Despre testamentul olograf (Partea I)
Ioana Nicolae - iunie 13, 20201. Considerații introductive privind testamentul olograf
Testamentul olograf este reglementat în art. 1041‑1042 C. civ. Legiuitorul nu definește testamentul olograf, ci se mărginește la a indica doar condiţiile pe care acesta trebuie să le îndeplinească. Denumirea sa provine de la cuvintele greceşti holos, care înseamnă întreg, total, şi grapfos, care semnifică a scrie.
În acest sens, potrivit art. 1041 C. civ., „sub sancţiunea nulităţii absolute, testamentul olograf trebuie scris în întregime, datat şi semnat de mâna testatorului”. În alte cuvinte, testamentul olograf reprezintă un înscris sub semnătură privată, care chiar dacă îmbracă forma unui act sub semnătură privată este un act solemn. Condiţiile impuse de art. 1041 C. civ. vizând scrierea în întregime, datarea şi semnarea testamentului de către autorul său reprezintă condiţii speciale de formă, care trebuie îndeplinite cumulativ, fiind cele care conferă testamentului caracter solemn, iar acestea sunt condiţii prevăzute ad validitatem, şi nu ad probationem sau ca cerinţă de opozabilitate. Așa cum s-a subliniat în doctrină[1], testamentul olograf este un exemplu excelent (alături de căsătorie) de act solemn, care nu este înscris autentic, solemnitatea rezidând în aceea că testatorul își exprimă în scris ultima voință, datează și semnează personal actul.
În dreptul civil român nu se admite testamentul scris de alta persoană şi nici acela scris de dispunător cu ajutorul mijloacelor mecanice – la maşina de scris sau la calculator – şi ulterior semnat de testator în faţa martorilor. Acest tip de testament olograf, care nu îndeplineşte condiţiile de formă, este nul absolut și poate lăsa în persoana moştenitorilor universali şi cu titlu universal o obligaţie civilă naturală, ce poate fi însă confirmată în condiţiile art. 1010 C. civ.
Codicilul reprezintă un adaos, un supliment la un testament anterior al testatorului, care la rândul său trebuie să respecte condiţiile impuse de art. 1041 C. civ., pentru a fi valabil. Aceasta deoarece în legislaţia civilă română, codicilul reprezintă tot un testament, motiv pentru care acesta trebuie să respecte una dintre formele testamentare impuse de lege şi, evident, condiţiile specifice ale modalităţii de testare alese de dispunător. Dacă însă se interpretează dispoziţiile testamentului anterior ori se înlătură anumite erori de redactare strecurate în testament, fără a exista o dispoziţie nouă de ultimă voinţă, se admite că acestea nu au caracterul unui codicil[2].
2. Avantajele şi dezavantajele testamentului olograf
Utilizarea testamentului olograf prezintă o serie de avantaje, dar şi anumite dezavantaje. În categoria avantajelor, putem aminti următoarele aspecte:
– poate fi folosit de orice persoană care ştie să scrie;
– poate fi redactat oriunde şi oricând, în tară sau în străinătate, fără a necesita intervenţia unei persoane străine sau prezenţa martorilor;
– redactarea lui nu implică efectuarea de cheltuieli;
– se asigură secretul dispoziţiilor testamentare;
– poate fi uşor revocat de către testator prin distrugerea voluntară a testamentului.
Dar, pe de altă parte, nu trebuie pierdut din vedere faptul că utilizarea testamentului olograf prezintă şi o serie de inconveniente, după cum urmează:
– poate fi uşor de sustras, distrus sau ascuns, atât în timpul vieţii testatorului, fără ştirea sa, cât şi după decesul acestuia;
– nu asigură protecţia voinţei testatorului împotriva unor influenţe ale altor persoane, manifestate sub forma captaţiei, sugestiei sau chiar a violenţei;
– poate fi falsificat relativ ușor;
– poate fi contestat mult mai uşor decât în cazul celorlalte forme testamentare;
– poate cuprinde formulări confuze sau contradictorii, ce ridică probleme în interpretarea şi stabilirea adevăratei voinţe a testatorului, dacă acesta nu are cunoştinţe juridice.
