Infracţiunea de luare de mită

În varianta asimilată[27], potrivit art. 289 alin. (2), subiectul activ al infracțiunii de luare de mită este funcționarul public asimilat. Deci, este vorba despre persoana care exercită un serviciu de interes public, învestită sau supusă controlul autorității, prevăzută în art. 175 alin. (2) Cod penal.

În varianta agravată prevăzută în art. 7 din Legea nr. 78/2000, subiect activ este persoana care exercită o funcție de demnitate publică în sensul art. 175 lit. b) teza I.

Tot în această variantă, luarea de mită este săvârșită de un judecător, procuror, organ de cercetare penală sau persoană cu atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor sau persoanelor care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunțe o hotărâre cu privire la un litigiu ce le este dat spre soluționare de către părțile la acest acord, indiferent dacă procedura arbitrală se desfășoară în baza legii române ori în baza unei alte legi (art. 7 din Legea nr. 7/2000). Datorită atribuțiilor specifice privind înfăptuirea justiției ori poziției acestora în cadrul autorității statului, faptele săvârșite de aceste categorii de persoane prezintă un pericol social sporit în raport de faptele săvârșite de alte categorii de funcționari publici[28].

Pentru existența infracțiunii de luare de mită se cere ca autorul să aibă calitatea de funcționar în momentul săvârșirii acțiunii tipice. Dacă în acel moment făptuitorul nu avea vreuna dintre aceste calități, dar a pretins sau a primit foloasele ori a acceptat promisiunea lor, fapta ar putea constitui eventual o înșelăciune[29].

În noua reglementare, funcționarul cu atribuții de control[30] nu mai reprezintă o împrejurare agravantă, deși, cu toată diversitatea de opinii[31] exprimate în legătură cu înțelesul acestei noțiuni, de lege ferenda ea ar trebui reintrodusă.

În privința judecătorilor sau procurorilor[32], acestea sunt persoanele care au dobândit aceste calități în condițiile prevăzute în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor[33].

Ca organe de cercetare penală avem atât organele de cercetare penală ale poliției judiciare, în sensul art. 55 alin. (4) din Codul de procedură penală[34] raportat, în principal, la prevederile Legii nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare[35], cât și organele de cercetare penală specială, în sensul art. 55 alin. (5) din Codul de procedură penală cu luarea în considerare a actelor normative care le reglementează activitatea[36].

Și practica judiciară[37] a reținut că fapta persoanei care, în calitate de agent de poliție, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pretinde și primește o sumă de bani, în scopul de a nu sancționa cu amendă contravențională persoana care a săvârșit contravenții la regimul circulației pe drumurile publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, în variantă agravată, întrucât agentul de poliție constituie, în sensul art. 7 din Legea nr. 78/2000, o persoană care are, potrivit legii, atribuții de constatare și de sancționare a contravențiilor.

Într-o altă cauză s-a apreciat că fapta inculpatului F.F.C. agenf șef adjunct de poliție în cadrul Inspectoratului de Poliție al județului Bihor –Serviciul Rutier Bihor, cu atribuții de organ de poliție judiciară, de a solicita în cursul lunii septembrie 2013 denunțătorului K.M. suma de 1200 lei pentru a nu instrumenta un dosar penal în care denunțătorul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni rutiere, într-un mod în care să se ajungă la trimiterea în judecată a denunțătorului, din această sumă menționată primind sumele de 700 lei și 200 lei în perioada septembrie –octombrie 2013, și care ulterior pe parcursul urmăririi penale, l-a asigurat pe denunțător că în schimbul banilor urmărește să tergiverseze soluționarea dosarului până la intrarea în vigoare a noului Cod penal și a noului Cod de procedură penală, cunoscând și urmărind crearea unei situații juridice mai favorabile denunțătorului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 Cod penal raportat la art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Prin sentința penală nr. 350/2014 a Tribunalului Bihor acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplicarea art. 86 indice 1 Cod penal din 1968, pe durata unui termen de încercare de 4 ani. Apelul declarat de inculpat a fost admis, și s-a dispus în temeiul art. 81 Cod penal din 1968 suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

Potrivit art. 15 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor[38], persoana care are atribuții de constatare ori de sancționare a contravențiilor, este acea persoană anume prevăzută în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol „Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale”.

