H.G. nr. 834/1991. Legalitatea (nelegalitatea) certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (Partea a II-a)
Răzvan Nicolae Popescu - noiembrie 7, 2021
1. Preambul
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate privată reprezintă un act prin care anumite societăți comerciale își justifică existența dreptului de proprietate cu privire la anumite suprafețe de teren.
Nulitatea (nelegalitatea) unui certificat de atestare a dreptului de proprietate privată poate conduce o societate comercială la imposibilitatea dovedirii dreptului de proprietate asupra unui teren, putând astfel să genereze o serie de consecințe juridice negative (ex. pierderea unui proces, încetarea unor negocieri precontractuale, blocarea unei tranzacții etc.).
Prezentul material prezintă, în mod succint: (i) condițiile de validitate privind emiterea certificatelor și conținutul acestora din perspectiva instanțelor judecătorești – continuare, (ii) remediile legale prin care se poate contesta valabilitatea unui certificat (acțiunea în anulare, excepția de nelegalitate), (iii) termenele în care pot fi exercitate remediile legale.
În prima parte a prezentului material au fost tratate următoarele: (i) cadrul juridic legal aplicabil certificatelor, (ii) opiniile exprimate de Curtea Constituțională a României privind cadrul legal care fundamentează emiterea certificatelor, (iii) opiniile exprimate de Înalta Curte de Casație și Justiție privind cadrul legal aferent emiterii certificatelor, (iv) condițiile de validitate privind emiterea certificatelor și conținutul acestora din perspectiva instanțelor judecătorești – partea I.
2. A doua condiție de legalitate a emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor
Potrivit art. 1 din H.G. nr. 834/1991, a doua condiție privind valabila emitere a unui certificat de atestare a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor constă în existența unei necesități a terenului pentru realizarea obiectului de activitate al societății.
Ceea ce trebuie subliniat este faptul că nu toate terenurile deținute în folosință/administrarea fostelor întreprinderi de stat puteau forma, în mod automat, obiectul emiterii certificatelor, ci numai cele care erau necesare în vederea realizării obiectului de activitate al societăților comerciale nou înființate.
De exemplu, presupunând că o fostă întreprindere de stat primea de la statul comunist o suprafață de 10.000 mp în folosință, în măsura în care societatea comercială (succesoarea în drepturi a fostei întreprinderi) avea nevoie, în vederea realizării propriului obiect de activitate numai de o suprafață de 5.000 mp, atunci numai pentru această suprafață se putea obține certificatul de atestare a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
În ceea ce privește necesitatea, legislația a impus fiecărei societăți în parte obligația de a menționa care este suprafața terenului necesară în vederea realizării propriului obiect de activitate, suprafața pentru care se solicită emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. În acest sens, fiecare societate comercială era ținută și este ținută (legislația permițând obținerea certificatelor și în prezent) să întocmească un document intitulat Anexa nr. 2.
În acest sens sunt prevederile art. 14 lit. c) din Criteriile nr. 2.665/1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat emise de Ministerul Finanțelor Publice și din Criteriile 1C/311/1992 privind stabilirea și evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat:
„Documentațiile pe baza cărora urmează să se elibereze certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat trebuie să cuprindă următoarele: c) situația privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat (anexa nr. 2)”.
Totodată, în modelul Anexei nr. 2 din cadrul Criteriilor expuse anterior se menționează rubricile ce se impun a fi completate:
1. suprafața deținută în baza unui titlu;
2. suprafața rezultată din măsurătorile topografice;
3. suprafața necesară obiectului de activitate.
Lipsa necesității terenului în vederea realizării obiectului de activitate afectează legalitatea emiterii certificatului, putând conduce la aplicarea sancțiunii nulității actului emis.
În același sens este și optica constantă a instanțelor judecătorești:
„Certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. x din 31 iulie 2006 a fost emis de MEC în favoarea societăţii pârâte, cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile în această materie, respectiv H.G.R. nr. 834/1991, Criteriile 2665/1992 ale MEF în aplicarea art. 20 din Legea nr. 15/1990, SNP P. SA este îndreptăţită să beneficieze de aceste dispoziţii legale întrucât imobilul în cauză se află în patrimoniul său în anul 1990, îi fusese transmis în administrate prin Decretul CS al RPR nr. 124/1964, şi este necesar desfăşurării activităţii conform obiectului său de activitate, statuat de art. 5 din O.U.G. nr. 49/1997, pe teren aflându-se clădiri şi amenajări în care îşi desfăşoară activitatea pârâta[1].
