Abordarea interdisciplinară a tehnicilor speciale – investigații sub acoperire – suport privind consolidarea cadrului metodologic și aplicativ
Valeriu Cușnir - mai 15, 2023Autori:
Valeriu Cușnir
Andrei Nastas
Procesele de globalizare sunt pe atât de obiective, pe cât de ireversibile, dar nu mai puțin controversate, cu efecte imprevizibile şi imposibile de calculat.
Indivizii, indiferent de rasă, naționalitate, confesiune etc., unde nu s-ar afla, în ce țară nu ar trăi, din toate timpurile aspiră spre un trai asigurat cu alimente şi bunuri pe îndestulate, cu servicii şi comodități de calitate, aspirații realizate nu numai pe cale legală dar şi prin fapte şi mijloace infracționale. Cu titlul de exemplu, potrivit datelor ONU, la începutul mileniului, 3 din cei mai bogați oameni de pe Pământ stăpânesc un capital echivalent cu PIB al circa 50 de țări slab dezvoltate, 360 familii au în proprietate bogății echivalente cu cele ce aparțin 2,5 miliarde de oameni.
În limitele dimensiunii economice, sociale, dar și juridice ale globalizării, în rând cu avantajele sociale, economice, culturale, politice, se înscriu și fenomene nefaste, precum devianţa socială cu multiplele ei manifestări. În șirul acestora se evidențiază crima organizată la nivel transnațional şi transcontinental, în formele sale: traficul de stupefiante, traficul ilicit de arme, traficul de materiale nucleare, terorismul, prostituția, pedofilia, spălarea banilor, furtul şi contrabanda de mașini scumpe, furtul şi contrabanda cu obiecte de patrimoniu cultural, răpirea oamenilor de afaceri şi a vedetelor în scopul șantajului şi extorcării de fonduri, corupția din companiile multinaționale, pervertirea responsabililor guvernamentali, pirateria camioanelor şi a vaselor maritime, poluarea mediului şi furtul de bani prin intermediul computerelor etc. Nu mai puțin periculoase, cu un grad prejudiciabil sporit sunt manifestările de crimă organizată, infracțiunile patrimoniale, de evaziune fiscală, de corupție, contra persoanei, din sfera imobiliară, frauda informatică ș.a. săvârșite la scară națională. Luate în ansamblu, infracțiunile transnaționale și cele la nivel național aduc atingere siguranței publice, afectează suveranitatea statelor, tulburând buna desfășurare a activității instituțiilor economice, politice şi sociale.
Scopul studiului
Pentru o percepție și poziționare adecvată a tehnicilor speciale (operative) de investigare este necesar a clarifica trăsăturile specifice acestor categorii de infracțiuni, manoperele pregătirii și săvârșirii acestor categorii de infracțiuni, particularitățile elementului material, caracteristicile subiecților activi, consecințele, prejudiciul și alte aspecte.
Conținut de bază
În literatura de specialitate s-a arătat, referindu-ne la opinia autorului C. Păun, că crima organizată se caracterizează prin activitățile infracționale ale unor grupuri constituite pe principii conspirative, în scopul obținerii unor importante venituri ilicite[1]. Într-o altă opinie, cea a autorului O. Pop, se identifică o serie de trăsături specifice ale organizației criminale:
- Membrii rețelei au sarcini şi responsabilități în funcție de pregătirea şi abilitatea specifică a fiecăruia. Însă şi structura se caracterizează prin ierarhie strictă şi autoritate.
- Ermetism şi conspirativitate. Această trăsătură derivă atât din vechea origine socio-culturală a fenomenului, cât şi din necesități obiective determinate de nevoia de auto-protecție, de evitare a penetrării propriilor rânduri de către organismele abilitate prin lege.
- Flexibilitate, rapiditate şi capacitate de infiltrare. În timp, organizațiile criminale de tip mafiot au dovedit o extraordinară capacitate de adaptare atât în privința domeniilor preferate de activitate, cât şi la condiţiile concrete, social-politice şi istorice din țările în care s-au constituit.
- Caracterul transnațional al organizațiilor criminale. Deschiderea largă a frontierelor, elaborarea unei legislații extrem de permisive factorului extern, slaba dezvoltare economică, instabilitatea politică şi corupția din țările sărace au creat posibilități şi breșe excepționale pentru expansiunea şi mondializarea organizaţiilor criminale.
