Incriminarea violenței în familie în legislații internaționale
Julieta-Cristina Popa - noiembrie 6, 2016De asemenea, în 2008, guvernul croat a adoptat un nou Regulament de procedură în cazuri de violența în familie. Regulamentul de procedură impune obligativitatea poliției, a serviciilor sociale, profesioniștilor din domeniul sănătății și instituțiile de învățământ să raporteze orice incident suspectat de violență în familie. Aceste reguli subliniază cerințele tuturor părților implicate pentru investigarea unui incident, inclusiv îngrijirea copiilor implicați, reținerea infractorilor, protecția victimelor, inclusiv protecție pentru victimizarea secundară prin procesul de intervievare, confiscarea de arme, utilizarea formularelor standard precum și cooperarea și coordonarea de raportare și furnizarea de servicii victimelor. În timp ce acestea sunt îmbunătățiri mari, mai sunt încă multe care se poate face în domeniul serviciilor victimelor. În prezent, există 20 de adăposturi pentru femei ce sunt exploatate de către ONG-uri și autoritățile locale, dar numai cinci dintre acestea sunt permanente. În 2009, Croația a încercat să abordeze provocarea de a crea un cadru legal și de politici care implică o rețea de instituții care să împartă împreună responsabilitatea de a preveni și de a răspunde la violența în familie. Acest cadru instituțional și legal este în concordanță cu Uniunea Europeană (UE) și a Organizației Națiunilor Unite de norme și angajamente (ONU).
Acestui cadru, la solicitarea Strategii Naționale pentru 2008-2010 i se aduc modificări în martie 2010. Această nouă lege a crescut pedeapsa maximă pentru comiterea violenței în familie de la 6 la 90 zile, a scurtat perioada în care instanța de judecată poate emite o măsură de protecție de la 48 de ore la 24 de ore, a mărit perioada de valabilitate pentru un ordin de restricţie de la un 1 la 2 ani, şi a întins durata maximă a unui ordin de evacuare de la 3 luni la doi ani. Cu toate acestea, noua lege nu protejează parteneri intimi sub toate aspectele.
Cu toate acestea, rămân deficiențe. „O privire de ansamblu asupra cadrului legal și politica violenței în familie în Croația”, elaborat de PNUD în 2010, indică o serie de lacune în punerea în aplicare a legislației și politicile guvernamentale, precum și în materie de prevenire și sprijin pe termen lung pentru victimele violenței în familie. Pentru a sprijini guvernul și organizațiile societății civile croate în abordarea acestor lacune, o echipă ONU în Croația a elaborat o propunere de program comun de Fondul ONU pentru susținerea de acțiuni pentru eliminarea violenței împotriva femeilor. Această propunere a fost prezentată în ianuarie 2011.
Conform Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare a Croaţiei[8], o Strategie națională de protecție împotriva violenței în familie și un protocol specializat pentru funcționarii publici să se ocupe de cazuri raportate de violență în familie este în lucru. Un nou Cod penal a fost adoptat în 2011 și a intrat în vigoare la 01 ianuarie 2013, odată cu aderarea Croaţiei la U.E. Acest nou cod penal întărește dispozițiile privind comportamentul violent, violul marital și actele de violența în familie. În mod similar, în 2004, Guvernul a adoptat o lege privind egalitatea genurilor și, ulterior, a dezvoltat un Plan Național de Acțiune, şi în care mecanismele de specialitate au fost înființate cu scopul de a monitoriza numeroasele legi, politici și planuri de acțiune în ceea ce privește drepturile omului, non-discriminare și egalitatea de gen. În acest sens, în conformitate cu obligațiile privind drepturile omului asumate de Croația, statul are obligația de a acționa cu diligență în protejarea victimelor, prevenirea violenței și asigurarea de măsuri de redresare, în ciuda situației economice existente. Însă, deși procurorii de la Biroul Procurorului statului au autoritatea de a decide investigarea și urmărirea în justiție a cazurilor de violență în familie, şi, totodată, puterea de a dispune o varietate de măsuri de protecție pentru victime (acestea includ ordine de restricție, lipsa de comunicare, evacuarea agresorului din locuința familiei, printre altele), de cele mai multe ori singura măsură cerută (de diferitele agenții) este un tratament de reabilitare psiho-socială pentru agresor, o măsură care de multe ori nu este urmată și a cărei eficacitate s-a dovedit a fi ineficienta în cele mai multe cazuri. Astfel de măsuri ignora nevoia de protecție a victimei, care este lăsata la mila agresorului și care de multe ori prefer să fugă împreună cu copiii din locuinţa familiei. Din iulie 2013, Croația a lansat linii de asistență telefonică cu apeluri gratuite pentru victimele infracțiunilor.