Faţă de dispoziţiile legii, instanţa trebuie să stabilească dacă terenul în suprafaţă de 35.280 mp pentru care s-a emis certificatul contestat este, la data emiterii certificatului de atestare, necesar desfăşurării obiectului de activitate al societăţii pârâte[2].
În ceea ce priveşte condiţia ca aceste terenuri să fie necesare desfăşurării activităţii conform obiectului lor de activitate, Curtea reţine că şi din raportul de expertiză judiciară întocmit de expert Keller Viktor în dosarul x/245/2011 aflat la filele 56 şi urm. rezultă că întreg terenul deţinut anterior de reclamant este ocupat de detalii de sistematizare şi de construcţii supra şi subterane proprietate a (…) urmare se confirmă încă odată faptul că terenurile respective erau necesare desfăşurării activităţii (…)[3].
În concluzie, în raport de toate aceste împrejurări de fapt şi de drept, Curtea reţine în esenţă că, contrar susţinerilor acesteia, pârâta societate comercială, nu avea în obiectul de activitate şi activităţi educative şi culturale prin creşe şi grădiniţe şi, ca urmare, greşit a cuprins certificatul de atestare emis în cauză şi imobilul în litigiu, nefiind aşadar îndeplinită şi cea de-a doua condiţie cerută de art.1 din H.G. nr. 834/ 1991[4] (…).
Potrivit art. 1 din H.G. nr. 834/1991 «terenul aflat în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, trebuie să fie necesar desfășurării activității conform obiectului lor de activitate». Pentru determinarea aspectului referitor la necesitatea desfăşurării activităţii specifice pe acele terenuri, Curtea reţine concluziile expertului ing. Ş. Ciobotarenco expuse în expertiza iniţială (f. 120-123, vol. III), precum şi în răspunsul la obiecţiunile ulterioare ale părţilor (f.150-153, vol. III şi f. 5-7, vol. IV). Astfel, a explicat expertul că atelierul de tâmplărie, amplasat pe terenul în discuţie era necesar desfăşurării obiectului de activitate al S.C. Construcţii Feroviare S.A. (…)[5].
În acest sens, Curtea reţine că, din conţinutul art.1 din H.G. nr. 834 din 14 decembrie 1991, act normativ pe baza căruia s-a emis certificatul contestat, rezultă fără echivoc că doar terenurile «necesare desfăşurării activităţii conform obiectului de activitate», aflate în administrarea societăţilor comerciale cu capital de stat, puteau face obiectul recunoaşterii dreptului de proprietate, transformarea dreptului de administrare în drept de proprietate nerealizându-se de plin drept şi pentru toate suprafeţele pe care o unitate economică de stat le ocupa până în anul 1989[6].
Din informaţiile furnizate rezultă că la acest moment reclamanta se află în faliment, procedură care este ireversibilă, conform Legii nr. 85/2006, în temeiul art. 107 alin. (1) lit. a) b) și c) din Legea nr. 85/2006 dispunându-se intrarea în faliment prin procedură generala a (0-11). Prin urmare, în condițiile în care societatea reclamantă şi-a încetat activitatea, aflându-se în procedura falimentului, sens în care va putea desfăşura doar activităţile ce sunt necesare în vederea derulării procedurii lichidării, conform art. 47 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, instanţa constata că M.L. SA. nu îndeplineşte toate condiţiile pentru eliberarea de către CGMB a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, condiţia esențială prevăzută in mod expres de art. 1 din H.G. nr. 834/1991, fiind aceea ca terenurile pentru care se solicită eliberarea certificatului să fie necesare desfăşurării activităţii, conform obiectului de activitate, condiție nerealizată în speță[7].
În plus, instanţa constată că procedura prevăzută de H.G. nr. 834/1991 este destinată obţinerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru imobile necesare desfăşurării activităţii conform obiectului lor de activitate (art. 1). În situaţia particulară a reclamantei, această nemaidesfăşurând activitate specifică, cererea sa este lipsită de interes[8].
