Statutul polițistului – rolul în reforma instituțională a structurilor de ordine și siguranță publică
Valentin Minoiu - septembrie 28, 2022II. Repere ale prezentului…
Realitățile sociale și evoluția acestora, în parcursul Statutului polițistului, au determinat, periodic, nevoia de adaptare a normelor juridice din cuprinsul său, astfel încât, astăzi, având implementate și o serie de decizii izvorâte din exercitarea controlului de constituționalitate, este aplicabil într-o formă mult dezvoltată în raport cu cea inițială, însă, susceptibilă, la rându-i, de o serie de necesități de ajustare.
Un element, relativ constant în evoluția actului normativ la care raportăm analiza noastră, este însuși modul de structurare a acestuia, fiind păstrate elementele componente, reflectând cele mai importante dintre aspectele definitorii pentru un statut special, așa cum este cel al polițistului.
Polițistul este, în continuare, funcționar public cu statut special, statut determinat și menținut de „îndatoririle și riscurile deosebite, de portul de armă și de celelalte diferențieri” prevăzute de lege, de învestirea „cu exercițiul autorității publice, pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu”[5].
Exercițiul autorității publice în îndeplinirea atribuțiilor profesionale contribuie la realizarea serviciului de ordine și siguranță publică, pentru și în raport cu cel mai important beneficiar al acestuia, respectiv cetățeanul. Este fundamental pentru serviciul public aferent ca întreaga activitate profesională a polițistului să fie pusă în slujba persoanelor și a comunității, a societății și statului, în general, să fie guvernată de normele legale, de ordin constituțional sau subsecvente, în spiritul jurământului de credință față de țară și al tuturor normelor legale incidente.
În prezent, Statutul profesional cuprinde un capitol dedicat carierei, unde sunt introduse norme de bază pentru ceea ce poate parcurge polițistul pe timpul carierei, structurate în cuprinsul a patru secțiuni, referitoare la recrutarea și selecția pentru intrarea în profesie, acordarea gradelor profesionale și numirea în funcții, modificarea raporturilor de serviciu și, respectiv, normele privind ocuparea posturilor vacante. Nu ne propunem o prezentare în detaliu a acestor norme, ci ne vom concentra asupra acelor aspecte care au impactat asupra culturii organizaționale, odată cu adoptarea lor, fiind în legătură directă cu evoluția instituțională a Ministerului Afacerilor Interne și a structurilor sale componente, la nivelul cărora își desfășoară activitatea polițiștii, acestea acoperind cea mai mare parte a personalului și, implicit, din activitate.
Cariera, pentru oricare categorie profesională, deci și pentru polițiști, este conceptul cel mai amplu dintre cele legate de profesie, înglobând toate evenimentele și acțiunile intervenite asupra raporturilor de serviciu, între momentul nașterii și cel al încetării acestora. Ca element specific polițiștilor, în raport cu funcționarii publici, referitor la momentul nașterii raportului de serviciu, este acordarea primului grad profesional, momentul declanșator al acestui raport juridic, și nu cel al primei numiri în funcția publică, așa cum se întâmplă ca regulă generală.
Dar, pentru a naște raporturi de serviciu, trebuie identificate cele mai potrivite persoane, care, pe lângă manifestarea de voință pentru a intra parte în acest raport juridic, au nevoie să îndeplinească și o serie de criterii generale și unele specifice, prin care să dovedească, la un nivel minimal, posibilitatea de a exercita, eficient, o asemenea profesie. Preocuparea permanentă a legiuitorului în această zonă de reglementare a trebuit să se concentreze pe instituirea unor condiții pentru accederea în profesie, care să asigure atât satisfacerea nevoilor instituționale (prin atragerea celor mai potrivite persoane, ținând cont și de caracterul vocațional determinant al acestei profesii), dar și o bază de recrutare cât mai consistentă la nivelul publicului țintă.