În Raportul referitor la drepturile femeilor în țările din Balcani candidate la aderare[9] din aprilie 2013, Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, “salută progresele înregistrate în Croația în ceea ce privește soluționarea corespunzătoare din partea poliției a cazurilor de violență împotriva femeilor și de discriminare de gen, ca urmare a pregătirii specifice a ofițerilor de poliție în acest domeniu, și încurajează autoritățile să continue aceste acțiuni, subliniind însă, “că sistemul judiciar nu este încă în măsură să soluționeze în mod corespunzător aceste cazuri și invită autoritățile să inițieze acțiuni prin care să sensibilizeze și să formeze și magistrații; în plus, invită guvernul croat să pună la dispoziția victimelor violenței și discriminării de gen asistență juridică gratuită, şi solicită autorităților croate să clarifice, în cadrul strategiei naționale de protecție împotriva violenței în familie (2011-2016), care autoritate este responsabilă și pentru ce tip de acțiune, și să acorde finanțare adecvată autorităților și organizațiilor societății civile pentru a aplica strategia”.
Germania
Germania nu incriminează violenţa domestică ca o infracţiune specifica în Codul penal, ci încadrează actele de violenţa familială, din punct de vedere juridic, ca infracţiuni contra vieţii, a integrităţii corporale sau împotriva vieţii private şi a intimităţii persoanei, iar relaţia dintre agresor şi victimă poate constitui doar circumstanţă agravantă, ceea ce duce la adăugarea unui spor la pedeapsă aplicată pentru infracţiunea respectivă.
Prin introducerea în anul 1997 în legea germană a amendamentul, în conţinutul infracțiunilor de viol, abuz sexual și hărțuire sexuală, care sunt definite de secțiunile 177-179 din Codul penal german, această definiție înglobează şi violul marital. În plus, Secțiunea 179 prevede pedepse pentru abuzul sexual,fizic sau psihologic asupra persoanei incapabile să reziste infracțiunii. În conformitate cu pedepsele prevăzute în Codul penal german, violul se pedepsește de la doi ani de închisoare până la o condamnare pe viață, sau nu mai puțin de zece ani în cazul în care violul a dus la moartea victimei, chiar dacă făptuitorul nu a cauzat moartea în mod intenționat.
În anul 2002, intra în vigoare Legea privind ameliorarea protecţiei oferite de instanţa civilă victimelor violenţei familiale şi a persecuţiilor, care reglementează posibilitatea victimelor violenţei domestice să solicite instanţei civile ordin de protecţie precum şi ordin care vizează atribuirea folosinţei exclusive a locuinţei comune în caz de separare însă, dispunerea unei astfel de măsuri de către instanţă este condiţionată de stabilirea raporturilor juridice dintre agresor şi victimă, precum şi cu obligaţia de a plăti o anumită sumă de bani partenerului. Legea conține, totodată şi dispoziții cu privire la alocarea temporară a locuințelor în situaţiile în care victima trăieşte în aceeași locuință cu agresorul.
Potrivit aceleaşi legi, victimele violenţei domestice pot cere un ordin de protecţie care să vizeze interzicerea agresorului de a reveni la domiciliul comun, să frecventeze anumite locuri pe care victima le uzitează în mod obişnuit; să intre în contact cu victima indiferent de mijloacele şi motivele folosite; să stabilească întâlniri cu victima sau să locuiască într-o zonă învecinată cu domiciliul victimei. Astfel de măsuri pot fi cerute de orice persoană care a suferit acte de violenţă din partea soţului, fostului soţ, concubinului sau a oricărei alte persoane cu care victima a stabilit relaţii asemănătoare acelora de familie. Durata de valabilitate a acestor măsuri este lăsată la aprecierea instanţei, perioada ce poate fi prelungită, dacă acest lucru se impune. Nerespectarea oricăreia dintre măsurile dispuse de instanţa constituie infracţiune, iar cel care le încalcă este susceptibil cu o pedeapsă privativă de libertate de un an.