Din interpretarea H.G. nr. 834/1991, rezultă că pentru a putea solicita eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra unor terenuri, societatea comercială, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: – Să facă dovada că terenul menţionat se afla, la data înfiinţării societăţii în patrimoniul acesteia; – Dovada că suprafeţele de teren solicitate sunt necesare în prezent, pentru desfăşurarea activităţii, potrivit obiectului de activitate[9].
Conform certificatului de înregistrare emis de Oficiul Registrului Comerţului Bihor la data de 2.06.2003 (fila 39), la data întocmirii documentaţiei pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, reclamanta desfăşura activitatea de închiriere şi subînchiriere a bunurilor imobiliare proprii sau închiriate. Astfel, cum rezultă din fişa societăţii, emisă de Oficiul Registrului Comerţului Bihor la data de 28.04.2009, reclamanta şi-a schimbat obiectul principal de activitate în anul 2003 (fişa 33). Ca urmare a faptului că nu mai desfăşoară obiectul de activitate pentru care a fost autorizată, construcţiile aflate în incintă fiind închiriate către terţe persoane, este evident că reclamantei nu îi mai sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 834/199”[10].
Cerința necesității trebuie raportată la un anumit moment, care poate fi: (i) momentul înființării noii societăți comerciale (când operează transmiterea patrimoniului de la fosta întreprindere socialistă către nouă societate comercială) sau (ii) momentul solicitării emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată (când există posibilitatea că societatea să aibă un alt obiect de activitate decât la înființare și/sau să desfășoare alte activități economice decât la înființare etc.).
Cu privire la acest aspect, în practica instanțelor nu există un punct de vedere unitar. O parte a instanțelor consideră că necesitatea trebuie raportată la momentul înființării societății comerciale, fiind lipsite de relevanță eventualele modificări în actele societare (ex. modificarea obiectului de activitate ), respectiv activitățile desfășurate în prezent:
„În ceea ce priveşte condiţia ca aceste terenuri să fie necesare desfăşurării activităţii conform obiectului lor de activitate, Curtea reţine că societatea desfăşura activităţi specifice obiectului secundar de activitate, respectiv cultură vegetală, creşterea animalelor, producţia, prelucrarea și conservarea cărnii – terenul situat în Vatra P. fiind necesar realizării și desfăşurării acestor activităţi. În plus, pe suprafața de 6886mp, S.C.R. SA erau amplasate construcţii aferente sectorului zootehnic, o atare construcţie – anexă existând şi în prezent aşa cum rezultă din planul de amplasament – planşa 1, de la raportul de expertiză ( fila 342, dosar vol. I). Prin urmare, se confirmă încă odată faptul că terenul respectiv era necesar desfăşurării activităţii S .C.R. SA, fiind lipsit de relevanţă faptul că în prezent, nu mai există în prezent un atare obiect de activitate[11].
În privinţa condiţiei ca acest teren să fie necesar desfăşurării activităţii Curtea va observa că şi această condiţie este îndeplinită. Aceasta deoarece textul actului normativ se referă la data apariţiei Legii nr. 15/1990 şi nu la momentul actual cum consideră din eroare reclamanţii. La acel moment, documentaţia tehnică şi raportul de expertiză relevă existenţa unor hale, sere, canale, platforme betonate, decantoare care erau în funcţiune fiind necesare desfăşurării activităţii şi constituind active ale noii societăţi comerciale înfiinţate”[12].
În schimb, o altă parte a instanțelor consideră că necesitatea trebuie raportată la momentul solicitării emiterii certificatului prin raportare la obiectul de activitate al societății comerciale din această perioadă, respectiv la activitățile efectiv desfășurate:
„Relevante în dovedirea împrejurării că la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. x (3.03.2011) terenurile în litigiu nu erau necesare desfăşurării activităţii societăţii CNMPN R. SA sunt cele două declaraţii testimoniale administrate pe parcursul judecăţii. Nu este lipsit de importanţă în economia cauzei nici faptul că pârâta CNMPN R. SA, beneficiara actului administrativ contestat, se află în procedura reglementată de Legea nr. 85/2006 încă din anul 2009, activitatea acesteia fiind întreruptă[13].
Aşadar, având în vedere că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, reclamantul trebuia să facă dovada, în condiţiile art. 1169 din Codul civil, că, la data de 14.04.2003, data emiterii acestuia, terenul pentru care s-a atestat dreptul de proprietate, nu era necesar desfăşurării obiectului de activitate al acesteia, dovadă care însă nu a fost făcută[14].
