Incriminarea violenței în familie în legislații internaționale
Julieta-Cristina Popa - noiembrie 6, 2016Belgia
Nici Codul penal al Belgiei nu incriminează actele de violenţă domestică printr-o infracţiune specifică, aceasta găsindu-şi reglementarea în dreptul comun şi fiind încadrate, în infracţiuni de lovituri, hărţuire etc., iar legătura dintre agresor şi victimă constituind o circumstanţă agravantă a infracţiunii. Însă, legislaţia belgiană cuprinde două legi care incriminează în mod special violenţa domestică şi anume:
– Legea pentru prevenirea violenţei în cadrul cuplului, adoptată în anul 1997. Această lege a înăsprit pedepsele prevăzute pentru infracţiunile care sunt comise de către soţ sau de către o altă persoană cu care victima “coabitează sau a coabitat, întreţine sau a întreţinut o relaţie afectivă şi sexuală durabilă”.
Potrivit Legii pentru prevenirea violenţei în cadrul cuplului, procedura de urmărire penală se poate declanşa la denunţul oricărei persoane care are dovezi ca un act de violenta a avut loc, la cererea părţii vătămate sau din oficiu. Excepţia constituind-o infracţiunea de hărţuire, aceasta neputând fi urmărită decât la plângerea prealabilă a părţii vătămate. Retragerea plângerii din partea victimei nu înlătură răspunderea penală a agresorului, procesul penal continuând independent de voinţa acesteia.
Dacă s-a început procesul penal împotriva agresorului, instanţa poate:
– să trimite pe agresor în detenţie provizorie pentru a-l îndepărta de victimă sau dacă agresorul este lăsat în libertate, instanţa poate emite un ordin de restricţie care să-i interzică agresorului să intre în contact cu victima indiferent de motiv ori să frecventeze anumite locuri frecventate în mod obişnuit de victimă. Această măsură poate fi dispusă pe o perioadă ce nu poate depăşi de 3 luni. Nerespectarea acestui ordin de către agresor duce la arestarea acestuia.
– Legea privind acordarea locuinţei comune soţului său coabitantului legal, victimă a actelor de violenţă domestică, adoptată în anul 2003.
În conformitate cu această lege, instanţa civilă poate să acorde victimei folosinţa exclusivă a domiciliului comun. Această măsură se ia la cererea victimei, şi doar în condiţiile în care exista serioase indicii despre violenţa partenerului, indiferent de statutul acestuia (soţ sau concubin). În ce priveşte intervenţia poliţiei, aceasta are dreptul ca, în cazurile de violenţă domestică, să pătrundă în domiciliul comun şi să întocmească un proces verbal detaliat, să îl constrângă pe agresor să părăsească domiciliul comun sau să îi interzică să se apropie de victimă. În funcţie de gravitatea faptelor, agresorul poate fi reţinut pentru 24 de ore ori poate fi pus sub supraveghere permanentă. Concomitent, cu această lege, Guvernul belgian a adoptat două planuri naţionale de acţiune împotriva violenţei domestice pentru perioadele 2001-2003, respectiv 2004-2007. Aceste planuri au drept scop sensibilizarea societăţii, prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi formarea de specialişti. În Belgia au fost create servicii de informare pentru victime în cadrul Parchetelor, unde acestea pot primi informaţii despre procedura judiciară şi stadiul dosarului lor, iar în situaţia în care agresorul urmează să fie eliberat condiţionat, acestea pot indica acestor servicii condiţiile pe care le doresc impuse agresorului. Institutul Federal pentru Egalitatea între femei și bărbați a coordonat un plan național de acțiune pentru combaterea violenței între partenerii interni. Femeile din Europa de Est, Africa Subsahariană și Asia au fost supuse exploatării sexuale.
