Calificarea penală greșită a unor fapte imputate notarilor publici
Gheorghe Dobrican - iulie 1, 2015Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au ignorat şi prevederile art. 1 alin. (4) din Constituţie care dispun „Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale”. Or, imixtiunea unei puteri în activitatea altei puteri este de natură să provoace consecinţe juridice şi sociale deosebit de grave, afectând statul de drept, sistemul democratic, drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
Este salutar că prin art. 124 alin. (3) din Constituţie s-a stabilit cu valoare de principiu fundamental că „judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii”, iar prin art. 125 alin. (1), faptul că „judecătorii numiţi de Preşedintele României sunt inamovibili” însă aceasta nu înseamnă, nicidecum, că pot să facă imixtiuni în activitatea altor puteri.
În legătură cu principiul independenţei judecătorilor şi a supunerii lor numai legii, precum şi cu principiul inamovibilităţii judecătorilor am subliniat că „Înţelegerea şi aplicarea greşită în teorie şi practică a principiului independenţei judecătorilor şi a supunerii lor numai legii este de natură a afecta grav activitatea de înfăptuire a justiţiei. Acest principiu nu înseamnă independenţa judecătorilor faţă de lege, ci, dimpotrivă, supunerea lor faţă de lege. Aceste două laturi sunt indisolubile, separarea lor neputând fi concepută. Ca urmare, independenţa judecătorilor trebuie să se desfăşoare în cadrul legii”[31], iar cu privire la principiul inamovibilităţii am arătat că „Inamovibilitatea judecătorilor este o garanţie a independenţei şi imparţialităţii acestora în activitatea de înfăptuire a justiţiei”[32].
În doctrina de drept penal s-a arătat că, potrivit principiului incriminărilor şi pedepselor, care este unul din principiile de bază ale ştiinţei dreptului penal, „infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale”[33]. Deci, legiuitorul este acela care trebuie să stabilească ce fapte ilicite sunt penale sau extra-penale, şi nu judecătorul. În caz contrar, nu mai putem vorbi de principiul „separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale” prevăzut de art. 4 alin. (1) din Constituţie.
În raport de cele arătate mai sus, se impunea achitarea notarului public în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi 10 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală anterior, deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală.
Printr-o altă decizie pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală[34], inculpatul H.P.V., notar public, a fost condamnat în mod greşit pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 şi fals intelectual prevăzute de art. 289 din Codul penal anterior, în concurs real.
În esenţă s-a reţinut în sarcina notarului public că la data de 21.04.2010 fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu, cu ştiinţă şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile, în sensul că nu a verificat în condiţiile prevăzute de lege identitatea lui P.I. care s-a prezentat pentru autentificarea unei procuri.
La data arătată mai sus, în urma unei înţelegeri prealabile între inculpaţii G.M. şi P.I., primul inculpat s-a deplasat la biroul notarului public H.P.V., prezentându-i secretarei R.R.I, copia cărţii de identitate eliberată pe numele părţii vătămate C.I. şi o citaţie ce atestă calitatea acestuia de parte în dosarul civil nr. 457/259/2010 a judecătoriei M., solicitându-i să redacteze o procură cu tranzacţie, în sensul că partea vătămată C.I. este de acord să-l împuternicească pe G.M. să se prezinte şi să îl reprezinte în dosarul civil.
În momentul în care una din secretare a strigat numele părţii vătămate C.I., inculpatul P.I. a răspuns prezent în faţa notarului public H.P.V., prezentându-se sub o altă identitate, afirmând că se numeşte C.I. şi consimte să-l împuternicească pe inculpatul G.M. să se prezinte şi să-l reprezinte la judecătoria M. în dosarul civil nr. 457/259/2010.
Falsul mandatar G.M. s-a prezentat la judecătoria M., în baza procurii, declarând că C.I. renunţă la drepturile succesorale, fiind înlăturat de la succesiune, fapt consfinţit prin sentinţa civilă nr. 565 din 22 aprilie 2010 a judecătoriei M..
Prin decizie se mai reţine că potrivit art. 43 alin. (5) şi art. 50 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 36/1995 [respectiv art. 78 alin. (5) şi art. 85 din legea republicată], notarul public este obligat la încheierea unui act notarial să verifice identitatea părţilor participante, pe baza actului de identitate în original sau a unei legitimaţii oficiale prevăzută cu semnătură, ştampilă şi fotografie (paşaport).
Din starea de fapt reţinută de către instanţă, preluată din rechizitoriu, rezultă cu certitudine că notarului public H.P.V. i-au fost prezentate copie de pe cartea de identitate a părţii vătămate C.I. şi o citaţie pe numele acesteia, prin care i se atesta calitatea de parte în dosarul nr. 457/259/2010 al judecătoriei M., ceea ce a fost de natură să-i producă o încredere deplină, în sensul că falsul mandant P.I. este adevăratul mandant C.I. pentru care au fost depuse la biroul notarial cartea de identitate a acestuia şi o citaţie prin care se atesta că este parte în dosar.
