Despre testamentul olograf (Partea I)
Ioana Nicolae - iunie 13, 2020Cea de‑a doua condiţie specială impusă de textul art. 1041 C. civ. pentru validitate este ca testamentul să fie datat de mâna testatorului. Codul civil nu impune o anumită formă în care trebuie datat testamentul, însă data trebuie să fie completă, adică să cuprindă indicarea zilei, a lunii şi a anului în care a fost redactat testamentul, indiferent dacă sunt utilizate cifre sau litere ori o combinaţie a acestora. Se admite că data este valabil indicată şi atunci când se face referire la o sărbătoare a cărei dată poate fi cu certitudine stabilită (de exemplu, Crăciunul anului 2019, Paştele din anul 2020, ziua de Sf. Ioan din 2015 etc.) sau exprimarea datei se face folosindu‑se denumirile arhaice ale lunilor (de exemplu, în ziua de 8 a lunii lui Cuptor din anul 2019). Nu prezintă importanţă locul în care este plasată data, respectiv la începutul actului, în cuprinsul acestuia sau la finalul actului. De regulă însă, data se plasează la finalul actului. Este important însă ca data să se refere la întregul act, chiar dacă acesta cuprinde mai multe foi şi indiferent de locul concret de plasare al acesteia. Dacă, spre exemplu, testamentul cuprinde dispoziţii făcute de‑a lungul timpului, la date diferite, iar cele ulterioare reprezintă codicile, acestea vor trebui datate separat pentru a fi valabile. Dacă testamentul a fost redactat la date diferite, respectiv în etape, însă reprezintă un act unitar, va fi datat o singură dată, atunci când acesta a devenit testamentul dispunătorului în forma sa finală. Nu este necesar să se indice ora şi locul întocmirii testamentului, la nevoie acestea putându‑se dovedi cu orice mijloc de probă, fiind vorba despre chestiuni de fapt. De exemplu, poate deveni important a se stabili ora redactării testamentului dacă există două testamente redactate în aceeaşi zi, ultimul dintre ele revocând testamentul precedent. Deoarece datarea testamentului se impune a fi făcută de mâna testatorului, aceasta înseamnă că este exclusă datarea testamentului de un terţ, după cum aceasta nu poate fi nici imprimată sau realizată prin aplicarea unei ştampile[13].
În ceea ce priveşte importanţa datării testamentului, arătăm că în funcţie de această dată se stabilește dacă testatorul avea capacitatea şi discernământul necesar pentru a putea testa. Tot raportat la dată, în ipoteza în care există mai multe testamente succesive, conţinând dispoziţii contradictorii, în funcţie de dată se va stabili care este ultima voinţă a testatorului care va revoca testamentele anterioare şi care, totodată, va produce efecte juridice. Prin raportare la dată se apreciază asupra împrejurărilor concrete de redactare a testamentului şi a cauzelor ce pot atrage nulitatea sau după caz, anularea testamentului. Spre exemplu, lipsa capacităţii de a testa se apreciază în funcţie de data redactării testamentului, după cum existenţa dolului sub forma captaţiei şi sugestiei va fi mai facil de analizat dacă manoperele frauduloase se raportează la o anumită dată concretă la care a fost redactat actul de ultimă voinţă al testatorului.
Lipsa datei testamentului atrage, potrivit art. 1041 C. civ., nulitatea absolută a acestuia. Se impune a distinge astfel dacă data lipseşte cu totul sau dacă lipsa acesteia este doar parţială. De asemenea, vom face precizări în privinţa datei eronate sau false. Este de menţionat că aceste chestiuni nu se bucură de un punct de vedere unitar în doctrină şi practica judiciară.
În ceea ce priveşte lipsa totală sau parţială a datei, punctele de vedere exprimate sunt următoarele:
O primă opinie exprimată[14] consideră că lipsa totală sau parţială a datei testamentului va fi sancţionată cu nulitatea absolută a testamentului doar dacă nu se face proba datei redactării testamentului cu ajutorul datelor intrinseci testamentului sau chiar cu ajutorul datelor extrinseci acestuia, în măsura în care acestea se sprijină pe cele intrinseci. Acelaşi punct de vedere a fost exprimat în doctrină[15], respectiv că în lipsa totală sau parţială a datei, testamentul nu va fi nul dacă persoana interesată să‑i salveze valabilitatea reuşeşte să facă proba datei întocmirii lui cu elemente intrinseci rezultând din cuprinsul testamentului sau chiar cu ajutorul elementelor exterioare, dacă acestea din urmă se coroborează cu cele intrinseci testamentului. Soluţia ar trebui să fie identică şi în cazul în care data testamentului este inexactă în mod involuntar, respectiv datorându‑se scrierii defectuoase de către testator ori a inserării în testament a mai multor date. În sensul acestei opinii, indicăm faptul că potrivit art. 1039 alin. (2) C. civ., edictat în materia interpretării testamentului, este permis ca elementele extrinseci înscrisului testamentar să fie folosite numai în măsura în care se sprijină pe cele intrinseci. În doctrină[16] s‑a arătat că se admite chiar ca dată valabilă a testamentului cea care apare pe plicul în care a fost introdus testamentul, cu condiţia însă ca plicul împreună cu testamentul să formeze un tot dovedit ca atare, ca, spre exemplu, un testament olograf aflat într‑un plic sigilat depus la un birou notarial în depozit.