Belgia a incriminat violul marital în 1979 după ce Curtea de Apel de la Bruxelles, în soluţionarea unei cauze, a recunoscut violul marital. Însă, din 1989 datorită modificărilor aduse legislaţiei prin care definiția de viol a fost extinsă, violul marital este tratat la fel ca și alte forme de viol.
Bosnia – Herţegovina
Codul penal al Bosniei-Herţegovina nu incriminează violenţa în familie, însă face referire la câteva acte care, îndreptate împotriva femeilor, pot fi considerate acte criminale. În acest context, violul este definit ca fiind „utilizarea violenţei, în scop sexual, îndreptată împotriva femeii care nu este căsătorită cu agresorul”. Legea în vigoare nu recunoaşte violul comis de soţ în timpul căsătoriei sau în timpul desfăşurării procesului de divorţ, întrucât condiţia pentru ca un mariaj să existe o reprezintă înţelegerea reciprocă dintre parteneri, iar acesta este privit ca o „problemă familială” ce poate apare atunci când relaţiile sunt tensionate. Femeile violate, torturate sau supuse actelor de violenta de către soţi se pot adresa direct justiţiei sau organelor de poliţie, însă agresorul va fi susceptibil de sancţiune numai în cazul existenţei unor vătămări corporale, pe care victima va trebui să le dovedească cu probe.
Legea cu privire la protecția împotriva violenței în familie din 29 martie 2005, în articolul 6 defineşte violenţa familială ca fiind orice act de provocarea fizică, psihică, sexuală sau prejudicii economice ori suferință, amenințări în ceea ce privește integritatea fizică sau psihologică, precum și lipsa de grijă și atenție care ar putea împiedica în mod serios membrii familiei să se bucure de drepturile și libertățile lor în toate domeniile vieții publice și private care se bazează pe egalitate. Articolul 5 al aceleaşi legi defineşte întinderea noţiunii de membru de familie ca fiind soţ/fost soţ, concubin/fost concubin, rude în linie dreaptă sau devenite astfel prin adopţie cu drepturi depline până la gradul al patrulea, iar în cazul adopţiei parţiale până la gradul al doilea de rudenie, copiii soţului naturali sau adoptaţi legal, asistent maternal. Acelaşi cadru legal impune obligativitate pentru membrii de familie, furnizorii de servicii medicale și lucrători sociali, educatori, instituțiile medicale, de învățământ, instituții, alte instituții și organisme, precum și organizațiile neguvernamentale care, în timpul desfășurării sarcinilor lor, au cunoştinţă despre astfel de acte de violență în familie, să raporteze imediat astfel de cazuri la poliție. Neîndeplinirea acestei obligaţii constituie infracțiune. Potrivit art.9 scopul măsuri de protecție este de a preveni și reprima violența în familie, de a preîntâmpina consecințele abuzului și de a întreprinde măsuri eficiente de reabilitare a agresorilor pentru a elimina condițiile care sunt favorabile încurajării unor noi acte de violența în familie.
În acest sens, asupra abuzatorului pot fi luate următoarele măsuri:
– eliminarea din locuinţa şi interzicerea de a reveni în această;
– un ordin de restricţie;
– interzicerea de a hărțui victima;
– obligarea la tratament psihosocial;
– reabilitare obligatorie
Măsura de protecție privind eliminarea din locuință poate fi dispusă fata de o persoană care a abuzat de un membru al familiei cu care acesta locuiește doar în situaţia în care instanța constată că există riscul ca persoană abuzivă ar putea repeta un act de violență. În cazul în care se aplică aceasta măsură, agresorul trebuie să părăsească imediat locuința conjugală, iar dacă situaţia o impune măsură este luată în prezența unui ofițer de poliție. Această măsura se dispune din oficiu şi poate fi dispusă pe o perioadă cuprinsă între o lună şi 6 luni, putând fi prelungită până la 2 ani de la data hotărârii, cu excepția cazului în care legea nu prevede altfel.