- Orientarea spre profit. Această trăsătură caracterizează activitatea organizaţiilor criminale. Câştigul este realizat prin menţinerea monopolului asupra domeniilor în care îşi desfăşoară activitatea: traficul de narcotice, jocurile de noroc, pornografia, prostituţia, traficul cu arme etc.
- Utilizarea forţei, este esenţială în atingerea propriilor obiective şi se manifestă prin intimidare, şantaj, corupţie şi violenţă. Utilizarea forței urmărește:
1) a menţine disciplina în interior;
2) pedepsirea acelor persoane care nu se supun cerinţelor şi intereselor criminale sau acționează împotriva lor[2].
În unison este și autorul Ursu V., care atribuie la criminalitatea organizată infracțiunile săvârșite sub formă de îndeletnicire permanentă, prin eforturile unor persoane unite în formațiuni criminale stabile, special formate, bine organizate, conspirate şi protejate de demascare (inclusiv cu ajutorul legăturilor corupte), formațiuni ce activează de sine stătător sau care constituie părți structurale ale unui sistem criminal de nivel interregional sau transnațional[3].
Experiența acumulată în domeniul prevenirii şi combaterii criminalității şi asigurării ordinii de drept ne demonstrează că, prin aplicarea tehnicilor speciale (operative) de investigare este posibilă descoperirea oportună a intențiilor infracționale, a acțiunilor de pregătire a infracțiunii, a tentativelor de infracțiuni, în special a făptuitorilor. Utilitatea și eficiența tehnicilor speciale (operative) de investigare este incontestabilă în descoperirea faptelor infracționale remarcate mai sus, or prin intermediul tehnicilor speciale (operative) de investigare devine posibilă constatarea deplină a circumstanțelor infracțiunii, motivelor care au condus la săvârșirea ei, precum şi obținerea unor date de valoare juridică, care ar asigura probarea vinovăției făptuitorilor potrivit participației la comiterea faptei. În cele din urmă, aplicarea tehnicilor speciale (operative) de investigare în procesul colectării informațiilor primare şi documentării lor contribuie la măsurile luate în vederea asigurării restituirii prejudiciului material.
Astfel, statele lumii sunt nevoite să asigure o colaborare mai strânsă în vederea contracarării formelor de criminalitate organizată, în conformitate cu legislaţia lor internă şi folosind mecanismele internaţionale pentru culegerea de informaţii şi date necesare instituţiilor abilitate pentru a preveni şi elimina aceste delicte, pentru a urmări penal şi trage la răspundere pe făptuitori. Un rol deosebit în instrumentarul antiinfracțional revine tehnicilor speciale de investigare a infracțiunilor, prevăzute în mai multe acte internaționale, și anume: Convenţia ONU contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope (1988); Convenţia ONU privind reprimarea finanţării terorismului (1999); Convenţia ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate (2000); Rezoluţia nr. 1.373/2001 a Consiliului de securitate al ONU contra terorismului; Convenţia ONU împotriva corupţiei (2003); Convenția europeană de asistență judiciară în materie penală (1959); Convenţia europeană privind spălarea banilor, depistarea, sechestrarea şi confiscarea veniturilor provenite din activitatea infracţională (1990); Convenția penală a Consiliului Europei privind corupția (1999); Convenţia Consiliului Europei privind criminalitatea informatică (2001); Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane (2005); Recomandările (2005) 10 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind tehnicile speciale de investigare în ancheta penală.
Convenţia Naţiunilor Unite împotriva traficului ilicit de stupefiante şi substanțe psihotrope, adoptată la 20 decembrie 1988 de la Viena
Convenția prevede: calificarea drept infracțiuni penale și sancționarea faptelor de trafic de stupefiante, confiscarea bunurilor obținute din infracțiuni legate de trafic de stupefiante, extrădarea autorilor infracțiunilor legate de traficul de stupefiante, asistenta judiciară reciprocă, intensificarea formelor de cooperare în prevenirea și combaterea traficului de stupefiante. În conformitate cu prevederile art. 21, „Lupta împotriva traficului ilicit de stupefiante” din Convenție, statele părți ținând seama de regimul lor constituțional, juridic şi administrativ:
- vor asigura pe plan național coordonarea acțiunii preventive şi represive împotriva traficului ilicit;
- în acest scop, ele vor putea să desemneze un serviciu adecvat, însărcinat cu această coordonare;
- se vor ajuta reciproc în lupta împotriva traficului ilicit de substanțe psihotrope şi, în special, vor transmite celorlalte părţi direct interesate, pe cale diplomatică sau prin intermediul autorităţilor competente, câte o copie din fiecare raport adresat Secretarului General ONU, în urma descoperirii unui caz de trafic ilicit sau în urma unei confiscări;
- vor colabora strâns între ele, precum şi cu organizaţiile internaţionale competente din care fac parte, în scopul desfășurării unei lupte coordonate împotriva traficului ilicit de stupefiante;
- vor veghea la realizarea rapidă a colaborării internaţionale a serviciilor adecvate şi vor acorda asistenţă reciprocă pentru desfăşurarea de anchete penale, inclusiv privind utilizarea tehnicilor speciale de investigare;
- se vor asigura ca, atunci când documentele de procedură sunt transmise între ţări pentru iniţierea unei acţiuni în justiţie, transmiterea să fie efectuată pe căi rapide la adresa instanţelor desemnate de către părţi[4].