Pentru a înlătura unele dintre dezavantajele utilizării testamentului olograf, se poate proceda la întocmirea lui în mai multe exemplare sau se poate proceda la încredinţarea testamentului unei persoane de încredere, apropiată testatorului cu obligaţia de a‑l preda ulterior decesului testatorului persoanei indicate de acesta ori la depunerea lui la un birou notarial. Este de menţionat în acest context că încredinţarea testamentului olograf notarului public nu transformă testamentul olograf în testament autentic[3].
3. Condiţiile speciale de formă ale testamentului olograf
Prima cerinţă impusă de textul art. 1041 C. civ. este aceea ca testamentul olograf să fie scris în întregime de mâna testatorului. Îndeplinirea acestei condiţii semnifică scrierea în integralitate a testamentului de mâna testatorului, nefiind admis ca testamentul să fie dactilografiat sau imprimat la calculator, chiar semnat de testator sau chiar dacă cuprinde menţiunea că reprezintă ultima sa voinţa. Nu este admisă nici scrierea specială Braille (în relief) pentru nevăzători, întrucât nici în acest caz nu se poate stabili ce mâna l‑a redactat[4]. Scopul pentru care legiuitorul a impus această condiţie de validitate a testamentului este acela de a preveni eventualele fraude şi de a permite în caz de contestare a testamentului a se verifica scrierea defunctului prin intermediul unei expertize de specialitate (expertiza grafoscopică) ce se realizează prin verificarea de scripte. Așa cum s-a subliniat în doctrină[5], manuscrisul testamentar este o garanție a libertății de voință a testatorului, scrisul său fiind expresia cea mai intimă a consimțământului liber, care urmează să supraviețuiască autorului testamentului. Un alt autor[6] afirmă că scrierea în întregime a testamentului urmărește să asigure independența de voință a celui care testează și să înlăture intervenția altor persoane.
Scrierea de mână se poate realiza prin orice mijloace – cu cerneală, pix, creion, vopsea, pastă, cărbune, cretă, vopsea etc., pe orice suport material ce poate fi conservat – hârtie, pânză, lemn, sticlă, piatră, perete, material plastic, tablă etc., folosind orice scriere – cu caractere de tipar sau de mână etc., în orice limbă cunoscută de testator, fie chiar şi o limbă moartă, cum este, spre exemplu, limba latina, pe un singur suport material sau pe mai multe – de exemplu, pe mai multe foi de hârtie. În ceea ce priveşte acest ultim caz, când testamentul este scris pe mai multe foi de hârtie, testamentul va fi valabil cu condiţia de a exista o legătură materială sau intelectuală între ele pentru a ne afla în prezenţa un singur act unitar, chiar dacă a fost redactat în etape succesive. Așadar, scrierea în etape a testamentului este admisă. În general, testamentul olograf este redactat pe hârtie, fiind folosite instrumentele obișnuite de scriere, respectiv pix sau stilou, modalitate care asigură și conservarea în timp a înscrisului testamentar.
Pentru a ne afla în prezenţa unui testament valabil nu este impusă nici obligativitatea utilizării vreunei formule sacramentale şi nici utilizarea titulaturii de testament sau testament olograf, dacă din conţinutul actului rezultă că ne aflăm în prezenţa actului mortis causa al testatorului.
Valabilitatea testamentului nu este afectată de existenţa unor modificări, ştersături, adăugiri sau intercalări, efectuate de testator, fie cu ocazia redactării testamentului, fie ulterior, cu condiţia ca acestea să reprezinte simple corecturi, îndreptări ale unor erori materiale strecurate în testament sau interpretări, chiar dacă nu sunt datate şi semnate separat. În ipoteza în care acestea reprezintă însă dispoziţii noi (codicil), dacă prin ele sunt înlăturate anumite dispoziţii anterioare care modifică conţinutul testamentului, astfel cum am precizat anterior, ne aflăm în prezenţa unui nou testament, care trebuie să fie scris, semnat şi datat de mâna testatorului, potrivit art. 1041 C. civ. Potrivit art. 1052 alin. (1) C. civ., „(…) Ştergerea unei dispoziţii a testamentului olograf de către testator implică revocarea acelei dispoziţii. Modificările realizate prin ştergere se semnează de către testator”. Practic, în acest mod se atestă faptul că modificările în cauză aparţin testatorului, şi nu unei alte persoane.
