Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 19/2017 (M. Of. nr. 249/11.04.2017): Art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
Redacția ProLege - aprilie 3, 2017Decizia ÎCCJ Complet ÎCCJ Actul normativ Articol Sumar
Decizia nr. 19/2017 Complet DCD/C
Legea nr. 165/2013
Art. 4 În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la art. 1, art. 3 pct. 1 – 4, art. 11 alin. (1) şi art. 33 alin. (1) din aceeaşi lege, prevederile Legii nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, sunt incidente cu privire la imobilele în legătură cu care există cauze aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a acestei legi, numai dacă pentru imobilele respective s-au formulat cereri din categoria celor prevăzute la art. 3 pct. 1 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare.
În M. Of. nr. 249 din 11 aprilie 2017, a fost publicată Decizia ÎCCJ nr. 19/2017 din 20 martie 2017 referitoare la dezlegarea următoarei chestiuni de drept: interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv dacă textul de lege indicat vizează trei situaţii distincte de aplicabilitate a dispoziţiilor Legii nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, iar situaţia cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului şi suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, este subsumată condiţiei generale de a formula o cerere în baza legilor de reparaţie.
Obiectul dezlegării chestiunii de dreptLegea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
„Art. 4
Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
I. Titularul şi obiectul sesizării
1. Tribunalul Hunedoara – Secţia I civilă a dispus, prin Încheierea din data de 17 august 2016, în Dosarul nr. 8.094/278/2014, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în baza art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept vizând interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv dacă textul de lege indicat vizează trei situaţii distincte de aplicabilitate a dispoziţiilor Legii nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, iar situaţia cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului şi suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, este subsumată condiţiei generale de a formula o cerere în baza legilor de reparaţie.
IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
44. Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, punctele de vedere ale părţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:
45. Prin dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, legiuitorul a instituit o serie de condiţii de admisibilitate pentru declanşarea procedurii de sesizare în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, condiţii care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ.
46. Aceste condiţii de admisibilitate sunt îndeplinite, întrucât litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, iar Tribunalul Hunedoara, învestit cu soluţionarea apelurilor, urmează să soluţioneze cauza în ultimă instanţă, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă este definitivă [acţiunea este întemeiată pe prevederile Legii nr. 165/2013, cererea fiind adresată de reclamant Comisiei Locale de Fond Funciar a Municipiului Petroşani, în temeiul art. 11 alin. (1) din această lege; potrivit prevederilor alin. (2) al aceluiaşi articol, plângerea este de competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul, iar hotărârea judecătorească pronunţată de această instanţă este supusă numai apelului].
47. Chestiunea de drept supusă dezbaterii este una veritabilă, existând o dificultate reală de interpretare, care necesită o rezolvare de principiu pe calea procedurii prevăzute de art. 519 şi art. 520 din Codul de procedură civilă, iar de lămurirea acestei chestiuni de drept depinde soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată.
48. Problema de drept a cărei dezlegare se solicită este nouă, asupra acesteia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.
49. Verificarea jurisprudenţială la nivel naţional a evidenţiat faptul că, până la acest moment, majoritatea instanţelor nu s-au confruntat cu problema de drept a cărei lămurire se solicită, însă punctele de vedere exprimate oferă indicii referitoare la posibilitatea apariţiei unei practici neunitare, situaţie în care se justifică interesul pronunţării unei hotărâri prealabile.
50. Cât priveşte chestiunea de drept ce face obiectul prezentei sesizări, se constată că prin art. 4 din Legea nr. 165/2013 s-a stabilit sfera de aplicare a acestei legi, iar cea de-a treia teză a textului legal prevede că dispoziţiile legii se aplică „şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
51. Problema de drept care a generat necesitatea pronunţării unei hotărâri prealabile vizează condiţiile de aplicare a legii speciale în materia cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, respectiv, dacă, în aceste cazuri, este necesar ca reclamantul să fi formulat cerere de restituire sau de acordare de măsuri reparatorii în condiţiile actelor normative speciale de reparaţie.