Dacă speţa priveşte persoanele necăsătorite sau care nu se află într-un parteneriat formal, victima violenţei poate primi folosinţa exclusivă a domiciliului comun însă, în acest context, durata dispunerii măsurii este limitată şi diferă în funcţie de situaţia juridică a imobilul, astfel:
– dacă ambele părţi sunt titulare ale dreptului real asupra imobilului, atribuirea folosinţei locuinţei va putea fi dispusă doar pe o perioadă limitată şi pe care o va aprecia instanţa în funcţie de particularitatea fiecărui caz;
– dacă partea vătămată nu are nici un drept real asupra imobilului, atunci aceasta măsura nu poate fi dispusă pe o perioadă mai mare de 6 luni. Însă, dacă motivele o impun acesta poate fi prelungit, dar nu mai mult decât o durată egală cu durata iniţială.
În ceea ce priveşte urmărirea penală, aceasta se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate. Însă, dacă se constată existenţa unei infracţiuni de violenţa domestică ori se considera că interesul public o cere, procedura urmării penale se declanşează automat, independent de voinţa victimei.
Pentru infracţiunile de lovire şi vătămare, fiind considerate infracţiuni de o gravitate redusă, urmărirea penală va începe numai la plângerea prealabilă a părţii vătămate, dacă aceste infracţiuni nu aduc atingere interesului public. Întrucât împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală şi implicit încetarea procesului penal, procurorii au primit recomandări ca în situaţiile de violenţă domestică, chiar şi în cazurile unor leziuni uşoare, să se constate că s-a adus atingere interesului public.
Potrivit reglementarilor prevăzute de Legea privind funcţionarea poliţiei privind intervenţia promptă şi eficientă a acesteia în toate cazurile de violenţa domestică, forţelor de ordinele este permis să obstrucţioneze accesul agresorului în domiciliul comun pentru o anumită perioadă de timp, să-l ia pe agresor în custodie, precum şi să aplice măsuri suplimentare pentru ocrotirea victimei. În situaţia aplicării măsurii de împiedecare a accesului în domiciliul conjugal, agresorul are obligaţia de a părăsi domiciliul pe o perioadă cuprinsă între câteva zile şi câteva lunii, moment în care va preda cheile locuinţei spre păstrare poliţiei.
Dacă se consideră necesar, poliţia îl poate lua în custodie pe agresor, pentru a preîntâmpina riscul producerii unui eventual pericol (de exemplu dacă agresorul se afla sub influenţa băuturilor alcoolice sau a narcoticelor), acesta fiind reţinut până când se considera că pericolul a trecut. O astfel de măsură poate fi luată chiar în caz de simpla ameninţare fizică. Totodată, forţele de ordine îi pot interzice agresorului de a intra în contact fizic sau prin alte mijloace de comunicare, cu victima şi copiii. Organele de poliţie au obligaţia de a informa victima cu privire la posibilităţile juridice pe care aceasta le are, printre care şi dreptul la o indemnizaţie specială, care să le permită acoperirea cheltuielilor medicale necesare şi de a o îndruma către servicii specializate de asistenta care oferă consiliere şi ajutor victimelor violentei familiale.
În Germania, numeroase şcoli de formare în sectorul social tratează problema într-un mod aprofundat şi anumite Lander au cerut poliţiei să desfăşoare un proces de formare continuă şi au introdus în interiorul unităţilor de poliţie experţi astfel formaţi; în mod similar, guvernul a produs şi a distribuit în direcţia poliţiei şi a spitalelor CD-uri de formare interactivă[3].
În anul 2012, aproximativ 360 de adăposturi pentru femei au fost operaționale. Potrivit Ministerului Federal al Familiei, Persoanelor Vârstnice, Femeilor și Tineretului, între 15.000 şi 17.000 de femei și copiii lor au folosit aceste adăposturi în fiecare an. Multe ONG-uri la nivel local au oferit linii de asistență telefonică, asistență, consiliere, și adăpost.
[8] http://www.undp.hr/show.jsp.
[9] http://www.europarl.europa.eu.
[10] Documentul 10934 (19 mai 2006) „Parlamentele unite pentru combaterea violenţei domestice împotriva femeilor”.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.