1992, Cauza Ludi contra Elveţia, în „Revue trimestrielle des droits de l’homme», nr.1 4/1993, p. 313, observations par Ch. De Valkeneer.
[18] Demonque Pierre. Les policiers. Paris: Ed. La Decouverte/ Maspero, 1993, p. 56.
[19] Koman Mohammed Al. La recherché de la peruve en matiere penale. Etude comparate du droit francais et des pays arabes du golfe.These. Lille: Atelier nat. de repord. Des theses, 1993, p. 168.
[20] Journal Officiel nr.59 din 10 martie 2004.
[21] Nuttens J.D., La loi portant adaptation de la justice aux évolutions de la criminalité, în „Regards sur l’actualité, Reformes de la justice pénale, La documentation Française” nr.300, aprilie 2004, pp. 6-7.
[22] Francis Le Gunehec, Loi nr.2004-204 du 9 mars 2004 portant adaptation de la justice aux évolutions de la criminalité, Deuxième partie: adaptation et diversification des réponses pénales, în „La Semaine juridique” nr.15, 7 aprilie 2004, p. 659.
[23] Nuttens J.D., La loi portant adaptation de la justice aux évolutions de la criminalité, în „Regards sur l’actualité, Reformes de la justice pénale, La documentation Français” nr.300, aprilie 2004, pp. 6-7.
[24] Gazetta Ufficiale della Republica Italiana, nr.147 del 26 guigno 1990, Serie generale.
[25] Cohen-Jonathan, La convention européenne des droits de l´homme – Collection de droit positif – Presses Universitaires d´Aia-Marseille, Economica, Paris, 1989, p. 382; Le Moniteur belge din 12 mai 2003.
[26] Ch. De Valkeneer, Le droit de la police. La loi, l´institution et la société, Bruxelles, De Boeck, 1991, p.136;
[27] Maïté de Rue. La loi du 6 janvier 2003 concertant les méthodes particulières de recherche et quelques d’enquête: premiers commentaires, în „Revue de droit pénal et de criminologie”, nr. 9-10/2003, p.1110;
[28] Criminalistik, 1999, nr. 1, pp. 49-53; Jerome Benedict. Le sort de preuves ilegales dans de proces penal. These de doctorat presentee a la Faculte de droit de Universite de Lausanne, Lausanne, 1994, pp. 158-160;
[29] Cernomoreț S., Nastas A., Liberarea de răspundere penală pentru circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora – legislația și practica Republicii Moldova (partea II) În: Revista Universul Juridic nr. 11/2022, România, ISSN 2393-3445.
Arhive
- aprilie 2024
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.