52. Pentru lămurirea acestei probleme de drept trebuie avut în vedere contextul istorico-juridic în care s-a elaborat şi adoptat actul normativ în discuţie.
53. Astfel cum rezultă din expunerea de motive care a însoţit proiectul de lege cu privire la care Guvernul României şi-a asumat răspunderea în faţa Parlamentului României, noul act normativ s-a dorit a fi un cadru unitar pentru urgentarea şi finalizarea procesului de restituire, în natură sau în echivalent, a bunurilor imobile preluate abuziv în perioada regimului comunist în România.
54. Adoptarea sa a fost justificată de faptul că sistemul de restituire a proprietăţilor, astfel cum era deja configurat de un cadru normativ complex, incoerent şi lipsit de eficienţă, generase numeroase hotărâri de condamnare a statului român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pe rolul Curţii existând aproximativ 3.000 de cauze, îndreptate împotriva ţării noastre, având ca obiect încălcarea dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie.
55. În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât să iniţieze faţă de România procedura-pilot în cauzele repetitive de acest gen, aflate pe rolul său, fiind astfel selectate cauzele Atanasiu şi Poenaru împotriva României şi Solon împotriva României.
56. Prin Hotărârea-pilot pronunţată la data de 12 octombrie 2010 în aceste două cauze, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acordat statului român o perioadă de 18 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, respectiv de la data de 12 ianuarie 2011, în care acesta să remedieze problema restituirilor cu respectarea prevederilor Convenţiei. Acest termen a fost prelungit în mod excepţional până la data de 12 mai 2013.
57. Atât din expunerea de motive, cât şi din conţinutul legii rezultă că intenţia legiuitorului, prin adoptarea noului act normativ, a fost aceea de a eficientiza şi de a finaliza procesul de restituire demarat sub imperiul cadrului legislativ anterior, prin includerea în sfera de aplicare a noii legi a tuturor situaţiilor privind cererile de restituire în natură sau de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, nesoluţionate până la acel moment, nicidecum de a deschide calea pentru formularea unor noi cereri pentru imobile care nu au fost solicitate în condiţiile legilor reparatorii anterioare sau de a repune persoanele interesate în termenele de formulare a cererilor de restituire.
58. În acest sens sunt relevante prevederile art. 3 pct. 1 – 3 din Legea nr. 165/2013, care stabilesc semnificaţia, în contextul acestei legi, a noţiunii de cerere şi a expresiilor persoana care se consideră îndreptăţită şi persoana îndreptăţită.
59. Prin termenul cereri se înţelege notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cererile formulate în temeiul prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, cererile formulate potrivit Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, cererile de retrocedare formulate potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România, republicată, aflate în curs de soluţionare la entităţile învestite de lege sau, după caz, la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
60. Persoana care se consideră îndreptăţită este persoana care a formulat şi a depus, în termen legal, la entităţile învestite de lege cereri din categoria celor prevăzute la pct. 1, care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a noii legi.
61. Persoana îndreptăţită este persoana căreia i-a fost recunoscut dreptul la restituire în natură sau, după caz, la măsuri reparatorii, ceea ce presupune că s-a formulat o cerere în procedura uneia dintre legile speciale de reparaţie.
62. Ca atare, o persoană care nu a formulat notificare sau cerere de restituire în temeiul vreunuia dintre actele normative reparatorii enumerate la art. 3 pct. 1 din Legea nr. 165/2013 nu poate pretinde beneficiul măsurilor reparatorii prevăzute de această lege.
63. Măsurile reparatorii reglementate de art. 1 din Legea nr. 165/2013 sunt restituire în natură sau, în situaţia în care restituirea în natură nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent. Acestea din urmă pot fi compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluţionarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 1/2000, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi măsura compensării prin puncte, prevăzută în capitolul III.
64. Stabilirea şi acordarea măsurilor reparatorii se fac de către structurile specializate, cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii, enumerate la art. 3 pct. 4 lit. a) – g) din lege. Aceste „entităţi învestite de lege” nu pot dispune măsuri decât în situaţia în care au fost sesizate legal cu cereri formulate în temeiul actelor normative reparatorii anterioare Legii nr. 165/2013.