Din modul cum s-au desfăşurat faptele rezultă explicit că notarul public H.P.V. a fost de bună-credinţă cu prilejul autentificării procurii, spre deosebire de falsul mandant care a dat dovadă de rea-credinţă şi de lipsă de respect faţă de o persoană delegată să îndeplinească un serviciu public.
Notarul public a fost condamnat la închisoare, cu suspendarea executării pedepsei, pentru două infracţiuni în concurs real, respectiv infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 din Codul penal anterior şi infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 din acelaşi cod.
Aşa cum am arătat mai sus, infracţiunea de abuz în serviciu are caracter subsidiar, în sensul că abuzul săvârşit de un funcţionar se încadrează în art. 246 din Codul penal anterior, ca de altfel şi abuzul prevăzut în Noul cod penal, numai atunci când fapta nu este prevăzută prin altă dispoziţie a legii. Or, fapta de a atesta că o anumită persoană s-a prezentat în faţa notarului public, cu toate că nu s-a prezentat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, dacă a fost săvârşită cu intenţie de către aceasta.
În cauză, din modul cum s-au desfăşurat faptele, rezultă că notarul public H.P.V. nu a săvârşit infracţiunea de fals intelectual, deoarece „Infracţiunea de fals intelectual se comite numai cu intenţie; ca atare, atestarea, în cuprinsul unui înscris oficial, cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar, a unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului nu cad sub incidenţa art. 289 din Codul penal, dacă s-a săvârşit dintr-o eroare, din culpă”[35].
Doctrina este cvasiunanimă în sensul că infracţiunea de fals intelectual se săvârşeşte, sub aspectul laturii subiective, cu intenţie[36].
În doctrină s-a exprimat şi o opinie singulară, care nu poate fi îmbrăţişată, în sensul că infracţiunea de fals intelectual poate fi reţinută în sarcina notarului public chiar dacă nu se face dovada vinovăţiei acestuia sub forma intenţiei[37]. Or, vinovăţia este un element esenţial al infracţiunii ce priveşte aspectul subiectiv al acesteia fără care nu există infracţiunea[38]. Ca urmare, dacă nu se face dovada vinovăţiei persoana cercetată nu poate fi trimisă în judecată, iar dacă a fost trimisă în judecată se impune achitarea acesteia [art.11, pct. 2, raportat la art. 10 alin. (1), lit. d) din Codul penal anterior şi art. 396 alin. (5), raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) din Noul Cod penal].
Menţionăm că în urma modificărilor aduse Legii nr. 36/1995, republicată, pentru angajarea răspunderii civile delictuale a notarului public s-a prevăzut prin art. 72 că „Răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată în condiţiile legii civile, pentru încălcarea obligaţiilor profesionale, atunci când acesta a cauzat cu vinovăţie sub forma relei-credinţe un prejudiciu stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă”. Deci, se cere ca fapta să fie săvârşită cu vinovăţie, sub forma intenţiei.
Inculpatul H.P.V. a fost condamnat în mod greşit pentru două infracţiuni în concurs real, respectiv infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 din Codul penal şi infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 din Codul penal cu toate că sub aspectul laturii obiective avem o singură acţiune şi o singură urmare. Or, concursul real „… există atunci când o persoană a săvârşit două sau mai multe fapte care constituie, în mod distinct, tot atâtea infracţiuni, fiecare dintre aceste infracţiuni fiind săvârşite printr-o acţiune sau inacţiune distinctă, bine determinată. Cu alte cuvinte, în cazul concursului real, câte acţiuni sau inacţiuni au fost săvârşite, tot atâtea sunt şi infracţiunile care intră în concurs”[39].
[32] Ibidem.
[33] V. Dongoroz, Explicaţii teoretice ale Codului penal român, Partea generală, vol. I, conducătorul şi coordonatorul întregului volum, Editura Academiei, Bucureşti, 1969, p…
[34] Decizia nr. 4035/2013, nepublicată. În acelaşi sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia din 21 ianuarie 2013, pronunţată în dosarul nr. 1507/2/2011 citată de M. Sandu, op. cit., p. 195, greşită sub aspectul reţinerii concursului real de infracţiuni.
[35] Tribunalul Suprem, secţia penală, dec. nr. 311/1975 în „Revista Română de Drept” nr. 1/1976, p. 7.
[36] V. Papadopol, în Codul penal comentat şi adnotat, Partea specială, vol. II, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1977; V. Dongoroz, Explicaţii teoretice ale Codului penal român, Partea specială, vol. IV, Editura Academiei, Bucureşti, 1972, p. 437; O.A. Stoica, Drept penal, Partea specială, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1976, p. 340; M. Udroiu, op. cit.
[37] M. Sandu, op. cit., p. 201.
[38] I. Fodor, în Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Partea generală. vol. I, conducătorul şi coordonatorul întregului volum V.Dongoroz, Editura Academiei, Bucureşti, 1969, p. 114.
[39] I. Fodor, în Explicaţii teoretice ale Codului penal român, Partea generală, vol. I, conducătorul şi coordonatorul volumului V.Dongoroz, Editura Academiei, Bucureşti, 1969, p. 260.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.