Calificarea penală greșită a unor fapte imputate notarilor publici
Gheorghe Dobrican - iulie 1, 2015Profesorul Vintilă Dongoroz care a fost un savant al ştiinţei dreptului, a fost şi un om de curaj, menţinându-şi opinia enunţată mai sus şi în perioada socialistă. În acest sens, a arătat că „Norma generală privitoare la principiul legalităţii incriminărilor şi pedepselor trasează, pe de o parte, liniile de demarcaţie între faptele ilicite penale şi faptele ilicite nepenale, iar pe de altă parte, graniţele înăuntrul cărora legea penală poate fi în concret incidentă, asigurând, astfel, respectul principiului fundamental al legalităţii”[8].
Evidenţiem că, chiar în perioada de început a societăţii socialiste în ţara noastră, în care statul era orientat spre un regim represiv exagerat, unii autori au fost preocupaţi, spre cinstea lor, de necesitatea diferenţierii faptelor penale care atrag o răspundere penală, de faptele civile care atrag o răspundere delictuală sau cvasidelictuală, cu motivarea că orice ignorare are consecinţe social-politice şi economice negative[9].
În doctrina de drept civil, unii autori vorbesc de corelaţia dintre răspunderea civilă delictuală şi răspunderea penală fără să arate criteriile de diferenţiere dintre acestea[10], în timp ce alţi autori, în mod corect, încearcă să le diferenţieze arătând că responsabilitatea civilă se caracterizează tot mai pregnant prin ideea de reparaţiune, pe când cea penală prin ideea de pedeapsă[11].
În fine, un alt autor, mergând pe linia de gândire enunţată mai sus şi-a exprimat opinia în sensul că: „Răspunderea penală poate fi angajată numai prin faptele ilicite declarate de lege infracţiuni, adică prin acea categorie de fapte care prezintă o doză de pericol social cantitativ superioară oricăror alte fapte din sfera ilicitului juridic (contravenţii, delicte civile etc.)”[12].
În cazul contractului de mandat sau al procurii care este un înscris constatator al contractului de mandat, în care se precizează puterile conferite mandatarului, dacă mandatarul depăşeşte împuternicirile date va răspunde faţă de mandant. În acest sens sunt prevederile art. 1539 alin. (1) din Codul civil de la 1865, în vigoare la data autentificării contractelor de vânzare-cumpărare, potrivit cărora „Mandatarul este îndatorat a executa mandatul atâta timp cât este însărcinat şi este răspunzător de daune-interese ce ar putea deriva din cauza neîndeplinirii lui”, iar, conform art. 1540 alin. (1) din acelaşi cod, „Mandatarul este răspunzător nu numai de dol, dar încă şi de culpă comisă în executarea mandantului”.
Din textele enunţate mai sus rezultă indubitabil că dacă mandatarul îşi depăşeşte împuternicirile date prin mandat ori procedează în mod dolosiv sau culpabil, acesta va răspunde civil contractual, dacă sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei forme de răspundere, deoarece legiuitorul a prevăzut o sancţiune reparatorie – daunele interese – adică despăgubirile pe care mandatarul este obligat să le plătească mandantului. În cauză, mandanta B.D.C. nu şi-a depăşit împuternicirile date de mandanţi prin procuri, situaţie în care nu va putea fi angajată răspunderea contractuală a acesteia.
De la intrarea în vigoare a Codului civil anterior – 1 decembrie 1865 – problemele legate de contractul de mandat cum ar fi: condiţiile de valabilitate ale contractului de mandat, consimţământul părţilor, capacitatea părţilor, substituirea mandatului de către mandatar, obligaţiile mandatarului de a executa mandatul, de a da socoteală cu privire la executarea mandatului; obligaţia mandantului de a-l despăgubi pe mandatar, plata remuneraţiei cuvenită mandatarului; dacă mandatul este general sau special, obiectul şi întinderea mandatului, renunţarea la mandat, revocarea mandatului, efectele şi încetarea mandatului, forma mandatului, depăşirea limitelor mandatului etc., au fost cercetate numai sub aspect civil pentru că legiuitorul a prevăzut o sancţiune reparatorie[13].
Într-un studiu aprofundat se cercetează problema distingerii între mandatul special şi mandatul general, în sensul dacă pentru actele de înstrăinare, de ipotecare sau a celor ce trec peste administraţia ordinară – este suficient, pentru ca mandatul să fie special, să se arate în procură actul de dispoziţie pe care mandatarul este împuternicit să-l facă fără să se individualizeze şi obiectul său ori se cere, în mod obligatoriu, îndeplinirea şi a acestei din urmă condiţii, adică individualizarea bunului. Autorul arată că într-o perioadă de început ce se întinde până la primul război mondial, s-a acceptat prima teză, însă ulterior s-a generalizat teza a doua[14].
Sub imperiul Codului civil anterior, jurisprudenţa a fost unanimă în sensul că problemele ivite în practica instanţelor cu privire la contractul de mandat şi procuri erau de competenţa instanţelor civile, fiind soluţionate pe această cale.
Menţionăm că în Noul Cod civil, care a fost pus în aplicare la 1 octombrie 2011, întinderea mandatului este reglementată prin art. 2016 alin. (1) şi (2), potrivit căruia, „1) Mandatul general îl autorizează pe mandatar să efectueze numai acte de conservare şi de administrare. 2) Pentru a încheia acte de înstrăinare sau grevare, tranzacţii ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta acţiuni în justiţie, precum şi pentru a încheia orice alte acte de dispoziţie, mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod expres”.
Prin textul enunţat mai sus, legiuitorul a renunţat la sintagma „mandat special” din Codul civil anterior, care a fost înlocuită cu sintagma „…mandatarul trebuie să fie împuternicit în mod expres”, ceea ce înseamnă că mandantul îl poate împuternici valabil pe mandatar în mod expres, printr-o procură, să încheie oricare din actele prevăzute de art. 2016 alin. (2) din Codul civil.
Codul civil în vigoare reglementează contractul de mandat, procurile, precum şi toate problemele legate de acestea[15].
În ceea ce priveşte preţul din cele două contracte de vânzare-cumpărare autentificate sub imperiul Codului civil anterior, acesta trebuia să fie, potrivit art. 1303 „… serios şi determinat de părţi”. În acest sens este şi art. 1660 din Noul Cod civil care prevede că preţul „… trebuie să fie serios şi determinat sau cel puţin determinabil”.
Prin art. 771 alin. (1) din Codul fiscal se prevede că „La transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestora, prin acte juridice între vii asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de orice fel fără construcţii, contribuabilii datorează un impozit…”, care se stabileşte pe tranşe, iar prin art. 1515 alin. (1) din Hotărârea pentru modificarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004[16] se precizează că impozitul prevăzut de art. 771 se calculează la valoarea declarată de părţi. În partea a doua a acestui articol se prevede că „În cazul în care valoarea declarată de părţi este mai mică decât valoarea orientativă stabilită prin expertizele întocmite de camerele notarilor publici, impozitul se va calcula la această din urmă valoare”.
În sensul că preţul se stabileşte de către părţi sunt şi prevederile art. 771 alin. (4) din Codul fiscal potrivit cărora „Impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează la valoarea declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale. În cazul în care valoarea declarată este inferioară valorii orientative stabilite prin expertiza întocmită de camera notarilor publici, impozitul se va calcula la nivelul valorii stabilite prin expertiză, cu excepţia tranzacţiilor încheiate între rude ori afini până la gradul al II-lea inclusiv, precum şi între soţi, caz în care impozitul se calculează la valoarea declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul de proprietate”, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 372/2007 privind aprobarea O.U.G. nr. 110/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal[17].
[9] S. Feller, Cu privire la natura juridică a faptelor de nerespectare a obligaţiilor de predare a produselor agricole supuse colectării, cât şi la răspunderea pentru săvârşirea unor asemenea fapte, în Justiţia Nouă nr. 4/1954, p. 465 şi următoarele.
[10] M. Eliescu, Răspunderea civilă delictuală, Editura Academiei, Bucureşti, 1972, p. 31 şi următoarele; C. Stătescu, în C. Statescu, C. Bârsan, Tratat de drept civil – Teoria generală a obligaţiilor, Editura Academiei, Bucureşti, 1981, p. 139 şi următoarele.
[11] S. Neculaescu, Răspunderea civilă delictuală, Examen critic al condiţiilor şi fundamentării răspunderii civile delictuale în dreptul român, Casa de editură şi presă „Şansa”, Bucureşti, 1994, p. 12.
[12] M.N. Costin, Răspunderea juridică în dreptul român, Editura „Dacia”, Cluj, 1974, p. 59.
[13] D. Alexandresco, Principiile dreptului civil român, vol. IV, Bucureşti, 1926, p. 421 şi următoarele; R. Bălănescu, Al. Băicoianu, Drept civil român, vol. II, Editura Socec, 1943, p. 364 şi următoarele; I. Zinveliu, Contractele speciale, Editura Dacia Cluj-Napoca, 1978, p. 330 şi următoarele, C. Turian; Contractele civile speciale, practică judiciară adnotată, ALL BECK, 2000, pp. 217-220; M. Duţu, Consideraţii referitoare la mandatul special, în „Dreptul” nr. 4/2006, p. 183 şi următoarele. A se vedea autorii şi jurisprudenţa acolo citată.
[14] M. Duţu, ibidem.
[15] Gh. Piperea, în Noul Cod civil comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 2021 şi următoarele şi autorii acolo citaţi; D. Dumitru, în Noul Cod civil, Note, Corelaţii, Explicaţii, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 738 şi următoarele; R. Dincă, Contractele civile speciale în Noul Cod civil, Note de curs – Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p. 224 şi următoarele; F. Motiu, Contractele speciale, curs universitar, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2014, p.218 şi următoarele.
[16] Publicată în „Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr. 707/19.X.2007.
[17] Publicată în „Monitorul Oficial al României”, Partea I, nr.899/28.XII.2007.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.