Profesia de consilier juridic în țări din Europa
Naciu-Costin Mergeane - martie 5, 2023Rolul consilierilor juridici și al avocaților în diferite sisteme juridice europene
Profesiile aparținând domeniului juridic, precum aceea de avocat sau consilier juridic, au un rol important, chiar esențial, în structurile legislative, sociale și economice ale țărilor.
În majoritatea țărilor europene, persoană care practică trebuie să aibă calitatea de membru al unei organizații de natură profesională sau organism profesional, acesta cerință fiind obligatorie din punctul de vedere al apărării titlului specific aferent profesiei[1].
Atât în Marea Britanie, cât și în Belgia avocaţii beneficiază de un drept exclusiv, nu pentru a oferi consultanţă de specialitate juridică, ci doar în vederea reprezentării clientului în cadrul instanţelor de judecată. În Franţa, Austria, Germania, precum şi în Spania și Portugalia[2], consultanţă din punct de vedere juridic[3] și reprezentarea legală pot fi acordate fie de unul ori de către mai mulţi reprezentanţi ce aparțin profesiilor juridice.
Pentru accederea în profesie, în cadrul tuturor țărilor deținerea unei diplome emisă de o universitate reprezintă o condiţie primordială, principală, diplome în ştiinţe juridice/drept, fiind obligatorie susţinerea unuia sau mai multor examene/teste profesionale[4].
În timp ce avocații, văzuți că membri ai profesiei liberale și, prin urmare, un simbol al capitalismului, erau adesea contestați sau mai bine spus tolerați de fostele țări comuniste, categoria de consultanță juridică nu a înflorit în Europa de Est până la sfârșitul erei comuniste (mijlocul anilor 1980 și anii 1990). Statul, organizațiile publice și întreprinderile de stat aveau nevoie de asistență juridică și reprezentare în instanță, însă având în vedere că avocații erau ceva asociat capitalismului și, prin urmare, trebuia evitat, legislația categoriei consultative era considerată ideală în acest scop.
După căderea comunismului, soarta consilierilor juridici a urmărit în mod diferit și dezvoltarea fiecărei țări în direcția democrației și a capitalismului.
Acesta este motivul pentru care vedem diferite stări ale profesiei în țările foste comuniste: în unele cazuri sunt absorbite în mare măsură de avocați; în alte cazuri au persistat, net separat că juriști, dar cu puteri juridice foarte diferite.
Astfel, este foarte clar că e aproape imposibil să se dea o definiţie a profesiei de consilier juridic în Europa, altă decât în sensul foarte general de angajaţi care oferă asistenţă juridică angajatorilor lor.
Dar acest lucru ne ajută foarte puțin în ceea ce reprezintă scopul nostru principal, acela de a constată dacă profesia consilierului juridic este sau nu echivalentul celei a avocatului, în perspectiva permiterii organizaţiilor naţionale ale consilierilor juridici de a deveni membre cu drepturi depline ale CCBE[5].
Prin urmare, ar putea fi mai util să analizăm elementele care sunt caracteristice profesiei de avocat, pentru a constată dacă sunt sau nu îndeplinite de organizaţia consilierilor juridici.
Acest lucru presupune soluţionarea unei probleme anterioare, extrem de importante, care este definirea a ceea ce este un avocat.
O astfel de definiţie este în mod evident deosebit de importantă, delicată şi dificilă şi, în acelaşi timp, poate depăşi limitele obiectivului care se află la baza acestui raport.
Abordarea problemei va fi, prin urmare, empirică, fără pretenţia de a implică o definire generală a avocatului.
Aşa cum s-a spus deja, există unele elemente/caracteristici care sunt tipice pentru profesiunea de avocat şi care probabil ar trebui să se regăsească în organizaţiile naţionale ale consilierilor juridici, dacă aceştia îşi propun să fie consideraţi echivalentul avocaţilor.
Aceste elemente vor fi corelate cu cele zece principii esenţiale ale profesiunii juridice europene[6], care vor fi indicate separat:
a) când profesia de consilier juridic este reglementată şi se bazează pe pregătirea profesională[7].
Referindu-ne la aspectele în a căror prezență ne-am putea afla, pentru a se vorbi de consilieri juridici echivalenţi judecătorilor, trebuie probabil spus că activităţile nereglementate nu trebuie luate în considerare în derularea acestei cercetări.
Când vorbim de consilieri juridici ca aparţinând unei profesii juridice, o diplomă în drept[8] este de asemenea o cerinţă fundamentală, în mod evident, care nu poate fi ignorată. Pregătirea profesională şi o diplomă în drept în primul rând este întotdeauna necesară în interesul general al publicului[9] pentru a asigura un standard minim de calitate şi pentru a distinge consilierii juridici de persoanele care oferă consultanţă fără nici o calificare sau competenţă[10]. Totodată, un examen de verificare a pregătirii profesionale este obligatoriu în unele ţări[11].
Reglementările de stat sunt în general legate de o lege care prevede o organizaţie însărcinată cu controlul activităţii consilierilor juridici, cu un sistem disciplinar, inclusiv sancţiuni şi capacitate şi forţă suficiente pentru a le aplică, în cazul unor abuzuri.
În orice caz, conceptul de consilier juridic complet calificat este un lucru care, că de obicei, diferă de la o ţară europeană la altă.
b) când înscrierea într-un registru ţinut de organizaţia consilierilor juridic este obligatorie pentru a practica profesia[12].
Înscrierea obligatorie într-un registru ţinut de o organizaţie însărcinată cu accesul la profesie, ca şi condiţie obligatorie[13] pentru a exercita profesia nu se întâlneşte în toate ţările[14]. Poate nu este un element esenţial, dar desigur evită proliferarea organizaţiilor individuale[15].
c) când acesta este independent[16].
Relaţia de subordonare dintre consilierul juridic şi angajatorul acestuia are, în mod evident, un impact asupra independenţei primului.
În această situație se constată diferenţe considerabile între diferite ţări. De exemplu, în Ungaria se consideră că aceşti consilieri juridici, dată fiind calitatea lor de angajaţi, nu sunt independenţi.
În Marea Britanie, consilierul juridic, prin care se înţelege un consilier angajat, face parte integrantă din profesia de avocat, iar aspectul că acesta are statutul de angajat nu se consideră a avea vreun impact asupra menținerii independenţei. Situaţia pare să fie aceeaşi şi în Turcia.
În Italia, unde consilierii angajaţi sunt acceptaţi de lege numai în cazul entităţilor publice, cu un departament juridic autonom, aceştia fac parte integrantă din profesia de avocat.
Următoarea întrebare care se pune[17] se interferează cu prezența, şi va fi abordată în acest capitol pentru că nu priveşte numai reprezentarea în faţa instanţelor, ci şi activitatea de consiliere. Într-adevăr, dacă activitatea consilierului juridic angajat, desfăşurată în beneficiul angajatorului său poate influenţa independenţa sa[18], pare foarte dificil să se admită că independenţa unui consilier juridic se păstrează în cazul în care acesta acordă asistenţă juridică şi reprezintă în instanţă şi terţe părţi.
d) când consilierul juridic are posibilitatea de a asista şi/sau reprezenta angajatorul său în instanţa[19].
Chiar dacă este cunoscut faptul că în unele state, ca de exemplu Danemarca, cetăţenii se pot prezenta personal în faţa judecătorului fără a fi asistaţi de avocat, opinia comună este că posibilitatea de a se prezenta în instanţă este esenţială pentru categoria avocaţilor.
Prin urmare, este recomandabil să se considere esenţial pentru profesia de consilier juridic, pentru a fi echivalentă cu cea de avocat, dreptul de a se prezenta în instanţă, atât în cauze civile, cât şi în cauze penale.
e) când există obligaţia de a păstra confidenţialitatea şi secretul profesional[20] de a evita conflictul de interese[21], de a respecta onoarea şi demnitatea profesiei sale[22].
Primele semne ale unei tendințe de dereglementare a profesiei de avocat și de consilier juridic au apărut în urmă crizei financiare din anii 2008 – 2012. Astfel, Banca Centrală Europeană, Comisia Europeană și F.M.I. au oferit Greciei, Irlandei și Portugaliei, victime ale crizei, ajutor financiar, cu condiția de a se angaja, pe termen mediu, pe calea unor reforme economice drastice, care privesc, printre altele, profesia de avocat și jurist. Aceste reforme prevăzute în țările aflate sub tutelă, menționate mai sus, dar avute în vedere și pentru alte țări aflate în dificultăți, cum ar fi Italia, se sprijină pe o abordare pur economică, fără a se ține seama de contribuția avocaților în societate și în înfăptuirea justiției. Legea italiană a stabilității[23], a creat societatea interprofesională de capital, în cadrul căreia activează avocați și non avocați, care pot deține majoritatea și controlul societății. Confruntat cu amploarea mobilizării Consiliului Barourilor Europene[24], guvernul Monti a emis un decret[25] conform căreia, majoritatea capitalului și a dreptului de vot trebuie deținute de avocați, sub sancțiunea dizolvării societății. Alertate de aceste dificultăți, CCBE și Asociația Baroului American[26] au adresat, la sfârșitul anului 2011, o scrisoare comună Președintei Fondului Monetar Internațional, doamna Christine Lagarde. De asemenea, Uniunea Internațională a Avocaților, s-a adresat domnului Mario Monti, prim-ministru al Italiei, solicitându-i să revină asupra unora dintre reformele profesiei de avocat, cum ar fi, de exemplu, introducerea „Structurilor Alternative de Afaceri („Alternative Business Structures”)[27], structuri de exercitare profesională multidisciplinară, în cadrul cărora capitalul majoritar poate fi deținut de non avocați. Totodată, Președintele Consiliului Național al Barourilor Franceze a manifestat sprijinul avocaților francezi pentru colegii lor italieni, în lupta acestora împotriva acelor reforme care afectează valorile fundamentale ale profesiei, precum independența, prevenirea conflictelor de interese și secretul profesional, dar și autoreglementarea și oferta de servicii juridice, neafectată de intervenții nejustificabile.
Se impun următoarele precizări cu privire la viitorul profesiei:
Urmare a adoptării unui anumit număr de directive de către Comisia Europeană și a numeroaselor hotărâri ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, avocații europeni au trebuit să adapteze regulile de organizare a profesiei. Astfel, Directiva 98/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 a consacrat regulile ce vizează facilitarea exercitării permanente a profesiei de avocat într-un stat membru, altul decât cel în care a fost dobândit titlul profesional. Libertatea de stabilire se înscrie în cadrul general al liberei circulații a persoanelor, una din libertățile fundamentale consacrate prin Tratatele comunitare, în perspectiva realizării unei piețe interne europene. În timp ce libertatea prestării serviciilor privește, în esență, exercitarea unei activități economice de către o persoană în alt stat membru, fără a se fi stabilit permanent sau temporar, dreptul de stabilire implică o instalare durabilă. Este ceea ce a enunțat Curtea de Justiție a Comunităților Europene[28] în decizia Gebhard din 30 noiembrie 1995. Într-adevăr, situația celui stabilit se caracterizează prin faptul că se creează o legătură cu statul primitor, în timp ce prestatorul de servicii conservă legătura care îl atașează față de statul de origine.
În marea majoritate a țărilor cu sistem „common law ”, sau drept anglo-saxon, în opoziție cu statele latine, puternic influențate de dreptul român, avocatură este divizată între „sollicitor”, care consiliază clienții și „barrister”, care este avocatul pledant și deține monopolul pledoariilor. Trebuie însă avut în vedere că sollicitor-ul britanic seamănă cu avocatul de consultanță din țările continentale. Intrată în vigoare în mai multe etape, legea engleză asupra serviciilor „Legal Services Act 2007”[29] a suscitat vii dezbateri în plan european. Finalitatea acestei legi rezidă în deschiderea pieței serviciilor juridice, o piață tradițional închisă în Anglia, către alte persoane în afară sollicitori-lor și a barristeri-lor. Liberalizarea este destinată să lărgească oferta și să permită o scădere a prețurilor. Lanțul de distribuție „Tesco” s-a lansat fără mare succes în această inițiativă, documentele propuse în vederea înregistrării fiind subiectul numeroaselor critici, generând multe litigii. Începând cu raportul prezentat de Șir David CLEMENTI, în decembrie 2004[30], Anglia și Țara Galilor au impus, în marș forțat, liberalizarea avocaturii și a serviciilor juridice. Astfel, repartizarea atribuțiilor între „sollicitor” și „barrister” apare din ce în ce mai neclară, o apropiere între cele două profesii fiind în curs. Înfruntarea dintre Common Law și Dreptul Latin, însoțită de dereglementare, sunt, din păcate, realități ale viitorului nostru apropiat. Cu timpul, solicitor-ii și barrister-ii vor fi în minoritate. Începând cu 6 octombrie 2011, structurile alternative „Alternative Business Structures”[31] își fac apariția. Prima ABS înregistrată se referă la o importantă societate de pompe funebre, care consideră că propria clientelă nu are doar nevoie de organizarea de funerarii, dar și de servicii juridice. ABS-urile vor regrupa mai mulți profesioniști în poluri de competență[32]. Juriștii vor putea fi minoritari în planul capitalului. Nu există vreo obligație privind atribuirea unor posturi de conducere în favoarea avocaților. Avem de a face cu structuri comerciale. Autoritățile britanice urmăresc că impactul acestor structuri să nu se limiteze în plan național, ci să se extindă la cel internațional. Impactul asupra profesiei de avocat în statele continentale se poate studia pornind de la premisa că ABS-ul este o structură care favorizează o anumită interprofesionalitate, din faptul asocierii unor novici ai lumii juridice cu profesioniști ai dreptului, în scopul exercitării unei activități de natură comercială. De asemenea, ele permit crearea unor poluri de competență, oferind prestații de bună calitate la prețuri modice.
Această stare de fapt a condus la un anumit succes al acestor ABS, care au fost adoptate în numeroase țări anglo-saxone, precum Anglia, Țara Galilor sau Australia. Se pune problema unei libertăți de stabilire a ABS-rilor în ansamblul teritoriului Uniunii Europene, deci în ansamblul țărilor membre ale Pieței Interne Europene. Trebuie însă amintit că libertatea de stabilire a avocaților, profesie reglementată, este accesibilă doar persoanelor fizice. Astfel, un „sollicitor” membru al unei ABS, înscris într-un barou român, nu va putea exercită pe teritoriul României activitate profesională în numele ABS, în măsura în care regulile ce guvernează pe cele din urmă nu sunt compatibile cu cele consacrate în legislația profesiei de avocat din România. Astfel, un ABS nu va putea înființa un sediu secundar în România, având drept obiect de activitate exercitarea profesiei de avocat, ceea ce oferă o anumită siguranță față de dimensiunea liberalizării profesiei.
În Franța, profesia de avocat a suferit schimbări care au ridicat îngrijorări cu privire la dereglementarea indirectă prin Legea nr. 2015-990 din 6 august 2015 privind creșterea economică[33], activitate și șanse egale adoptată prin Hotărârea Consiliului Constituțional nr. 2015-715 din 6 august 2015 și publicat în Jurnalul Oficial din 7 august 2015.
Mai multe prevederi ale Legii au un impact direct asupra exercitării profesia de avocat.
Acestea sunt prevederile referitoare la exercitarea profesiei în afară ariei geografice în care avocații au dreptul să desfășoare activități profesionale, înființarea de birouri suplimentare, controlul onorariilor, formele de practică a asociațiilor, deținerea capitalului acestora și activități interdisciplinare. Pentru a clarifica impactul acestor noi legi asupra profesiei, Consiliul Național al Baroului Francez[34] a publicat rezultatele unui studiu realizat de Ernst & Young pe baza unei investigații a CNBF. Rezultatele acestui studiu confirmă temerile constante exprimate de organele Baroului.
a) Pentru controlul onorariului, contractul de asistență juridică semnat între client și avocat trebuie să precizeze clar criteriile care trebuie luate în considerare la stabilirea onorariului.
b) În ceea ce privește dreptul exclusiv de a numi asistenți sau reprezentanți în fața curții de apel, trebuie menționat că, în Franța, atunci când un avocat este obligat să desfășoare o activitate în afară ariei geografice în care este autorizat avocatul, atunci avocatul trebuie să apeleze la un coleg competent pentru zona în discuție pentru a-l asista.
c) În ceea ce privește înființarea unui „avocat de firmă”, această măsură a stârnit un răspuns unanim din partea avocaților francezi, întrucât statutul avocatului era incompatibil cu cel al angajaților companiei. Apartenența la o firmă presupune existența unei relații de subordonare care afectează independența avocatului, valoare fundamentală a profesiei, în majoritatea capitalului și a drepturilor de vot în practicile Pentru avocați, acest lucru nu are sens, deoarece autofinanțarea este o sursă de capital pentru orice companie. În fine, această deschidere de capital este asociată cu o diplomă interdisciplinară, ceea ce duce la o extindere inacceptabilă a privilegiilor altor profesii, în special ale contabilității. Într-adevăr, Legea Macron creează de fapt structuri interdisciplinare care permit avocaților să se conecteze nu numai cu notarii, ci și cu reprezentanții altor profesii[35]. Este vorba despre avocați în Consiliul de Stat, avocați la Curtea de Casație, executori judecătorești, notari, consilieri în proprietate industrială, specialiști contabili.
Majoritatea capitalului poate fi deținută de practicieni ai oricărei profesii reglementate de lege. Această înseamnă că într-o astfel de structură avocații vor putea avea statutul de acționar minoritar. Cu toate acestea, trebuie menționat că art. 65.2 presupune respectarea principiilor etice ale fiecărei profesii, evitarea conflictelor de interese și incompatibilități și asigurarea faptului că în consiliul de administrație sau consiliul de supraveghere al acelei companii există cel puțin un membru al fiecărei profesii.
În Germania, situația structurilor interdisciplinare este deosebită, mai ales cele în care avocații sunt asociați cu notarii, în landurile aflate lângă Franța și la Berlin, aici datorită existenței unei comunități de hughenoți, refugiați din Franța, din secolul al XVI-lea.
De remarcat că scopul acestor asociații se limitează la crearea unei entități – subiect unic al legii fiscale, atribuțiile și expertiză oamenilor fiind strict definite. De exemplu, în situația în care două sau mai multe părți se prezintă în fața unui notar public pentru a întocmi un act de transmitere a drepturilor reale sau a unui testament, iar între părți apar dispute în timpul actului notarial sau după încheierea actului, avocaților care sunt în asociere cu notarii în cauză le este interzis să acorde asistență sau să reprezinte oricare dintre aceste părți în instanță.
În Spania, este posibilă participarea la capitalul social al vreunei forme de organizare profesională de către persoane care nu sunt avocați, dar aceștia din urmă nu pot avea cea mai mare parte din capital. Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că legea permite avocatului spaniol să se asocieze sub orice formă permisă de lege, inclusiv să creeze companii având că obiect de activitate avocatură.
Până în prezent, structuri multidisciplinare nu au fost înființate în Spania că în Italia, Anglia sau Franța.
Situația din Țările de Jos este similară cu cea din Anglia și Țara Galilor, în sensul că cei care nu sunt avocați pot participa la capitalul diferitelor forme de exercitare a acestei profesii.
Nu au nicio distincție specială avocații care își desfășoară activitatea cu contracte de muncă în cabinete de avocatură comercială sau agenții administrative sau cei care dețin calitatea de funcționari publici în agenții administrative și sunt și membri ai baroului.
Se consideră că menținerea caracterului normativ al profesiei de avocat este o trăsătură specifică care deosebește profesiile liberale de alte profesii care beneficiază de libertatea de a presta servicii pe piața internă a Uniunii Europene.
Concluzii
În încheiere arătăm că domeniul pregătirii profesionale este unul dintre cele mai dinamice domenii ale dreptului Uniunii Europene, el făcând obiectul unei serii de acte normative europene, precum și al unei jurisprudențe care devine tot mai bogată.
Articolul 128 din Tratatul CE obligă Consiliul să formuleze principii generale pentru punerea în aplicare a unei politici comune de formare profesională în vederea promovării dezvoltării armonioase a economiei naționale și a pieței comune.
În acest sens amintim și Procesul de la Copenhaga, inițiat în anul 2002, care urmărește ameliorarea rezultatelor, calității educației și formării profesionale prin întărirea cooperării la nivel european.
Printre prioritățile acestuia putem enumeră:
a) consolidarea dimensiunii europene în domeniul educației și formării profesionale;
b) Creșterea nivelului de informare, orientare și consiliere, precum și a transparenței privind educația și formarea profesională;
c) dezvoltarea de instrumente pentru recunoașterea și validarea reciprocă a competențelor și calificărilor;
d) îmbunătățirea asigurării calității în domeniul educației și formării profesionale.
Unul dintre obiectivele considerate esențiale este convergența nivelurilor de pregătire profesională. Educația și formarea profesională pentru o societate bazată pe cunoaștere este una dintre componentele fundamentale ale modelului social european, așa cum a fost formulat de Consiliul European de la Lisabona în martie 2000, motiv pentru care considerăm că se impune o revizuire a legislației referitoare la exercițiul profesiilor aparținând domeniului juridic, precum aceea de avocat sau jurist, astfel încât acestea să fie în acord cu realitatea și necesitățile sociale și economice din prezent.
Bibliografie
• Legea nr. 246 din 22 iunie 2006 pentru completarea Legii nr. 514 din 2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic;
• Statutul profesiei de consilier juridic din 6 martie 2004;
• Legea nr. 200 din 2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România;
• Legea nr. 270/22 decembrie 2010 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat;
• Regulamentul privind primirea, stagiul și definitivarea în profesia de consilier juridic;
• Pandelon, Gérald, Le métier d’avocat en France, Que sais-je, l’ Édition Format Kindle, 2019;
• Aldo Bulgarelli, Raport referitor la Statutul Consilierilor Juridici în Europa, Septembrie 2007, Verona, Italia;
• Gilles Auzero, Emmanuel Dockes, Droit du travail, 29-e edition, Dalloz, Paris, 2015;
• Romain Schitgen, Joseph Fabor, Le contract du Travail, Droit et jurisprudence, publication du Ministere du Travail et de L’Emploi, 2010;
• https://www.orientation-education.com/metier/conseiller-juridique;
• https://www.info-juri.fr/role-conseiller-juridique.
DOWNLOAD FULL ARTICLE[1] Finlanda, Suedia.
[2] Statele cu cel mai bun grad de reglementare în domeniu.
[3] Uneori şi alte sarcini.
[4] Iar în unele cazuri chiar o perioadă de practică profesională.
[5] CCBE – CONSILIUL BAROURILOR ȘI AL SOCIETĂȚILOR DE DREPT DIN EUROPA.
[6] Acceptată la sesiunea plenară CCBE din 25 noiembrie 2006 (CONSILIUL BAROURILOR ȘI AL SOCIETĂȚILOR DE DREPT DIN EUROPA are ca scop reprezentarea barourile membre şi societăţile juridice. Acesta a adoptat 2 texte: CARTA PRINCIPIILOR FUNDAMENTALE ALE AVOCATULUI EUROPEAN la 25 noiembrie 2006 – având ca scop de a ajuta asociaţiile barourilor care luptă pentru a-şi stabili independenţa şi de a spori nivelul de înţelegere de către avocaţi a rolului lor în societate și Codul deontologic al avocatului european la 28 octombrie 1988, modificat de 3 ori, ultima data în data de 19 mai 2006).
[7] Principiul j: autoreglementare și principiul g: competenţă profesională.
[8] Sau o calificare echivalentă.
[9] S-ar putea spune, în interesul cetăţeanului – consumator de servicii juridice.
[10] Ceea ce reprezintă o altă problemă specifică şi importantă pentru profesia de avocat ca profesie europeană.
[11] De exemplu în Ungaria, chiar dacă nu este comparabil cu examenul obligatoriu de stat pentru avocaţi.
[12] Principiu j: auto reglementare.
[13] „Condicio sine qua non”.
[14] De exemplu, există în Polonia, dar nu şi în România, în general.
[15] Exemplul organizaţiilor de consilieri juridici din România este emblematic.
[16] Principiul a.
[17] Dacă dreptul de a se prezenta în instanţă sau lipsa acestuia este esenţial pentru a considera profesia de consilier juridic într-o anumită ţară ca fiind echivalentă cu cea de avocat.
[18] Chiar dacă unele caracteristici şi particularităţi speciale ale diferitelor jurisdicţii pot garanta că există totuşi o anumită independenţă.
[19] Competenţa profesională: principiul g.
[20] Principiul b.
[21] Principiul c.
[22] Principiul d.
[23] Din 12 noiembrie 2011.
[24] CCBE.
[25] „Cresci-Italia” n°1/2012 din 24 ianuarie 2012, adoptat prin Legea nr. 27 din 24 martie 2012.
[26] ABA.
[27] ABS.
[28] Astăzi Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
[29] Poreclită Legea „Tesco” (după numele unui celebru hipermarket englez).
[30] Reformă a cadrului reglementat al serviciilor în Anglia și Wales.
[31] În continuare „ABS”.
[32] Avocați specializați, notari, arhitecți, agenți imobiliari, geometri etc.
[33] Zisă Legea „Macron”.
[34] CNBF.
[35] Enumerate în articolul 65.2.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.