Despre previzibilitate. Accente generale în regimul economic de cuplu (drept european)

b. Previzibilitatea înseamnă efectuarea unei alegeri informate, în privința legii aplicabile. În absența informării, nu se poate vorbi de o veritabilă „alegere”. Prin ipoteză, alegerea semnifică mai multe posibilități, dintre care una este preferată de părți. Ori, pentru a opera alegerea între mai multe variante, aceste variante să fie cunoscute de către părți (mai exact, părțile ar trebui să dețină informația cu privire la dreptul străin).

Accesul la informație nu este o chestiune secundară/ minoră. Preocuparea pentru punerea la dispoziție a unei baze informaționale actualizate este firească, deoarece stabilirea conținutului dreptului străin poate să prezinte, uneori, dificultăți. Nu întâmplător, sistemele juridice naționale prevăd și soluții pentru cazul în care conținutul dreptului străin nu poate fi stabilit [de exemplu, dreptul român procedează în acest mod, în art. 2562 alin. (3) C. civ.: „În cazul imposibilității de a stabili, într-un termen rezonabil, conținutul legii străine, se aplică legea română”].

c. Previzibilitatea înseamnă adoptarea normelor privind valabilitatea formală și de fond a alegerii părților. La nivel de reglementare, această cerință se reflectă în instituirea unui vehicul al opțiunii pentru lex causae. În prezența elementului de extraneitate, vorbim despre convenția de alegere a legii aplicabile, iar Regulamentele prevăd condițiile de fond și de formă. Se face trimitere la acordul de alegere a legii aplicabile, care este necesar a îndeplini cerințele statuate în art. 23-24 din fiecare Regulament.

d. Previzibilitatea înseamnă instituirea unor garanții, în sensul că alegerea părților este o alegere informată. Problema garanțiilor este una sensibilă. Ca dovadă, a fost obiect al dezbaterilor (și compromisurilor) – aspect vizibil în procesul adoptării celor două forme consolidate din 2016.

Care este accepțiunea noțiunii de „garanție”, în contextul previzibilității și determinării subiective a legii aplicabile? Textele Regulamentelor, dar și propunerile avansate spre adoptare lasă să se întrevadă câteva elemente. Întâi de toate, garanțiile se referă la formalizarea alegerii legii – concretizată, de regulă, prin instituirea formei scrise, datarea și semnarea de către părți a acordului. Apoi, în sfera garanțiilor intră condițiile de formă suplimentare – adică acele cerințe pe care le prevede, după caz, legea statului membru participant. Cu titlu de exemplu, un stat membru participant poate să prevadă astfel de condiții atunci când acordul asupra legii aplicabile este parte integrantă a convenției matrimoniale.

În materie de regimuri matrimoniale și de parteneriate înregistrate, se atrage atenția, de asemenea, asupra garanțiilor care constau în cerințele formale ale convenției de alegere a legii aplicabile. Fără să lase loc de interpretare, considerentele 47 – regimuri matrimoniale și, respectiv, 46 – parteneriate înregistrate, detaliază condițiile minime de formă și cerințele suplimentare de formă, destinate asigurării alegerii informate a legii aplicabile: „În ceea ce privește condițiile de formă, ar trebui introduse anumite garanții pentru a se asigura faptul că soții sunt conștienți de consecințele alegerii lor. O condiție minimă ar fi ca acordul privind alegerea legii aplicabile să fie încheiat în scris, datat și semnat de ambele părți. Cu toate acestea, în cazul în care legea statului membru în care ambii soți își au reședința obișnuită în momentul încheierii acordului prevede condiții de formă suplimentare, acestea ar trebui respectate. Dacă, la data încheierii acordului, soții își au reședința obișnuită în state membre diferite care prevăd condiții de formă diferite, ar trebui să fie suficientă respectarea cerințelor de formă ale unuia dintre aceste state. Dacă la data încheierii acordului numai unul dintre soți își are reședința obișnuită într-un stat membru care prevede condiții de formă suplimentare, condițiile respective ar trebui respectate”.

Părțile se vor opri, de comun acord, la una dintre legile propuse în set, după ce iau la cunoștință de prevederile legilor propuse, analizează beneficiile și, după caz, minusurile reglementărilor. O dată mai mult, legiuitorul înțelege să atragă atenția părților asupra semnificației opțiunii lor pentru o anumită lege – prin cerințele formale pe care le statuează. Finalitatea dorită este conștientizarea consecințelor alegerii unei anumite lex causae; o alegere efectuată în cunoștință de cauză este premisa unui consimțământ liber și neviciat.

e. Problema consilierii părților. Nu se poate omite aspectul referitor la consilierea părților, în vederea efectuării alegerii informate. Este recomandabil ca soții și partenerii să beneficieze de sprijin, în vederea alegerii legii aplicabile.