Convenţia internaţională privind reprimarea finanţării terorismului, adoptată la New York la 9 decembrie 1999
Convenția prevede: măsuri pentru prevenirea şi împiedicarea, prin mijloace interne adecvate, a finanţării teroriştilor sau a organizaţiilor teroriste, contracararea traficului ilicit de arme, traficului de stupefiante şi extorcarea de fonduri, incluzând exploatarea persoanelor în vederea finanţării activităţilor teroriste, precum şi adoptarea măsurilor eficiente destinate să prevină finanţarea terorismului şi reprimarea acestuia şi pedepsirea autorilor. În conformitatea cu prevederile art. 18 din Convenție, statele părţi cooperează la prevenirea și combaterea finanţării terorismului prin:
- măsuri pentru supravegherea tuturor organismelor de transfer monetar, inclusiv, spre exemplu, aprobarea acordată acestor organisme;
- măsuri realiste care permit detectarea sau supravegherea transportului fizic transfrontalier al numerarului şi al efectelor la purtător negociabile, sub rezerva ca acestea să fie supuse garanţiilor stricte care să vizeze asigurarea că informaţia este utilizată cu bună ştiinţă şi că acestea nu împiedică în nici un fel libera circulaţie a capitalurilor.
- prin schimbul de informaţii şi prin coordonarea măsurilor administrative şi a celorlalte măsuri
- pentru a preveni comiterea infracţiunilor incidente Convenției;
- cooperarea între ele pentru a proceda la anchete penale, operațiuni sub acoperire referitoare la infracţiunile incidente Convenției[5].
Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000
Convenția prevede: incriminarea participării la un grup infracţional organizat, calificarea drept infracțiuni a faptelor de spălare a produsului infracţiunii și instituirea măsurilor de reprimare a acestora, incriminarea corupţiei și adoptarea măsurilor de prevenire și combatere a manifestărilor corupționale, incriminarea împiedicării bunei funcţionări a justiţiei.
În art. 20, Tehnici de anchete speciale, din Convenție, statele părți, conform sistemului său juridic:
- Întreprind măsurile necesare pentru a permite să se recurgă în mod corespunzător la livrările supravegheate şi, când consideră potrivit, la alte tehnici de anchete speciale, cum sunt supravegherea electronică sau alte forme de supraveghere şi operaţiunile de infiltrare, de către autoritățile sale competente pe teritoriul său în vederea combaterii eficiente a criminalităţii organizate.
- În scopurile anchetelor asupra infracţiunilor prevăzute de prezenta Convenţie, statele părţi sunt încurajate să încheie, dacă este necesar, acorduri sau aranjamente bilaterale sau multilaterale corespunzătoare pentru recurgerea la tehnici de anchete speciale în cadrul cooperării internaționale.
- În absenţa acordurilor sau aranjamentelor respective deciziile de a se recurge la tehnici de anchete speciale la nivel internaţional sunt luate de la caz la caz şi pot, dacă este necesar, să ţină seama de înţelegeri şi aranjamente financiare în ceea ce priveşte exercitarea competenţei lor de statele părţi interesate.
- Livrările supravegheate la care s-a hotărât să se recurgă la nivel internaţional pot include, cu consimţământul statelor părţi respective, metode de interceptare a mărfurilor şi de autorizare a urmăririi dirijării lor, fără modificare sau după sustragerea ori înlocuirea în întregime sau în parte a acestora.
Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate (2000), totodată, prevede măsuri corespunzătoare pentru a asigura o protecţie eficace împotriva eventualelor acte de represalii sau de intimidare a martorilor care, în cadrul procedurii penale, depun mărturie privind infracţiunile prevăzute de prezenta convenţie şi, în caz de nevoie, a părinților lor şi a altor persoane apropiate (art. 24).
