Succinte consideraţii asupra uneia din premisele exercitării dreptului de a vota: cabinele de vot

Una din premisele exercitării efective a dreptului de vot prevăzut de art. 36 din Constituţia României^[1] constă în posibilitatea oferită alegătorului de a avea acces în localul secţiei de votare. Totuşi, pentru buna organizare și desfășurare a alegerilor, accesul alegătorilor în sala de votare are loc în serii corespunzătoare numărului cabinelor de vot^[2]. Astfel, dacă unei secţii de votare i-au fost alocate 5 cabine, nici numărul alegătorilor prezenţi concomitent în interiorul secţiei de votare nu ar trebui să depăşească această cifră pe parcursul desfăşurării procesului electoral.

De aceea, fiecare local de secţie de votare ar trebui să posede un număr suficient de cabine de vot şi de ştampile cu menţiunea „Votat”. În cazul alegerilor pentru Parlamentul European^[3] numărul cabinelor şi al ştampilelor trebuie să fie proporţional cu numărul alegătorilor înscrişi în copiile de pe listele electorale^[4] permanente şi speciale şi cu numărul estimat al alegătorilor care vor fi înscrişi în listele electorale suplimentare.

Pentru alegerile prezidenţiale este avut în vedere numărul alegătorilor înscrişi în copiile de pe listele electorale permanente şi numărul estimat al alegătorilor care vor fi înscrişi în tabelele prevăzute la art. 9 din Legea nr. 370/2004, adică listele electorale suplimentare^[5]. Legea privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor are în vedere numărul alegătorilor înscrişi în Registrul electoral şi respectarea duratei votării prevăzute de lege^[6]. Potrivit art. 82 alin. (3), votarea începe la ora 7:00 şi are loc până la ora 21:00.

Legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale^[7] şi Legea privind organizarea și desfășurarea referendumului^[8] nu menţionează decât necesitatea un număr suficient de cabine şi ştampile cu menţiunea „Votat”, fără a face alte precizări.

Asigurarea cabinelor de vot cade în sarcina primarilor şi a prefecţilor în cazul alegerilor prezidenţiale, a celor pentru alegerea Parlamentul European, a celor pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor şi al referendumului^[9], şi doar a primarilor în cazul alegerii autorităţilor administraţiei publice locale^[10].

Înainte de a trece mai departe precizăm că, potrivit art. 104 din Legea nr. 208/2015, în îndeplinirea atribuţiilor sale, Autoritatea Electorală Permanentă adoptă hotărâri care au caracter normativ.

În 2008, Autoritatea Electorală Permanentă a emis Hotărârea nr. 4/2008 privind condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească localurile secţiilor de votare pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului^[11].

Art. 6 alin. (1) din Hotărârea nr. 4/2008, având în vedere numărul alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente şi respectarea duratei votării prevăzute în lege, recomanda asigurarea unei cabine de vot pentru fiecare 300 de alegători arondaţi la o secţie de votare ori calcularea numărului de cabine de vot necesare după o anumită formulă^[12].

Aceeaşi hotărâre stabilea în cadrul art. 7 alin. (1) că fiecare secţie de votare trebuie să dispună de un număr de ştampile cu menţiunea „Votat” egal cu cel al cabinelor de vot, dar nu mai mare de numărul membrilor biroului electoral al secţiei de votare, cu precizarea că numărul optim al acestor ştampile este cuprins între 5 şi 7, luându-se în calcul numărul membrilor biroului electoral al secţiei de votare, fără preşedinte şi locţiitorul acestuia.

Prin urmare, cât timp această hotărâre a fost în vigoare, exista o corelaţie perfectă între numărul de ştampile cu menţiunea „Votat”, numărul cabinelor de vot şi numărul alegătorilor prezenţi concomitent în interiorul secţiei de votare. Astfel, dacă unei secţii de votare îi erau alocate 5 ştampile, localul de votare trebuia să aibă tot atâtea cabine iar accesul alegătorilor în sala de votare se realiza în serii de câte 5.