65. Sub aspect procedural, prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, pe care reclamantul din prezenta cauză şi-a întemeiat cererea adresată Comisiei de Fond Funciar a Municipiului Petroşani, stabilesc în sarcina comisiilor locale şi judeţene de fond funciar sau, după caz, a Comisiei de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti obligaţia de a soluţiona toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie şi de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2018, în caz contrar persoana care se consideră îndreptăţită putând formula plângere la judecătorie. În mod evident, textul se referă la cererile de restituire formulate în condiţiile şi în termenele prevăzute de legislaţia anterioară în materia fondului funciar, neputând fi vorba despre cereri de restituire formulate ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, câtă vreme noua lege nu cuprinde dispoziţii privind posibilitatea formulării unor cereri noi sau repunerea în termenul de formulare a cererilor de restituire în temeiul legilor speciale de reparaţie.
66. În mod similar, art. 33 alin. (1) din aceeaşi lege prevede că entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, fiind stabilite termene speciale de soluţionare, în funcţie de numărul de cereri pe care le au de soluţionat. Şi în acest caz sunt avute în vedere cererile înregistrate până la data intrării în vigoare a legii noi.
67. Interpretând sistematic art. 4 din Legea nr. 165/2013, potrivit căruia „Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”, prin raportare la prevederile anterior menţionate rezultă că dispoziţiile Legii nr. 165/2013 se aplică cererilor de restituire din categoria celor la care se referă art. 3 pct. 1, formulate şi depuse în termenul legal la entităţile învestite de lege cu soluţionarea acestora, indiferent dacă cererile respective se află într-o etapă administrativă la nivelul uneia dintre entităţile prevăzute de art. 3 pct. 4, în procedura judiciară pe rolul instanţelor judecătoreşti sau, fiind soluţionate definitiv în procedura internă, au generat plângeri înregistrate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului şi sunt suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.
68. În lipsa unei cereri de restituire formulate în temeiul legilor anterioare de reparaţie, Legea nr. 165/2013 nu este aplicabilă, deoarece aceasta nu prevede posibilitatea formulării unei cereri de restituire pentru prima oară, direct în temeiul ei.
69. Această cerinţă de aplicabilitate a Legii nr. 165/2013 se impune a fi îndeplinită nu numai în cazul cererilor aflate în curs de soluţionare la entităţile învestite de lege, menţionate la teza întâi a art. 4, ci şi în ipotezele prevăzute în celelalte două teze, respectiv, şi în situaţia cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti interne, precum şi a cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi. „Cauzele” la care se referă cele două teze ale textului legal analizat nu pot avea ca obiect alte cereri în afara celor enumerate la art. 3 pct. 1 din Legea nr. 165/2013, diferenţa dintre cele trei teze ale art. 4 constând în etapele diferite în care aceste cereri se găsesc la momentul intrării în vigoare a acestei legi.
70. În concluzie, se constată că dispoziţiile Legii nr. 165/2013 sunt aplicabile în situaţia imobilelor cu privire la care există cauze aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a acestei legi, numai dacă pentru imobilele respective s-au formulat cereri din categoria celor prevăzute la art. 3 pct. 1 din Legea nr. 165/2013.
Decizia ÎCCJ (Complet DCD/C) nr. 19/2017Prin Decizia nr. 19/2017, ÎCCJ (Complet DCD/C) a admis sesizarea formulată de Tribunalul Hunedoara – Secţia I civilă în Dosarul nr. 8.094/278/2014, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, prin raportare la art. 1, art. 3 pct. 1 – 4, art. 11 alin. (1) şi art. 33 alin. (1) din aceeaşi lege, prevederile Legii nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, sunt incidente cu privire la imobilele în legătură cu care există cauze aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a acestei legi, numai dacă pentru imobilele respective s-au formulat cereri din categoria celor prevăzute la art. 3 pct. 1 din Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.