Dacă măsura impusă priveşte emiterea unui ordin de restricție, instanța de judecată trebuie să definească clar în acesta, locurile, zonele și distanța pe care persoană abuzivă trebuie să le respecte pentru a nu se apropia de victimă. Această măsura se aplică pentru o perioadă cuprinsă între o lună şi 1 an. În situaţia în care instanţa constata existenta riscului ca agresorul să repete actele de abuz ca urmare a consumului de alcool, droguri sau a altor substanțe psihotrope, aceasta poate impune agresorului măsura reabilitării într-un centru medical specializat. Măsura poate fi luată pentru o perioadă de timp de cel puțin o lună și nu mai mult de doi ani de la data hotărârii, cu excepția cazului în care legea nu prevede altfel. Neîndeplinirea măsurilor impuse, în tot sau în parte, de către agresor, constituie infracţiune.
Victimele violentei domestice beneficiază de adăpost temporar în centre sociale sau case în condiții de siguranță pentru a beneficia de adăpost și îngrijire până la punerea în aplicare a ordinului de restricţie având totodată şi dreptul la sprijin financiar.
Bosnia-Herţegovina a întreprins o serie de inițiative pentru combaterea violului și a violenței domestice, însă femeile nu au folosit în totalitate măsurile de protecție disponibile în temeiul legii datorită lipsei de cunoștințe, precum și datorită reticenței de a le folosi.
În Raportul referitor la drepturile femeilor în țările din Balcani candidate la aderare[4] din aprilie 2013, Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, printre altele, „constată cu îngrijorare nivelul scăzut de cunoaștere a legislației privind egalitatea de gen și a legislației împotriva violenței împotriva femeilor, nu numai în rândul populației în general, dar și în rândul celor care lucrează în domeniul aplicării legii, invită autoritățile să implementeze un plan de acțiune pentru a promova o cunoaștere mai bună și pentru a instrui autoritățile de aplicare a legii în acest domeniu, constată cu îngrijorare că legislația privind protecția victimelor violenței domestice nu a fost încă armonizată cu legislația privind entitățile, astfel încât să recunoască violența domestică drept infracțiune în codurile penale ale celor două entități (Bosnia și Herțegovina), aceste victime fiind astfel, private de securitatea juridică adecvată; invită guvernul din Bosnia și Herțegovina să rezolve această problemă cât mai curând posibil pentru a asigura o mai bună protecție victimelor, invită autoritățile din Bosnia și Herțegovina să prezinte statistici oficiale cu privire la o serie de cazuri de violență reclamate, pe baza datelor culese din rapoartele de poliție, din centrele de asistență socială și din instituțiile judecătorești, și să pună aceste statistici la dispoziția publicului; de asemenea, invită autoritățile din Bosnia și Herțegovina să colecteze și să publice date referitoare la măsurile de protecție destinate să asigure protecția victimelor violenței domestice…”.
Bulgaria
Codul penal nu incriminează actele de violenţă domestică printr-o infracţiune specifică. Acestea se supun prevederilor din dreptul comun, constituind, după caz, infracţiuni de omor, vătămare, loviri, etc. Legătura dintre agresor şi victimă constituie circumstanţă agravantă, de care instanţa va ţine seama la stabilirea cuantumului pedepsei privative de libertate. Până la adoptarea Legii privind violenţa domestică, nu a existat un cadru adecvat pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, fiind lăsată la aprecierea victimelor începerea urmăririi penale împotriva abuzatorului.