Combaterea crimei organizate transnaționale, potrivit Convenției, va include și măsuri destinate să întărească cooperarea între serviciile de investigaţii şi de reprimare ale statelor părți[6].
Astfel, potrivit prevederilor art. 26 din Convenție:
- Fiecare stat parte ia măsuri corespunzătoare pentru a încuraja persoanele care participă sau au participat la grupuri infracționale organizate să furnizeze informaţii utile autorităţilor competente în scopurile anchetei şi culegerii de probe;
- Fiecare stat parte are în vedere să prevadă posibilitatea, în cazurile corespunzătoare, micşorării pedepsei de care este pasibil un învinuit care cooperează într-un mod substanţial la anchetă sau la urmăririle referitoare la o infracțiune prevăzută de prezenta convenţie;
- Fiecare stat parte are în vedere să prevadă posibilitatea, conform principiilor fundamentale ale dreptului său intern, acordării de imunitate de urmărire unei persoane care cooperează în mod substanţial la anchetă sau la urmăriri referitoare la o infracţiune prevăzută de prezenta convenţie.
Rezoluţia nr. 1.373/2001 a Consiliului de securitate al ONU contra terorismului[7] decide ca toate statele:
- f) să acorde unele altora întregul sprijin pentru investigațiile și acțiunile penale asociate finanțării sau sprijinirii actelor teroriste, inclusiv asistenta în obținerea probelor pe care le dețin și care sunt necesare acțiunilor penale;
- a) să identifice mijloace pentru intensificarea și accelerarea schimbului de informații operative, în special cu privire la: acțiuni sau deplasări ale teroriștilor ori ale rețelelor teroriste; documente de călătorie falsificate; trafic cu arme, materii explozive sau alte materiale periculoase; folosirea tehnologiei în domeniul comunicațiilor de către grupări teroriste și amenințarea creata de deținerea de către grupurile teroriste a armelor de distrugere în masă;
- b) să efectueze schimb de informații în conformitate cu dispozițiile legale interne și internaționale și sa coopereze în domeniile administrativ și judiciar pentru a împiedica comiterea de acte teroriste.
Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003[8]
Convenția prevede adoptarea măsurilor de prevenire a corupţiei, efectuarea anchetelor şi urmăririlor privind corupţia, precum şi blocării, sechestrului, confiscării şi restituirii produsului provenind din infracţiunile de corupție. În conformitate cu prevederile art. 50, Tehnici de anchete speciale din Convenție:
- În vederea combaterii eficiente a corupţiei, fiecare stat parte, ia, în limita mijloacelor sale, măsurile necesare pentru a permite ca autorităţile sale competente să poată recurge în mod corespunzător, pe teritoriul său, la livrări supravegheate şi, când consideră potrivit, la alte tehnici de anchete speciale, cum sunt supravegherea electronică sau alte forme de supraveghere şi operaţiunile de infiltrare, şi pentru ca probele culese prin intermediul acestor tehnici să fie admisibile în faţa instanţelor judecătoreşti.
- În scopurile anchetelor asupra infracţiunilor prevăzute de prezenta Convenţie, statele părţi sunt încurajate să încheie, dacă este necesar, acorduri sau aranjamente bilaterale ori multilaterale corespunzătoare pentru recurgerea la tehnici de anchete speciale în cadrul cooperării internaţionale.
Convenţia Consiliului Europei privind spălarea banilor, depistarea, sechestrarea şi confiscarea veniturilor provenite din activitatea infracţională, adoptată la Strasbourg, 8 noiembrie, 1990[9].
Statele membre ale Consiliului Europei conștientizând necesitatea de a urma o politică penală comună, care ar tinde spre protecţia societăţii, considerând că, lupta contra criminalităţii grave, care devine din ce în ce mai mult o problemă internaţională, cere folosirea metodelor moderne şi eficace la nivel internaţional, estimând că, una din aceste metode este privarea delicventului de veniturile provenite din activitatea infracţională, considerând că, în vederea atingerii acestui obiectiv ar trebui de instituit un sistem satisfăcător de cooperare internaţională, au convenit asupra Convenţiei privind spălarea banilor, depistarea, sechestrarea şi confiscarea veniturilor provenite din activitatea infracţională. Potrivit art. 4, Competenţe şi tehnici speciale de investigaţie din Convenție:
- Fiecare Stat Parte adoptă măsuri legislative şi altele, considerate necesare pentru a abilita instanţele judiciare sau alte autorităţi competente să ordone comunicarea sau sechestrarea dosarelor bancare, financiare sau comerciale în vederea aplicării măsurilor de sechestrare și confiscare. Nici un Stat Parte nu va invoca secretul bancar pentru a refuza aplicarea prevederilor Convenției.