S‑a exprimat şi punctul de vedere contrar[17], potrivit căruia art. 1041 C. civ. statuează în mod imperativ că, sub sancţiunea nulităţii absolute, testamentul olograf trebuie datat de mâna testatorului şi, având în vedere prevederea actualului Cod civil, data este una dintre condiţiile obligatorii şi absolut necesare constatării valabilităţii testamentului olograf, în ciuda poziţiei unei părţi a doctrine (expuse anterior), precum şi a existenţei unor decizii practice care au admis posibilitatea de suplinire a lipsei datei unui testament olograf. Aşa cum a arătat autoarea menţionată, lipsa datei nu poate fi suplinită prin decizia instanţei, nici măcar atunci când se sprijină pe elemente intrinseci ale actului şi nici atunci când elementele care justifică necesitatea datării testamentului olograf sunt acoperite în alt mod. Se admite însă că în mod excepţional, dacă o parte a testamentului lipseşte, acolo fiind conţinută data redactării, acesta fiind rupt sau deteriorat, se poate formula o acţiune care să constate momentul întocmirii testamentului. Practic autoarea menţionată admite, cel puţin în parte, că lipsa datei ar putea fi probată, pentru că cel puţin în ipoteza în care o parte a testamentului a fost ruptă, există posibilitatea ca data să fi lipsit cu totul. În ceea ce priveşte deteriorarea testamentului, data ar putea fi doar ilizibilă şi s‑ar admite stabilirea acesteia.
În soluționarea acestei chestiuni va trebui să avem în vedere și scopul pentru care condiția datării testamentului a fost edictată, și anume să se poată verifica faptul că testatorul era capabil să testeze la epoca întocmirii testamentului. Dacă avem în vedere acest aspect, atunci, alături de alți autori, admitem că poate fi valabil un testament a cărui data poate fi stabilită în condițiile menționate anterior.
În ipoteza în care data indicată este eronată sau falsă, aplicând strict textul art. 1041 C. civ., testamentul ar fi din nou lovit de nulitate absolută. Pornind de la afirmaţia exprimată în doctrină, că data nu are, în testamentul olograf, importanţă prin ea însăşi, adică ca element pur formal, ci numai ca element probatoriu în legătură cu revocarea, în cazul existenţei mai multor testamente ale căror dispoziţii se exclud, sau în legătură cu capacitatea sau cu libertatea de voinţă[18], în practica judecătorească şi în literatura de specialitate, s‑a admis ca în anumite condiţii să se poată proceda la stabilirea, completarea sau rectificarea datei testamentului apelând la elemente intrinseci sau extrinseci testamentului. Într‑o altă opinie[19] se arată că data testamentului olograf ar putea fi reconstituită numai dacă nu se pune problema incapacităţii sau valabilităţii consimţământului testatorului ori a existenţei mai multor manifestări de ultimă voinţă, iar în ceea ce priveşte completarea sau rectificarea unui element al datei testamentului, aceasta se va putea face dacă insuficienţa se datorează unei erori involuntare a testatorului, sub condiţia de a nu fi afectate celelalte elemente ale testamentului. Însă dacă data este falsă în mod intenţionat, sancţiunea care se impune este nulitatea absolută a testamentului. Data falsă poate ascunde în spatele ei intenţia testatorului de a încălca prevederile imperative privind, spre exemplu, capacitatea de a testa ori este posibil să nu existe nicio intenţie frauduloasă din partea testatorului. În ambele cazuri, se va putea dovedi data falsă cu orice mijloc de probă, iar în cazul în care această probă se face, sancţiunea incidentă va consta în nulitatea absolută a testamentului. Dacă intenţia frauduloasă nu a fost probată, data falsă se poate dovedi cu elemente intrinseci testamentului, dar şi cu elemente extrinseci acestuia, în măsura în care acestea se sprijină pe cele intrinseci. Într‑o altă opinie[20], dacă data falsă indicată de testator nu a urmărit fraudarea legii, se admite că proba falsităţii datei se va face numai cu elemente intrinseci, adică cu elemente din cuprinsul testamentului.
Raportat la cele expuse, opinăm că deşi textul art. 1041 C. civ. cuprinde o normă imperativă în privinţa datei, a cărui nerespectare atrage nulitatea absolută, nu trebuie negată în anumite situaţii posibilitatea de stabilire, completare sau rectificare a datei testamentului, în acest scop utilizând elementele intrinseci şi extrinseci ale testamentului. O aplicare strictă a regulii ar însemna lipsirea de efecte a testamentului, ceea ce ar contraveni ultimei voinţe a testatorului, dar şi a regulii de interpretare a actului său mortis causa, în sensul ca acesta să producă efecte, iar nu acela în care nu ar putea produce niciunul [art. 1268 alin. (3) C. civ.].
În concluzie, în ceea ce priveşte data testamentului, regula este aceea că în toate cazurile în care testamentul este datat de testator, acesta se bucură de prezumţia că data acolo inserată este reală, însă această prezumţie operează până la proba contrară, după distincţiile menţionate anterior.
Cea de‑a treia condiţie specială impusă de textul art. 1041 C. civ. este ca testamentul să fie semnat de mâna testatorului. Semnătura trebuie realizată de testator, prin aceasta atestându‑se că dispoziţiile testamentare reprezintă ultima sa voinţă. Semnătura trebuie efectuată proprio manu de către dispunător. Rolul semnăturii efectuate de mâna testatorului este acela de a permite identificarea sa, precum și faptul că îți însușește conținutul actului de ultimă voință.
Dacă, spre exemplu, testamentul nu este semnat, se poate trage concluzia că ne aflăm în prezenţa unui proiect de testament. Tocmai de aceea legea prevede că, pentru a ne afla în prezenţa unui testament olograf valabil, actul de ultimă voinţă trebuie semnat, sub sancţiunea nulităţii absolute, de mâna testatorului.
Semnătura nu trebuie să cuprindă numele şi prenumele dispunătorului, după cum nu trebuie indicat CNP-ul sau alte elemente de identificare ale acestuia. Este suficient ca testatorul să utilizeze semnătura sa obişnuită, care este în măsură să conducă la identificarea sa. Dacă dispunătorul semna în mod obişnuit folosindu‑şi iniţialele, se admite că această semnătură este valabilă. De asemenea, testatorul poate folosi un pseudonim pe care îl utiliza în mod obişnuit. De asemenea, un scriitor sau artist va putea semna cu pseudonimul său, un episcop cu prenumele de călugărie, urmat de indicarea scaunului episcopal[21]. În toate cazurile este important ca semnătura să poată fi atribuită testatorului şi prin aplicarea acesteia să își asume dispoziţiile de ultimă voinţă.
Nu este admis ca dispunătorul să semneze prin aplicarea ştampilei, a parafei sau a sigiliului sau a semnăturii electronice, aceste modalităţi de semnare neîndeplinind condiţia imperativă a legii. De asemenea, în dreptul civil român nu este admisă punerea de deget în locul semnăturii, un astfel de testament fiind nul absolut. De altfel, nici simpla menţionare a numelui testatorului în cuprinsul actului nu îndeplineşte cerinţa semnării testamentului, impunându‑se ca aceasta să fie suficient de detaşată de corpul textului pentru a marca aprobarea acestuia[22].
În ceea ce priveşte locul în care trebuie efectuată semnătura, este de precizat că aceasta poate fi plasată oriunde, adică atât la începutul actului de ultimă voinţă, în cuprinsul acestuia sau la final. În general, semnătura este plasată la finalul actului. Dar, indiferent de locul de plasare al semnăturii, este necesar ca prin aceasta dispunătorul să îşi însuşească conţinutul întregului act. Dacă, spre exemplu, testamentul este redactat pe mai multe foi, este suficientă semnătura acestuia plasată la finalul actului.
Lipsa semnăturii pe testament atrage sancţiunea nulităţii absolute a acestuia. Precizăm însă că, dacă în privinţa datei testamentului se admite că aceasta poate fi stabilită, întregită sau rectificată, în materia semnăturii acest lucru este interzis cu desăvârşire.
