Unele considerații asupra stării dreptului comercial român, la 10 ani de la abrogarea Codului civil (1864-2011) și a Codului comercial (1887-2011). Necesitatea primenirii, sistematizării, armonizării, UNIFICĂRII și modernizării legilor comerciale, din perspectiva dreptului comparat și a proiectului Codului european al dreptului afacerilor
Marin Voicu - decembrie 7, 2021IV. Starea dreptului comercial după abrogarea codului comercial-1887, la 01.10.2011
4.1.1 „Unificarea dreptului obligațiilor civile și comerciale” – aparentă, viabilitate în viața economică și judiciară
a) „Legătura indisolubilă” a dreptului comercial cu dreptul civil a existat și a rămas activă după unificarea obligațiilor civile și comerciale, care, însă, nu a alienat conținutul dreptului comercial și nu l-a desființat ca ramură (diviziune a dreptului privat român).
b)„Teza absorbției dreptului comercial în drept civil, nu este acoperită de modul în care s-a aplicat concepția monistă… căci, în realitate, s-a abrogat o mare parte din normele comerciale în scopul ”unificării obligațiilor civile și comerciale”, realizându-se, deci, un experiment legislativ și doctrinar, fără a se produce „dizolvarea dreptului comercial” sau materia legilor comerciale în vigoare, care au supraviețuit neatinse.
c) O anumită dualitate a reglementărilor comerciale a existat pe tot traseul îndelungat, parcurs, „în tandem” de cele două coduri-civil (1864-2011) și comercial (1887-2011), pe care s-au afirmat, deopotrivă, marii noștri doctrinari, în calitatea lor de creatori de școli de drept civil și de drept comercial, precum PLASTARA, Cantacuzino, C, Nacu, Hamangiu, D. Alexandresco, Traian Ionașcu, M. Eliescu (drept civil) și M.A. Dumitrescu, I. Fințescu, Gălăsescu-PYK, I.L. Georgescu, I. Turcu, St. Cărpenaru (dreptul comercial), „flancați” de marii proceduriști – G.G. Tocilescu, E. Herovanu, P. Vasilescu, I. Stoenescu, Hilnserad, S. Zilberstein, Gr. Porumb, I. Deleanu, V.M. Ciobanu.
Din păcate, astăzi, marii noștri profesori, civiliști și comercialiști, care au dat dovezi clare de integrare în științele juridice europene, sunt trecuți în umbra mediocrității prezentului veleitar din doctrina contemporană limitată și din Alma Mater, digitalizată și încărcată de orgoliile noilor „mișcări intelectuale” și „reflecții ad-hoc”, ca imperative ale globalizării/modernizării vieții economice și comerciale. (a se vedea „Protagoniștii științei dreptului comercial român” – I.L. Georgescu – 1996, 2002).
d) În Academia Română au fost primiți numeroși profesori, civiliști și comercialiști, marea majoritate plecați dintre noi (ultimii prof. Ion Dogaru și prof. Vasile Stănescu – ambii doctrinari ai dreptului comercial), în prezent școala juridică de drept privat fiind reprezentată de Acad. Liviu Pop și Acad. Corneliu Bîrsan.
Numărul membrilor-titulari, corespondenți și de onoare ai Academiei Române cu studii juridice este de 168, majoritatea urmând școala juridică românească (117), iar 51 în străinătate (Franța – 27, Ungaria – 10, Austria – 8, Germania – 3, Rusia – 1, Anglia – 1, Polonia – 1).
Ilustrul jurist, doctrinar și magistrat, Acad, prof. Andrei Rădulescu (1880-1959), profesor de drept comercial, a exercitat funcția de Președinte al Academiei Române și de Președinte al Curții de Casație, iar ceilalți membrii juriști ai Academiei au deținut 41 de mandate de vicepreședinte, 2 de secretar general și 36 de mandate „de președinte de secție ale Academiei Române„ (Colecția „Mari juriști ai României”, Academia Română și Universul Juridic).
e) Cum Codul civil și Legea de punere în aplicare – LPA nr. 71/2011 (art. 618) nu au „ascultat” de Constituția României (art. 146 lit. „d)” – arbitraj comercial), tot așa doctrina (știința) dreptului comercial nu s-a supus unificării depline a obligațiilor civile și comerciale, iar în curricula Facultăților de drept disciplina de drept comercial a continuat să fie viabilă.
