Referatul de evaluare a minorului – studiu privind corelarea prevederilor teoretice cu practica națională
Andreea-Lucia Rus - ianuarie 6, 2023Referatul de evaluare este reglementat prin Legea nr. 252/2013 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de probaţiune[20]. Prin intermediul acestuia, serviciul de probațiune poate face propuneri motivate în privința măsurile educative care sunt necesar a fi luate față de minor; iar referatul va fi întocmit și transmis în termen de 21 de zile de la data solicitării acestuia de către instanța de judecată.
In concreto, conform prevederilor art. 34 din actul normativ ante-menționat, referatul conține date despre mediul familial și social al minorului, situația educațională, profesională, conduita minorului, analiza comportamentului infracțional, riscul de săvârșire al unor infracțiuni, practic orice date relevante care îi oferă instanței indicii despre cumulul circumstanțelor care l-au condus pe inculpat spre săvârșirea infracțiunii respective încă de la o vârstă atât de fragedă. În momentul întocmirii referatului, consilierul de probațiune, care trebuie să fie o persoană temeinic pregătită în această privință, deoarece orice informații eronate conduc la consecințe grave în privința luării unei decizii de către instanța de judecată, poate colabora cu asistenți sociali, consilieri școlari, pedagogi, psihologi, medici. De asemenea, la solicitarea consilierului, instituțiile în a căror evidență se află copilul pentru îngrijire, tratament, protecție socială sau educație trebuie să pună la dispoziția acestuia în termen de 7 zile de la solicitare, toate informațiile necesare solicitate[21].
O modificare importantă a fost adusă de către Legea nr. 284/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală[22], care introduce articolului 506, alineatul 4 indice 1 și dispune că în cazul în care elementele care constituie baza referatului de evaluare se schimbă considerabil, organul de urmărire penală sau, după caz, instanța va solicita întocmirea unui nou referat de evaluare. Solicitarea se poate face din oficiu sau în urma sesizării făcute de serviciul de probațiune, de minor ori de către părinți sau, după caz, tutore, curator ori persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află temporar minorul, cu privire la schimbările intervenite. Consider că elementele care se modifică într-o proporție majoră trebuie evaluate de către organele judiciare în funcție de fiecare cauză în parte, fiind imposibil de a se aplica un șablon unitar, având în vedere multitudinea cauzelor care pot conduce la schimbarea elementelor constitutive ale referatului[23].
În ceea ce privește lipsa referatului de evaluare, considerăm consecințele ca fiind importante; astfel, dacă soluționarea cauzei s-a desfășurat fără efectuarea unei anchete sociale, viciul de procedură va fi analizat sub lumina prevederilor nulității relative, atât timp cât aceasta nu se află printre cauzele de nulitate absolută expres prevăzute de Cod, fiind necesar să se dovedească faptul că, prin nerespectarea dispozițiilor alin. (2) ale art. 506 Cod procedură penală, s-a adus o vătămare părților și subiecților procesuali principali, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea hotărârii pronunțate în aceste condiții. Fiind vorba despre nulitate relativă, aceasta va putea fi invocată până la următorul termen de judecată cu procedura completă, în situația în care în mod evident încălcarea a survenit în timpul judecății. Raportat la faptul că referatul trebuie să existe la dosarul cauzei până la începerea dezbaterilor în fața primei instanțe, hotărârea viciată va putea fi cenzurată doar pe calea apelului.
În fine, conchidem prezentarea prevederilor legale relevante cu statuarea asupra valorii probante a referatului de evaluare. Luând în calcul modalitatea de obținere a acestuia, dar și elementele pe care le conține, consider că referatul de evaluare este un mijloc de probă (mijloacele de probă sunt acele mijloace legale prin intermediul cărora probele sunt administrate în procesul penal, informațiile necesare rezolvării cauzei fiind relevate de organele judiciare și celorlalți participanți la activitatea judiciară[24]) prin intermediul căruia se vor administra probe indirecte (informațiile cu privire la situația psihologică și socială a inculpatului). Prin probe indirecte se înţeleg probele care nu dovedesc direct existenţa ori inexistenţa faptei sau vinovăţia ori nevinovăţia inculpatului, dar care prin coroborarea lor duc la concluzia că fapta a fost săvârşită sau că inculpatul este vinovat sau nu. O corectă soluționare a cauzei penale prin probe indirecte necesită o corelare și raționamente logice lipsite de lacune, care să susțină dincolo de orice îndoială rezonabilă (standard care este obligatoriu să fie respectat de către judecător), concluzia existenței infracțiunii și săvârșirea acesteia de către inculpat[25].
Așa cum statuează prevederile art. 103 Cod procedură civilă, în dreptul procesual penal român, probele nu au o valoare prestabilită, soluția în cauză fiind luată prin analizarea întregului probatoriu administrat. Astfel, odată cu analizarea informațiilor existente în cuprinsul referatului de evaluare, judecătorul se va orienta asupra măsurilor care trebuie luate în privința minorului, în funcție de elementele de fapt prezentate de către consilierul care a întocmit ancheta socială.
• Procedura
Evaluarea minorului este definită de caracterul său personal, aceasta realizându-se în baza mai multor întrevederi între copil și consilierul de probațiune. Este posibil însă ca minorul să nu coopereze cu consilierul de probațiune, situație în care cel însărcinat cu întocmirea referatului va menționa în cuprinsul acestuia refuzul inculpatului. Alături de referat va fi atașată și declarația minorului prin care își exprimă refuzul de a colabora. În ipoteza în care inculpatul nu este găsit, consilierul va redacta o adresă privind imposibilitatea de a redacta referatul de evaluare, pe care o va înainta instanței de judecată[26].
Lăsând la o parte situația de excepție în care inculpatul nu este găsit, în practica judiciară au fost identificate situații în care instanța de judecată a fost nevoită să cenzureze anumite hotărâri judecătorești care au fost luate în baza unor referate de evaluare doar formale, fără o investigare reală a situației minorului. Spre exemplu, aceeași anchetă socială anterioară nu poate fi folosită într-o nouă cauză împotriva aceleiași persoane; acest fapt ar însemna ca aceeași anchetă să fie folosită pe toată perioada minoratului, nefiind luate în considerare schimbările care au avut loc între cele două momente temporale. În doctrină este susținută opinia potrivit căreia ancheta socială se va efectua chiar dacă între timp inculpatul devine major, datorită implicațiilor pe care acesta le are. De asemenea, dacă referatul nu a fost întocmit de o autoritate competentă se va considera că referatul nu este valabil, iar obligativitatea solicitării și întocmirii anchetei sociale nu a fost îndeplinită[27].
În conformitate cu dispozițiile art. 116 Cod penal, în vederea efectuării evaluării minorului, potrivit criteriilor prevăzute în art. 74 din același act normativ, instanța va solicita serviciului de probațiune întocmirea unui referat care va cuprinde și propuneri motivate referitoare la natura și durata programelor de incluziune socială pe care minorul ar trebui să le urmeze, precum și alte obligații ce pot fi impuse acestuia de către instanță. Prin întocmirea referatului de evaluare se urmărește identificarea tuturor condițiilor care au stat la baza comportamentului deviant al delincventului juvenil în scopul aplicării în mod corespunzător a unei măsuri educative care să producă efecte eficiente în procesul de reeducare. Se poate afirma că rolul principal al referatului de evaluare este acela de oferi un plus de ajutor instanței în procesul de individualizare a măsurilor educative.
La întocmirea referatului de evaluare, consilierul de probațiune poate colabora cu asistenți sociali, psihologi, consilieri școlari, pedagogi, medici sau alți specialiști. De asemenea, la solicitarea sa, instituțiile și organizațiile în evidența cărora s-a aflat sau se află minorul pentru îngrijire, tratament sau protecție socială ori educație pun la dispoziția sa, în termen de 7 zile, informațiile care prezintă relevanță pentru procesul de evaluare.
Atitudinile și principiile de lucru ale consilierului de probațiune, necesare în lucrul cu clienții, începând chiar din faza întocmirii referatului de evaluare, sunt: atitudine nediscriminatorie, respect, acceptare necondiționată, transparență și onestitate, oferirea unui model pro-social de comportament și confidențialitate[28].
Conform prevederilor capitolului III ind. 1 din H.G. 1079/2013 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 252/2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune[29], respectiv art. 14 ind. 1-14 ind. 27, în desfășurarea activității de probațiune, șeful serviciului sau, după caz, al biroului de probațiune verifică din oficiu competența structurii pe care o conduce, în cazul în care se constată necompetența materială sau teritorială [potrivit art. 32 alin. (2)-(5) din Legea nr. 252/2013, cu modificările și completările ulterioare], urmând să redirecționeze pe cale administrativă solicitarea organului competent. Conflictul de competență dintre două birouri de probațiune sau dintre două servicii de probațiune se rezolvă de către șeful ierarhic superior comun, care se pronunță în termen de 3 zile lucrătoare de la data sesizării, printr-o dispoziție, care se comunică birourilor sau, după caz, serviciilor de probațiune.
Evaluarea minorilor se realizează pentru următoarele categorii de persoane: a) inculpații care au săvârșit fapta în timpul minorității, indiferent de vârsta pe care o au în momentul realizării evaluării; b) persoanele care au săvârșit fapta în timpul minorității și care se află în executarea unei măsuri educative neprivative de libertate; c) persoanele care au săvârșit fapta în timpul minorității și care se află în executarea unei măsuri educative privative de libertate.
Evaluarea inculpaților minori se realizează la solicitarea organului de urmărire penală sau la solicitarea instanței de judecată de către biroul de evaluare presentențială din cadrul serviciului de probațiune în a cărui circumscripție teritorială se află locuința minorului, respectiv unitatea de arest, în ipoteza minorului aflat într-una din situațiile de limitare a dreptului de a circula liber, rezultatul activității de evaluare consemnându-se într-un document intitulat referat de evaluare, inclusiv în situațiile vizate de art. 170 ind. 27 alin. (3) din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare[30], respectiv în cazul în care referatul de evaluare este solicitat pentru un minor străin, consilierul de probațiune contactând totodată și structura teritorială pentru imigrări, în vederea obținerii datelor referitoare la persoana acestuia și la situația șederii pe teritoriul României.
Etapele întocmirii referatului de evaluare sunt următoarele: după alocarea cazului, consilierul de probațiune desemnat să întocmească referatul de evaluare procedează după cum urmează: stabilește locul, data și ora primei întrevederi cu inculpatul minor, precum și cu părintele acestuia sau, după caz, cu tutorele, curatorul ori persoana sau reprezentantul instituției căreia i s-a încredințat îngrijirea și supravegherea minorului; derulează prima întrevedere cu inculpatul minor și cu părintele acestuia sau, după caz, cu tutorele, curatorul ori cu persoana sau reprezentantul instituției căreia i s-au încredințat îngrijirea și supravegherea minorului; stabilește, în funcție de particularitățile cazului, și alte întrevederi cu minorul și cu părintele acestuia sau, după caz, cu tutorele, curatorul ori cu persoana sau reprezentantul instituției căreia i s-au încredințat îngrijirea și supravegherea minorului; în situația în care, din motive obiective, întrevederile prevăzute anterior nu pot avea loc, informații suplimentare pot fi obținute și telefonic; pentru realizarea evaluării, consilierul de probațiune responsabil de caz identifică și contactează persoanele și instituțiile care ar putea furniza informații utile despre minor, nivelul instrucției școlare, comportamentul acestuia, mediul social și familial, starea de sănătate și eventualele probleme de adicție; atunci când consideră necesar, solicită date suplimentare de la diverse instituții publice sau specialiști din comunitate; în fine, pe baza informațiilor obținute, întocmește referatul de evaluare și îl supune spre analiză și avizare șefului biroului de evaluare presentențială.
În vederea convocării inculpatului minor, care se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, agenți procedurali, personal al serviciului de probațiune, convorbire telefonică consemnată ulterior în scris, prin notă telefonică, poștă electronică sau prin orice alt mijloc ce asigură dovada primirii convocării, consilierul de probațiune responsabil de caz transmite minorului o convocare de a se prezenta la sediul biroului de probațiune, precizând data și ora stabilite pentru întrevedere, locul întrevederii, datele de contact ale biroului de probațiune, precum și numele consilierului de probațiune responsabil de caz, specificând și necesitatea însoțirii minorului de către unul dintre părinții acestuia sau, după caz, de către tutorele ori persoana sau reprezentantul instituției căreia iau fost încredințate îngrijirea și supravegherea minorului, iar atunci când stabilește pentru desfășurarea întrevederii un alt loc decât sediul serviciului de probațiune, consilierul de probațiune menționează în conținutul convocării adresa respectivului loc, precum și alte informații necesare, astfel încât să permită minorului și însoțitorului său deplasarea în timp util la sediul serviciului de probațiune sau la locul stabilit pentru desfășurarea activității de evaluare. Cu toate acestea, întrevederea nu este împiedicată de inexistența sau neprezentarea persoanelor ante-menționate.
Referatul de evaluare trebuie să fie redactat într-o manieră obiectivă, clară și coerentă, conform structurii stabilite în Anexa nr. 3, respectiv cuprinzând următoarele capitole: a) introducere; b) sursele de informații; c) date privind persoana minorului; d) riscul de săvârșire a unor infracțiuni; e) concluzii și propuneri.
După completarea datelor cuprinse în introducere, celelalte capitole ale referatului de evaluare sunt prezentate pe scurt, evitându-se pe cât posibil folosirea unor termeni de specialitate sau a unor exprimări care ar face dificilă înțelegerea conținutului referatului de evaluare. Referatul de evaluare poartă pe prima pagină, în colțul din stânga sus, antetul serviciului de probațiune, iar în colțul din dreapta sus, mențiunea «Operator de date cu caracter personal», codul de identificare aferent, precum și mențiunea «Strict confidențial după completare». Referatul de evaluare se întocmește în două exemplare, fiecare exemplar fiind ștampilat pe ultima pagină și semnat de către șeful biroului de evaluare presentențială, respectiv de către consilierul de probațiune care l-a întocmit. Un exemplar al referatului de evaluare se înaintează organului judiciar, iar un exemplar se păstrează în serviciul de probațiune. Fiecare pagină a referatului de evaluare se numerotează, menționându-se numărul de ordine al paginii și, la finalul documentului, numărul total de pagini. În cazul în care în conținutul referatului de evaluare rămân pagini sau spații libere, acestea se vor bara după întocmirea referatului de evaluare.
Capitolul «Introducere» cuprinde următoarele informații: numele, prenumele, data și locul nașterii minorului, adresa de domiciliu sau adresa unde locuiește, infracțiunea săvârșită, organul judiciar care a solicitat referatul, numărul dosarului penal, termenul de judecată, numărul și data înregistrării solicitării, termenul de predare către organul judiciar, precum și numele și prenumele consilierului de probațiune care a întocmit referatul.
Capitolul «Sursele de informații» cuprinde aceste surse care au fost utilizate pentru întocmirea referatului de evaluare sunt prezentate sintetic, avându-se în vedere atât persoanele cu care au avut loc întrevederi, cât și eventualele documente consultate. Pentru fiecare persoană contactată în vederea obținerii de informații se vor face următoarele precizări: numele și prenumele persoanei, precum și legătura acesteia cu minorul inculpat, numărul de întrevederi sau convorbiri avute, data și locul acestora, refuzul de cooperare sau eventualele îndoieli privind acuratețea informațiilor. Acesta va cuprinde și mențiuni privind sursele de informații la care nu a fost posibil accesul și demersurile realizate pentru contactarea sau accesarea acestora.
Capitolul «Date privind persoana minorului» se referă la: a) mediul familial și social; b) starea de sănătate și adicții; c) evoluția școlară și nivelul pregătirii profesionale; d) analiza comportamentului infracțional. Datele privind mediul familial fac referire la aspecte precum: condițiile în care s-a dezvoltat minorul, persoanele în întreținerea cărora se află sau pe care le are în întreținere și modul în care și-au îndeplinit îndatoririle referitoare la creșterea, educarea, supravegherea și îndrumarea minorului, relațiile existente în cadrul familiei, situația veniturilor și modul în care acestea acoperă nevoile familiei, atitudinea membrilor familiei față de comportamentul minorului, valorile promovate, rețeaua socială și legătura între sistemul relațional al minorului și infracțiune, dacă este cazul. Datele referitoare la eventualele adicții sau dependențe fac referire la aspecte precum: tipul acestora și la istoricul medical al inculpatului minor și al membrilor familiei, dacă aceste informații prezintă relevanță în raport cu situația minorului. Datele privind evoluția școlară și nivelul pregătirii profesionale fac referire la aspecte precum: situația școlară sau profesională actuală, la istoricul pregătirii, oportunitățile sau restricțiile legate de procesul de educație și pregătire.
Analiza comportamentului infracțional cuprinde referiri la aspecte precum: trecutul infracțional, respectiv la tipul infracțiunii sau infracțiunilor săvârșite în trecut și decizia organului judiciar referitoare la acestea, precum și la modalitatea de săvârșire a infracțiunii sau infracțiunilor pentru care a fost solicitat referatul, la factorii care au influențat comportamentul infracțional ce face obiectul cauzei penale în curs, respectiv la atitudinea față de victimă și față de comportamentul infracțional. Referatul de evaluare poate face referiri și la starea de sănătate, evoluția minorului din punct de vedere fizic, afectiv, moral și intelectual, în măsura în care aceasta a influențat sau poate influența comportamentul infracțional. În cazul în care unui minor i se întocmesc mai multe referate de evaluare pe parcursul derulării procesului penal, în capitolul referitor la datele despre persoana minorului se va face referire la schimbările intervenite în situația minorului și evoluția socio-comportamentală a acestuia între momentele evaluărilor.
Capitolul «Riscul de săvârșire a unor infracțiuni» face referire la factorii inhibitori și factorii favorizanți ai comportamentului infracțional și cuprinde estimarea nivelului de risc, precum și tendințele acestuia în funcție de factorii identificați.
Capitolul «Concluzii și propuneri» conține propuneri motivate referitoare la natura și durata programelor de reintegrare socială care se recomandă a fi aplicate, precum și referiri cu privire la obligațiile care pot fi impuse minorului, în scopul reducerii riscului săvârșirii unor infracțiuni. Mențiunile cu privire la programele prevăzute la alin. (1) pot conține și detalii privind oportunitatea aplicării unui program de reintegrare, în acord cu nevoile minorului, precum și disponibilitatea unui astfel de program la nivelul comunității, condiții în care se face referire și cu privire la durata acestuia. Capitolul final conține propuneri cu privire la măsura educativă considerată a fi potrivită pentru minor, în corelație cu propunerile prevăzute la alin. (1) și (2).
Conținutul capitolului «Riscul de săvârșire a unor infracțiuni» și al capitolului «Concluzii și propuneri» în caz de refuz de colaborare a minorului, evidențiază atitudinea inculpatului minor cu privire la faptă, precum și gradul de asumare a consecințelor comportamentului infracțional, fără a evalua riscul de săvârșire a unor infracțiuni, dacă nu dispune de suficiente informații. Pe de altă parte, în cazul în care inculpatul minor nu este găsit, este plecat din țară ori locuiește în alt stat și întrevederea de evaluare nu poate fi realizată, consilierul de probațiune informează printr-o adresă organul judiciar despre imposibilitatea întocmirii referatului de evaluare, făcând mențiune despre toate datele obținute, demersurile efectuate pentru contactarea minorului, inclusiv cele referitoare la colaborarea cu organele de poliție și cu membrii familiei minorului sau cu alte surse relevante.
Considerăm oportun a evidenția o serie de tehnici folosite de consilierul de probațiune în vederea întocmirii referatului de evaluare, conform Ghidului de bune practici[31], respectiv sursele principale de informare. Astfel, prima sursă de informație consultată este dosarul penal, din care se extrag datele principale de identificare antecedentele și situația familială și socială, pe baza cărora se pregătește și primul interviu.
În această fază introductivă, se adresează o serie de întrebări care au ca scop extinderea plajei de intervievare, rezolvarea eventualelor probleme ale minorului, încurajarea lui în a coopera cu ofițerul de probațiune, direcționarea informațiilor spre ceea ce prezintă interes – utilizându-se cu precădere întrebări deschise, care au un caracter non-directiv și cu o evidentă eficiență redusă în cazul clienților vorbăreți, ostili sau irascibili, dar care evidențiază cadrul de referință propriu și ajută subiectul să dezvolte o motivație adecvată unei relații pozitive de comunicare. Întrebările închise sunt folosite atunci când a fost obținută deja o anumită cantitate de informații, dar sunt necesare detalii în plus, când situația e confuză sau consilierul de probațiune dorește să exercite un control mai mare asupra conținutului, când se urmărește reducerea interacțiunii și a gradului de emoționalitate a interviului sau atunci când există limite de timp pentru intervievare.
Cele mai importante tipuri de întrebări care este necesar a fi folosite sunt cele directe, care implică în mod direct responsabilitatea subiectului pentru răspunsul dat (de exemplu: ”Ce anume simți în legătură cu noua ta locuință?”); indirecte, unde responsabilitatea este difuză (de exemplu: „Care sunt sentimentele în familia ta în legătură cu noua locuință?”); centrate pe diferite perioade de timp (de exemplu: „Ce s-a întâmplat cu sănătatea ta în ultimul an?” sau „Care este starea ta de sănătate în momentul de față?”); centrate pe identificarea gândurilor (de exemplu: „La ce te-ai gândit înainte să deschizi mașina căreia îi rămăsese un geam deschis?”), a sentimentelor (de exemplu: „Ce ai simțit în acel moment?”) sau a comportamentelor (de exemplu: „Ce ai făcut atunci…în mod concret?”); de clarificare/concretizare (de exemplu: „Te rog să-mi explici concret la ce te-ai referit atunci când….?”).
Pe de altă parte, cele mai frecvente erori în formularea întrebărilor sunt: sugerarea răspunsurilor – se bazează pe o preconcepție a consilierului despre care/cum are să fie răspunsul subiectului (de exemplu: „În mod sigur îți iubești și respecți părinții, nu?”); întrebările duble –apar în special la începători, care pun mai mult de o întrebare printr-o adresare astfel că minorii răspund, cel mai adesea, la cea mai puțin solicitantă dintre ele (de exemplu: „De cât timp există conflicte între voi? Ce se întâmplă în aceste situații conflictuale?”), iar consilierul poate uita că nu s-a răspuns la întrebarea de origine; sau mult prea uzitatul „de ce?”, foarte dificilă pentru subiect pentru că îi solicită o relatare în termeni raționali despre comportamentul său, pe care, de cele mai multe ori, nu o poate face, îi încurajează raționalizarea (justificarea) sau îi sporește sentimentul de frustrare. Pentru aceste motive, întrebările utilizate trebuie să fie comprehensibile, lipsite de ambiguitate și suficient de scurte (nu mai mult de una/două propoziții).
În faza de mijloc a intervievării se urmărește a se determina care sunt deprinderile subiectului, consilierul de probațiune trebuind să planifice întinderea și adâncimea intervievării prin abilitățile de explorare angajate atunci când se încearcă explicarea naturii problemei și a contextului în care aceasta se manifestă, respectiv cu ajutorul tehnicilor nonverbale (contactul vizual permanent și postura corpului) și verbale (încurajarea subiectului – de exemplu: „înțeleg… hm…. Și atunci?”, sau parafrazarea – de exemplu: „Dacă te-am înțeles eu bine… cu alte cuvinte….”); respectiv prin abilitățile legate de profunzimea intervievării – clarificarea (oglindește ceea ce a spus subiectul, dar transpus într-un limbaj neutru, mai puțin încărcat de subiectivism), interpretarea (oferă un nou cadru de referință), confruntarea (vizează incongruențele dintre ce a spus subiectul în momente diferite) și suportul (include aprecieri despre abilități, calități, efortul subiectului de a se adapta sau de a rezolva problema).
În faza finală a intervievării, este necesară o sumarizare (adică o scurtă recapitulare a ceea ce a fost acoperit prin interviu, a deciziilor/concluziilor la care s-a ajuns) și o înregistrare a datelor (fiind important să se ia notițe pe parcursul interviului, cerându-se permisiunea și oferind explicații cu privire la necesitatea acestui demers).
Ascultarea activă este una din abilitățile de bază pe care un consilier de probațiune trebuie să și le dezvolte pentru a le utiliza atât în procesul de evaluare, cât și în cel de intervenție, ca parte activă în procesul de comunicare, ascultând cu atenție și pătrunzând în lumea interioară a persoanei pentru a înțelege situația din perspectiva subiectului, verificând propria înțelegere asupra celor relatate și ajutând persoana să pună în legătură diverse elemente (fapte, gânduri, emoții) pentru a putea percepe ansamblul și a-și exprima în mod autentic gândurile, trăirile sau emoțiile.
Felul datelor avute în vedere în timpul activității de culegere a informațiilor, pe categorii de surse: mediul familial și social (prezentarea membrilor familiei – cine sunt, câți sunt, ce vârstă au, cu ce se ocupă, venituri, standard de viață; condiții de locuit; relațiile cu membrii familiei – inclusiv climat afectiv și suportiv; atitudinea familiei față de infracțiunea comisă de subiect, sistemul de valori familial; starea sănătății subiectului și a membrilor familiei; modalitățile de petrecere a timpului liber, apartenența la un grup social – inclusiv cheltuielile personale și sursa banilor de buzunar; consumul de alcool/droguri sau alte vicii ale subiectului sau a membrilor de familie; istoricul infracțional al membrilor familiei; imaginea clientului și a familiei în comunitate); nivelul instrucției școlare și profesionale (nivelul de studii; succese și insuccese școlare sau profesionale – absenteism, repetenție și abandon; interesul pentru actul educațional sau profesie manifestat de client – inclusiv aspirațiile profesionale; relațiile subiectului și a familiei sale cu colegii, profesorii, afinitățile sau antipatiile; pasiuni și activități extrașcolare și profesionale; locuri de muncă și stabilitate profesională); trecutul infracțional (cariera infracțională – condamnări anterioare), dacă a mai fost sau este urmărit/cercetat penal într-o altă cauză); comportamentul clientului înainte și după comiterea infracțiunii (probleme create în familie, școală, loc de muncă – număr, tip frecvență; atitudini față de normele și valorile sociale înainte și după comiterea infracțiunii); factori favorizanți ai comportamentului infracțional (organizarea infracțiunii – cine a avut inițiativa, premeditarea, spontaneitatea, roluri asumate în cadrul comiterii infracțiunii; pattern-ul infracțional – tipul de infracțiune, tipul victimei, condițiile comiterii infracțiunii, frecvența, etc.; motivația infracțiunii – cauza comiterii infracțiunii; responsabilitatea față de propriul comportament infracțional; conștientizarea consecințelor faptelor sale infracționale/atitudine față de faptă și victimă).
Scopul acestor demersuri are în vedere identificarea factorilor ce influențează conduita generală a persoanei, avându-se în vedere evaluarea riscului de comitere a unei noi infracțiuni, pericolul social, pericolul pentru victimă, personalul implicat în administrarea justiției, pericolul de sinucidere și autovătămare. Pentru a realiza acest lucru, se trec în revistă factorii identificați în cadrul referatului care influențează conduita generală a subiectului, atât pozitiv, cât și negativ, precum și capacitatea și nivelul motivației pentru schimbare. Se analizează apoi raportul de putere dintre factorii care influențează pozitiv și negativ conduita generală a inculpatului astfel încât să se poată face estimări asupra conduitei sale, iar în funcție de rezultatul obținut, se estimează riscul de recidivă ca fiind unul scăzut, mediu sau ridicat.
S-a demonstrat că posibilitatea de a comite infracțiuni este asociată statistic cu câțiva factori: vârsta la prima condamnare (cu cât aceasta este mai mică, cu atât riscul este mai mare), vârsta actuală (cu cât aceasta este mai mică, cu atât riscul este mai mare), sexul (băieții comit mai mult infracțiuni decât fetele, deci probabilitatea statistică pentru un bărbat de a comite infracțiuni este mult mai mare decât pentru o femeie), numărul de condamnări în perioada minoratului (cu cât acestea sunt mai multe, cu atât riscul crește), infracțiunea curentă și, de asemenea, dinamica infracțională, atitudinea antisocială, asocierea cu persoane cu comportament infracțional, impulsivitatea/lipsa autocontrolului, lipsa unor legături/relații afective apropiate, lipsa empatiei față de victimă, abuzul de substanțe, lipsa unui loc de muncă, problemele financiare, problemele legate de adăpost.
Ca și concluzie, pentru a estima riscul de recidivă, trebuie să analizăm factorii de risc statici (ce nu mai pot fi modificați și care, ca și comportament trecut, reprezintă cel mai bun predictor pentru un comportament viitor), factorii de risc dinamici și situaționali pentru evaluare, natura și frecvența acestora, gravitatea/gradul de relaționare cu comportamentul care îngrijorează și probabilitatea lor de apariție. În aceeași măsură însă, pentru o evaluare completă a riscului, trebuie să ținem seama și de factorii protectivi, care reprezintă punctele forte ale subiectului și care pot fi utilizate ca puncte de plecare pentru reducerea riscului și pe care se poate construi planul de control al riscului. Cu toate acestea, riscul de recidivă nu poate fi estimat cu acuratețe, mai ales în cazul în care infractorul să află la prima infracțiune din cauza lipsei unei serii de informații referitoare la comportamentul infracțional anterior și de aceea este recomandabil a se analiza atent informațiile avute pentru o estimare cât mai corectă.
Redactarea efectivă a referatelor de evaluare reprezintă ultima etapă necesară pentru finalizarea/concretizarea muncii consilierului de probațiune, fiind produsul final care va fi prezentat instanței de judecată, astfel că această etapă constituie una deosebit de importantă, sumarizând întreg procesul legat de culegerea datelor, selectarea, analiza și sinteza lor. Așadar, modalitatea de redactare trebuie să respecte structura prevăzută de lege, cu conținutul reglementat (pe capitole), limbajul utilizat fiind simplu (dar nu simplist!), accesibil, clar, evitându-se utilizarea termenilor neuzuali și de specialitate, a jargonului sau citatelor excesive, precum și limbajul discriminatoriu.
• Probleme și soluții derivate din practica consilierilor de probațiune
Cu titlu de sinteză a tuturor aspectelor prezentate, văzând punctul și situațiile care comportă dificultăți practice în efectuarea referatelor de evaluare a minorilor (de exemplu numărul mare de solicitări legate de întocmirea unor astfel de referate, cu precădere în epoca anterioară modificării legislative din anul 2008, când procedura era utilizată atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată), concluzionăm că activitatea de evaluare trebuie efectuată cu multă conștiinciozitate, în considerarea importanței acestui demers de investigare pentru rezolvarea cauzei penale în care urmează să fie tras la răspundere un minor. Conform doctrinei relevante[32], în cadrul activității de evaluare, trebuie să se urmărească lămurirea tuturor aspectelor care ar fi edificatoare în privința cauzelor și condițiilor care au influențat conduita antisocială a minorului, stabilindu-se cu maximum de fidelitate condițiile în care a trăit minorul pentru ca organele judiciare să poată aprecia posibilitățile de reeducare ale acestuia, în cazul în care minorului i s-ar aplica o măsură educativă care ar permite rămânerea lui în mediul din care a provenit.
Este foarte important ca persoanele chemate să întocmească o asemenea evaluare să aibă o anumită pregătire profesională, care să le permită înțelegerea importanței activității pe care o îndeplinesc, conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului din serviciile de probațiune[33], pentru a fi numită în funcţia de consilier de probaţiune persoana trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții: a) să aibă capacitate deplină de exerciţiu; b) să nu aibă antecedente penale, să nu aibă cazier fiscal; c) să cunoască limba română, scris şi vorbit; d) să fie aptă din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei, fapt dovedit pe baza testării medicale şi psihologice de specialitate organizate în acest scop; e) să se bucure de o bună reputaţie; f) să fie licenţiată în asistenţă socială, psihologie, sociologie, pedagogie sau drept; g) să promoveze concursul organizat pentru ocuparea funcţiei pentru care candidează. În termen de 60 de zile de la angajare, persoana trebuind să prezinte direcţiei de specialitate dovada stabilirii reşedinţei în România.
Ulterior, consilierii de probațiune sunt obligați să aprofundeze cunoștințele teoretice în domeniul protecției victimelor infracțiunii, și ne referim aici la noțiuni de drept penal, procedură penală, criminologie, metodologia activității de probațiune și protecție a victimelor, noțiuni de psihologie, noțiuni legate de problema dependențelor, de dezvoltare și cooperare instituțională, psihologia dezvoltării, sociologie aplicată, informatică socială[34] etc.
Întocmirea unor referate de evaluare superficiale – cele mai frecvente probleme întâlnite în practică – au determinat instanțele să caseze anumite hotărâri în cuprinsul cărora s-au avut în vedere doar aspecte formale, fără o temeinică investigare a condițiilor de dezvoltare a minorului[35]. Cu aceeași ocazie, s-a stipulat că nu poate fi primit același referat de evaluare ori de câte ori s-a pornit o urmărire penală, respectiv faptul că un asemenea referat utilizat într-o cauză anterioară nu poate fi folosit în cauza în discuție[36].
De asemenea, dacă la dosarul de urmărire penală există un referat de evaluare întocmit însă de o autoritate necompetentă ori datat anterior faptelor deduse judecății în cauza respectivă, se poate aprecia că soluționarea cauzei s-a realizat în lipsa activității de evaluare a minorului[37], concluzii perfect valabilitate și pentru ipoteza obligativității referatului de evaluare.
Apoi, în ceea ce privește ipoteza comiterii infracțiunii în timpul cât inculpatul era minor, efectuarea referatului de evaluare este obligatorie, chiar dacă la sesizarea instanței el împlinise deja vârsta de 18 ani, fiind judecat potrivit procedurii obișnuite, faptul că urmărirea penală sau judecata se desfășoară după majorat neputând înlătura necesitatea strângerii de date cu privire la situația minorului din perioada comiterii faptei (comportamentul acestuia, obiceiurile, conjunctura familială, situația școlară și socială etc.).
Ulterior întocmirii referatului de evaluare există posibilitatea să se constate că s-au modificat considerabil elementele în baza cărora a fost evaluat minorul, caz în care, conform prevederilor art. 506 alin. (5) ind. 1 Cod procedură penală, organul de urmărire penală are posibilitatea de a solicita efectuarea unei noi evaluări. Această solicitare se poate face din oficiu sau în urma sesizării făcute de serviciul de probațiune, de minor ori de către părinți/tutore/curator sau persoana în îngrijirea sau sub ocrotirea căreia se află temporar minorul.
Potrivit art. 56 alin. (2) Cod procedură penală, în cauzele cu inculpaţi minori, instanţa de judecată are obligaţia să dispună efectuarea referatului de evaluare de către serviciul de probaţiune de pe lângă tribunalul în a cărui circumscripţie îşi are locuinţa minorul, potrivit legii, în situaţia în care efectuarea referatului de evaluare nu a fost solicitată în cursul urmăririi penale, potrivit dispoziţiilor alin. (1). În egală măsură, potrivit art. 116 alin. (1) Cod penal, în vederea efectuării evaluării minorului, potrivit criteriilor prevăzute în art. 74 Cod penal, instanţa va solicita serviciului de probaţiune întocmirea unui referat care va cuprinde şi propuneri motivate referitoare la natura şi durata programelor de reintegrare socială pe care minorul ar trebui să le urmeze, precum şi la alte obligaţii ce pot fi impuse acestuia de către instanţă.
Așadar, referatul de evaluare este esențial în procesul soluționării cauzei penale, contribuind major la individualizarea judiciară a măsurilor educative care se impun a fi aplicate minorului în cazul condamnării, condiții în care este notabilă eliminarea din categoria viciilor de procedură care aveau aptitudinea de a determina aplicarea nulității absolute a încălcării dispozițiilor privitoare la efectuarea referatului de evaluare[38]. Așadar, în ipoteza în care soluționarea cauzei are loc fără ca evaluarea minorului să fi fost efectuată (propriu-zis sau în cazurile care se asimilează acestei ipoteze, anterior menționate), viciul de procedură va fi analizat sub imperiul nulității relative, conform prevederilor art. 282 Cod procedură penală, atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului. Nulitatea relativă poate fi invocată de procuror, suspect, inculpat, celelalte părţi sau persoana vătămată, atunci când există un interes procesual propriu în respectarea dispoziţiei legale încălcate. Nulitatea relativă se invocă în cursul sau imediat după efectuarea actului ori cel mai târziu în termenele prevăzute la alin. (4), încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) putând fi invocată: până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură; până la primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale, când instanţa a fost sesizată cu un acord de recunoaştere a vinovăţiei; sau până la următorul termen de judecată cu procedura completă, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecăţii. Poate constitui un motiv pentru desființarea sentinței pronunțate în calea de atac a apelului dacă referatul de evaluare nu a fost depus la dosarul cauzei cel mai târziu anterior începerii deliberărilor, caz în care posibilitatea invocării nulității relative excedând judecății în primă instanță.
Similar procedurii aplicabile în cursul fazei de urmărire penală, dacă se constată că elementele în baza cărora inculpatul minor a fost evaluat s-au modificat considerabil, instanța de judecată poate dispune efectuarea unei noi evaluări. Solicitarea cu privire la schimbările intervenite se poate face din oficiu sau în urma sesizării făcute de serviciul de probațiune, de minor ori de către părinți sau, după caz, tutore, curator ori persoana în îngrijirea sau sub supravegherea căreia se află temporar minorul. Așadar, evaluarea inițială va fi completată cu analiza schimbărilor intervenite, ceea ce înseamnă că noua evaluare va reprezenta, în fapt, un supliment la referatul de evaluare existent la dosarul cauzei.
• Concluzii
Întreg demersul de față, pe lângă un pronunțat caracter teoretic, a vizat și o componentă practică din al cărei studiu a reieșit necesitatea îmbunătățirii, de pildă, a sancțiunii aplicate în cazul în care referatul de evaluare a minorului nu a fost efectuat sau a fost efectuat în mod incorect. Apariția noului Cod de procedură penală a exclus din cadrul nulităților absolute efectuarea referatului de evaluare a minorului – în cuprinsul art. 281 privind nulitățile absolute, nu se mai regăsește și această ipoteză, așa cum era ea prevăzută în vechiul cod, la art. 194 alin. (2). Aspectul negativ al acestei schimbări legislative credem că rezidă în faptul că acest referat prezintă o „radiografie” complexă și extrem de utilă judecătorului, fiind un real ajutor în alegerea măsurii educative ce urmează a fi aplicate minorului infractor, materializând efectiv aspectele importante din punct de vedere social, datele familiale și analiza de facto efectuată de Serviciul de probațiune evidențiind posibilitățile reale de îndreptare a minorului sau, din contră, pericolul perpetuării comportamentului antisocial. Din acest punct de vedere, extinderea posibilității de pronunțare a unei hotărâri judecătorești care nu se bazează în mod necesar pe o anchetă socială a inculpatului poate deschide calea superficialității sau îndepărtarea de la stabilirea adevărului judiciar, obiectiv de bază în procesul penal.
În egală măsură, văzând analiza diferitelor acte normative care vizează instituția răspunderii penale a minorului, cu precădere cele privind evaluarea sa de către serviciul de specialitate competent, măsurile educative aplicabile, de fapt, întreg sistemul punitiv gândit de legiuitorul român, a rezultat și dezideratul existenței unui act normativ unic care să reglementeze instituția minorității în sistemul de drept românesc, așa cum regăsim, de pildă, în legislația franceză sau cea spaniolă. Fără îndoială, implementarea efectivă a instanțelor specializate pentru minori și familie ar fi cheia de boltă a întregului proces de reformare a sistemului judiciar românesc, însă evoluția în acest sens presupune o schimbare de perspectivă legislativă care, raportat la modificările survenite în ultima decadă, pare puțin probabilă.
Bibliografie:
Andone-Bontaș și alții, Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2015
Doina Mihaela Boboș, Mariana Drăgotoiu, Dumitru Pușcașu, Ghid de bune practici. Referatul de evaluare, Anul I, nr. 7/2002, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2002
Bogdan Buneci, Minorul. Subiect de drept din perspectiva interferenței criminalisticii cu normele procesual-penale, Ed. Universul juridic, București, 2019
Anastasiu Crișu, Drept procesual penal. Partea specială, Ediția a 2-a, Editura Hamangiu, 2020, București
Vintilă Dongoroz (coord.), Explicații teoretice ale Codului de procedură penală român. Partea specială, vol. II, Editura Academiei, 1976, București
Bogdan Micu, Alina-Gabriela Păun, Radu Slăvoiu, Procedură penală. Curs pentru admiterea în magistratură și avocatură. Teste-grilă, Ed. Hamangiu, 2014
Ion Neagu, Mircea Damaschin, Tratat de Procedură Penală. Partea Specială, Ed. Universul Juridic, București, 2015
Ion Neagu, Mircea Damaschin, Tratat de procedură penală. Partea specială, Ediția a III-a, revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2021
Mihail Udroiu, Procedură Penală. Partea Specială, Ediția 4, Ed. C.H. Beck, București, 2017
Andrei Zarafiu, Procedură penală. Partea generală. Partea specială, Ediția a 2-a, Editura C.H. Beck, 2015, București
Aurora Ciucă, Interesul superior al copilului. Noi sensuri ale unei „formule magice”, articol publicat pe site-ul Universul Juridic Mag, accesat online la adresa: https://www.universuljuridic.ro/interesul-superior-al-copilului-noi-sensuri-ale-unei-formule-magice/
Marian Stoica, Informatica socială, articol publicat în Revista Informatica economică, nr. 4(24)/2002, accesat la adresa https://revistaie.ase.ro/content/24/stoica24.pdf
Andreea Varodi, Procedurile în cauzele cu minori. Faza de judecată, articol publicat pe site-ul juridice.ro, accesat la data de 13.04.2022: https://www.juridice.ro/716664/procedurile-in-cauzele-cu-minori-faza-de-judecata.html
Manualul de drept european privind drepturile copilului, accesat online la adresa https://www.echr.coe.int/Documents/Handbook_rights_child_RON.pdf
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32016L0800&from=IT
https://www.echr.coe.int/documents/convention_ron.pdf
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/ro/TXT/?uri=CELEX%3A12012P%2FTXT
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32010L0064&from=NL
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=celex%3A32012L0013
https://e-justice.europa.eu/printContentPdf.do?printPdfAll=1&plang=ro&idTaxonomy=35998&action=printContentPdf&initExpCourtRes=1&useContId=188209.
[20] Publicată în Monitorul Oficial nr. 512 din 14 august 2013;
[21] Potrivit art. 34 alin. (4) din Legea 252/2013, structura și formatul standard ale referatului de evaluare se stabilesc prin Regulamentul de aplicare a dispozițiilor legii, adoptat prin H.G. nr. 1079/2013.
[22] Publicată în Monitorul Oficial nr. 1201 din 9 decembrie 2020.
[23] Andreea Varodi, Procedurile în cauzele cu minori. Faza de judecată, articol publicat pe site-ul juridice.ro, accesat la data de 13.04.2022: https://www.juridice.ro/716664/procedurile-in-cauzele-cu-minori-faza-de-judecata.html.
[24] Conform prevederilor art. 97 și urm. Cod procedură penală.
[25] Bogdan Micu, Alina-Gabriela Păun, Radu Slăvoiu, Procedură penală. Curs pentru admiterea în magistratură și avocatură. Teste-grilă, Ed. Hamangiu, 2014, p. 81.
[26] Mihail Udroiu, Procedură Penală. Partea Specială, Ediția 4, Ed. C.H. Beck, București, 2017, p. 561.
[27] Ion Neagu, Mircea Damaschin, Tratat de Procedură Penală. Partea Specială, Ed. Universul Juridic, București, 2015, p. 521.
[28] Pentru o prezentare detaliată, a se vedea Doina Mihaela Boboș, Mariana Drăgotoiu, Dumitru Pușcașu, Ghid de bune practici. Referatul de evaluare, Anul I, nr. 7/2002, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 2002, p. 6 și urm.
[29] Publicată în Monitorul Oficial nr. 5 din 7 ianuarie 2014, astfel cum a fost completată prin H.G. 603/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 695 din 7 septembrie 2016.
[30] Republicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 27 mai 2019.
[31] A se vedea infra 28;
[32] Ion Neagu, Mircea Damaschin, op. cit. (2021), p. 585.
[33] Republicată în Monitorul Oficial nr. 613 din 30 august 2010.
[34] Reprezintă mijlocul de cercetare prin care se examinează proiectarea și folosirea tehnologiei informației și comunicațiilor în interdependența cu mediul cultural și instituțional. Exemple ca rețele de calculatoare, comunicări științifice prin jurnale electronice și accesul public la Internet ilustrează idei cheie ale cercetării în informatica socială, precum importanța contextului social și a procesului de muncă, rețele socio-tehnice, accesul public la informație. Pentru detalii, a se vedea Marian Stoica, Informatica socială, articol publicat în Revista Informatica economică, nr. 4(24)/2002, accesat la adresa https://revistaie.ase.ro/content/24/stoica24.pdf la data de 17.04.2022;
[35] Decizia nr. 633/2005 a Curții de Apel București, secția I penală, în Culegere de practică judiciară în materie penală, 2005, pp. 51-52.
[36] La această concluzie s-a ajuns din epoca vechiului Cod civil din 1968, când se utiliza raportul de anchetă socială în cauzele penale, precursorul referatului de evaluare a minorilor – a se vedea Decizia penală nr. 108/1993 a Tribunalului județean Sibiu, în Revista Dreptul nr. 8/1994, p. 101.
[37] Decizia nr. 264/2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în Culegere de practică judiciară în materie penală, op. cit., pp. 314-316.
[38] Conform prevederilor art. 281 alin. (1) Cod procedură penală: „Determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind: a) compunerea completului de judecată; b) competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente; c) publicitatea şedinţei de judecată; d) participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii; e) prezenţa suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii; f) asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie”.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.