În doctrină s‑a subliniat că în general există coincidenţă între momentul datării şi cel al semnării testamentului, iar dacă această coincidenţă nu se regăseşte, trebuie avut în vedere după cum semnătura este ulterioară sau anterioară redactării testamentului, respectiv în primul caz ne aflăm în prezenţa unui proiect de testament care devine efectiv prin semnare, iar în al doilea caz semnătura nu este valabilă, nefiind posibil să aibă loc aprobarea unei voinţe care încă nu a fost exprimată[23].
În ceea ce priveşte veridicitatea semnăturii efectuate de testator, arătăm că aceasta poate fi recunoscută de moştenitorii legali ai defunctului sau poate fi confirmată sau infirmată printr‑o expertiză grafoscopică, în caz de contestare, la fel ca şi în cazul condiţiei referitoare la scrierea olografă a testamentului. Concluzia expertizei grafoscopice cu privire la faptul că testamentul nu a fost semnat de dispunător, echivalează cu inexistenţa consimţământului la data naşterii liberalităţii şi atrage nulitatea absolută a actului[24].
4. Concluzii
Testamentul olograf, datorită avantajelor pe care le prezintă, reprezintă una dintre cele mai uzuale modalități de a testa. Ne-am aplecat în prezentul studiu asupra avantajelor și dezavantajelor utilizării acestui testament iar ulterior am analizat condițiile speciale de formă impuse de lege, împreună cu sancțiunile incidente în caz de nerespectare a acestora.
Bibliografie:
Kocsis, P. Vasilescu, Drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2016
Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, ed. a II-a actualizată și completată, Ed. Universul Juridic, București, 2002
Nicolae, Devoluțiunea legală și testamentară a moștenirii, Ed. Hamangiu, București, 2016
Chirică, Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile, Ed. C.H. Beck, București, 2014
Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, vol. III, Ed. All, București, 1998
Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul RSR, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1966
Al. Bacaci, Gh. Comăniță, Drept civil. Succesiunile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013
M. Eliescu, Curs de succesiuni, Ed. Humanitas, București, 1997
Genoiu, Dreptul la moștenire în Codul civil, Ed. C.H. Beck, București, 2013
Negrilă, Testamentul în noul Cod civil. Studii teoretice și practice, Ed. Universul Juridic, București, 2013
M.B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Ed. All Educațional, București, 1998
L.C. Stoica, Ineficacitatea actului juridic civil. Practică judiciară. I. Nulitatea, Ed. Hamangiu, București, 2009
[13] Pentru situaţia în care data este parţial imprimată şi completată olograf de testator, a se vedea M. Eliescu, Moştenirea şi devoluţiunea ei în dreptul RSR, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1966, p. 211. Autorul indicat arată că „testamente în care data era, spre pildă, 1046 au fost rectificate în 1946 sau testamente scrise pe o hârtie care înfăţişa, tipografiată, litografiată sau dactilografiată, data de 195…şi în care a patra cifră era trecută de mâna testatorului au fost socotite valide, deşi data nu era în întregime scrisă de testator, de câte ori instanţa a izbutit să stabilească cu certitudine data reală, în condiţiile arătate”; C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, vol. III, Ed. All, București, 1998, p. 516, nota 1249 – „Jurisprudenţa a admis însă ca valabilă o dată din care o parte era tipărită şi numai o parte scrisă cu mâna”.
[14] C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, vol. III, Ed. All, București, 1998, p. 517, nota 1251.
[15] Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, ed. a II-a actualizată și completată, Ed. Universul Juridic, București, 2002, p. 188.
[16] D. Chirică, Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile, Ed. C.H. Beck, București, 2014, p. 256.
[17] D. Negrilă, Testamentul în noul Cod civil. Studii teoretice și practice, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 115‑116.
[18] M.B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Ed. All Educațional, București, 1998, p. 339‑341.
[19] I. Genoiu, Dreptul la moștenire în Codul civil, Ed. C.H. Beck, București, 2013, p. 132.
[20] Al. Bacaci, Gh. Comăniță, Drept civil. Succesiunile, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 90.
[21] M. Eliescu, Curs de succesiuni, Ed. Humanitas, București, 1997, p.169.
[22] D. Chirică, Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile, Ed. C.H. Beck, București, 2014, p. 261.
[23] D. Chirică, Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile, Ed. C.H. Beck, București, 2014, p. 262.
[24] C.A. Bucureşti, s. a IV‑a civ., dec. nr. 2723/2003, în L.C. Stoica, Ineficacitatea actului juridic civil. Practică judiciară. I. Nulitatea, Ed. Hamangiu, București, 2009, p. 320.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.