Despre previzibilitate. Accente generale în regimul economic de cuplu (drept european)

1. Regulamentele „regimuri matrimoniale”, „parteneriate înregistrate” și previzibilitatea

De dată recentă, a debutat aplicarea celor două acte normative europene dedicate regimurilor matrimoniale și parteneriatelor înregistrate: Regulamentul (UE) 2016/1103 și Regulamentul (UE) 2016/1104[1]. Adoptarea acestora, în anul 2016, a fost rezultatul unui proces legislativ sinuos, cu amendamente care nu s-au mai regăsit în forma finală a Regulamentelor. Imperativele care se desprind, încă din primele considerente ale regulamentelor, sunt previzibilitatea și securitatea juridică.

Securitatea juridică este un deziderat complex, realizabil prin multiple modalități. Previzibilitatea este un instrument cu rol major, ceea ce își asumă regulamentele europene fiind previzibilitatea prin unificare. Aplicarea normelor unificate, în statele membre care participă la cooperarea consolidată deschisă în 2016, favorizează circulația hotărârilor. Iar obiectivul declarat, încă din preambul, este menținerea și dezvoltarea spațiului de libertate, securitate și justiție.

Întrucât obiectivele prezentului regulament și anume libera circulație a persoanelor în Uniune, posibilitatea ca soții să își organizeze raporturile patrimoniale între ei și față de terți pe durata existenței cuplului și în momentul lichidării bunurilor lor, precum și o mai mare previzibilitate și securitate juridică (s.n.), nu pot fi realizate în mod satisfăcător la nivelul statelor membre, însă, datorită amplorii și efectelor prezentului regulament, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, după caz prin intermediul unei cooperări consolidate între statele membre” [considerentul 73 din Regulamentul (UE) 2016/1103].

Întrucât obiectivele prezentului regulament și anume libera circulație a persoanelor în Uniune, posibilitatea ca partenerii să își organizeze raporturile patrimoniale între ei și față de terți pe durata existenței cuplului și în momentul lichidării bunurilor lor, precum și o mai mare previzibilitate și securitate juridică (s.n.), nu pot fi realizate în mod satisfăcător la nivelul statelor membre, însă, datorită amplorii și efectelor prezentului regulament, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, după caz prin intermediul unei cooperări consolidate între statele membre” [considerentul 70 din Regulamentul (UE) 2016/1104].

Cele două teme (previzibilitatea și securitatea juridică) traversează ambele acte normative, pe toate palierele reglementării: competență, lege aplicabilă, recunoaștere și executare a hotărârilor străine. Vom avea în vedere, în cele ce urmează, conflictele de legi și competența jurisdicțională. Care este semnificația termenilor și care sunt pârghiile de concretizare a securității juridice și previzibilității? Înțelesul strict de dicționar ar putea fi depășit, întrucât obiectivele Regulamentelor implică o accepțiune largă, care înglobează toate aspectele ce conduc la realizarea previzibilității, destinate (în ultimă instanță), menținerii securității juridice. Cât privește pârghiile adecvate, acestea pot fi delimitate – atât în contextul conflictelor de legi, cât și prin prisma conflictelor de jurisdicții.

Previzibilitatea este premisa securității juridice. În absența previzibilității (legii aplicabile, instanței competente ș.a.), securitatea juridică nu are contur realist, nu încurajează mobilitatea transfrontalieră a cuplurilor și nici terții care au intenția de a intra în raporturi juridice cu soții sau cu partenerii.

2. Accepțiunea largă a previzibilității

Dacă avem în vedere faptul că previzibilitatea este cuvânt de ordine în cadrul celor două Regulamente, o serie de instrumente „lucrează” pentru înfăptuirea acesteia. Accepțiunea largă a previzibilității trimite la prevederile legale care, direct sau mijlocit, au rolul de a permite sau de a facilita planificarea raporturilor patrimoniale de cuplu. Într-un sens mai restrâns, câteva instrumente specifice dreptului internațional privat sunt destinate asigurării predictibilității. Dintre acestea, amintim posibilitatea alegerii, de către părți, a legii regimului matrimonial și a legii parteneriatului înregistrat; alegerea forului, pentru soluționarea litigiilor care privesc regimul economic al soților și regimul patrimonial al partenerilor ș.a.