- Fiecare Stat Parte preconizează adoptarea măsurilor legislative şi a altora, considerate necesare pentru a permite utilizarea tehnicilor speciale de investigaţie, care ar facilita identificarea şi cercetarea veniturilor provenite din activitatea infracţională, precum şi culegerea probelor pertinente.
Convenţia Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, adoptată la Budapesta, 23 noiembrie 2001[10]
În conformitate cu prevederile art. 23, Cooperarea internaţională din Convenție, Statele Părţi vor coopera între ele în aplicarea instrumentelor relevante de cooperare internaţională în materie penală,a acordurilor încheiate şi a dreptului lor intern, în cea mai largă măsură posibilă, în scopul investigărilor sau al aplicării procedurilor privind infracţiunile în legătură cu sisteme şi date informatice sau pentru a culege dovezile unei infracţiuni în format electronic.
Convenția penală a Consiliului Europei privind corupția, adoptata la Strasbourg la 27 ianuarie 1999[11]
În art. 23, „Măsuri care vizează facilitarea strângerii de probe şi confiscarea produselor”, se stipulează: Fiecare Stat Parte adoptă măsurile legislative şi alte măsuri, inclusiv cele care permit utilizarea tehnicilor de investigaţie speciale conform legislaţiei naţionale, care se dovedesc necesare pentru a facilita strângerea de probe referitoare la infracţiunile stabilite în Convenție şi pentru a-i permite să identifice, să cerceteze, să blocheze şi să sechestreze instrumentele şi produsele corupţiei sau bunurile a căror valoare corespunde acestor produse. Secretul bancar nu va constitui un obstacol pentru măsurile anticorupție vizate în Convenție.
Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane, adoptata la 3 mai 2005[12]
În Capitolul 6, Investigații, urmăriri și drept procedural din Convenție, se prevede ca Statele Părți vor adopta masurile legislative și alte masuri necesare pentru asigurarea unei protecții efective și adecvate a victimelor, martorilor și persoanelor care colaborează cu autoritățile judiciare. Statele Părți vor coopera între ele, în conformitate cu prevederile prezentei convenții și prin aplicarea instrumentelor regionale și internaționale relevante, aranjamentelor agreate în baza legilor interne uniforme sau reciproce și a dreptului lor intern, în scopul:
- prevenirii și combaterii traficului de ființe umane;
- protejării și acordării de asistenta victimelor;
- investigării sau desfășurării procedurilor privind infracțiunile de trafic de persoane.
Potrivit Recomandării (2005) 10 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, prin noţiunea de tehnici speciale de investigare se înţelege tehnicile aplicate de autorităţile competente în cadrul anchetelor penale, vizând depistarea sau anchetarea unor infracţiuni grave şi a unor suspecţi în vederea strângerii de informaţii, de aşa manieră încât persoanele în cauză să nu aibă cunoştinţă de acest lucru. În conformitate cu prevederile Recomandării 10 (2005) a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, prin tehnici speciale de investigare se înţelege mijloacele speciale, inclusiv interceptarea comunicaţiilor şi accesul la traficul de comunicaţii şi datele de localizare, urmărirea clandestină şi supravegherea audio şi video electronică a locurilor publice şi încăperilor private, cercetarea clandestină a localurilor private, livrarea controlată, infiltrarea agenţilor sub acoperire şi utilizarea informatorilor, supravegherea clandestină a tranzacţiilor financiare şi alte măsuri clandestine aplicate de organele abilitate în cadrul anchetelor penale, în scopul depistării sau investigării unor infracţiuni penale grave.
Primul și principalul instrument european consacrat asistenței judiciare internațional în materie penală este Convenția europeană adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959, intrată în vigoare la 12 iunie 1962[13]. Convenția europeană privind asistența judiciară în materie penală a fost completată prin primul Protocol adițional din 17 martie 1978, iar la data de 8 noiembrie 2001 prin cel de-al doilea Protocol adițional[14]. Un pas important în modernizarea asistenței judiciare în materie penală a fost Convenția Schengen din 19 iunie 1990, care ulterior în comun cu Convenția Europeană din 20 aprilie 1959 au fost completate prin Convenția privind asistența judiciară în materie penală a statelor Uniunii Europene încheiată la 29 mai 2000[15].
În domeniul cooperării internaţionale în materie penală, art. 19 din cel de-al doilea Protocol adiţional la Convenţia Europeană de Asistenţă Judiciară în materie penală (ratificat prin Legea nr. 368/2004), prevede că: „(1) Partea solicitantă şi partea solicitată pot conveni să î-şi acorde asistenţă reciprocă pentru desfăşurarea de anchete penale de către agenţi sub acoperire sau sub o identitate fictivă. (2) Autorităţile competente ale părţii solicitate decid, în fiecare caz, ce răspuns să dea cererii, ţinând cont de legea şi de procedurile naţionale. Cele două părţi convin, potrivit legilor şi procedurilor lor naţionale, asupra duratei anchetei sub acoperire, modalităţilor sale concrete şi statutului juridic al agenţilor implicaţi. (3) Anchetele sub acoperire sunt efectuate conform legii şi procedurilor naţionale ale părţii pe teritoriul căreia se desfăşoară. Părţile implicate cooperează pentru a asigura pregătirea şi conducerea şi pentru a lua hotărâri privind securitatea agenţilor sub acoperire sau sub identitate fictivă. (4) Orice parte, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, prin declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, va indica autorităţile pe care le desemnează ca fiind competente pentru aplicarea prevederilor §2. Ulterior, orice parte poate, în orice moment şi în același mod, să schimbe elementele declaraţiei sale”.
Astfel, anchetele sub acoperire pot avea loc în baza unui acord încheiat între autoritățile competente ale statelor în relație, prin care acestea convin, potrivit legii lor naționale, asupra duratei anchetei, a modalităților concrete de desfășurare și a statutului juridic al agenților implicate. Anchetele sub acoperire se efectuează numai în condițiile și în conformitate cu procedura prevăzute în legea statului pe teritoriul căruia agenții infiltrate acționează[16].
DOWNLOAD FULL ARTICLE[1] Păun C., Crima organizată sau organizarea crimei? În: Analele Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, București, 1993, p. 55.
[2] Pop O., Aspecte generale privitoare la înțelesul de criminalitate organizată. În: Legea şi viaţa nr. 6, Ch., 2007, p. 14.
[3] Ursu V., Criminalitatea organizată–Aspecte criminologice şi juridico-penale. Teză de doctor. Chişinău, 2003, p. 165.
[4] Legea nr. 118 din 15 decembrie 1992 pentru aderarea României la Convenţia contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope din 1988;
[5] Legea nr. 623 din 19 noiembrie 2002 pentru aderarea României la Convenţia internaţională privind reprimarea finanţării terorismului din 1999;
[6] Cernomoreț S., Nastas A., Ordinea de administrare și de realizare a drepturilor în calitate de obiect al protecției juridico-penale În: Conferința științifică națională cu participare internațională „Integrare prin cercetare și inovare”, dedicată aniversării a 75-a a Universității de Stat din Moldova, Ştiinţe Juridice și Economice, 11 noiembrie 2021. CZU: 343.35:343.222:342.7, ISBN 978-9975-158-56-5.
[7] O.U.G. nr. 153/2001 pentru aplicarea Rezoluției nr. 1.373/2001 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind combaterea terorismului internațional.
[8] Legea nr. 365/2004, publicată în M. Of. nr. 903/5.10.2004.
[9] Legea nr. 914-XV din 15 martie 2002, publicată în M.O al R.M., nr. 43-45 din 28 martie 2002.
[10] Legea nr. 64/2004, publicată în M. Of. nr. 343 din 20 aprilie 2004.
[11] Legea 27/2002, publicată în M. Of. nr. 65 din 30.01.2002.
[12] Legea nr. 300/2006, publicată în M. Of. nr. 622 din 19 iulie 2006;
[13] Legea nr. 236/1998, publicată în M. Of. nr. 492 din 21.12.1998;
[14] Legea nr. 236/1998, publicată în M. Of. nr. 492 din 21.12.1998 și Legea nr. 368/2004, publicată în M. Of. nr. 913 din 7.10.2004.
[15] În vigoare din 1 decembrie 2007, conform Deciziei Consiliului UE nr.2007/63/CE din 8.11.2007. Journal Oficiel de I Union Europeenne nr. L 307 din 24 decembrie 2007.
[16] Vasiescu M., Asistența judiciară internațională în materie penală (III). În: Revista de drept penal, anul XIX nr. 2, aprilie iunie-2012, București, 2012, pp. 80-101.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.