Tendințe ale evoluției reglementării medierii la nivel european în contextul noilor modificări internaționale în domeniu

Treisprezece ani de la momentul adoptării Directivei nr. 2008/52/EC cu privire la mediere, iar obiectivul declarat de a facilita accesul la soluționarea alternativă a litigiilor și de a promova soluționarea pe cale amiabilă a acestora prin încurajarea utilizării medierii și asigurarea unei relații echilibrate între mediere și procedurile judiciare^[1] este departe de a fi îndeplinit, în condițiile în care medierea este folosită în Uniune în mai puțin de 1% din totalul cazurilor civile și comerciale care ajung în instanța. Având în vedere impactul limitat al reglementărilor naționale în ceea ce privește medierea, la nivelul Comisiei Europene există o preocupare constantă de a evalua și analiza impactul normelor ce reglementează medierea și, în măsură în care acestea se dovedesc ineficiente, să se aducă modificări legislative pentru o mai bună și eficientă utilizare a medierii. Studiul din anul 2014^[2] a examinat status-ul medierii în statele membre și a stabilit cauzele utilizării atât de restrânse a acestei proceduri alternative, evaluând și impactul financiar al ne-utilizării medierii ca procedura de soluționare a disputelor. Concluzia cea mai importantă a studiului este aceea că medierea va atinge potențialul maxim de utilizare numai în măsură în care se instituie prin lege obligativitatea acestei proceduri în cauzele civile și comerciale, fără a aduce atingere dreptului justiţiabilului de a se adresa și instanțelor judecătorești^[3].

Comisia Europeană pentru Eficienţa Justiției(CEPEJ) a publicat, în anul 2019, Ghidul în vederea stabilirii standardelor în domeniul medierii civile, familiale, penale, administrative în acord cu reglementările existente în acest domeniu^[4]. Ghidul are în vedere faptul că la nivel European se intenționează modificarea legislației medierii în sensul adoptării unor amendamente ce vizează obligativitatea procedurii medierii în litigii ce pot fi soluționate pe calea medierii din domeniul penal, civil, comercial, familiei și administrativ. Recomandările și directivele existente deja la nivel European par a nu fi suficiente în sensul eficientizării utilizării instituției medierii. Statele membre nu au modificat suficient legislațiile naționale în sensul accentuării utilizării medierii pe scară cât mai largă și a eficientizării acestei proceduri. Elaborarea acestui document european are la bază analiza impactului normelor existente în domeniul medierii efectuată în anul 2018 de Grupul de lucru a Comisiei Europene pentru Eficientizarea Justiției^[5]. Analiza s-a impus cu atât mai mult cu cât începând cu anul adoptării Directivei nr. 52/2008 și până în prezent instituția medierii a funcționat cu sincope, scopul urmărit la momentul adoptării nefiind atins. Astfel, experții desemnați au analizat legislațiile naționale a 18 state, respectiv: Austria, Azerbaidjan, Belgia, Croația, Cipru, Republica Cehă, Finlanda, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Lituania, Polonia, Serbia, Slovenia, Spania, Elveția. Au fost luate în considerare aspectele din legislația specifică medierii și aspectele procedurale menționate în coduri. Documentul elaborat^[6] încurajează statele membre să modifice legislația medierii cu luarea în considerare a reglementărilor internaționale și a standardelor în vederea creșterii calității actului de mediere.

Manualul cuprinde o serie de recomandări dar se deosebește de o lege model. Cuprinde un set de instrumente juridice care să ajute statele membre să implementeze și să dezvolte utilizarea pe scară largă a medierii, constituindu-se, în același timp, într-un suport real pentru mediatori. Instrumentele juridice cuprinse se referă la: programe pilot pentru medierea în instanțe, ghiduri care se adresează instanțelor de judecată, judecătorilor și avocaților cu referire la mediere, curricula pentru un curs de bază adresat mediatorilor [curricula de pregătire dezvoltată împreună cu Institutul Internațional de Mediere (ÎMI)], un cod european pentru furnizorii de mediere, formulare standard pentru mediere, indicatori de performanță în administrarea procedurilor de mediere – acesta se adresează furnizorilor de servicii de mediere, asociaților, institutelor/organizațiilor de mediatori. Se urmărește ca statele membre, luând în considerare specificul lor național, să implementeze recomandările menționate în document de o manieră eficientă și în complianță cu profilul de țară. Statele sunt încurajate să aibă în vedere evoluția legislativă internațională în domeniul reglementării medierii, respectiv Legea model UNCITRAL cu privire la medierea comercială internațională și Convenția de la Singapore, cât și decizii relevante ale Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Legea model UNCITRAL cu privire la medierea internațională comercială și a soluționării prin mediere a conflictelor internaționale, Lege corespondentă Convenției de la Singapore, adoptată de Națiunile Unite în 2018, va ajuta statele semnatare ale Convenției de la Singapore să creeze la nivel național cadrul legislativ adecvat implementării dispozițiilor acestei Convenții^[7]. Statele pot adopta legea model cu privire la medierea comercială internațională cu scopul creării unui cadru legislativ coerent în domeniul medierii comerciale internaționale și soluționării alternative a litigiilor comerciale. Noțiunea de „comercial”, așa cum este folosită în textul normativ, presupune o interpretare mai largă în sensul în care se referă la toate tipurile de relații comerciale, contractuale sau nu, dar fără a se limita la: orice tip de tranzacție comercială pentru furnizare și schimb de bunuri și servicii, acorduri de distribuție, reprezentare comercială și contracte de agenție, factoring, leasing, lucrări de construcții, consultanță, lucrări de inginerie civilă, licențe, investiții, finanțe, domeniu bancar, asigurări, acorduri de exploatare sau concesiune, asocieri sau alte forme de cooperare în afaceri și în industrie, transportul mărfurilor sau pasagerilor pe apă, aerian, cale ferată sau rutier^[8].

Legea model a fost elaborată în paralel cu Convenția de la Singapore cu scopul de a facilita implementarea cu mai multă ușurință la nivel național a dispozițiilor cuprinse în Convenție. Lipsa reglementărilor naționale cu privire la punerea în executare a acordurilor de mediere pune în dificultate aplicarea Convenției, chestiune rezolvată odată cu adoptarea legii model. În acest sens, se furnizează statelor interesate un set coerent și uniform de reguli aplicabile medierii cu scopul unificării legislative și încurajării utilizării medierii ca procedură alternativă de soluționare a litigiilor sigură și predictibilă, iar la nivel internațional se urmărește prin implementarea celor două acte normative, unificarea normelor ce reglementează domeniul de interes^[9].

La nivel European dezvoltarea și implementarea unor ghiduri și alte instrumente juridice eficiente reprezintă un pas important în reglementarea medierii, în contextul în care se dorește modificarea legislației în sensul celor adoptate la nivel internațional.

DOWNLOAD FULL ARTICLE