Într-o altă cauză instrumentată de DNA Serviciul Teritorial Oradea, au fost trimiși în judecată inculpații I.R. și B.A.S., cauza făcând obiectul dosarului nr. 5256/111/2014. Prin sentința penală nr. 49/18 aprilie 2015,Tribunalul Bihor a dispus condamnarea inculpatului I.R. pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în exercitarea atribuțiilor de serviciu de inspector în cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier Bihor a pretins și a primit, împreună cu inculpatul B.A.S. (inspector coordonator în cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier Bihor) suma de 1000 euro de la martorul denunțător B.L.C. în legătură cu neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu constând în efectuarea necorespunzătoare a controlului preconizat, manifestarea de indulgență în constatarea și sancționarea contravențională a eventualelor abateri, ce ar fi fost descoperite precum și pentru asigurarea protecției pe viitor a martorului. De asemenea, a fost condamnat inculpatul B.A.S. pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) Cod penal cu aplicarea art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, faptă constând în aceea că în exercitarea atribuțiilor de serviciu de inspector coordonator în cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier Bihor, a pretins și primit împreună cu inculpatul I.R (inspector în cadrul Inspectoratului de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier Bihor) suma de 1000 euro de la martorul denunțător B.L.C. în legătură cu neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu constând în efectuarea necorespunzătoare a controlului preconizat, manifestarea de indulgență în constatarea și sancționarea contravențională a eventualelor abateri, ce ar fi fost descoperite, precum și pentru asigurarea protecției pe viitor a martorului. Sentința a rămas definitivă prin neapelare.


[27] Vasile Dobrinoiu, Norel Neagu, Drept penal. Partea specială. Conform noului Cod penal, Editura Universul Juridic, București, 2014, p. 476.

[28] Vasile Dobrinoiu, Noul Cod penal Comentat…,op. cit., p. 493.

[29] Mirela Gorunescu, Titlul V – Infracțiuni de corupție cit. supra…, p. 551; Viorel Pașca Funcționarul public (Comentariu), în George Antoniu,Costică Bulai, Pascu Ilie, Florin Streteanu, Noul Cod penal. Comentariu pe articole, vol. II, art. 57-171, Editura C.H. Beck, București, 2008, p. 565.

[30] A se vedea și Mihail Udroiu, Drept penal…, p. 361.

[31] A se vedea: Ion Dumitru, Funcționarul cu atribuții de control, subiect activ calificat al infracțiunii de luare de mită, în „Dreptul” nr. 8/1994, p. 61; Curtea Supremă de Justitie, Secția penală, decizia nr. 67/1999, în „Buletinul jurisprudenței 1999”, p. 276-277; Curtea Supremă de Justiție, Secția penală, decizia nr. 566/1999, în „Buletinul jurisprudenței 1999”, p. 278-279; Nicorina Crișu Magraon, Constantin Crișu, Jurisprudență în materie penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, curți de apel și tribunale 1990-2005, Editura Juris Argessis, Curtea de Argeș, 2006, p. 414-415; Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, decizia nr. 148/2010, în „Buletinul casației” nr. 7/2010, p. 32-34.

[32] A se vedea art. 14 și art. 31-33 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

[33] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 826 din 13 septembrie 2005, modificată ulterior, inclusiv prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 753 din 16 octombrie 2014).

[34] Legea nr. 135/2010 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 486 din 15 iulie 2010), modificată ulterior, inclusiv prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2015 pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 473 din 30 iunie 2015).

[35] Republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 305 din 24 aprilie 2014, modificată ulterior, inclusiv prin Legea nr. 81/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, precum și pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 266 din 21 aprilie 2015).

[36] Constantin Duvac, Luarea de mită în noul Cod penal, în „Dreptul” nr. 4/2013, p. 99.

[37] A se vedea Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, decizia nr. 693/2009, http://www.scj.ro (accesat la data de 5 iulie 2015).

[38] Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 410 din 25 iulie 2001, modificată ulterior, inclusiv prin Ordonanța Guvernului nr. 5/2015 pentru modificarea unor termene prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 78 din 29 ianuarie 2015).

Infracțiunea de luare de mită was last modified: ianuarie 14th, 2016 by Răzvan Doseanu

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Despre autor:

Răzvan Doseanu

Răzvan Doseanu

Este avocat în Baroul Bihor, consilier al Baroului Bihor, doctorand în Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din Bucuresti, master în drept public, Facultatea de Științe Juridice, studii postuniversitare (aprofundate), specializarea drept comunitar, Facultatea de Științe Juridice.
A mai scris: