Reflecții privind violenţa ca viciu de consimţământ. Drept comparat
Sache Neculaescu - august 1, 20173.2.5. Starea de necesitate, aşa cum este definită ea de Codul penal, se suprapune uneia dintre ipotezele leziunii, anume stării de nevoie în care se află partea care încheie contractul. În ambele situaţii, se cere ca cealaltă parte să fi profitat de această împrejurare, cu singura deosebire că, în cazul leziunii, prestaţia stipulată este de o valoare considerabil mai mare, în timp ce, în cazul contractului încheiat în starea de necesitate, art. 1218 C. civ. impune condiţia ca partea cealaltă să fi „profitat” (mai mult sau mai puţin) de această împrejurare. Pentru că, cele două ipoteze se suprapun, Principiile Lando includ starea de necesitate în, ceea ce art. 4:109 din acest proiect european important numeşte, „profitul excesiv sau neloial”. Astfel, la alin. 1 lit. a) al acestui articol este avută în vedere situaţia în care contractul a fost încheiat de o parte aflată „într-o stare de dependenţă faţă de cealaltă parte sau într-o relaţie de încredere cu ea, într-o stare critică economică sau având nevoi urgente, ori fiind neprevăzătoare, ignorantă, lipsită de experienţă sau fără abilităţi de negociere”. Sintagma „nevoi urgente” evocă din plin starea de necesitate.
3.2.6. După modelul oferit de art. 4:109 alin. 3 lit. din Principiile Lando, Codul civil prevede posibilitatea adaptării contractului, dând expresie principiului potius valeat quam ut pereat. O asemenea asanare a contractului este amenajată, atât în cazul erorii, prin art. 1213 cât şi al leziunii, prin art. 1222 alin. 3. Potrivit acestui din urmă text, „în toate cazurile, instanţa poate să menţină contractul dacă cealaltă parte oferă, în mod echitabil, o reducere a propriei creanţe sau, după caz, o majorare a propriei obligaţii”, în condiţiile menţionate în continuarea enunţului. Or, dacă poate fi adaptat contractul lezionar care a fost încheiat, printre altele, când una dintre părţi a profitat de starea de nevoie a celeilalte părţi, stipulând o prestaţie de o valoare considerabil mai mare, care să fie raţiunea pentru care, acelaşi contract, de data aceasta mai puţin dezechilibrat, n-ar putea fi adaptat, deşi a fost încheiat sub aceleaşi auspicii[27]?
3.2.7. O problemă importantă şi nearmonizată cu reglementările proiectelor europene este aceea a notificării acţiunii în anulare. Potrivit art. 4:112 din Principiile Lando anularea contractului pentru vicii de consimţământ are loc pe calea notificării cocontractantului, soluţie similară cu cea de la art. 3.14 din Principiile Unidroit. Potrivit art. 4.113 din Principiile Lando „anularea trebuie notificată într-un termen rezonabil, în raport de circumstanţe, din momentul la care partea care cere anularea a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască faptele pertinente sau a putut acţiona liber”.
În ce priveşte confirmarea contractului anulabil, expresă sau tacită, ea poate interveni doar după formularea notificării. Când un contract a fost încheiat sub imperiul unei stări excepţionale, cum este temerea descrisă de art. 1216 alin. 2 şi 3 C. civ., este de presupus că partea supusă ameninţării are motive să reacţioneze de îndată, nelăsând să treacă o perioadă anormală de timp, chiar dacă este situată înăuntrul termenului de prescripţie, riscând a fi suspectată de rea-credinţă. Cu privire la acest aspect, au fost exprimate opinii potrivit cărora „victima violenţei trebuie să ceară anularea cât mai curând posibil de la data de la care presiunea exercitată asupra voinţei a încetat”[28]. Cum o asemenea cerinţă este cât se poate de raţională şi ea profită certitudinii circuitului civil, găsim că soluţiile mai sus evocate ar fi trebuit preluate de codificatorii noştri, în vederea unei reglementări unitare la nivel european al dreptului contractual.
3.2.8. Dacă, potrivit art. 1212 C. civ. invocarea erorii trebuie făcută cu bună-credinţă[29], de ce n-ar trebui impusă aceeaşi condiţie şi în cazul violenţei sau, pe un plan mai larg, de ce n-ar trebui ca toate viciile de consimţământ să fie invocate în acelaşi spirit? Nevoia de rezonabilitate şi de măsură este poate mai mare în cazul violenţei, atât de diferită, de la caz la caz, în raport de subiectivitatea fiecărei părţi care încheie contractul în asemenea condiţii.
-
4. Proba şi sancţiunea violenţei
4.1. Proba. Indiferent dacă este privită drept cauză a temerii sub care a fost încheiat contractul supus anulării pentru viciu de consimţământ sau ca simplu delict, care a antrenat sau nu anularea contractului, ameninţarea este un fapt juridic şi deci poate fi probată cu orice mijloc de probă. Este admisibilă deci, atât proba cu martori, cât şi cu prezumţii, acestea din urmă operând mai ales în cazul aprecierii gravităţii temerii, atunci când ameninţarea a fost îndreptată împotriva unor persoane apropiate, unde judecătorul pleacă de la relaţiile de rudenie sau de altă natură, pentru a aprecia asupra gravităţii temerii insuflate celui care încheie contractul.
4.2. Sancţiunea. Contractul afectat de viciul temerii sub care a fost încheiat este supus nulităţii relative. De-a lungul timpurilor au fost făcute şi propuneri ca, în cazul violenţei fizice, unde voinţa este neantizată de violenţă, nulitatea contractului să fie absolută, în timp ce, doar pentru violenţa morală, sancţiunea să fie nulitatea relativă[30]. Cum în realitate, ambele cazuri ţin exclusiv de interesul victimei şi deci de ordinea privată, sancțiunea contractului nu poate fi decât nulitatea relativă.
Ca noutate, actualul Cod civil consacră principiul quae temporalia sunt ad agendum, perpetua sunt ad excipiendum. Potrivit art. 1249 alin. 2, teza întâia „nulitatea relativă poate fi invocată pe cale de acţiune numai în termenul de prescripţie stabilit de lege”, în timp ce teza a doua a aceluiaşi text prevede că „partea căreia i se cere executarea contractului poate opune oricând nulitatea relativă a contractului chiar şi după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului la acţiunea în anulare”.
Potrivit art. 2529 lit. a C. civ., termenul de prescripţie pentru acţiunea în anulare curge din ziua încetării violenţei sau „din ziua în care, cel îndreptăţit, reprezentantul său legal ori cel chemat de lege să îi încuviinţeze sau să îi autorizeze actele a cunoscut cauza anulării, însă nu mai târziu de împlinirea a 18 luni din ziua încheierii actului juridic”, aşa cum prevede art. 2529 lit. c) C. civ.
În legătură cu acest calcul al termenului de prescripţie şi în considerarea celor mai sus arătate, credem că prevederile Codului civil vor trebui să se înscrie în logica proiectelor relevante de codificare a dreptului contractelor şi să condiţioneze anularea contractului de notificarea prealabilă, formulată, într-un termen rezonabil de la data naşterii dreptului la acţiune.
4.3. Daune-interese. Pentru că violenţa este, întâi de toate, delict, ea produce efectele specifice răspunderii delictuale. Textul de la art. 1220 alin. 2 C. civ. prevede că „independent de anularea contractului, autorul violenţei răspunde pentru prejudiciile ce ar rezulta”.
Acest enunţ este aşezat în cadrul unei norme care vizează violenţa săvârşită de terţ, când de fapt el ar trebui să vizeze toate ipotezele de anulare pentru violenţă, motiv pentru care trebuia să i se aloce un articol distinct.