Legea privind violenţa domestică a fost propusa spre dezbatere încă de la începutul anului 2004, însă Parlamentul bulgar a adoptat-o de-abia în martie 2005. Această lege a fost inspirată de Legea privind ordinul de restricţie a statului Minnesota, fiind prima de acest genul din Europa Centrală şi de Est. Ultima modificare şi completare adusă acestei legi a fost făcută prin amendamentul SG 102 din 2009[5] la Legea privind protecţia împotriva violenţei în familie şi care reglementează drepturile victimelor violenței în familie, măsuri și proceduri de punere în aplicare a protecției, extrapolează sensul termenului de violenţa familială extinzând condiţiile de existenţa a acesteia , precum şi calitatea pe care o pot avea subiecţii. Potrivit art. 2 din SG 102/2009, violenţa domestică este „orice act de violență fizică, sexuală, mentală, emoţională sau economică, precum și încercarea de astfel de violență, restricționarea involuntară a vieții private, libertatea personală și drepturile personale comise împotriva persoanelor care se află într-o relație, care sunt sau au fost într-o relație de familie sau de facto coabitare maritală”, precum şi „violentele petrecute în faţa copiilor trec la categoria abuz mental şi emoţional, îndreptată împotriva acestora”.
Prin noile modificări, victimele pot obţine un ordin de restricţie emis de instanţă , prin care să li se interzică agresorilor să se mai apropie de acestea. Concomitent, legea asigură o protecţie imediată a victimelor, independent şi fără a condiţiona acest lucru de introducerea prealabilă a unei plângeri penale împotriva soţului său a oricărei alte persoane cu care victima este sau a fost într-o relație de familie sau de facto coabitare maritală, ori a unei cereri de divorţ. Totodată, obliga fiecare medic ca la cererea persoanei vătămate, acesta să elibereze un document în care să certifice în scris daunele sau urme de violență.
Instanţa poate dispune următoarele măsuri de protecţie:
a). obligarea agresorului de a se abţine să pună în aplicare orice act de violenţă domestică;
b). îndepărtarea agresorului din locuinţa comună pe o anumită perioadă de timp, stabilită de către instanţă de judecată, măsură ce este prevăzută în ordinul de restricţie;
c). interzicerea agresorului de a se apropia de locuinţă, de locul de muncă al victimei sau de locurile de socializare şi de recreere ale victimei, pe durata şi sub condiţiile definite de instanţa de judecată;
d). un adăpost temporar pentru victimă şi copilul acesteia, pe o durată dispusă de instanţă, şi doar în cazurile în care aceasta măsura nu contravine interesului minorului;
e). direcţionarea victimelor lezate către programe de recuperare;
f). obligarea agresorului să participe la programe de reabilitare.
Aceste măsuri pot fi impuse pentru o perioadă de trei până la 18 luni. Concomitent cu aceste măsuri instanţa poate impune plata unei amenzi care variază de la 200 până la 1000 de leva. Neîndeplinirea măsurilor impuse, în tot sau în parte, de către agresor, constituie infracţiune.
Ordinul de protecţie poate fi emis atât la cererea victimei, cât şi la cererea unei alte persoane care se află în relaţie de rudenie cu victima (dacă este minor, acesta trebuie să aibă vârsta minimă de 14 ani sau să fie pus sub tutelă), precum şi la cererea Directorului executiv al Agenţiei de Asistenţă Socială, dacă acesta a luat la cunoştinţă de astfel de cazuri.
Cererea se face în scris şi trebuie să conţină o serie de elemente prevăzute de lege. În cazul în care victima nu poate sau nu dorește să dezvăluie domiciliul stabil sau curent poate preciza o altă adresă. Legea condiţionează termenul de depunere a cererii, acesta neputând depăşi o lună de la dată când a avut loc ultimul act de violenţă domestică. Dacă se impune luarea unei măsuri imediate, partea vătămată se poate adresa direct celei mai apropiate secţii de poliţie, altfel aceasta având posibilitatea de a alege unde va depune cererea în funcţie de cât de repede doreşte emiterea ordinului de restricţie.
[4] http://www.europarl.europa.eu.
[5] https://mjs.bg/17/ – LEGEA privind protecția împotriva violenței în familie (TITLUL AMEND SG 102/09, INFORCEFROM 22.12.2009).
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.