Ulterior, prin Hotărârea Autorităţii Electorale Permanente nr. 44/2016 privind setul de condiţii minimale pe care trebuie să le îndeplinească locaţiile în care funcţionează secţiile de votare, precum şi dotarea minimală a acestora^[13] recomandarea de mai sus a devenit o obligaţie, în acest sens art. 7 alin. (1) dispunând că la fiecare 300 de alegători arondaţi la o secţie de votare se asigură câte o cabină de vot, dar, de regulă, nu mai mult de 5 cabine de vot.

Pe de altă parte, prin art. 9 au fost modificate regulile aplicabile corelaţiei dintre numărul de ştampile cu menţiunea „Votat” şi numărul urnelor, în sensul că fiecare secţie de votare trebuie să dispună de un număr de ştampile cu menţiunea „Votat” cel puţin egal cu cel al cabinelor de vot, dar nu mai mare de numărul membrilor biroului electoral al secţiei de votare. Astfel că numărul acestor ştampile poate fi mai mare decât numărul cabinelor de vot.

Anul acesta art. 13 alin. (2) al Hotărârii Autorităţii Electorale Permanente nr. 11/2019 privind unele măsuri pentru buna organizare și desfășurare a alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2019^[14] a stabilit că fiecare secție de votare trebuie să dispună, de regulă, de 5 ștampile cu mențiunea „Votat”, cu luarea în considerare a numărului cabinelor de vot, precum și a numărului efectiv al membrilor biroului electoral al secției de votare.

Cel puţin în câteva secţii de votare, deşi s-a menţinut un număr de 5 ștampile cu mențiunea „Votat”, numărul cabinelor de vot a scăzut^[15], lucru permis de către normele în vigoare care admit că numărul de ştampile cu menţiunea „Votat” trebuie să fie cel puţin egal cu cel al cabinelor de vot, adică poate fi mai mare. Atâta timp cât numărul cabinelor de vor ar rămâne pe deplin corelat cu obligația de a se asigura o cabină de vot pentru fiecare 300 de alegători arondaţi, nu putem spune că ne-am afla în afara cadrului legal^[16].

Cum au existat secții de votare în care, deși ar fi fost necesare 4 sau 5 cabine de vot în temeiul normei potrivit căreia la fiecare 300 de alegători arondaţi la o secţie de votare se asigură câte o cabină de vot, nu au fost asigurate decât 3, se pune problema cine ar trebui să răspundă pentru această subtilă încălcare a legii. O calificăm ca subtilă deoarece, cel puțin la prima vedere, o astfel de încălcare este dificil de sesizat în condițiile în care numărul ștampilelor cu mențiunea votat s-a menținut, aspect confirmat și de art. 13 alin. (1) al Hotărârii Autorităţii Electorale Permanente nr. 11/2019, potrivit căruia „la stabilirea numărului total al ştampilelor cu menţiunea «Votat» se va lua în calcul un număr de 5 ştampile cu menţiunea «Votat» pentru fiecare secţie de votare”.

Subliniem că, în condiţiile în care toate celelalte aspecte inerente unei bune organizări ar fi asigurate, scăderea numărului de cabine de vot nu are alt efect decât scăderea cadenţei procesului electoral, aspect cu impact în special asupra secţiilor de votare cu mare aflux de alegători, precum cele din străinătate. În cazul secţiilor de votare din ţară, datorită unei prezenţe la vot sub numărul alegătorilor înscrişi în copiile de pe listele electorale permanente şi speciale, lipsa unei cabine de vot nu are ca efect împiedicarea dreptului de a alege, ci are mai degrabă darul de stârni frustrări în rândul electoratului şi eventual abandonarea de bunăvoie a statului la coadă, datorită timpului de aşteptare mai îndelungat pentru exercitarea dreptului la vot în perioadele de maxim aflux.

Niciuna dintre legile amintite nu sancţionează expressis verbis încălcarea obligaţiei de a asigura un număr suficient de cabine de vot. Totuşi, acestea prevăd o sancţiune contravențională^[17] pentru nerespectarea hotărârilor Autorităţii Electorale Permanente, deci inclusiv a Hotărârii nr. 44/2016.