Cât priveşte caracterul „independent” al acţiunii în pretenţii, el trebuie înţeles doar în sensul că o asemenea acţiune este admisibilă şi nu că soluţia pronunţată în anularea contractului n-ar avea nicio legătură cu o eventuală acţiune în despăgubiri. De cele mai multe ori, prejudiciul invocat de victimă este condiţionat de existenţa delictului de ameninţare iar acţiunea în daune are ca obiect „prejudiciul pe care nulitatea contractului nu l-a reparat în mod complet”[31]. Dacă sunt şi cazuri când ameninţarea poate fi privită independent de anularea contractului, atunci când, de exemplu, au fost afirmate în public fapte neadevărate care urmau să fie sesizate organelor competente, prejudiciul suferit de victimă este autonom, neavând legătură cu anularea contractului. Pentru aceleaşi motive, în situaţia în care contractul care, deşi anulabil, a fost confirmat de partea al cărui consimţământ a fost viciat, dreptul de a pretinde prejudiciul suferit prin ameninţare subzistă, urmând să se facă dovada existenţei lui.
De aceea, mai exact s-ar putea spune că acţiunea în răspundere delictuală este subsidiară, sau că, deosebit de acţiunea în anulare, victima are deschisă calea acţiunii în daune interese pentru alte prejudicii cauzate părţii care a încheiat contractul şi care n-au fost reparate prin repunerea părţilor în situaţia anterioară în acţiunea de anulare. Când doctrina se referă la acest aspect, afirmă că nulitatea contractului poate fi „însoţită” de condamnarea la daune interese”[32]. Este vorba, atât de restituirea prestaţiilor executate în temeiul unui contract anulat[33] dar şi de alte eventuale prejudicii distincte cauzate prin violenţă.
5. Propuneri de lege ferenda
În considerarea opiniilor anterior exprimate, avansăm propunerea unei reformulări a textelor normative pe care le-am comentat.
Art. 1216. Temerea întemeiată. Contractul încheiat sub imperiul unei temeri întemeiate, determinată de constrângerea fizică sau morală, exercitată de cealaltă parte sau de un terţ, ori provocată de starea de necesitate, fără ca partea ameninţată să fi avut o altă posibilitate rezonabilă de a evita încheierea lui, poate fi anulat.
(2) Temerea este întemeiată când partea ameninţată putea să creadă că, în lipsa consimţământului său, persoana sa, bunurile sale, alte persoane apropiate sau bunurile acestora sunt supuse unui rău grav şi iminent.
(3) Existenţa temerii întemeiate se apreciază în raport de vârsta, starea socială, pregătirea, experienţa, sănătatea persoanei asupra căreia a fost exercitată violenţa precum şi de orice altă împrejurare relevantă în cauză.
Art. 1217. Ameninţarea cu exerciţiul unui drept. Este de asemenea anulabil contractul încheiat în starea de temere determinată de ameninţarea cu exercitarea unui drept făcută cu scopul obţinerii unor avantaje injuste.
Art. 1218. Sancţiune. (1) Contractul încheiat sub starea de temere întemeiată este supus nulităţii relative.
(2) Deosebit de anularea contractului, autorul ameninţării răspunde pentru toate prejudiciile cauzate celeilalte părţi care n-au fost reparate prin repunerea părţilor în situaţia anterioară.
[27] Avem în vedere acelaşi principiu de simetrie juridică, eadem ratio, eadem solutio.
[28] A. Hurbean, op. cit, p. 196.
[29] În condiţiile în care, potrivit art. 14 C. civ., „orice persoană fizică sau juridică trebuie să îşi exercite drepturile şi să îşi execute obligaţiile civile cu bună-credinţă”, invocarea ei în toate fazele contractului reprezintă o moralizare excesivă a acestuia, făcând din buna-credinţă un passe – partout menit a suplini lipsa altor mijloace juridice specifice.
[30] Ph. Malinvaud, op. cit., p. 144.
[31] B. Starck, op. cit., p. 432.
[32] Fr. Terré, Ph. Simler, Yv. Lequette, Droit civil. Les obligations, 10e édition, Ed. Dalloz, 2009, p. 261.
[33] P. Vasilescu, Actul juridic, în I. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu Reghini, op. cit., p. 455.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.