Nici condiţia ca terenul să fie necesar desfăşurării obiectului sau de activitate nu este îndeplinita. În primul rând, instanţa constată că la data înfiinţării firmei – 1990 – obiectul sau de activitate era de transport marfă și reclamanta deţinea parc auto specific. După data privatizării și la data soluţionării cererii reclamantei prin Hotărârea CGMB nr. 223/23.04.2019, reclamanta are ca obiect de activitate transport mărfuri, iar la sediul principal – închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate. Ori din certificatul ONRC rezultă că reclamanta nu mai deţine alte sedii secundare deci are doar sediul principal, deci teoretic și practic nu desfăşoară activitate de transport mărfuri – fila 191 vol. I. Din adresa DITL sector 5 depusă la fila 192-194 vol. I, rezultă că reclamanta a deţinut mijloace de transport auto mici până în 2015 doar. Deci din toate actele rezultă că reclamanta nu are ca obiect de activitate transport mărfuri pentru a ii fi necesare terenuri pentru parcare, ci desfăşoară activitate de închiriere bunuri imobile[15].
Conform certificatului de înregistrare emis de Oficiul Registrului Comerţului Bihor la data de 2. 06. 2003 (fila 39), la data întocmirii documentaţiei p. eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, reclamanta desfăşura activitatea de închiriere şi subînchiriere a bunurilor imobiliare proprii sau închiriate . Astfel cum rezultă din fişa societăţii, emisă de Oficiul Registrului Comerţului Bihor la data de 28.04.2009, reclamanta şi-a schimbat obiectul principal de activitate în anul 2003 (fişa 33). Ca urmare a faptului că nu mai desfăşoară obiectul de activitate pentru care a fost autorizată, construcţiile aflate în incintă fiind închiriate către terţe persoane, este evident că reclamantei nu îi mai sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 834/ 1991”[16].
Apreciem că a doua orientare jurisprudențială este în acord cu litera și spiritul H.G. nr. 834/1991 și al Legii nr. 15/1990.
La baza teoriei noastre stau argumentele expuse în continuare.
În primul rând, prin chiar conținutul art. 1 din H.G. nr. 834/1991, legiuitorul a făcut o distincție clară între condiția deținerii terenului în patrimoniu (la data înființării) și condiția necesității terenului în vederea realizării obiectului de activitate autorizat (fără o trimitere tot la data înființării).
În al doilea rând, certificatul de atestare se poate emite oricând (anii 1990, anii 2000, anul 2021 etc.), caz în care condiția necesității trebuie raportată în concret, de la caz la caz, în funcție de circumstanțele în care se regăsește societatea solicitantă a actului.
De exemplu, astfel cum s-a reținut și în practica judiciară expusă mai sus, există posibilitatea ca la momentul înființării o anumită societate să fie autorizată în vederea desfășurării unui anumit obiect de activitate, iar după o perioadă (10-20 ani) aceasta să-și schimbe obiectul de activitate, caz în care necesitatea trebuie raportată la data solicitării actului.
Mai mult, tot cum s-a reținut în practica judiciară, anumite societăți intră sub imperiul legii insolvenței, fiind chiar în procedura falimentului, caz în care acestea nu mai au posibilitatea legală de a-și desfășura propriul obiect de activitate, caz în care condiția necesității iarăși trebuie raportată la data solicitării actului.
În al treilea rând, chiar legiuitorul român a acceptat teza potrivit căreia un teren într-o anumită suprafață poate să fie necesar la un anumit moment dat, iar ulterior, să fie necesar numai într-o oarecare măsură.
În acest sens, trebuie remarcată procedura ce se degajă din cuprinsul H.G. nr. 834/1991 care stabilește că nu toate terenurile deținute de fostele întreprinderi de stat pot forma obiectul emiterii certificatului, ci numai cele care sunt (în continuare) necesare realizării obiectului de activitate.
Cu alte cuvinte, s-a recunoscut, pe cale legislativă, că anumite terenuri erau necesare sub imperiul statului comunist în vederea desfășurării activității de către fostele întreprinderi de stat, în timp ce numai o parte din acestea puteau fi necesare și noilor societăți comerciale.
Această modificare a suprafețelor terenurilor este în deplin acord cu modificarea factorilor de producție (ex. dezvoltarea tehnologică, desființarea anumitor construcții, edificarea de noi unități de producție, schimbarea planurilor de afaceri etc.).