În cazul alegerilor pentru Preşedintele României [art. 55 lit. m) din Legea nr. 370/2004], fapta se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei, iar constatarea acesteia revine împuterniciților preşedintelui Autorităţii Electorale Permanente^[18] atunci când fapta este săvârşită de autorităţi ale administraţiei publice centrale sau locale, precum în cazul obligaţiei primarilor şi prefecţilor de a asigura un număr suficient de cabine de vot [art. 56 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 370/2004].

O reglementare cvasi-identică găsim în Legea privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European [art. 53 lit. m); art. 54 alin. (1) şi art. 54 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 33/2007], Legea privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor [art. 98 lit. j); art. 99 alin. (1) şi art. 99 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 208/2015]^[19], precum şi în Legea pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale [art. 108 lit. y); art. 109 şi art. 110 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 115/2015]^[20].

Legea privind organizarea și desfășurarea referendumului nu sancţionează per se nerespectarea hotărârilor Autorităţii Electorale Permanente, ci, în privinţa atribuţiilor care revin autorităţilor publice, precum şi cu privire la procedura de votare, se limitează la a face trimitere în cadrul art. 15¹ alin. (5) la aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor privind alegerile pentru Senat şi Camera Deputaţilor, alegerile pentru Preşedintele României, alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European sau alegerile pentru autorităţile administraţiei publice locale, după caz, în situaţia în care referendumul naţional are loc la aceeaşi dată cu vreuna din alegerile menţionate.

În concluzie de lege ferenda se impune revenirea la regula potrivit căreia fiecare secţie de votare trebuie să dispună de un număr de ştampile cu menţiunea „Votat” egal cu cel al cabinelor de vot, dar nu mai mare de numărul membrilor biroului electoral al secţiei de votare, numărul optim al acestor ştampile fiind cuprins între 5 şi 7. Evident, în cazul secţiilor de votare din străinătate nu ar trebui pusă problema dimensionării secţiei de votare şi al biroului ei electoral, ci multiplicarea acestora. În plus, obligaţia de a verifica faptul că numărul de cabine de vot corespunde prevederilor legale ar trebui menţionată expressis verbis în sarcina autorităţile competente.

Bibliografie:

– Constituţia României, republicată în M. Of. nr. 767 din data de 31 octombrie 2003;

– Legea nr. 208 din 20 iulie 2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, publicată în M. Of. nr. 349 din data de 553 din data de 24 iulie 2015;

– Legea nr. 115 din 19 mai 2015 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în M. Of. nr. 349 din data de 20 mai 2015;

– Legea nr. 33 din 16 ianuarie 2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, republicată în M. Of. nr. 627 din data de 31 august 2012;

– Legea nr. 370 din 20 septembrie 2004 pentru alegerea Preşedintelui României, republicată în M. Of. nr. 650 din data de 12 septembrie 2011;

– Legea nr. 3 din 22 februarie 2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului, publicată în M. Of. nr. 84 din data de 24 februarie 2000;

– Hotărârea Autorităţii Electorale Permanente nr. 11 din 19 aprilie 2019 privind unele măsuri pentru buna organizare și desfășurare a alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2019, publicată în M. Of. nr. 315 din data de 23 aprilie 2019;

– Hotărârea Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nr. 2 din 17 aprilie 2019 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Autorităţii Electorale, publicată în M. Of. nr. 313 din data de 22 aprilie 2019;

– Hotărârea Autorităţii Electorale Permanente nr. 44 din 10 noiembrie 2016 privind setul de condiţii minimale pe care trebuie să le îndeplinească locaţiile în care funcţionează secţiile de votare, precum şi dotarea minimală a acestora, publicată în M. Of. nr. 915 din data de 14 noiembrie 2016;

– Hotărârea Autorităţii Electorale Permanente nr. 4 din 29 septembrie 2008 privind condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească localurile secţiilor de votare pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului, publicată în M. Of. nr. 675 din data de 1 octombrie 2008.