De fapt, dreptul comercial român a existat și s-a aflat, în sec. XIX-XXI, tot timpul, ,în „siajul” dreptului civil, ca drept comun „de referință”, păstrându-și această autonomie seculară, ca și în Franța, Italia, Spania, Belgia, China, Luxemburg, Polonia, SUA, Maroc și altele.
f) Teza subordonării dreptului comercial față de dreptul civil[14] explicată în doctrină recentă, cu o vastă bibliografie străină, este incompatibilă cu autonomia, cu legătură indisolubilă de coexistența cu dreptul civil, dar și cu teza aplicării subsidiare a acestuia.
Contrar doctrinei clasice a dreptului civil[15] care susține teza delimitării acestuia de dreptul comercial, ca ramură a dreptului privat, dar și de alte ramuri ale sistemului de drept unitar, într-o lucrare recentă de o mare valoare teoretică[16], dreptul comercial este exclus din orice analiză comparată sau delimitare a dreptului civil. Autorul examinează „corelația dreptului civil cu principalele ramuri ale dreptului în etapa actuală, marcată de adoptarea unui nou cod civil și a unui nou cod de procedură civilă, fără a avea în vedere drepturile «de rețea» și a fortiori, drepturile civile speciale și excepționale(?!), precum al muncii ori dreptul contractelor de consum sau dreptul contractelor administrative, care sunt părți ale dreptului civil”.
În consecință, profesorul Marian Nicoale examinează „raportul dreptului civil cu drepturile substanțiale”, dreptul constituțional, dreptul administrativ, dreptul financiar public, dreptul securității sociale, dreptul procesual civil, dreptul penal și procesual penal și dreptul internațional privat, afirmând, într-o amplă și profundă cercetare, rolul de drept comun al dreptului civil în raport cu alte ramuri ale dreptului roman sau de drept alternativ ori exclusiv.
Așadar, în optica unificării dreptului obligațiilor civile și comerciale, această doctrină a dreptului civil, exclude orice referire/cercetare a dreptului comercial și a legăturilor sale cu dreptul civil.
4.2. Dreptul comercial român, în continuitate și protagoniștii săi, doctrinari ai științei juridice comerciale.
4.2.1. Toți profesorii comercialiști, în lucrările lor, după abrogarea intempestivă a codului comercial, au afirmat energic teza supraviețuirii și continuității dreptului comercial, teză aplicată și în curricula universitară[17].
4.2.2. Din „Galeria profesorilor comercialiști” – In Memoriam: M.A. Dumitrescu, I.D. Fințescu, D. Gălășescu-PYK; I.L. Georgescu, Tudor R. Popescu, St. D. Cărpenaru, I. Turcu.
A. Marii profesori comercialiști din România:
1. Prof. univ. dr. M.A. Dumitrescu – fondatorul științei dreptului comercial român și al „Revistei societăților comerciale” (1924-1947), autorul „Tratatului de drept comercial”, 5 volume (1926-1928), elevul lui Vivante și Cavasini.
„Legiuitorul comercial nu și-a întins imperiul lui numai acolo unde logica lucrurilor îl chema să domine, dar profitând de senilitatea codului civil, a forțat principiile și pentru considerații de utilitate practică, deci relative, speciale, imposibil de grupat într-o formula sintetică, i-a sustras bătrânului cod o serie nemărginită de acte civile” (1.06.1904 – Cuvântare la Școala Supremă de Comerciu din București, citat de prof. I. Turcu în comunicarea „Integrarea Dreptului Comercial Român în Noul Cod Civil”, prezentată în Aula Facultății de drept a Universității din București la 16.04.2010).
2. Prof. univ. dr. Dumitru Gălășescu-PYK(1886-1958), autorul unicului „Curs de drept maritim și aerian”, al volumelor: „Drept comercial” (1927), „Autonomia dreptului comercial” (1931), și altele.
2.1. Dumitru Găleşescu-Pyk s-a născut în 1886 la Bucureşti, într-o veche familie din Capitală. A locuit, de altfel, într-o casă pitorească din Piaţa Amzei. Absolvent de drept şi cu doctoratul luat la Facultatea de Drept a Universităţii din Paris, Dumitru Găleşescu-Pyk a urmat o carieră didactică, fiind, rând pe rând, profesor la Facultatea de Drept a Universităţii din Cernăuţi, unde a predat drept comercial comparat şi maritim, şi la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti[18].
2.2. Opera sa majoră, UNICAT în doctrina dreptului comercial: „CAMBIA ȘI BILETUL LA ORDIN” (vol. I-800 pagini și vol.II-900 p.), 1939, 1947, apoi „CEC-ul modern” (1914) și „CECUL” (1927), „Autonomia dreptului comercial” (1942), „Registrul comerțului” (1931), și altele.
3. Prof. univ. dr. Ion N. Fințescu (1888-1958), „produs al școlilor de drept comercial de la Roma și Berlin”, autorul „Cursului de drept comercial”, 3 volume (1928-1930) și a monografiei „CAMBIA”, în 2 volume (I-535 p., și II-350 p.), 1921-1926, Ed. „Scrisul Românesc”, Craiova.
3.1. „Apariţia profesorului I.N. Finţescu în învăţământul dreptului comercial şi în literatura comercialistă română marchează un moment semnificativ, o piatră de hotar. Dacă Găleşescu-Pyk (…) era încă un vlăstar al dreptului francez, I.N. Finţescu, ilustrul său coleg în învăţământ, părăseşte cărările bătute de înaintaşi ale Parisului pentru a se îndrepta spre Roma.
Această atitudine era justificată nu numai de originea italiană a codului nostru comercial din 1887, dar fără îndoială, mai ales, de noua şi bogata efervescenţă a literaturii juridice italiene, care şi ea scuturase influenţa celei franceze. Abandonase şi ea pe străluciţii comentatori ai Codului comercial francez din 1807, pe Pardessus, pe Massé, pe Bravard-Veyriéres, pe Boistel şi mai apoi pe Thaller şi Lyon-Caen.
I.N. Finţescu a sesizat acest moment de răscruce. Şi în loc să-l consulte pe Vivante în traducerea din 1911 a lui Escarra, aşa cum o făcuseră dascălii noştri mai vechi de drept comercial, în cursurile lor, el se duce la Roma să-l asculte direct pe omul care revoluţionase ştiinţa comercialistă italiană, pe acel om despre care o personalitate de deosebit prestigiu, profesorul Rocco, a putut să spună cu autoritate, deschis, că toţi slujitorii contemporani ai dreptului comercial italian se adăpaseră din învăţătura lui, a lui Cezare Vivante, la ale cărui cursuri strălucite alergau tinerii din toată lumea. Vivante îşi construise gloria adăugând la vechiul tezaur italian de cercetători (Un Vidari, cu al său Corso di diritto commerciale…) roadele contactului cu noua şcoală de drept comercial german, cu bine cunoscutele ei calităţi de adâncire şi sistematizare, care se născuse pe piedestalul noului cod comercial german din 1862” (Prof. I.L: Georgescu, „Medalion juridic: I.N. Fințescu”, în Revista de drept comercial nr. 4/1992).
3.2. Principalele sale lucrări:
(1) Introducere în Dreptul cambial. Condiţiunile esenţiale ale cambiei (Bucureşti, 1915); (2) Manual de şedinţă (Craiova, 1915); (3) Memoriu prezentat la concursul pentru ocuparea catedrei de drept comercial de la Universitatea din Iaşi (Craiova, 1915); (4) Observaţiuni asupra izvoarelor de obligaţiuni şi declarări unilaterale de voinţă (Bucureşti, 1911); (5) Prescripţia în materia societăţilor comerciale. II. Responsabilitatea civilă (culpa) şi jurisprudenţa franceză (Craiova, 1914), (6) Cambia după legile în vigoare în vechiul regat, Bucovina şi Transilvania Bucureşti, 1921, Editura Librăriei Socec & Co., Societate Anonimă. În 1913 a editat, la Craiova, revista „Cercul juridic”; (7) Curs de drept comercial, vol. I, II, III, 1928-1930.
4. Prof. univ. dr. I.L. Georgescu (1901-1996), autor al „Tratatului de drept comercial” (1947-1948), 1500 de pagini, al „Proiectului codului maritim”-1938 și coautor al „Codului comercial” – 1938.
4.1. I. L. Georgescu, un doctrinar comercialist excepţional, a lucrat şi la întocmirea unor proiecte de legi, cum a fost cazul proiectului Legii privind titlurilor de credit şi proiectului Codului maritim[19], rămase însă în stare de proiect.
Pasionat al muncii pe care o desfăşura, I. L. Georgescu a publicat, în colaborare, un comentariu deosebit de documentat al noului Cod comercial (1938) şi un comentariu al noii Legi asupra cambiei şi biletului la ordin şi al noii Legi asupra cecului (1934, 729 de pagini).
Activitatea sa ştiinţifică a fost încununată de publicarea, în 1947 şi 1948, a primelor două volume ale monumentalului său Tratat de drept comercial, care însumează peste 1500 de pagini.
4.2. După peste patru decenii de uitare, opera din domeniul legislativ a lui I. L. Georgescu a revenit în actualitate. Codul comercial din 1938, raportul şi comentariul la acest cod, cele două volume ale Tratatului au devenit, după 1989, opere de căpătâi pentru toţi juriştii ce se ocupau de dreptul comercial. Tratatul profesorului I. L. Georgescu constituie, pe de altă parte, o cercetare ştiinţifică riguroasă a problemelor de bază ale dreptului comercial român, având strânse legături cu literatura juridică străină.
Activitatea sa în domeniul juridic a fost întregită de publicarea, după anul 1990, în noua serie a „Revistei de drept comercial”, a unor studii şi articole privitoare la autonomia dreptului comercial, comerciantul, contractul de cont curent ş.a. I. L. Georgescu a scris o serie de medalioane în care a evocat 27 de personalităţi ale dreptului comercial. Ele au fost reunite în volumul publicat, în 1996, de Editura Lumina Lex sub titlul „Protagonişti ai dreptului comercial român”, reeditat în 2002.
„Acest veritabil patriarh al şcolii româneşti de drept comercial a dat dovadă, până aproape de decesul Său (13 august 1996), după împlinirea vârstei de 95 de ani, de o vioiciune a spiritului şi o putere creatoare ieşite din comun”.
5. Acad. Prof. univ. dr. Tudor R. Popescu (1913-2004), membru de onoare al Academiei Române, autorul „Teoriei generale a obligațiilor” (1968), a „Cursului de drept al comerțului internațional”, 1975, la Facultatea de drept din București, Președintele UNIDROIT, doua mandate, Președinte fondator al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de la București și altele, numit de studenți „Voevodul dreptului românesc”.
5.1. Doctor Honoris Causa al Universității din București – 2000, Extras din Lectio magistralis, „Introducere”:
„Este o tradiție universitară, potrivit căreia, prima lecție a unui profesor trebuie să exprime o profesie de credință, izvorâtă din credința în profesie, credință fără de care nu există nici profesorat, nici disciplină științifică, nici discipol, nici știința, nici conștiință.
Învățământul, care este sarcina noastră, a profesorilor de carieră și eventual de vocație, înseamnă acțiunea de a transmite cunoștințe noi, idei, gânduri, ipoteze, experiență, exemple și chiar îndoieli etc.
A profesa înseamnă a transmite mai departe – pro fessare – opinii proprii, într-un anumit domeniu și într-o anumită formă. Învățământul face parte din marea aventură a spiritului, care este educația, adică Arta sau iscusința de a dezvolta facultățile, fizice sau intelectuale ale omului.
Profesiunea de credință, care ne călăuzește este, pe scurt, următoarea:
− Nu se poate ca o generație să fie fără educație;
− Nu există educație fără cultură;
− Nu există cultură fără știință;
− Nu există știință fără conștiință;
− Nu există nici conștiință fără știință;
− Nu au fost realizări semnificative în știință fără suferințe;
− Nu au fost asemenea realizări în știința fără eforturi supreme și, uneori, cu riscuri extreme.
Punctul de plecare al oricărei soluții privind problema Educației l-am găsi în formula avansată de scriitorul indian din Calcutta – Rabintra Nath Tagore – care afirma că «educația tineretului de azi este chezășia Societății de mâine».
Tineretul este Viitorul Lumii și Lumea viitorului;
Tinerețea este vârstă a tuturor îndrăznelilor și îndrăzneala de a nu ține seama de vârstă;
Tinerețea este vârstă a primelor răspunderi și a marilor entuziasme”.
5.2. Acad. prof. Tudor Popescu – „Dreptul comerțului internațional”, curs, Universitatea din București, Facultatea de drept, 1975.
Cursul are 4 titluri: I. Societăți comerciale (7 capitole); II. Contractele comerciale (7 capitole); III. Titlurile de credit (4 capitole) și IV. Arbitrajul în comerțul internațional (5 capitole).
Bibliografia bogată, română și străină are în listă pe: I. Fințescu „Curs de drept comercial, vol. I, II, III, 1930; I.D. Gălășescu-PYK „Drept comercial”, 1948; Ripert, Rodière, Pierre Arminjon, H. Batiffol, M. Travers și alți reputați privatiști.
5.3. Atunci când și-a simțit limitele (a trecut la cele veșnice în 2004 la vârsta de 92 de ani), cu optimismul care l-a caracterizat toată viața, în care a iubit nespus de mult munca, învățăceii și breasla, a avut tăria să scrie si să semneze următoarele: „Subsemnatul Tudor R. Popescu, profesor consultant la Facultatea de Drept a Universității București, aduc la cunoștință celor în drept de vârsta de 90 de ani și starea sănătății mă pun in imposibilitatea de a mai îndeplini în mod corespunzător sarcinile ce-mi revin. În consecință, cu adâncă părere de rău pun capăt activității mele de profesor, cu care m-am identificat cu entuziasm, devotament și dorința de a-i atinge culmile. Anunțându-mi astfel retragerea de la restul de activitate care mă mai lega de mirifica lume a DREPTULUI, urez celor care gustă în prezent frământările acestei lumi, precum și celor care se vor bate în viitor pentru ele, mult succes și multe ceasuri stelare. VIVAT ACADEMIA”.
6. Prof. univ. dr. Stanciu Cărpenaru (1935-2019), autor al „Tratatului de drept comercial roman”, titularul cursului de drept comercial la Facultatea de drept a Universității din București (1990-2010) și la Universitatea „Nicolae Titulescu” din București (2010-2019), fondatorul „Revistei Române de drept comercial”, 2019, arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional – CCIR (1985-2019).
6.1. Opera majoră a prof. St. D. Cărpenaru
Profesorul Cărpenaru a publicat un tratat, 14 cursuri, 12 monografii și peste 80 de articole, atât în domeniul dreptului comercial, cât și în domeniile dreptului civil și al dreptului economic. Printre acestea se numără Arbitrajul de stat și practica arbitrală, 1968; Contractele economice speciale, 1983; Dreptul de moștenire, 1983; Drept civil. Contracte speciale. Dreptul de moștenire, în colaborare, 1983; Soluționarea litigiilor dintre unitățile economice; Drept comercial român I, Introducere în studiul dreptului comercial; Faptele de comerț; Comercianții, 1992; Drept comercial, Procedura falimentului, 1998 și, nu în ultimul rând, Tratat de drept comercial român, ediția I, 2009, Universul juridic (care a fost reactualizat în mai multe ediții până în anul 2019, inclusiv).
6.2. Argumentele prof. St. Cărpenaru pentru autonomia dreptului civil („Tratat de drept comercial”, 2009, pp. 15-16).
6.2.1. „Teza autonomiei dreptului comercial are numeroase argumente:
a) aplicarea legii comerciale unor raporturi juridice dintre comercianţi şi necomercianţi este impusă de necesitatea reglementării unitare; nu este posibil ca un raport juridic, să fie guvernat în același timp, de două reglementări, una comercială, pentru comerciant si alta civilă pentru necomerciant;
b) dificultăţile create de diviziunea dreptului privat în interpretarea și calificarea actelor juridice și litigiilor nu reprezintă un argument hotărâtor; asemenea dificultăți există și în privința altor ramuri ale dreptului; de exemplu, dreptul muncii, dreptul maritim etc.;
c) există anumite dificultăţi reale privind determinarea sferei de aplicare a dreptului comercial, dar aceste dificultăți pot fi surmontate printr-o formulare cu carac0cer interpretativ;
d) în dreptul comercial, în general, și în sistemul Codului comercial roman, uzurile sunt consacrate cu caracter excepțional, având valoarea unor norme cu caracter interpretativ; ele servesc la interpretarea voinței părților;
e) raporturile comerciale şi civile nu au omogenitate de natură şi scop, aşa cum susţin adepţii unităţii dreptului privat. Evoluția economico-socială nu a realizat o uniformitate a activității comercianților și necomercianților, astfel încât activităților lor să fie supuse aceleiași reglementări juridice;
f) dreptul comercial este partea cea mai vie a dreptului privat; el este un laborator în care se experimentează soluțiile juridice pentru a fi adaptate la cerințele vieții economice. Numai în măsura în care se dovedesc a fi benefice și pentru necomercianți, aceste soluții pot fi reglementate și în legea civilă”.
g) autonomia dreptului comercial este impusă de specificitatea raporturilor comerciale comparativ cu raporturile civile;
h) dreptul comercial, ca un drept particular și ca subramură a dreptului privat, trebuie să își găsească izvorul în Codul comercial și în legile comerciale speciale, iar nu într-o reglementare unică, aceea a Codului civil și reclamă perfecționarea Codului comercial, la nivelul standardelor moderne existente în alte țări”.
7. Prof. univ. dr. Ioan Turcu (1941-2019), figură complexă în lumea dreptului și jurisdicției comerciale: doctrinar, profesor universitar și judecător, cu o largă respirație teoretico-practică, autor al unor valoroase lucrări: „Drept comercial” (1991), „Dreptul afacerilor” (1992), „Legea cambiei și biletului la ordin, comentată și adnotată” (1994), „Operațiuni și contracte bancare” (1994-1997), „Teoria și practica dreptului comercial”, vol. I, II, 1998, „Tratat de insolvență” (2006), „Tratat teoretic și practic de drept comercial”, vol. I, II-2008, „Noul cod civil. Comentarii pe articole și explicații”, Cartea V-2011 și altele.
4.3. Legile comerciale speciale-diseminarea dreptului comercial, cerința sistematizării și unificării (Anexele 1a și 1b).
Din anexele 1a și 1b rezultă evident starea actuală a legislației comerciale, pulverizată și diseminată într-un „bagaj normativ” enorm, construit, în principal, în anii 1990-2000, la care se adaugă volumul mare de acte juridice ale UE, aplicabile în dreptul nostru intern, după aderarea României, la 01.01.2007.
Doctrina și jurisprudența comercială au relevat, în mod constant, existența unor texte divergente, confuze, contradictorii, repetitive, desuete (Anexa 2), ceea ce impune cerința cercetării lor atente, „curățirii”, sistematizării și unificării legilor comerciale, anihilându-se acțiunea de destructurare, decodificare, dezintegrare și decomercializare a dreptului comercial.
V. Drept comparat. Exemple de codificare a dreptului comercial.
1. Relevante sunt noile coduri comerciale din state, aflate între primele puteri comerciale ale lumii, potrivit Organizației Mondiale a Comerțului și UNCTAD, precum Franța – versiunea în vigoare în 2021, Luxemburg, Spania, Belgia, Algeria, China, s.a., toate având, în general, aceeași structură normativă.
1.1. Codul de comerț Luxemburg – 2016, cu 4 CĂRȚI:
I) Cartea I – „Despre comerț în general”, Titlul I – Considerații, Titlul II –Legile comerțului, Titlul III – Societățile, Titlul IV – Despre separarea bunurilor, Titlul V – Despre bursele de comerț, Titlul VI – Comisarii, Titlul VII – Despre vânzări, Titlul VIIII – Gajul comercial, Titlul IX – Despre prescripție; II). Cartea a II-a –Comerțul maritim, Cartea a III-a – Despre falimente și Cartea a IV-a – Jurisdicția comercială.
1.2. Codul comercial – Franța, cu 9 CĂRȚI:
I) Despre comerț în general: 1) Actul de comerț; 2) Comercianții; 3) Comisarii, transportatori, agenții; 4) Fondul de comerț; 5) Protecția secretului afacerilor;
II) Societățile comerciale;
III) Vânzările;
IV) Libertatea economică;
V) Efectele de comerț;
VI) Dificultățile întreprinderilor – Falimentul;
VII) Jurisdicțiile comerciale;
VIII) Profesiile reglementate;
IX) Ținuturile de peste mări.
1.3. Codul afacerilor din CHINA – 1993, cu 9 CĂRȚI:
I) Principiile generale;
II) Dreptul comun al societăților;
III) Dreptul bunurilor;
IV) Reglementarea generală a activității economice;
V) Reglementări speciale a anumitor activități individuale și comerciale;
VI) Activități din servicii;
VII) Fiscalitatea;
VIII) Vânzările;
IX) Reglementarea diferendelor maritime și comerciale;
I. Arbitrajul intern și internațional;
II. Arbitrajul maritim. Comisia chineză de arbitraj maritim.
1.4. SPANIA – Codul de comerț – 1885 actualizat, cu 4 CĂRȚI:
I) Despre comercianți și comerț, în general;
II) Contractele speciale de comerț;
III) Despre comerțul maritim – Codul Maritim;
IV) Despre credit, plăți, falimente.
1.5. BELGIA – Codul dreptului economic 2017, cu 15 CĂRȚI:
I), II) Definiție și principiile generale:
III) Libertățile economice și comerciale;
IV) și V) Concurența;
VI) Piața și consumatorii;
VII) Serviciile de plată și de credit;
VIII) Calitatea produselor și serviciilor;
IX) Securitatea produselor și serviciilor;
X) Contractele speciale-agenții comerciali, cooperarea comercială, transportul, ș.a.;
XI) Proprietatea intelectuală și securitatea afacerilor;
XII) Concentrarea;
XIII) Dispoziții finale;
XIV) Aplicarea legii și a normelor UE.
1.6. MAROC – 3.10.1996, cu 5 CĂRȚI:
I) Comerciantul;
II) Fondul de comerț;
III) Efectele de comerț;
IV) Contractele comerciale;
V) Falimentul întreprinderilor.
1.7. POLONIA-2004 –Legea libertății economice și comerciale (codul comercial): dreptul material, cel societar, producția și procedurile speciale.
1.8. ALGERIA – 2019, Codul comercial, cu 5 CĂRȚI:
I) Despre comerț, în general;
II) Fondul de comerț;
III) Falimentul;
IV) Efectele de comerț;
V) Societățile comerciale.
1.9. SUA-UNIFORM COMERCIAL COD (UCC-2007), adoptat și aplicat în cele 50 de state, cu excepții: Columbia, Puerto-Rico și o parte din Louisiana.
2. Unele tendințe actuale în dreptul franco-german al comerțului
2.1. Spre o convergență a drepturilor german și francez al societăților? de Peter JUNG în „Revue internaționale de droit comparé”, nr. 4/2008, pp. 861-884.
„Dreptul german și francez al comerțului și societăților au multe elemente în comun, dar și diferențe; convergența celor două sisteme de drept are loc prin schimburi juridice în două modalități: în mod direct, prin intermediul dreptului privat al UE, deosebit de important în dreptul societăților și printr-o armonizare, realizată prin circulația directă a ideilor, principiilor și conceptelor juridice între cele două state”.
2.2. „Le commerciant dans le droit allemed” (Comerciantul în dreptul german), în „Revue internationale de droit compare” nr. 4/2009, pp. 785-816, de Anne Guineret-Brobbel Dorsman.
„Deși, în dreptul francez și cel german dreptul civil și dreptul comercial sunt deosebite, amândouă cunosc noțiunea de „COMERCIANT”, ceea ce ilustrează faptul că cele două sisteme de drept au aceeași concepție”.
Dar și dreptul român civil și comercial conține noțiunea de „comerciant” și de „activitate comercială”, prevăzute expres în art. 6 (2) și art. 8 (2) din LPA nr. 71/2010.
2.3. „Le «resonnable» dans les principes du droit europèen de contracts”, „Rezonabil în principiile dreptului european al contractelor” („Revue internationale de droit comparè” nr. 1/2008, pp. 701-727, Leny DUONG).
„Principiile dreptului European al contractelor (PDEC) conțin de foarte multe ori termenul «rezonabil», autorul relevând importanța unei noțiuni care constituie o «punte» între sistemul romanist și cel de „common law”, cu cele două orientări semantice: rezonabil, adică ceea ce este probabil și previzibil, ceea ce este posibil, util, eficient”.
2.4. „Poate fi redus dreptul comercial la «teorii generale» înscrise în Codul civil?” („Revue trimestrielle du droit civil” nr. 3/2009, p. 417, de Sebastien PIMONT.
„În dreptul civil al obligațiilor și contractelor, doctrina construiește «teorii generale», în numele concepției «moniste», care nu acoperă, însă, particularitățile, diversitatea și modernismul evoluției dreptului comercial”.
2.5. „Raportul dintre cele două discipline ale dreptului privat – dreptul civil și comercial – nu este un simplu exercițiu de stil, ci presupune o opțiune legislativă și luarea în considerare a factorilor care au determinat influența sa asupra evoluției ordinii juridice.
Problema autonomiei dreptului comercial impune definirea clară a noțiunii de autonomie: o disciplină este autonomă dacă răspunde la două condiții: 1) dacă dispune de un corp de reguli și de principii suficient de coerente și 2) dacă este în măsură să acopere propriile lacune printr-o autoproducție de norme în aplicarea regulilor și principiilor preexistente.
Deși, are multe puncte comune cu dreptul civil, totuși, dreptul comercial prezintă o originalitate, specificitățile ținând de activitățile economice și de imperativele de rapiditate și de credit care sunt exigențe de bază ale lumii afacerilor.
Contrar dreptului civil, operațiunile comerciale sunt repetitive și se încheie rapid, precum cele bancare, de asigurări ș.a., formalismul fiind adaptat la nevoile comerțului (a se vedea contratele-tip, standard, de adeziune, efectele de comerț). Dreptul comercial este dreptul schimburilor oneroase, un drept al competiției, actorii săi sunt specializați. Astfel că, în realitate, se înfățișează ca un fel de drept comun paralel-dreptul comun al activităților economice” („Le probleme de l’autonomie du droit commercial”, din „Cours de droit des contracts d’affaires”, 2021, AMIR, droits-fr.blogspot.com).
2.6. Diferențele dintre cele două branșe ale dreptului privat, sunt, totodată, puncte de contact. Influența faptelor economice asupra ordinii juridice, impune o armonizare între cele două discipline și o influență din ce în ce mai accentuată a dreptului comercial asupra dreptului civil (Roger Jambu, Merlin, „Du droit civil au droit des affaires”, RTD, Trentanaire, 2020, p. 69 etc.).
[14] Marian Nicolae , „Unificarea dreptului obligațiilor civile și comerciale”, U.J., 2015, pp. 180 și 186 urm.
[15] C. Hamangiu, Rosetti Bălănescu și AL. Băicoianu, „Tratat de drept civil”, vol. I, 1928.
[16] Marian Nicolae, „Drept civil. Teoria generală. Teoria dreptului civil”, Ed. Solomon, 2017, p. 102 urm.
[17] Prof. St. D. Cărpenaru, „Tratat de drept comercial”, 4 ediții, U.J., Prof. Smaranda Angheni, „Tratat de drept comercial-2019”, U.J. (premiul I.L. Georgescu al Uniunii juriștilor), Gh. Piperea „Drept comercial român”, CH Beck, 2020, prof. Cristian Gheorghe, „Tratat de drept comercial român”, C.H. Beck, 2020, Viorel Ganea, „Drept comercial român”, 2017, CH Beck și altele.
[18] I.L. Georgescu, Prof. D. Gălășescu-PYK, în volumul „Protagoniști ai dreptului comercial român”, București, Ed. Lumina Lex, 2002, p..7.
[19] Textul olograf, preluat din Arhiva Consiliului Legislativ, prin bunăvoința Dnei prof. univ. dr. Em. Brândușa Mariana Ștefănescu și a Dlui. Dr. Florin Iordache – președinte, după editare îl vom publica în Revista de Drept Maritim -DMR nr. 1-2/2021.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.