În concluzie, în măsură în care o anumită societate comercială obține un certificat de atestare a dreptului de proprietate privată cu privire la un teren pentru care nu dovedește, în concret, că îi este necesar în vederea desfășurării propriului obiect de activitate, intervine sancțiunea nulității (nelegalității) certificatului emis.
3. A treia condiție de legalitate a emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor
Potrivit art. 6 din H.G. nr. 834/1991, a treia condiție de validitate în privința emiterii unui certificat de atestare a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor se referă la evaluarea terenurilor la valoarea de circulație.
Lipsa unui raport de expertiză, prin care să se stabilească valoarea de circulație, reprezintă un adevărat impediment în privința emiterii certificatului.
În același sens este și optica constantă a instanțelor judecătorești:
„Valoarea terenurilor evaluate la data depunerii cererii de eliberare a certificatului de atestare este importantă, întrucât potrivit art. 6 alin. (3) din H.G. nr. 831/1991 modificată prin H.G. nr. 107/2008: valoarea actualizată cu indicele de inflaţie până la data evaluării, se include, potrivit legii, în patrimoniul societăţilor comerciale, iar capitalul social al acestora se majorează conform dispozițiilor art. 113 lit. f) şi art. 210 din Legea nr. 31/1990. Întrucât reclamanta nu a înţeles să îndeplinească obligaţia de a depune documentaţia privind evaluarea terenurilor pentru care a solicitat eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, refuzul pârâtului de a elibera certificatul nu poate fi considerat nejustificat[17].
Prin urmare, în mod corect a apreciat prima instanţă că este justificat refuzul pârâtului de a elibera certificatul pe motiv că reclamanta nu a făcut dovada evaluării terenurilor la valoarea de piaţă conform art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 834/1991 modificată prin H.G. nr. 107/2008, în vigoare de la data de 4.02.2008[18].
Din interpretarea H.G. nr. 834/1991 rezultă că pentru a putea solicita eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra unor terenuri, societatea comercială, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: – Dovada raportului de evaluare în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 834/1991;Condiţiile enumerate mai sus trebuie îndeplinite cumulativ[19].
Astfel, H.G. nr. 834/1991 reglementează două modalităţi de stabilire a valorii terenului, în funcţie de scopul urmărit prin această stabilire, şi anume: modalitatea prevăzută de art. 6 alin. (1) de evaluare a terenului la valoarea de piaţă pentru emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate şi modalitatea prevăzută de art. 6 alin. (3), de actualizare a valorii de piaţă cu indicele preţurilor de consum în scopul majorării capitalului social”[20].
DOWNLOAD FULL ARTICLE
[1] Sentința nr. 79/07.05.2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro).
[2] Sentința nr. 65/28.04.2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro).
[3] Sentința nr. 113/17.06.2015, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro).
[4] Sentința nr. 255/03.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro).
[5] Sentința civilă nr. 68/15.12.2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția a III – a Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro).
[6] Sentința nr. 75/21.02.2011, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția Contencios Administrativ si Fiscal (www.rolii.ro).
[7] Sentința civilă nr. 5894/22.09.2015, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal ( www.rolii.ro ).
[8] Decizia nr. 219/11.06.2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția a II-a Civilă (www.rolii.ro).
[9] Sentința civilă nr. 2973/15.07.2020, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro).
[10] Sentința nr. 84/CA/25.03.2011, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, Secția Comerciala si de Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro).
[11] Sentința nr. 141/12.11.2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, Secția Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro)
[12] Sentința civilă nr. 274/05.04.2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro)
[13] Sentința civilă nr. 286/06.04.2012, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro)
[14] Sentința civilă nr. 65/28.04.2015, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro)
[15] Sentința civilă nr. 2973/15.07.2020, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro)
[16] Sentința nr. 84/CA/25.03.2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro)
[17] Sentința administrativă nr. 709/05.04.2011, pronunțată de Tribunalul Alba, Secția Comercială și de Contencios Administrativ (www.rolii.ro)
[18] Decizia nr. 3187/22.11.2011, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro).
[19] Sentința civilă nr. 2973/15.07.2020, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Contencios Administrativ si Fiscal (www.rolii.ro).
[20] Sentința civilă nr. 4493/28.06.2011, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal (www.rolii.ro).
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.