Contract colectiv de muncă: prelungire, valabilitate şi forţa juridică a normelor convenţionale
Mihai Pașca - mai 1, 2016În acest scop, tribunalele naţionale nu sunt ţinute să aştepte abrogarea sau modificarea dispoziţiilor interne sau o schimbare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale care contravin dreptului Uniunii. Aceste instanţe sunt obligate să aplice dreptul Uniunii, aşa cum a fost interpretat de Curtea de Justiţie, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu aplicarea dispoziţiilor legislative naţionale, sau a deciziilor Curţii Constituţionale care sunt contrare dreptului Uniunii”.
Obligativitatea respectării de către toate instituţiile Statului Român, inclusiv de Curtea Constituţională, a actelor normative de drept internaţional ratificate de România rezultă neechivoc, între altele, şi din conţinutul art. 11, art. 20, şi art. 148 din Constituţie, potrivit cărora statul se obligă să respecte cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte, fiind garantată constituţional aducerea la îndeplinire a acestor obligaţii.
Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi a Curţii Europene de Justiţie are ca rezultat şi o adaptare a jurisprudenţelor naţionale la autoritatea de lucru interpretat din practica acestor Curţi, bazată pe analogia cauzelor.
Astfel, potrivit art. 16 din Constituţie „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări” iar
„(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte;
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, a cărei aplicabilitate este prioritară şi obligatorie pentru instanţele judecătoreşti naţionale, garantează în art. 8 că „Orice persoană are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţelor juridice naţionale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin constituţie sau lege”
Aceasta este şi practica constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a extins sfera de protecţie şi asupra drepturilor sociale, în aplicarea art. 6 alin. (1) şi art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, coroborate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie (CEDO, decizia din 26 septembrie 2002, Duchez contra Franţei; decizia din 30 septembrie 2003, Koua-Poirez contra Franţei; decizia din 6 decembrie 2007, Beian contra României).
Potrivit dispozițiilor art. 20 din Constituția României, intitulat „Tratatele internaționale privind drepturile omului”: „Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”.
Așadar, dacă instanțele de judecată constată că legile interne încalcă pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, conținând dispoziții mai puțin favorabile decât acestea din urmă, sunt obligate să ignore aceste prevederi și să facă aplicarea celor din reglementarea internațională mai favorabilă.
Procedând astfel, instanţele de judecată nu fac altceva decât să respecte dispozițiile art. 20 din Constituţia României, precum şi pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.
În ceea ce privește prevederile internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului care au fost încălcate în speţă, potrivit art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului: „1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură, cât și în asociație cu alții; 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa”, or reclamantul trebuie să aibă in integrum proprietatea și beneficiul plății indemnizației cuvenite care trebuie stabilită corect, aceste plăți în accepțiunea jurisprudenței în materie, având caracterul și elementele unui bun.
De asemenea, potrivit art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/18 mai 1994: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Conform practicii CEDO salariul şi indemnizaţia de șomaj ca venit de înlocuire,reprezintă concepte asimilate bunurilor mobile, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în nenumărate rânduri, chiar și împotriva României, în sensul că dreptul de creanță reprezintă un „bun” în sensul art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dacă este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o „speranță legitimă” de a îl vedea concretizat.
Paragraful 104 din Hotărârea CEDO în cauza Dumitru Popescu împotriva României (publicată în Monitorul Oficial nr. 830/05.12.2007) precizează într-o manieră exemplară și fără echivoc că: „statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture – din oficiu sau la cererea părților – prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale”; deoarece Convenția europeană face parte integrantă din ordinea juridică internă a statului român (v. art. 11 și art. 20 din Constituție), potrivit par. 103 din aceeași Hotărâre CEDO: „Acest aspect implică obligația pentru judecătorul național de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurându-le preeminența față de orice alta prevedere contrară din legislația națională, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acesteia de către legiuitor”.
În acest context trebuie avute în vedere inclusiv:
– Decretul nr. 212/31.10.1974 pentru ratificarea Pactului internațional cu privire la drepturile economice, civile, sociale și culturale:
Art. 7
Statele părți la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de condiții de muncă juste și prielnice, care să asigure îndeosebi:
ii) o existență decentă pentru ei și familia lor, în conformitate cu dispozițiile prezentului pact;
Art. 9
Statele părți la prezentul pact recunosc dreptul oricărei persoane la securitate socială, inclusiv la asigurări sociale.