Proiectele Regulamentelor, elaborate în anul 2011 (amendate în 2013), au recunoscut importanța consilierii specializate. Conform Rezoluției din 2013, valabilitatea alegerii părților era condiționată de dovada împrejurării că părțile au beneficiat de consiliere, anterior opțiunii, cu privire la consecințele juridice ale alegerii efectuate. Rezoluția instituia o prezumție de îndeplinire a cerinței consilierii prealabile, atunci când regulile de formă suplimentare ce cârmuiau alegerea legii aplicabile garantau consilierea (de pildă, actul era încheiat în formă autentică, în fața notarului public).

Cunoașterea instanței competente și a legislației aplicabile bunurilor soților sau partenerilor de cuplu ridică frecvent probleme în practică, datorită sistemelor juridice ale căror reglementări diferă și generează conflicte de legi, astfel că rolul notarilor este semnificativ în activitatea de consiliere a părților[14]. Această condiție referitoare la consilierea părților, suprimată cu prilejul adoptării Regulamentelor, ar fi meritat să rămână în corpul textelor de lege.

3.4. Previzibilitatea prin punctele de legătură

Alegerea legii aplicabile este expresia previzibilității, prin excelență. Soții și partenerii beneficiază de libertate de alegere, în scopul de a face aplicabil un sistem de drept perfect concordant cu prefigurarea regimului patrimonial, pa durata căsătoriei sau a parteneriatului. A stabili dacă variantele legii aplicabile, puse la dispoziție de legiuitor, răspund ideii de previzibilitate, implică examinarea fiecărui factor de legătură și a eventualelor conflicte mobile de legi. Considerațiile noastre nu vor privi, la acest moment, detaliile aferente punctelor de legătură. Ne vom mărgini să menționăm, dacă și în ce măsură, reședința obișnuită, cetățenia etc., sunt adecvate pentru a da expresie gestionării regimului economic de cuplu.

Prin prisma determinării obiective a legii aplicabile este interesant a găsi rațiunea pentru care legiuitorul s-a oprit la anumite elemente de legătură și motivul pentru care a preferat o anumită ordine a acestor elemente. Practic, alegerea cascadei legale (de la care părțile nu se pot abate) trebuie să fie rezultanta unei multitudini de factori. Ar trebui avute în vedere, de exemplu, eventualele precedente – viabilitatea aplicării factorilor de legătură, în practica altor regulamente dedicate relațiilor de familie; potențialul factorilor de legătură de a contribui/permite/favoriza organizarea raporturilor patrimoniale ale soților și partenerilor. Nu în ultimul rând, ierarhia punctelor de legătură denotă empatia legiuitorului cu situația părților (soți și parteneri), care au luat cunoștință de consecințele lipsei acordului de alegere a legii aplicabile (sau ale nevalabilității acesteia).

Reședința obișnuită revine cel mai frecvent în enumerarea factorilor de legătură – afirmație valabilă pentru determinarea subiectivă și, deopotrivă, pentru localizarea obiectivă a regimului matrimonial și a efectelor patrimoniale ale parteneriatelor înregistrate.

Cetățenia păstrează, încă, un loc privilegiat, deși am putea spune că este subsidiară, în raport cu reședința obișnuită. Este privilegiată, pe de o parte, pentru că este evocată în ambele modalități de determinare a legii aplicabile și are un rol important în determinarea subiectivă a jurisdicției competente (una dintre posibilitățile de alegere privește instanțele statului membru a cărui lege a fost aleasă de părți – mai exact, una dintre variantele legale este legea statului a cărui cetățenie este deținută de ambele părți sau de una dintre părți, la data alegerii legii aplicabile). Pe de altă parte, cetățenia rămâne în plan secund față de reședința obișnuită – dacă ar fi să privim spre ponderea fiecărui punct de legătură, în ansamblul setului de opțiuni sau în contextul ierarhiei obiective. Se poate observa că reședința obișnuită este mai vast valorificată: reședința obișnuită este pe primul loc, în cascadă; reședința obișnuită este prima soluție indicată, în situația cetățeniei multiple; reședința obișnuită este pusă în valoare în mai multe modalități [ea este luată în calcul, la cascada legală – art. 26 alin. (1) lit. a) pentru regimuri matrimoniale, dar și la clauza de excepție, acoperind un evantai de ipoteze faptice în care se pot afla părțile – art. 26 alin. (3) lit. a) din Regulamentul (UE) 2016/1103, art. 26 alin. (2) lit. a) din Regulamentul (UE) 2016/1104; la determinarea subiectivă apare în două variante – art. 22 alin. (1) lit. a) din fiecare Regulament].