În sfera largă a previzibilității sunt incluse și aspecte care, la prima vedere, nu sunt în relație directă cu planificarea raporturilor patrimoniale ale cuplului transfrontalier. Totuși, aceste aspecte trebuie luate în calcul de către soți și parteneri, pentru gestionarea optimă a propriului regim patrimonial. De exemplu, ambele regulamente exclud, din sfera de aplicare, o serie de materii, pe care le enumeră limitativ. Soții și partenerii vor avea în vedere că, nu intră sub incidența prevederilor regulamentare, organizarea raporturile patrimoniale care privesc aspectele fiscale, vamale, administrative, capacitatea soților și capacitatea partenerilor, existența, valabilitatea, recunoașterea unei căsătorii sau a unui parteneriat înregistrat, obligațiile de întreținere, succesiunea la patrimoniul unui soț sau al unui partener decedat, securitatea socială, transferul sau ajustarea, între soți sau între parteneri, a drepturilor la pensia pentru limita de vârstă sau la pensia de invaliditate, acumulate în timpul căsătoriei sau parteneriatului, în condițiile arătate în Regulamente, natura drepturilor reale asupra unui bun, înscrierea în registre a dreptului de proprietate [art. 1 din Regulamentul (UE) 2016/1003 și art. 1 din Regulamentul (UE) 2016/1104]. Soții și partenerii vor avea în vedere faptul că obligațiile de întreținere sunt guvernate de Regulamentul (UE) 4/2009 și de Protocolul de la Haga din 2007[2]. Problemele de succesiune fac obiectul Regulamentului (UE) 650/2012, aplicabil începând cu august 2015 ș.a.[3].

Planificarea raporturilor patrimoniale presupune corelarea anumitor excluderi cu prorogarea legală de competență. De exemplu, chiar dacă cele două Regulamente exclud, din câmpul lor de aplicare, succesiunea la patrimoniul unui soț sau al unui partener decedat, părțile au posibilitatea de a cunoaște, în avans, instanța competentă internațional, dacă sunt întrunite cerințele legale. Mai precis, dacă o instanță judecătorească dintr-un stat membru este sesizată cu aspecte de succesiune a soțului/partenerului decedat, conform Regulamentului (UE) 650/2012, acea instanță va avea competența de a soluționa și problemele referitoare la regimul matrimonial sau efectele patrimoniale ale parteneriatului, care au legătură cu respectiva cauză succesorală (art. 4 din Regulamentul „regimuri matrimoniale” și din Regulamentul „parteneriate înregistrate”).

Apoi, excluderea retrimiterii este favorabilă previzibilității – implicit și securității juridice. Retrimiterea[4] este o instituție care, dincolo de incontestabila sa utilitate în relațiile transfrontaliere, nu aduce servicii în cazul normelor unificate. Rostul normelor uniforme, în spațiul european, este ca acestea să prevaleze față de dreptul (internațional privat) național, adică să se aplice în statele membre, prioritar față de dreptul național. Asumarea dreptului european presupune uniformizarea și exclude trimiterile între normele conflictuale naționale. Identitatea normelor europene aplicabile, în conflictele de legi și în conflictele de jurisdicții, nu rezonează cu misiunea retrimiterii – a cărei premisă este conflictul negativ ivit între normele naționale (în sensul că, fiecare normă se declară „necompetentă” și atribuie „competența” de aplicare normei conflictuale aparținând altui stat).

3. Instrumente asociate sensului restrâns (tehnic) al previzibilității

Vom identifica principalele pârghii care concretizează obiectivul previzibilității. Unificarea normelor juridice, autonomia părților (recunoscută părților în desemnarea legii aplicabile și în alegerea jurisdicției), factorii de legătură la care recurg regulamentele – sunt câteva elemente din instrumentarul previzibilității.

3.1. Previzibilitatea prin unificare

Acesta este primul scop al formelor consolidate: să depășească diferențele reglementărilor naționale în materia elementului de extraneitate și să ofere particularilor norme uniforme pe segmentul vieții de familie[5]. Trei probleme sunt reglementate prin norme uniforme: desfacerea căsătoriei (prin divorț ori prin separare de corp); regimul matrimonial; efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate.

Conform considerentului 9 din Roma III, „Prezentul regulament ar trebui să instituie un cadru juridic clar și complet în domeniul legii aplicabile divorțului și separării de corp în statele membre participante, să garanteze cetățenilor soluții corespunzătoare în materie de securitate juridică, previzibilitate și flexibilitate (…)”. Cadrul juridic despre care se face vorbire este cel creat prin normele uniforme referitoare la divorț și separarea de corp.

„Pentru a oferi cuplurilor căsătorite securitate juridică în privința bunurilor acestora și o anumită previzibilitate, toate normele aplicabile regimurilor matrimoniale ar trebui cuprinse într-un singur instrument”. „Pentru a atinge obiectivele respective, prezentul regulament ar trebui să reunească dispozițiile privind competența, legea aplicabilă și recunoașterea sau, după caz, acceptarea, forța executorie și executarea hotărârilor judecătorești, a actelor autentice și a tranzacțiilor judiciare” [considerentele 15, 16 din Regulamentul (UE) 2016/1103].