Art. 11
1. Statele părți la prezentul pact recunosc dreptul oricărei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea însăși și familia sa, inclusiv hrană, îmbrăcăminte și locuință suficiente, precum și la îmbunătățirea continuă a condițiilor sale de existență.
– Carta Socială Europeană – Revizuită
Adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996. A intrat în vigoare la 1 iulie 1999.
România a semnat Carta la 15 mai 1997 şi a ratificat-o la 7 mai 1999 prin Legea nr. 74 din 4 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial nr. 193 din 4 mai 1999.
Articolul 12
Dreptul la securitate socială
În vederea exercitării efective a dreptului la securitate socială, părţile se angajează:
1. să stabilească sau să menţină un regim de securitate socială;
2. să menţină regimul de securitate socială la un nivel satisfăcător, cel puţin egal cu cel necesar pentru ratificarea Codului european de securitate socială;
Articolul 13
Dreptul la asistenţă socială şi medicală
În vederea exercitării efective a dreptului la asistenţă socială şi medicală, părţile se angajează:
1. să vegheze ca orice persoană care nu dispune de resurse suficiente şi care nu este în măsură să şi le procure prin propriile mijloace sau să le primească dintr-o altă sursă, în special prin prestaţii rezultate dintr-un regim de securitate socială, să poată beneficia de o asistență corespunzătoare şi, în caz de boală, de îngrijirile impuse de starea sa;
2. să vegheze ca persoanele care beneficiază de o astfel de asistenţă să nu sufere, din acest motiv, o diminuare a drepturilor lor politice sau sociale;
3. să prevadă ca fiecare să poată obţine, prin servicii competente cu caracter public sau privat, orice sfat şi orice ajutor personal necesar pentru a preveni, îndepărta sau atenua starea de nevoie de ordin personal şi de ordin familial;
Articolul 14
Dreptul de a beneficia de servicii sociale
Se impune a fi avută în vedere legislația internă în materie inclusiv dinamica și evoluția în timp a acesteia, care a evidențiat și care reglementează în prezent, în coroborarea și recunoașterea expresă a normelor de drept comunitare mai sus menționate, situația juridică a persoanelor indemnizate social, aceste plăți lunare fiind limitate în timp, dar trebuind a fi stabilite în mod legal și just, cu evitarea vătămării dreptului material cuvenit, respectiv:
– Legea nr. 74/3.05.1999 pentru ratificarea Cartei sociale europene revizuite, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996
Art. 1
Se ratifică Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996.
Art. 12
Dreptul la securitate socială
Art. 13
Dreptul la asistenta socială şi medicală
Art. 14
Dreptul de a beneficia de servicii sociale
– Legea nr. 116 din 24 aprilie 2009 pentru ratificarea Codului european de securitate socială al Consiliului Europei, adoptat la Strasbourg la 16 aprilie 1964 şi semnat de România la 22 mai 2002.
Dreptul Social European
Capitolul VIII alin. (2) lit. g)
Şi pentru aceste considerente şi norme de drept, inclusiv a dispoziţiilor Legii nr. 62/2011 – art. 1 lit. i) trebuie reţinută şi se impune concluzia neechivocă în privinţa calificării contractului colectiv de muncă, acesta fiind convenţia încheiată în formă scrisă între angajator sau organizaţia patronală şi reprezentanţii angajaţilor, prin care se stabilesc clauze privind drepturile şi obligaţiile ce decurg din relaţiile de muncă, se reţine faptul că prin încheierea contractelor colective de muncă se urmăreşte promovarea şi apărarea intereselor părţilor semnatare, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de muncă, în vederea asigurării păcii şi liniştii sociale –, și pentru consacrarea și aplicabilitatea principiului securităţii juridice, se poate reţine constatarea existenţei prin prelungire a CCM la nivel de unitate până la finalizarea negocierilor dintre părţi, conform și art. 151 din acest ultim act normativ, dar şi art. 229-(4) – contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, constituie legea părţilor.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.