Legea statului cu care soții dețin, împreună, legătura cea mai strânsă, la momentul căsătoriei este una din alternativele legale, în cazul determinării obiective a lex causae. Elementul de legătură este reprezentat de o noțiune fără contur precis, care necesită analiza tuturor circumstanțelor exsitente la data încheierii căsătoriei. „Legătura cea mai strânsă” ar putea fi utilă, atunci când soții au mai mult de o cetățenie comună, în momentul încheierii căsătoriei și nu au reședință obișnuită comună, după data căsătoriei – ipoteza indicată de art. 26 alin. (2) din Regulamentul (UE) 2016/1103.

Legea statului în temeiul căreia s-a constituit parteneriatul [art. 22 alin. (1) lit. c) din Regulamentul „parteneriate înregistrate”] sau legea statului în temeiul căreia s-a înregistrat parteneriatul [art. 26 alin. (1)] sunt puncte de legătură specifice acestei uniuni de cuplu.

O privire de ansamblu permite a observa că, reședința obișnuită este elementul de legătură cel mai intens valorizat, prin frecvență și prin poziția pe care o ocupă în ierarhia obiectivă a factorilor de conexiune. Fără a greși, legiuitorul a considerat că o noțiune de fapt (reședința obișnuită) răspunde optim previzibilității legii aplicabile și jurisdicției competente să soluționeze litigiul internațional.

4. Concluzii

Fiecare regulament european care își propune să se preocupe de anumit segment al vieții de familie (sau al vieții de cuplu, în general), surprinde prin elemente proprii, care nu se lasă descoperite întotdeauna de la prima lectură. Este meritul legiuitorului european să găsească instrumentele optime, care să aibă aptitudinea de a unifica normele, în spiritul previzibilității. Relațiile patrimoniale grefate pe căsătorie și pe parteneriatul civil sunt între cele mai dificil de administrat, din acest punct de vedere. Mai ales că nu este vorba doar despre raporturile patrimoniale dintre soți și dintre parteneri, dar și despre relațiile cu terții (a căror protecție reclamă o previzibilitate sporită, în raport cu legea aplicabilă și cu instanța competentă).

Este și un talent – acela de pune în valoare punctele de legătură adecvate situației juridice a părților și de a asocia punctelor de legătură, conflicte de legi și soluții care să reflecte actualitatea regimului patrimonial. Ce înseamnă „binele” patrimonial al soților sau partenerilor? Ce semnificație are „binele” patrimonial al terților cu care aceștia intră în raporturi juridice, pe parcursul căsătoriei sau al parteneriatului? Perspectivele pot să difere (dincolo de evaluarea obiectivă a factorilor de legătură), doza de subiectivism fiind inerentă. „Unificarea” perspectivelor înseamnă unificarea normelor (în faza de concepție a actului normativ european). Mai departe, ar putea echivala cu o jurisprudență unitară, în trimiterile preliminare.

Deocamdată, cele două Regulamente europene, invită la dezbatere și interpretare. Nu este nevoie, neapărat, de vreun talent euristic. Mai curând se cere o lectură care să coreleze dispozițiile noilor Regulamente cu celelalte prevederi de drept internațional privat al familiei. Și o atentă calificare a intențiilor legiuitorului, căci ceea ce poate părea lacună, la prima vedere, ar putea fi o binevenită premeditare.

DOWNLOAD FULL ARTICLE

[14] Consiliul Notarilor Uniunii Europene a considerat că cele două propuneri de Regulamente sunt utile, în contextul ameliorării securității juridice pentru cuplurile care trăiesc pe teritoriul Uniunii Europene (http://www.notaries-of-europe.eu/index.php?pageID=13374, informație valabilă la 2 iunie 2019).

Despre previzibilitate. Accente generale în regimul economic de cuplu (drept european) was last modified: octombrie 31st, 2019 by Călina Jugastru

Numai utilizatorii autentificați pot scrie comentarii

Arhiva Revista