„Pentru a oferi cuplurilor necăsătorite securitate juridică în privința bunurilor acestora și o anumită previzibilitate, toate normele aplicabile efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate ar trebui cuprinse într-un singur instrument”. „Modul în care sunt prevăzute în legislația statelor membre alte forme de uniune decât căsătoria diferă de la un stat la altul și ar trebui făcută o distincție între cuplurile a căror uniune este recunoscută instituțional prin înregistrarea parteneriatelor la o autoritate publică și cuplurile care conviețuiesc de facto. Chiar dacă anumite state membre reglementează uniunile de facto, acestea ar trebui disociate de parteneriatele înregistrate, al căror caracter oficial permite luarea în considerare a specificității acestora și definirea dispozițiilor care le sunt aplicabile printr- un instrument al Uniunii. Pentru a facilita buna funcționare a pieței interne, trebuie eliminate obstacolele din calea liberei circulații a persoanelor aflate într-un parteneriat înregistrat, în special a acelora care creează dificultăți cuplurilor în administrarea bunurilor sau cu ocazia realizării partajului. Pentru a atinge obiectivele respective, prezentul regulament ar trebui să reunească dispozițiile privind competența, legea aplicabilă și recunoașterea sau, după caz, acceptarea, forța executorie și executarea hotărârilor judecătorești, a actelor autentice și a tranzacțiilor judiciare” [considerentele 15, 16 din Regulamentul (UE) 2016/1104].

Deocamdată, statutul patrimonial al cuplurilor internaționale nu este reglementat prin acte normative aplicabile direct și prioritar în dreptul tuturor statelor membre. Acest lucru ar fi posibil la momentul la care cooperarea judiciară este agreată și de statele inițial reticente față de pachetul legislativ alcătuit din Regulamentele „regimuri matrimoniale” și „parteneriate înregistrate”[6].


[1] În cazul în care țara noastră va participa la cooperarea consolidată, aceste Regulamente vor înlocui dispozițiile corespunzătoare din Codul civil (la acest moment, România nu aplică pachetul legislativ privind regimurile matrimoniale și efectele patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate). Pentru analiza actualelor prevederi ale Codului civil, în materia regimului matrimonial cu element de extraneitate, a se vedea D.-Al. Sitaru, Drept internațional privat. Partea generală. Partea specială – Normele conflictuale în diferite ramuri și instituții ale dreptului privat, Ed. C.H. Beck, București, 2013, pp. 193-199.

[2] Pentru detalii privind reglementările conținute de cele două acte normative, a se vedea A.-L. Chelaru, Aspecte privind obligația de întreținere în dreptul internațional privat, în Revista Română de Drept Privat nr. 3/2018, pp. 81-104.

[3] Regulamentul (UE) 650/2012 exclude de la aplicare statutul persoanei fizice, relațiile de familie, relațiile care, potrivit legii care le este aplicabilă, sunt considerate ca având efecte comparabile [art. 1 alin. (2) lit. a)]. Relațiile care, conform legii aplicabile „sunt considerate ca având efecte comparabile” cu relațiile de familie vizează „diferitele forme de uniuni și parteneriate între persoane de același sex sau de sex diferit, cunoscute în mai multe state membre” [a se vedea, D.A. Popescu, Domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) 650/2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor. Regulile de competență internațională, în Revista Română de Drept Privat nr. 5/2014, p. 146].

[4] I. Macovei, Tratat de drept internațional privat, Ed. Universul Juridic, București, 2017, pp. 82-83.

[5] Doctrina subliniază faptul că, la nivelul Uniunii Europene, se observă o evoluție în ceea ce privește semnificația juridică a familiei. „Acest concept nu mai poate fi înțeles de o manieră restrictivă, în sensul său tradițional, sub forma familiei nucleare, soții – bărbat și femeie, respectiv copiii lor minori” (I. Nicolae, G.-B. Spîrchez, Noțiunea juridică de familie. Aspecte de actualitate din jurisprudența CEDO și din legislația Uniunii Europene, în Pandectele Române nr. 1/2017, p. 88).

[6] Cele două Regulamente sunt adoptate în formă consolidată și conțin prevederi care se referă la conflictele de legi și la conflictele de jurisdicții. Pentru considerații pe marginea celor două acte normative, în contextul cooperării consolidate, a se vedea, E.A. Oprea, Party autonomy and the law applicable to the matrimonial property regimes in Europe, în Cuadernos de Derecho Transnacional, vol. 10, nr. 2/2018, pp. 581-582; P. Peiteado Mariscal, Competencia internacional por conexión en materia de régimen económico matrimonial y de efectos patrimoniales de uniones registradas. Relación entre los reglamentos UE 2201/2003, 650/2012, 1103/2016 y 1104/2016, în Cuadernos de Derecho Transnacional, vol. 9, nr. 1/2017, pp. 301-302.

Despre previzibilitate. Accente generale în regimul economic de cuplu (drept european) was last modified: octombrie 31st, 2019 by Călina Jugastru

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii