Valențe conexe ale conflictului armat ruso-ucrainean: limitarea libertății de exprimare a disidenților. Cauza Novaya Gazeta și alții împotriva Federației Ruse

1. Introducere

Conflictul ruso-ucrainean a produs efecte mutltiple atât la nivel european, cât și la nivel național. Pentru a asigura succesul demersurilor sale militare, Federația Rusă a stabilit o strategie de acțiune pe mai multe paliere care a afectat simultan multe drepturi, nu numai ale cetățenilor ucraineni, asupra cărora s-a concentrat comunitatea europeană, ci și drepturi ale cetățenilor ruși, și ei titulari ai drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului până la data de 16 septembrie 2022, când Federația Rusă a încetat să mai dețină calitatea de membru al Consiliului Europei.

În contextul unor realități care aveau efecte asupra statului rus și asupra cetățenilor ruși, dreptul la informare al acestora apărea ca imperativ absolut. Tocmai pentru a satisface această exigență, în special în acea perioadă excepțională, jurnaliști, activiști, profesori, preoți, influenceri ruși și-au exercitat libertatea de exprimare oferind opiniei publice ruse și internaționale informații, puncte de vedere care nu erau în acord cu poziția autorităților naționale ruse.

Este firesc ca în contextul unui conflict armat să apară întrebări-cheie referitoare nu numai la desfășurarea în sine a operațiunilor militare, ci și la activitatea jurnaliștilor și influencerilor percepută nu numai ca obligație de a informa cetățenii, ci și ca mijloc de a avea efecte asupra succesului sau înfrângerii forțelor armate în cadrul activităților cu caracter militar prin oferirea de informații care pot avea caracter secret și pot ajuta adversarul, cât și prin influențarea stării de spirit a populației.

În pofida dificultăților determinate de încetarea calității de membru al Consiliului Europei a statului reclamat, respectiv la punerea în executare a hotărârilor sale de către Federația Rusă, Curtea Europeană a Drepturilor omului a analizat cauza Novaya Gazeta și alții împotriva Rusiei^[1], pronunțându-se în privința incidenței asupra disidenților ruși a legislației introduse în Rusia după invazia la scară largă a Ucrainei în 2022, legislație care prevedea infracțiunea de a „discredita armata” sau cea de a răspândi „știri false” cu privire la acțiunile acesteia.

2. Situația de fapt^[2]

La 24 februarie 2022, președintele Rusiei a lansat o invazie la scară largă a Ucrainei, pe care a descris-o ca o „operațiune militară specială”.

Ulterior, la nivel intern, au fost stabilite restricții în privința informării despre această operațiune militară, care poate fi realizată doar accesând sursele oficiale. La data de 4 martie 2022, toate autoritățile centrale implicate în procesul legislativ, doar într-un termen de o zi lucrătoare, au modificat atât legislația penală, cât și cea contravențională introducând noi variante de sancționare a cetățenilor ruși care procedau la „discreditarea” sau „diseminarea cu bună știință de informații false” despre desfășurarea forțelor armate ruse.

178 de jurnaliști, artiști, activiști, influenceri ruși și două trusturi media independente din Rusia, Novaya Gazeta și Dozhd TV (Rain TV) au fost sancționate în temeiul acestei noi legislații: 7 disidenți au fost condamnuați în cadrul unor proceduri penale – „agenți străini” sau „extremiști”^[3] și 171 disidenți ruși au fost implicați în proceduri administrative; trusturile media au fost închise ulterior solicitărilor de a fi înlăturate informații publicate în varianta online sau cea tipărită^[4].

Faptele pentru care disidenții au fost sancționați s-au concentrat în special pe exprimarea unor opinii critice cu privire la acțiunile militare ale Rusiei în Ucraina sau pentru diseminarea de informații care se exprimau puncte de vedere diferite de relatările oficiale. Declarațiile și/sau relatările lor s-au încadrat în mai multe categorii: proteste pașnice împotriva războiului^[5], cum ar fi afișarea sloganului „Nu războiului”^[6]; expresii de sprijin sau solidaritate cu Ucraina^[7]; stabilirea de paralele istorice între conflictul actual și războaiele din trecut, în special compararea simbolului „Z” folosit de forțele ruse cu simbolul nazist svastica nazistă^[8]; schimbul de informații cu privire la victimele civile și presupusele crime de război, în special masacrul de la Bucea și bombardarea teatrului Mariupol^[9]; instigări contra autorităților ruse^[10], critici generale la adresa politicii guvernului rus și susținerea sancțiunilor internaționale împotriva conducerii ruse^[11]. Unii ziariști au folosit forme de exprimare satirice sau provocatoare pentru a-și transmite mesajele anti-război^[12]. Sancțiunile au inclus amenzi administrative cuprinse între 30.000 și 150.000 de ruble rusești, detenție preventivă și pedepse cu închisoarea. Cea mai lungă condamnare a fost de 25 de ani, în cazul unui politician de opoziție și jurnalist (Vladimir Kara-Murza^[13]) pentru discursurile pe care le-a ținut în fața unor organizații internaționale. Una dintre acuzațiile pentru care a fost condamnat a fost „înaltă trădare”.

Cele două trusturi media au fost închise pentru activitatea lor mediatică referitoare la război. Novaya Gazeta^[14] era un ziar cu un tiraj săptămânal mediu de 300.000 de exemplare și o audiență zilnică online de aproximativ 3 milioane, în timp ce Dozhd TV^[15] era un canal de televiziune cu o audiență anuală de aproximativ 18 milioane. Ambele trusturi au fost avertizate de către autorități și au primit solicitări de ștergere, respectiv înlăturare a informațiilor care se refereau la ostilități militare din perioada februarie-martie și care conțineau cuvântul „război”^[16], înainte ca să fie blocat accesul^[17] la site-urile lor în martie (Dozhd TV) și iulie (Novaya Gazeta) 2022. De asemenea, instanțele au găsit Novaya Gazeta vinovată de infracțiunea administrativă de diseminare de „știri false” și, în septembrie 2022, i-au suspendat licența de publicare și au aprobat o cerere de încetarea funcționării versiunii sale online, în ciuda unei măsuri provizorii anterioare emise de Curtea Europeană (în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții) către autorități, indicându-le că acestea ar trebui să se abțină de la „blocarea sau încetarea activităților Novaya Gazeta”^[18].

3. Cadru normativ rus și internațional privind limitarea libertății de exprimare în cazul conflictelor armate în general și, respectiv, în mod specific, în cazul conflictului ruso-ucrainean

Conflictul ruso-ucrainean a stimulat atât autoritățile ruse, cât și cele regionale și internaționale să se pronunțe asupra exercitării limitative a drepturilor omului, în general, și a libertății de exprimare, în special.

3.1. Legislația Federației Ruse

Prevederea în legislația penală rusă a unor fapte care pot fi săvârșite tocmai în noul context politic apărut în Federația Rusă prezintă interes din perspectiva analizării necesității, dar și a proporționalității limitării drepturilor înscrise în catalogul Convenției europene a drepturilor omului. Forma de bază a infracțiunii de „diseminare de informații false” cu cuprinde elemente materiale limitativ specificate, fără a fi menționate criterii pentru determinarea caracterului „fals”^[19] al informației, însă prezintă interes obiectul informațiilor false: activitățile forțelor armate ale Federației Ruse, mens rea, intenția directă și, mai ales, interesele multidimensionale, atât naționale, cât și, surprinzător, internaționale pentru care sunt instituite faptele penale. Formele agravate ale infracțiunii fac referiri la circumstanțe care acoperă variante diferite de manifestare vizând persoana făptuitorului sau elemente referitoare la faptă: „prin folosirea funcției”, „într-un grup organizat sau coordonat”, „folosind probe special fabricate pentru a susține acuzațiile”, „din motive pecuniare” și „din motive de ură politică, ideologică, rasială, etnică sau religioasă”^[20].

Legislația contravențională rusă se concentrează pe același actus reus: „difuzarea de informații false” sau actus reus diferit: „discreditatea”, termen subiectiv^[21] calificat – și pe aceeași mens rea – „cu bună știință”, dar sunt adăugate modalitățile în care poate fi realizată difuzarea, prin „mass-media sau în rețelele de telecomunicații”, și sunt precizate considerentele pentru care se sancționează faptele: posibila afectare a unor valori fundamentale precum viața, sănătatea, proprietatea, ordinea și siguranța publică sau posibila perturbare sau oprire a operațiunilor infrastructurii critice, transporturilor, infrastructurilor sociale, instituțiilor financiare, industriei, sistemelor energetice sau de comunicații. Agravantele se concentrează pe două variante de manifestare: fie acțiunile „au fost însoțite de solicitări pentru întruniri publice neautorizate”, fie „cetățeanul rus sau o entitate juridică solicită unui stat străin sau unui grup de state să pună în aplicare măsuri restrictive, cum ar fi introducerea sau extinderea sancțiunilor politice sau economice împotriva Federației Ruse, cetățenilor sau companiilor ruși”^[22].

3.2. Soft law internațional

Măsurile coercitive stabilite de autoritățile ruse în privința libertății de exprimare în Federația Rusă în privința conflictului ruso-ucrainean a determinat adoptarea, pe parcursul anului 2022, a unor declarații comune și de rapoarte de către organizații interguvernamentale regionale și internaționale: Declarație comună privind invazia Ucrainei și importanța libertății de exprimare și de informare, emisă de monitorii pentru libertatea de exprimare și libertatea presei pentru Națiunile Unite, Comisia Africană a Drepturilor Omului, Comisia Inter-Americană pentru Drepturile Omului și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) la 2 mai 2022, prin care au condamnat „cenzura și reprimarea disidenței și a surselor pluraliste de informații și opinie în Federația Rusă, inclusiv blocarea platformelor de social media și a site-urilor web de știri, întreruperea serviciilor de la furnizorii străini de conținut și servicii, etichetarea masivă a jurnaliştilor și mass-media independenți drept «agenți străini», introducerea răspunderii penale pentru răspândirea unor ani de închisoare și înființare, informații despre războiul din Ucraina sau chestionarea acțiunilor militare rusești în Ucraina sau pur și simplu susținerea păcii sau chiar menționarea cuvântului «război»”^[23].

Deopotrivă, trebuie menționate puncte de vedere ale misiunii de experți a Mecanismului OSCE de la Moscova din 14 iulie 2022, în raportul căruia se consemnează reticența Federației Ruse de a-și califica drept „război” activitatea forțelor armate și de a accepta că acestea săvârșesc „crime”^[24] și observațiile finale ale Comitetului pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite privind raportul Federației Ruse din 1 decembrie 2002, în cadrul cărora este exprimată îngrijorarea referitoare la multiplele măsuri de limitare a libertății de exprimare a celor care nu adoptă poziția oficialilor ruși despre războiul din Ucraina^[25].

4. Particularități procedurale ale cauzelor contra Federației Ruse analizate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ulterior datei de 16 septembrie 2022

4.1. Măsurile provizorii prevăzute de Regula 39 din Regulamentul Curții și articolul 34 al Convenției

În data de 8 martie 2022, Curtea, în temeiul Regulii 39 din Regulamentul Curții, a indicat Guvernului Rusiei să se abțină de la blocarea sau încetarea activităților trustului Novaya Gazeta sau să întreprindă orice acțiuni care ar putea să o priveze de exercitarea drepturilor sale garantate de articolul 10 din Convenție.

În pofida măsurii provizorii, în datele de 5 și 15 septembrie 2022, instanțele ruse au suspendat licența de publicare a trustului Novaya Gazeta și au admis o cerere de încetare a funcționării versiunii sale online.

Curtea a considerat că aceste acțiuni ale autorităților ruse erau în contradicție directă cu măsura provizorie indicată de Curte. Solicitând și obținând hotărâri judecătorești de încetare a activității trustului media Novaya Gazeta, autoritățile ruse au ignorat în mod deliberat măsura provizorie a Curții și au lipsit-o de scopul și efectul acesteia.

Curtea concluzionează că, prin ignorarea deliberată a măsurilor provizorii indicate în articolul 39 din Regulamentul Curții, Rusia a încălcat obligațiile care îi revin în temeiul articolului 34 din Convenție^[26].

4.2. Admisibilitatea plângerilor

În primul rând, Curtea a stabilit că este competentă să soluționeze cererile, întrucât acestea privesc fapte care au avut loc înainte de 16 septembrie 2022, dată la care Rusia a încetat să mai fie parte contractantă la Convenția europeană.

Există plângeri ale disidenților care neavând procedura finalizată la nivel național nu au fost analizate pe fondul cauzei de Curte în privința altor articole ale Convenției, fiind inadmisibile în privința acestora^[27].

4.3. Cauze reunite

Curtea a decis să reunească cauzele disidenților ruși și ucraineni pentru a analiza articolele invocate de reclamanți, constatând că există „un fir roșu” în cadrul plângerilor de acestea: încălcarea articolului 10 din Convenție. Cumularea atâtor cazuri similare arată că acestea au făcut parte dintr-o campanie mai amplă de suprimare a disidenței cu privire la acțiunea militară din Ucraina^[28].

4.4. Terți intervenienți – corelație cu alte cauze contra Federației Ruse

În contextul în care cetățeni ucraineni din Crimeea au avut limitată libertatea de exprimare în privința războiului, guvernul ucrainean a apreciat ca fiind oportună intervenția sa în cauzele reunite ale acestora^[29] pentru a sublinia necesitatea aplicării și în aceste cauze ale principiilor instituite de Curte în cauza Ucraina v. Federația Rusă (reCrimeea): existența repetării actelor și toleranța încălcării drepturilor omului^[30], deși disidenții ruși din Federația Rusă au apreciat că situația lor nu este similară calitativ cu cea a ucrainenilor din Crimeea^[31].

4.5. Absența punctelor de vedere ale guvernului statului reclamat

Curtea a constat că Guvernul pârât, prin nedepunerea unor observații scrise, și-a manifestat intenția de a se abține de la participarea la examinarea cauzei. Cu toate acestea, încetarea calității de membru al unei părți contractante la Consiliul Europei nu înlătură obligația Federației Ruse de a coopera cu organele Convenției. În consecință, absența Agentului guvernamental rus nu poate constitui un obstacol în examinarea cauzei^[32].

4.6. Neexaminarea separată a unor articole ale Convenției

Curtea a considerat că nu este necesară examinarea separată a plângerilor rămase în temeiul articolelor 6, 13, 14 și 18 din Convenție și articolului 3 din Protocolul nr. 1^[33], concentrându-se doar pe analiza articolelor 10, 3, 5 și 8 ale Convenției.

4.7. Opinie disidentă

În conformitate cu articolul 45 § 2 din Convenție și cu articolul 74 § 2 din Regulamentul Curții, a fost anexată hotărârii opinia separată a judecătorului Pavli care se concentrează pe modul în care Curtea Europeană s-a poziționat de-a lungul ultimelor două decenii în privința democrației și, respectiv protejării drepturilor omului din Federația Rusă și lansează întrebări referitoare la oportunitatea optării pentru o altă manieră de abordare a cauzelor contra Federației Ruse, una mai eficientă, care implică analizarea cauzelor in concreto și adaptat contextului specific național, fiind cunoscut faptul că o garantare efectivă a drepturilor omului nu poate fi realizată decât în state care, cu adevărat, au adoptat un regim politic democratic.

5. Dimensiunea colectivă a interferențelor statului asupra libertății de exprimare a trusturilor media: închiderea trusturilor media

În ceea ce privește trusturile media Novaya Gazeta și Dozhd TV, au existat trei tipuri de acțiuni ale autorităților statului : blocarea site-urilor web, constatarea răspunderii în procedurile contravenționale și revocarea licenței de publicare. Toate aceste acte intervenite înainte de data încetării activității au constituit o ingerință în dreptul trusturilor la libertatea de exprimare, întrucât aceste acțiuni care au vizat atât varianta tipărită cât și varianta online a trusturilor au fost calificate ca reacția autorităților naționale la relatările privind războiul făcute de presa internă^[34].

La fel ca în jurisprudența sa anterioară privind încetarea activității unei publicații tipărite care realiza relatări despre război^[35], Curtea a constatat că standardele impuse de articolul 10 din Convenție nu sunt îndeplinite dacă o astfel de măsură se bazează exclusiv pe emiterea formală de avertismente, fără nicio evaluare a necesității și proporționalității sale. Autoritățile naționale nu au verificat dacă exista o nevoie socială presantă pentru o măsură atât de drastică sau dacă aceasta era necesară într-o societate democratică. Nici în ceea ce privește blocarea site-urilor web ale Dozhd TV și Novaya Gazeta, instanțele naționale nu au furnizat nicio justificare separată dincolo de o referire la avertismentele anterioare, nu au stabilit orice circumstanțe excepționale care să justifice încetarea unui mijloc de presă și nu au evaluat dacă încetarea urmărește un scop legitim sau este proporțională cu acest scop, așa cum se impune pentru o restrângere atât de severă a libertății de exprimare. Datorită jurnaliștilor acestora calificați ca fiind voci independente importante din societatea rusă, s-a apreciat de către Curte că blocarea site-urilor web ale Dozhd TV și Novaya Gazeta și revocarea licenței de publicare a acesteia din urmă a redus în mod semnificativ accesul publicului la diverse surse de informații cu privire la chestiuni de interes public crucial. În consecință, astfel de restricții majore ale libertății presei sunt incompatibile cu accentul constant asupra rolului esențial al presei ca „câine public de pază” într-o societate democratică^[36].

6. Dimensiunea individuală a interferențelor statului asupra libertății de exprimare a disidenților persoane fizice

6.1. Supunerea la tratamente degradante a disidenților

Doamna Skochilenko și domnul Korolev s-au plâns despre închiderea lor într-o cușcă de metal și, respectiv, într-o cabină îngustă de sticlă, în timpul audierilor de detenție, fiind astfel încălcat articolul 3 din Convenție^[37]. Curtea face trimitere la jurisprudența sa consacrată care constată încălcări ale articolului 3 în împrejurări similare: încarcerare în cuști metalice sau cabine de sticlă mici și slab ventilate în timpul audierilor^[38].

6.2. Dreptul la libertate și securitate al disidenților

Curtea a constatat că autoritățile nu au justificat suficient impunerea unei asemenea măsuri excepționale a arestului preventiv asupra a cinci dintre reclamanți – dl Kara-Murza, doamna Skochilenko, domnul Afanasyev, doamna Smirnova și domnul Korolev – cu încălcarea articolului 5 § 3^[39], și nici întârzierile excesive în examinarea apelurilor împotriva ordonanțelor de reținere (articolul 5 § 4)^[40]. Reclamanții au fost urmăriți penal pentru expresii care nu implicau violență sau incitare, iar autoritățile naționale nu au furnizat motive relevante și suficiente pentru a justifica impunerea unei astfel de măsuri excepționale, încălcând astfel articolul 5 § 3 din Convenție^[41].

De asemenea, Curtea a constatat că împrejurările arestării unuia dintre acești cinci reclamanți (dl Kara-Murza) și momentul formulării și punerii în aplicare a acuzațiilor împotriva sa au constituit cu siguranță un pretext pentru a reduce la tăcere opiniile sale critice, indicând rea-credință, cu încălcarea articolului 5 § 1 Curtea a reiterat că detenția va fi considerată „arbitrară” atunci când, în ciuda respectării oficiale a legislației naționale, a existat un element de rea-credință sau înșelăciune din partea autorităților^[42].