Spre exemplu, dacă există un testament în cuprinsul căruia un cuvânt este şters şi înlocuit cu altul având acelaşi înţeles, modificarea nu este de natură a afecta conţinutul testamentului şi nu va trebui semnată şi datată de testator. Situația este identică și în ipoteza în care testatorul corectează spre exemplu o greșeală gramaticală strecurată în testament. Dacă însă este vorba despre ştergerea numelui unui legatar şi scrierea unui alt nume, al altei persoane, aceasta va reprezenta o modificare esenţială a actului, având caracterul unei noi prevederi testamentare şi va trebui să fie obligatoriu semnată şi datată de testator[7]. În esență, în această ipoteză are loc revocarea unei dispoziții testamentare vechi și formularea unei noi prevederi testamentare.
Se admite că testatorul poate fi ajutat de un terţ la redactarea testamentului, de exemplu, în cazul în care testatorul, din motive de sănătate, nu‑şi poate redacta singur testamentul. În acest caz se admite chiar ajutorul strict fizic acordat la realizarea scrierii, spre exemplu prin sprijinirea mâinii testatorului astfel încât acesta să îşi poată redacta actul de ultimă voinţă. Chestiunea ce trebuie analizată este aceea că, în cazul arătat, ajutorul terţului nu trebuie să altereze voinţa testatorului, iar asistenţa acordată de acesta trebuie să aibă caracter pur tehnic. În cazul în care o persoană este paralizată şi nu poate scrie, iar testamentul olograf este întocmit prin purtarea mâinii sale pe hârtie, pentru a realiza scrierea, de către o altă persoană, testamentul va fi nul[8]. În schimb, dacă o persoană lipsită de vedere scrie personal testamentul, dar este ajutată de un terţ, prin indicarea locului în care să scrie, aşezând în acest sens mâna orbului pe hârtie şi ajutându‑l să semneze în locul potrivit, se admite că un asemenea testament va fi valabil[9]. Nu este însă valabil testamentul, dacă se dovedeşte că testatorul nu a făcut altceva decât să întărească cu pixul un text scris de către o altă persoană sub a cărui influenţă se afla, deoarece în acest caz testamentul nu exprimă voinţa dispunătorului şi, de asemenea, în situaţia în care testatorul, analfabet fiind, a reprodus mecanic un testament scris de altă persoană, fără a înţelege sensul semnelor pe care le reproduce mecanic[10]. Sancţiunea nulităţii în acest caz nu poate fi înlăturată pe motivul că testamentul ar exprima voinţa dispunătorului, în acest caz testatorul reproducând mecanic un document prezentat de un terț, el neexprimând un consimțământ valabil.
În literatura juridică s‑a lansat întrebarea care este soarta unui testament în ipoteza în care, pe lângă scrierea testatorului, există şi o scriere străină. Răspunsul la această întrebare trebuie nuanţat. Așa cum s-a subliniat în doctrină[11], corectura, chiar simplă, făcută de o mână străină, precum orice altă intervenție olografă a unei alte persoane decât cea a testatorului, reprezintă izvor de suspiciune privind validitatea întregului testament, ori cel puțin a clauzei testamentare alterate de scriitura străină. Așadar, prezența scrierii străine impune o analiză temeinică. Astfel, dacă scrierea străină nu are legătură cu conţinutul testamentului, atunci testamentul olograf va fi valabil, întrucât nu există indicii că voinţa liberă a testatorului a fost alterată (spre exemplu, scrierea străină consemnează o programare medicală sau un număr de telefon). Nu are importanţă dacă testatorul a avut sau nu cunoştinţă de această scriere străină întrucât în acest caz scrierea străină nu afectează cu nimic conținutul actului testamentar. Scrierea străină poate exista înaintea redactării testamentului sau poate fi efectuată odată cu redactarea testamentului sau ulterior acestui moment. Astfel, este posibil ca testatorul să îşi redacteze testamentul pe o coală de hârtie scrisă deja de altcineva (neavând relevanţă conţinutul înscrisului, de exemplu, testamentul este scris pe o scrisoare primită de testator), acest înscris reprezentând doar suportul material al testamentului sau este de asemenea posibil ca pe testamentul redactat de testator o terţă persoană să facă anumite însemnări în perioada redactării testamentului sau ulterior. Însemnările anterioare aflate pe coala aleasă de testator pentru redactarea testamentului şi cele concomitente redactării testamentului (dacă acesta se realizează în etape, anterior finalizării redactării) vor fi întotdeauna cunoscute testatorului, în vreme ce acelea efectuate ulterior pot fi şi necunoscute acestuia, ceea ce interesează fiind faptul ca acestea să nu aibă legătură cu dispoziţiile de ultimă voinţă ale dispunătorului. În schimb, dacă scrierea străină are legătură cu dispoziţiile testamentare, va trebui să analizăm dacă testatorul a avut cunoştinţă sau nu de această intervenţie.
În ipoteza în care testatorul a avut cunoştinţă de această scriere străină, testamentul este nul, voinţa sa liberă fiind alterată iar testatorul, dacă ar fi dorit, şi‑ar fi putut reface testamentul în forma sa iniţială. Dacă scrierea străină a fost făcută fără ştirea testatorului, acest lucru putându‑se întâmpla chiar şi în timpul vieţii sale, testamentul va fi valabil aşa cum acesta a fost redactat de autorul său, fără a se ţine cont de scrierea străină, întrucât în acest caz nu s‑a încălcat voinţa liberă a testatorului, evident cu condiția să se poată stabili conținutul original al testamentului. Trebuie să admitem această soluţie şi pentru ipoteza în care testatorul a cunoscut adăugirile sau modificările făcute de terţ, dacă acesta a fost în imposibilitate de a‑şi reface testamentul până în momentul morţii sale. În acest caz vor trebui avute în vedere prevederile iniţiale ale testamentului, fără a se ţine seama de modificările efectuate de terţ. Singura condiţie este ca testatorul să fi fost în imposibilitate de a‑şi reface testamentul, situaţie care să persiste constant până la decesul său. Fapta terţului care cu rea‑credinţă a alterat conţinutul unui testament prin modificări, ştersături sau adăugiri va putea atrage sancţiunea nedemnităţii judiciare [art. 959 alin. (1) lit. b) C. civ.].
În concluzie, cele menționate anterior trebuie analizate în funcţie de faptul dacă intervenţiile sunt făcute după semnarea testamentului, dacă acestea privesc aspecte de fond sau de formă ale testamentului, ori dacă acestea sunt făcute cu sau fără ştirea testatorului, urmând ca soluţia să fie nuanţată raportat la toate aceste aspecte. Sau cum sugestiv s-a subliniat în literatura de specialitate[12], ceea ce trebuie socotit esențial este ca din scriitura testamentului să reiasă dovada că acesta este în întregime expresia voinței libere a testatorului.
DOWNLOAD FULL ARTICLE* Prezenta parte reprezintă o dezvoltare și adăugire la materialul publicat anterior în lucrarea intitulată Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016.
[1] J. Kocsis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 95.
[2] M. Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul RSR, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1966, p. 209.
[3] Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, ed. a II-a actualizată și completată, Ed. Universul Juridic, București, 2002, p. 185.
[4] D. Chirică, Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile, Ed. C.H. Beck, București, 2014, p. 253. Pentru opinia contrară, a se vedea C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, vol. III, Ed. All, București, 1998, p. 515, nota 1247.
[5] J. Kocsis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 96.
[6] M. Eliescu, Curs de succesiuni, Ed. Humanitas, București, 1997, p. 165.
[7] D. Negrilă, Testamentul în noul Cod civil. Studii teoretice și practice, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 108.
[8] D. Negrilă, Testamentul în noul Cod civil. Studii teoretice și practice, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 107.
[9] M. Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul RSR, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1966, p. 208.
[10] D. Chirică, Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile, Ed. C.H. Beck, București, 2014, p. 253.
[11] J. Kocsis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 97.
[12] M. Eliescu, Curs de succesiuni, Ed. Humanitas, București, 1997, p. 166.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.