De multe ori, abordarea condițiilor și criteriilor, necesare pentru această profesie (având în vedere specificul ei), impuse la accederea în profesie a intrat în conflict cu normele privind combaterea discriminării, astfel că ceea ce, în trecut, era specific și potrivit pentru această categorie profesională, în prezent, este reconsiderat în totalitate și funcționează potrivit unor reguli, unele dintre ele, diametral opuse. Pornind de la anumite decizii administrative, pe alocuri chiar cu caracter sancționator, ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, au fost modificate substanțial regulile de intrare în profesie, fiind eliminate criteriile privind vârsta maximă până la care se poate participa la concursurile de admitere în instituțiile de formare profesională care pregătesc polițiști ori la concursurile de ocupare a posturilor prin încadrare directă (din sursă externă), cel privind înălțimea minimă ori condițiile pentru recrutarea și selecția pe locuri distincte stabilite diferențiat, pe criteriul de gen (femei/bărbați). Totodată, s-a impus și adaptarea criteriului referitor la existența semnelor fizice particulare.
Așadar, pentru a deveni polițist, suplimentar criteriilor și condițiilor impuse de lege pentru a deveni funcționar public, orice persoană trebuie să îndeplinească și o serie de alte condiții speciale – criterii specifice (care accentuează, și din această perspectivă, caracterul special al statutului polițistului, în raport cu cel general al funcționarului public), legate de aptitudinea medicală, fizică și psihologică, de lipsa antecedentelor de natură penală ori de necesitatea de a nu se afla în curs de urmărire penală sau de judecată pentru comiterea de infracțiuni, precum și de dovedirea unui comportament „corespunzător principiilor care guvernează profesia de polițist”[6]. Totodată, problema existenței semnelor fizice particulare a fost soluționată printr-o condiție mult mai clară și adaptată realităților actuale, aceea de a nu avea „tatuaje ori elemente ornamentale, de orice natură, aplicate, inserate sau implantate pe/în corp, neacoperite de vestimentație, în ținuta de vară”[7].
Modalitățile de intrare în profesie sunt destul de relevante în raport cu nevoile actuale, determinate de un deficit de personal accentuat în ultimii ani prin pensionările masive, dar care și în prezent se menține pe un trend crescător. Această evoluție a deficitului de resurse umane a generat o serie de măsuri imediate pentru stopare și diminuare a impactului. Într-un asemenea context, devin relevante și necesare modalitățile de alimentare a sistemului cu personal, care trebuie să acționeze, pe cât posibil, într-un termen scurt și la un volum maximal, în condițiile asigurării, concomitent, și a unui nivel minim corespunzător de pregătire profesională.
Cea mai cunoscută dintre respectivele modalități este aceea a provenienței polițiștilor, de regulă, din rândul absolvenților instituțiilor de formare profesională inițială din structura Ministerului Afacerilor Interne sau care pregătesc personal pentru nevoile acestuia. Anual, cu tradiție, fiecare dintre aceste instituții de învățământ, de nivel postliceal sau superior, organizează concurs de admitere, în funcție de cifrele de școlarizare aprobate. Necesitatea de a avea un volum cât mai mare de absolvenți a făcut, în ultimii ani, ca cifrele de școlarizare aprobate să atingă nivelul maximal al capacităților de școlarizare, iar la nivelul postliceal, complementar, să fie redusă perioada de școlarizare la un an, concomitent cu organizarea a două sesiuni de admitere într-un an și școlarizarea în paralel a două serii de elevi pe an, în sistem alternativ „suveică” pregătire în școală/ practică la unități.
În ceea ce privește categoria ofițerilor de poliție, printr-o modificare a Statutului aprobată de către Guvern prin ordonanță de urgență, în anul 2021[8], a mai fost introdusă o nouă sursă de recrutare, respectiv proveniența acestora din rândul absolvenților programelor de master profesional pentru formarea ofițerilor de poliție, organizate în cadrul Academiei de Poliție „Al. I. Cuza”, care va deveni operațională începând cu anul universitar 2022/2023. Această soluție a fost identificată ca o oportunitate de a contribui la diminuarea deficitului de personal de la nivelul structurilor polițienești, care va asigura și un plus de eficiență în formarea profesională, ținând cont că programele de master profesional respective se vor adresa persoanelor deja absolvente de studii de licență, existente „pe piață”, care își doresc să devină ofițeri de poliție și sunt dispuse să intre în acest raport juridic, urmând un asemenea program de studii, care va presupune câteva constrângeri semnificative. Admiterea la aceste programe se va organiza în condiții similare admiterii la specializările de licență, urmându-se aceleași verificări și probe de selecție, iar, pe toată perioada cursurilor, este necesar ca studentul-masterand înmatriculat să fie încazarmat în instituția de formare universitară și să urmeze un program intens de pregătire de specialitate, concentrat pe materii specifice muncii operative din Poliție.
O parte dintre nevoile de ocupare a posturilor de ofițer de poliție se pot acoperi și prin trecerea în corpul superior a agenților de poliție absolvenți de studii superioare, potrivit profilurilor corespunzătoare specialităților din poliție. În sine, această modalitatea are o valență dublă pentru instituție, ea asigură un bazin de recrutare și selecție important pentru acoperirea necesarului de ofițeri de poliție, dar este și un instrument motivațional serios pentru agenții de poliție cu potențial profesional de dezvoltare a carierei.
Legea vede, totodată, ca sursă de recrutare și, implicit, modalitate de intrare în profesie, reîncadrarea în poliție a foștilor polițiști, care au încetat raporturile de serviciu din anumite motive și care își doresc revenirea în sistem, precum și pe cea a transferului de specialiști din cadrul sistemului de apărare, ordine publică și securitate națională, ambele modalități prin participarea la un concurs, organizat corespunzător fiecăreia dintre modalitățile respective.
Ceea ce până nu demult era considerată a fi variantă secundară, de rezervă, pentru accesarea ocazională, la nevoie, pentru unele reglaje asupra unora dintre domeniile specializate, „de nișă”, deficitare, unde instituția nu este prea atractivă în comparație cu mediul privat, respectiv încadrarea directă (din sursă externă), a devenit în ultimii ani, cel puțin sub aspect cantitativ, o opțiune foarte utilizată, prin intermediul căreia s-au acoperit, în timp scurt, o parte dintre nevoile acute. Această modalitate poate opera, cu titlu general, în scopul ocupării, prin concurs, a posturilor de execuție vacante din unitățile de poliție, în specialități comune, complementar la ceea ce se poate asigura prin instituțiile proprii de formare profesională, dar și pentru posturi de specialiști, acolo unde Ministerul Afacerilor Interne nu deține capabilități proprii de învățământ. Pentru prima categorie, operează și obligația de a nu fi schimbat locul de muncă, prin niciuna dintre modalitățile cunoscute, timp de cel puțin 2 ani, măsură introdusă cu intenția de a asigura atingerea, la nivel minimal, a scopului urmărit prin deschiderea respectivei proceduri și împiedicarea oricărei intenții de eludare a legii prin ocolirea celorlalte modalități.
Un element de noutate, în raport cu soluțiile anterioare, este cel privitor la competența de acordare a gradelor profesionale, care, în prezent, este coborâtă, ca regulă generală, până la nivelul șefului de unitate care are calitate de ordonator de credite. Această competență, corelată cu momentul de debut pentru nașterea raporturilor de serviciu, respectiv cel al acordării primului grad profesional, determină competența generală de gestiune a resurselor umane de la nivelul unităților de poliție ale Ministerului Afacerilor Interne, puternic descentralizată către palierele teritoriale ale instituției.
În legătură cu acordarea gradelor profesionale este, în prezent, soluționată și o altă veche dezbatere, privind valorificarea vechimii și experienței acumulate în cadrul structurilor Ministerului Afacerilor Interne a agenților de poliție care trec în corpul ofițerilor. Astfel că, în prezent, gradul profesional de ofițer al acestora se stabilește în funcție de numărul anilor de vechime ca agent de poliție, cei cu peste 5 ani primind gradul de inspector de poliție, iar cei cu peste 10 ani pe acela de inspector principal de poliție. Deși absolvent fiind al studiilor superioare, agentul de poliție, pe parcursul activității în cadrul corpului, nu acumulează, în mod direct, vechime în specialitatea acestora, însă el devine, inevitabil, depozitarul unei experiențe profesionale relevante în munca de poliție, cunoscând în amănunt normele juridice incidente, metodele, procedurile și tacticile intervenționale, fiind, astfel, pe deplin justificată reconsiderarea mecanismului de stabilire a gradului la trecerea în corpul superior.
Unul dintre elementele clasice ale oricărui statut profesional este procedura de evaluare a performanțelor profesionale, aspect care a înregistrat și el o evoluție determinată de rezultatul unor proceduri de contencios constituțional[9]. Așa se face că, în urma corectării deficiențelor de constituționalitate ale normelor statutare, în prezent procesul se organizează potrivit unei proceduri reglementate detaliat la nivelul acestui act normativ, care asigură suficiente garanții, predictibilitate, competență și autoritate pentru orice persoană angrenată, indiferent că este vorba despre cei evaluați ori despre evaluatori.
În materia posibilităților de modificare a raporturilor de serviciu, de accedere și evoluție în carieră și ocuparea funcțiilor specifice, evenimentele legislative intervenite asupra Statutului polițistului au instituit mecanisme specifice, prin care s-a urmărit, pe de o parte, asigurarea drepturilor și libertăților cetățenești fundamentale și categoriei polițiștilor, în limitele corespunzătoare, în principal, legate de alegerea profesiei și a locului de muncă ori de asociere, dar și, pe de altă parte, a pârghiilor instituționale pentru îndeplinirea serviciului public, prin asigurarea resurselor umane necesare pentru realizarea eficientă a misiunilor. Cuprinderea în prevederile statutare a reglementărilor privind modificarea și suspendarea raporturilor de serviciu, pe lângă că are scopul de a întregi cadrul normativ al carierei polițiștilor, a fost determinată și de deciziile pronunțate în procesul de control de constituționalitate a normelor care, anterior, trimiteau la nivel infralegal pentru stabilirea acestor repere[10].
Ocuparea posturilor vacante a făcut și ea obiectul preocupărilor de eficientizare, fiind în strânsă legătură, ca factor care impactează direct, cu capacitatea instituțională de îndeplinire a misiunilor. Au fost ridicate la nivelul legii norme și criterii privind organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor de execuție și conducere vacante, asigurându-se un cadru cât mai obiectiv și transparent pentru asigurarea egalității de șanse în organizarea, accesarea și participarea la respectivele proceduri.
Problematica drepturilor materiale și a celor profesionale și de protecție, regăsită (alături de cea corelativă a îndatoririlor și restrângerii unor drepturi și libertăți fundamentale) într-un capitol dedicat, a făcut, în permanență, obiectul preocupărilor legiuitorului, motiv pentru care, întotdeauna, evenimentele legislative intervenite au condus la o adaptare a acestora, inclusiv în ceea ce privește condițiile și criteriile pentru acordare, la realitățile economice și sociale, aflate, la rându-le, într-o continuă dinamică. Nevoia unei salarizări corespunzătoare, însoțită de un pachet de drepturi complementare pentru protecția socială a polițiștilor, a fost mereu pusă în balanță cu constrângerile bugetare existente, fapt care a generat un efect direct în posibilitățile de asigurare a unor resurse umane motivate corespunzător, pentru a avea garanția serviciului public în cauză că va fi prestat la un nivel de calitate ridicat.
În aceste limite, prevederile statutare au fost adaptate pentru a se asigura nivelul optim posibil al drepturilor polițiștilor, fiind operate modificări și completări în baza cărora accesarea să poată fi realizată în condiții echitabile și nediscriminatorii. Au fost stabilite și unele drepturi alternative, cu rol motivațional, care să ajute polițiștii în integrarea la nivel social, cât mai aproape de comunitatea deservită, fiind reglementată posibilitatea de a primi, în locul compensației lunare pentru chirie, o sumă egală pentru decontarea ratelor la creditele ipotecare sau imobiliare contractate pentru achiziționarea unei locuințe proprietate personală.
În ceea ce privește problematica îndatoririlor și a restrângerii unor drepturi și libertăți fundamentale, corelativă drepturilor care decurg din statutul profesional, aceasta este subsumată caracterului permanent și obligatoriu al serviciului polițienesc, necesității de a avea un serviciu public eficient și de bună calitate.
Au fost clarificate și limitele cu privire la exercitarea de către polițiști a unor alte funcții, publice sau private, soluția aleasă fiind aceea de a se statua, în mod expres, incidența directă a regimului juridic general în această materie, respectiv Legea nr. 161/ 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare. Interesul continuă să fie unul major, ținând cont de faptul că, în general, orice persoană este interesată de a-și valorifica maximal potențialul și experiența profesională, complementar locului de muncă de bază, dar și ca o posibilitate de a-și completa, prin activități remunerate, veniturile salariale.
Din structura actuală a statutului profesional nu putea lipsi capitolul dedicat regimului disciplinar, cu elementele sale esențiale, privitoare la recompense, răspundere juridică și, respectiv, sancțiuni. Din cuprinsul normelor legale incidente acestei problematici nu lipsesc acum nici garanțiile necesare, invocate și în procedurile de control constituțional[11], aparținând nivelului de reglementare al legii, subsecvent fiind reglementate prin hotărâre a Guvernului exclusiv aspectele organizatorice și de procedură pentru o gestionare eficientă a mecanismului disciplinar. Inclusiv componenta jurisdicțională colectivă, aceea materializată în activitatea consiliilor de disciplină este, în prezent, îmbunătățită, semi-profesionalizată, aceste formate de cercetare fiind stabilite, pentru fiecare caz în parte, prin alegerea membrilor exclusiv din cadrul unui colectiv, constituit permanent la nivelul unității, format din persoane recunoscute cu o anumită pregătire și probitate profesională.
Nu în ultimul rând, prezintă interes capitolul referitor la cazurile și situațiile de încetare a raporturilor de serviciu ale polițiștilor. În primul rând, aceste norme juridice sunt cele care trasează, alături de cele privind nașterea raporturilor de serviciu, limitele carierei profesionale pentru una dintre cele mai complexe profesii existente în spațiul administrației publice românești, iar afirmația este cât se poate de obiectivă și de corectă, dacă o analizăm în profunzime.
Reperele privind încetarea raporturilor de serviciu sunt foarte importante și pentru că, în general, sunt puternic legate de acordarea unor drepturi corelative. Cele mai frecvente sunt cazurile de încetare care generează deschiderea drepturilor de pensie, sub toate formele sale, de serviciu, pentru limită de vârstă, anticipată sau anticipată parțială ori de invaliditate sau, de urmaș, după caz. Desigur, sunt prezente și cazurile de încetare care nu presupun, implicit, acordarea unor drepturi, unele care țin de inițiativa persoanei, la cerere sau prin demisie ori ca urmare a numirii într-o altă funcție publică, iar altele care aparțin inițiativei și deciziei instituționale, cum ar fi destituirea din poliție, încetarea ca urmare a nepromovării examenului de definitivare în profesie sau a evaluării cu un calificativ necorespunzător în doi ani de activitate consecutivi ori încetarea ca urmare a unei condamnări penale ori ca urmare a constatării unei încadrări frauduloase în poliție.
III. De dorit, în perspectivă…
Viața socială, cu realitățile ei, într-o permanentă evoluție, cu provocări noi, din ce în ce mai complexe, reclamă necesitatea de a avea o capacitate ridicată de adaptare instituțională, astfel încât răspunsul să fie unul ferm, eficient și eficace, adaptat nevoilor societății și cetățenilor. Într-un asemenea context, dar nu numai, profesia de polițist este una deosebit de importantă la nivelul administrației publice, fiind esențială în susținerea statului de drept.
În primul rând, orice demers de adaptare, de actualizare a statutului profesional al polițistului trebuie să pornească de la stabilirea clară a tipologiei de statut, a formatului pe care să-l îmbrace acesta în viitor. Există în acest sens, cel puțin trei posibilități de acțiune, fiecare cu avantaje și dezavantaje: menținerea actualei formule de funcție publică cu statut special, introducerea unei formule noi de profesie, de sine stătătoare, cu norme juridice speciale, fără o conectare la un statut general, respectiv revenirea la statutul de cadru militar. În actuala realitate, apreciem ca fiind cea mai adaptată formulă, pentru necesitățile structurilor polițienești, acea a funcției publice cu statut special. Este adevărat, cu toate controversele care ar putea apărea, legate de această idee, că se poate analiza și decide o reașezare, eficientă, a structurilor Ministerului Afacerilor Interne partajată între cele două statute profesionale „speciale”, cel al polițiștilor și cel al cadrelor militare.
Cele mai necesare intervenții asupra statutului profesional, în ipoteza menținerii actualului caracter de funcție publică, cu statut special, țin de structura carierei. Pentru a putea avea gradul de flexibilitate necesar în asigurarea capacităților de intervenție, dar și nivelul de profesionalism potrivit pentru a gestiona eficient misiunile din competență, de lege ferenda, este de dorit ca parcursul profesional al polițiștilor între nașterea și încetarea raporturilor de serviciu să fie unul foarte bine jalonat. Astfel, orice eveniment survenit în acest interval cu privire la raporturile de serviciu va fi bazat pe un nivel corespunzător de experiență, pe capacitatea profesională calibrată gestionării responsabilităților de nivel, dar și pe un nivel ridicat de predictibilitate, pe care instituția poate fundamenta decizii legate de dimensionarea resurselor umane pentru menținerea nivelului operațional optim.
Totodată, de lege ferenda, se impun a fi stabilite puncte obligatorii de trecere în carieră, a căror gestiune să fie și ea predictibilă, iar certificarea competențelor profesionale necesare să fie realizată prin cursuri de nivel, obligatorii. De asemenea, este imperios necesară introducerea examenelor obligatorii pentru obținerea gradelor profesionale sau, cel puțin pentru unele dintre ele. O asemenea abordare va crește, pe de o parte, importanța gradului profesional în parcursul de carieră al polițistului, iar, pe de altă parte, va contribui la amplificarea sentimentului de apartenență la profesie, cu un puternic caracter motivațional, dobândirea unui grad profesional superior fiind (și trebuind să rămână) un moment important, pentru care trebuie o confirmare de plus de valoare profesională și nu, ca în prezent, când, în fapt, obținerea gradului următor depinde, esențial, de realizarea stagiului, deci de curgerea timpului.
Tot legat de obținerea gradelor profesionale, de lege ferenda, se impune și reconsiderarea procedurilor privind acordarea lor în cazul încadrării directe, unde, în prezent, se valorifică, „supra-licitat”, în opinia noastră, vechimea în specialitatea studiilor necesare pentru ocuparea funcției de polițist. Importanța acestei abordări, până în prezent, a fost una certă, fiind legată de un rol preponderent motivațional, pentru a atrage potențialii candidați, cu experiență și pregătire profesională ridicată, pentru a deveni polițiști. Însă, ținând cont și de abordarea aceluiași aspect la procedurile pentru trecerea agenților de poliție în corpul ofițerilor, trebuie, și în cazul specialiștilor încadrați direct, o plafonare a gradului profesional maxim ce poate fi obținut prin valorificarea vechimii în specialitatea studiilor, eventual, tot până la nivelul gradului de inspector principal de poliție. Această soluție asigură și cadrul motivațional pentru noua carieră în poliție a specialiștilor, care vor avea la dispoziție o plajă suficientă de grade profesionale până la finalul carierei profesionale.
În legătură cu ocuparea unor funcții, având în vedere și o decizie de neconstituționalitate emisă în ultimul an[12], este necesară respectarea întocmai a principiului prezumției de nevinovăție în legătură cu posibile fapte de natură disciplinară, în ceea ce privește accesul la procedurile de ocupare a unor funcții ori de acordare a unor drepturi specifice. Astfel, de lege ferenda, se impune ca în reglementarea acestor aspecte să nu mai fie luată în considerare raportarea la situația în care polițistul se află în curs de cercetare disciplinară. În acest mod, se vor putea preveni abuzuri cu privire la accesul unui polițist la ocuparea unor funcții sau primirea unor drepturi, care pot fi generate printr-o declanșare „artificială” a unui context administrativ (care, ipotetic, se poate finaliza cu constatarea nevinovăției) prin care se limitează nejustificat, în fond, drepturi și libertăți fundamentale.
În ceea ce privește regimul disciplinar, deși, printr-o altă decizie emisă în procedura de control al constituționalității[13], una dintre măsurile prevăzute de Statut a fost abrogată, respectiv aceea administrativ-preventivă a atenționării, care se putea dispune atunci când nu erau întrunite elementele unei abateri, apreciem utilă și oportună identificarea unei alternative care, de lege ferenda, să fie introdusă în statut în același scop, dar care, de data aceasta, să fie însoțită de toate reperele necesare pentru a fi respectate rigorile și garanțiile constituționale corespunzătoare. Beneficiile recreării unui asemenea temei juridic vor fi semnificative, întrucât, în procedurile specifice răspunderii juridice, va fi întotdeauna de preferat și mai eficientă latura preventivă, decât cea combativă. Multe situații dintre cele aflate la limita inferioară sau chiar în afara acesteia, din perspectiva existenței, a repetabilității, a gravității și/ sau a complexității unei fapte care să fie constatată ca abatere disciplinară, fac, mai degrabă, obiectul necesității unei semnalări cu privire la riscurile asociate, pentru conștientizarea contextului și prevenirea reapariției uneia similare în viitor, decât al dispunerii unei sancțiuni, fie ea și una minimă, dar care generează efecte juridice importante, care sunt uneori disproporționate.
De asemenea, din rațiuni de asigurare a predictibilității carierei, dar și pentru o eficiență superioară a normelor juridice incidente, de lege ferenda, se impune reconsiderarea cazurilor și situațiilor de încetare a raporturilor de serviciu ale polițiștilor, pe modelul altor profesii din spațiul administrației publice românești, grupate în categorii, pe criteriul sursei generatoare, respectiv care intervin de drept, care țin de manifestarea de voință a polițistului, respectiv care derivă din inițiativa instituției.
Concluzii
Reforma instituțională la nivelul Ministerului Afacerilor Interne a fost întotdeauna o problemă sensibilă, a cărei simple enunțări a generat frământări multiple în cadrul instituțional. Pe de o parte, poate fi explicabil având în vedere și experiențele mai puțin fericite petrecute în cursul anilor 2010-2011, când, sub pretextul unui astfel de demers, determinat de constrângeri bugetare serioase, au fost dispuse măsuri, în opinia noastră, contraproductive în raport cu dezideratul unei eficientizări instituționale.
Când punem împreună cele două sintagme, respectiv reformă și eficientizare, într-o oarecare relație de scop-obiectiv, ne dorim să identificăm la un set de măsuri integrate, a căror implementare să conducă la eficacitatea și eficiența întregului flux operațional al sistemului și, pe cât posibil, chiar în condiții de economicitate.
Analizând din aceasta perspectivă evoluția Statutului polițistului, în parcursul său de aplicare de aproape 20 de ani, vom constata că reforma instituțională de la nivelul Ministerului Afacerilor Interne, pe de o parte, și statutul profesional cu cea mai mare reprezentare în cadrul acestuia, pe de altă parte, s-au intercondiționat, reciproc.
Trecerea de la statutul de cadru militar la cel de polițist a fost, poate, cel mai important dintre momentele evoluției acestei profesii, moment care a generat și multiple efecte la nivelul instituției. În primul rând, la nivel organizatoric, au fost reproiectate, pe principii diferite, noi, structurile organizatorice ale unităților de poliție. Trecerea de la actul de comandament militar, la abordarea de drept administrativ a raporturilor juridice de la nivelul acestor structuri a dus la multiple schimbări de abordare în activitatea curentă. Au fost necesare repoziționări structurale, comasări ale unora dintre structurile existente, desființarea unora și înființarea altora, la pachet cu o serie importantă de modificări legislative subsecvente sau conexe noului statut profesional.
Însă, efectul reformator, poate, cel mai important a fost procesul de schimbare a mentalităților, care, în evoluția sa, a pornit pe un drum ireversibil, desigur, întâmpinând, cum era și de așteptat, și o rezistență semnificativă, oponentă, la schimbare. Dezvoltarea unui nou cadru privind drepturile și libertățile fundamentale ale polițiștilor, prin reconsiderarea limitelor impuse prin vechiul statut, deschiderea către dreptul de asociere sindicală și profesională, dreptul la apărare în procedurile de răspundere juridică administrativă și disciplinară, au contribuit decisiv la schimbarea de mentalități atât în rândul personalului de execuție, dar și între factorii de conducere de la nivelul diferitelor paliere ierarhice. Toate acestea au determinat efecte directe, pozitive în cea mai mare parte, în legătură cu capacitatea operațională a structurilor Ministerului Afacerilor Interne, determinând o mai mare deschidere către beneficiarul direct al acțiunilor acestora, respectiv cetățeanul.
De partea cealaltă, de la acel moment, toate demersurile cu amplitudine ridicată privind reorganizarea instituțională, au fost calibrate în funcție de un reper constant, respectiv statutul profesional.
În primul rând, principiile de reformă au fost stabilite astfel încât garanțiile oferite de statut să fie respectate, iar resursele umane să fie corect gestionate, prin repoziționare, având preocuparea de asigurare a eficienței misiunilor și acțiunilor din competență. Mecanismele de modificare a raporturilor de serviciu, consultarea partenerilor sociali, asigurarea drepturilor corelative la măsurile dispuse în interesul serviciului sunt doar câteva dintre acestea.
Atunci când, decizional, s-a asumat o anumită orientare spre un proces de eficientizare instituțională, care să vizeze structura organizatorică și/sau relațiile funcționale de la nivelul Ministerului Afacerilor Interne, iar la nivel legislativ au fost implicații fără de care procesul reformator nu se putea împlini, printre nevoile de intervenție în plan normativ s-a regăsit, constant, și statutul profesional. Deși tratamentul normativ nu este întotdeauna cel mai oportun pentru implementarea unei anumite orientări decizionale, fiind de preferat ca ultimă soluție, adesea el constituie prima opțiune a decidenților pentru a se asigura finalitatea scopului urmărit.
Așadar, constatăm, fără dubiu, interdependența puternică dintre cele două planuri, respectiv reforma instituțională a Ministerului Afacerilor Interne și statutul polițistului, cu privire la care, în opinia noastră, se va impune mereu o abordare rațională, cu prudență și preocupare în a nu destabiliza vreunul dintre acestea prin exagerarea impunerii celuilalt, deoarece efectele perverse sunt foarte dificil de reparat post-factum.
Bibliografie
- Constituția României, republicată
- Legea nr. 80/ 1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare
- Legea nr. 360/ 2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare
- Legea nr. 55/ 2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările și completările ulterioare
- Legea nr. 136/ 2020 privind instituirea unor măsuri în domeniul sănătății publice în situații de risc epidemiologic și biologic, cu modificările și completările ulterioare
- Hotărârea Parlamentului nr. 42/ 2021 pentru acordarea încrederii Guvernului, Anexa 2 – Program de guvernare 2021-2024 – Coaliția pentru reziliență, dezvoltare și prosperitate
- Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/ 2019 privind Codul administrativ, cu completările ulterioare
- Decretul Președintelui României nr. 195/ 2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României
- Decretul Președintelui României nr. 240/ 2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României
[5] A se vedea art. 1-3 din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/36819.
[6] A se vedea art. 10 din Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/36819.
[7] Ibidem.
[8] Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 76/ 2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 30 iunie 2021, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/243946, aprobată cu modificări prin Legea nr. 101/ 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 15 aprilie 2022, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/254217.
[9] A se vedea Decizia C.C.R. nr. 637 din 13 octombrie 2015 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
[10] A se vedea Decizia C.C.R. nr. 172 din 24 martie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, Decizia C.C.R. nr. 244 din 19 aprilie 2016 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, Decizia C.C.R. nr. 258 din 27 aprilie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 252 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă, precum şi a prevederilor art. 22 alin. (7) şi (8) teza întâi sub aspectul sintagmei „precum şi în situaţii temeinic justificate, menţionate în actele administrative emise în acest scop” din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, Decizia C.C.R. nr. 306 din 8 mai 2018 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, Decizia C.C.R. nr. 298 din 6 mai 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului și Decizia C.C.R. nr. 789 din 23 noiembrie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „nu este cercetat disciplinar” din cuprinsul dispoziţiilor art. 27^46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
[11] A se vedea Decizia C.C.R. nr. 392 din 2 iulie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) şi ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, Decizia C.C.R. nr. nr. 653 din 17 octombrie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (7), art. 57 lit. b), art. 59 alin. (7), art. 61 alin. (1), art. 62 alin. (2) şi ale art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 81/2015 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, precum şi pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare, Decizia C.C.R. nr. 833 din 17 noiembrie 2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare şi ale art. 58^1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului și Decizia C.C.R. nr. nr. 548 din 14 septembrie 2021 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58^3 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în redactarea anterioară modificării prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2018 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
[12] A se vedea Decizia C.C.R. nr. 789/ 2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei „nu este cercetat disciplinar” din cuprinsul dispozițiilor art. 27^46 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 19 ianuarie 2022, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/250624.
[13] A se vedea Decizia C.C.R. nr. 833/ 2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare și ale art. 58^1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 3 februarie 2021, https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/237007.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.