Practică judiciară neunitară în materia desființării construcțiilor
Dumitru Dobrev - august 8, 2022VI. Curtea de Apel București, Secția a VIII-a, CAF, Decizia civilă nr. 5081/27.11.2017 de admitere în parte a recursului împotriva sentinței civile nr. 6711/22.11.2016 a TMB, secția a II-a CAF[5]
Or, în atare situație, Curtea reține că, pentru pretinsele nerespectări de către recurenta pârâtă a prevederilor AC inițiale cu nr. 451/17.09.2014 (nerespectare POT, CUT, distanțe), recurenta pârâtă este, la acest moment, beneficiara autorizației de intrare în legalitate nr. 689/22.12.2014. (în privința căreia controlul de legalitate este susținut de considerentele ce urmează ale Curții.). Pe de altă parte, raportul de expertiză efectuat în cauză în fața tribunalului (inclusiv prin răspunsurile la obiecțiunile încuviințate) a concluzionat în sensul că poate fi încadrată în prevederile celor două AC construcția edificată de recurenta pârâtă L.M. Astfel, Curtea reține că expertul a concluzionat: imobilul din […] Sector 4 respectă parțial AC nr. 451/17.09.2014 și AC nr 689/22.12.2014; este posibilă aducerea construcției edificate în parametrii autorizați în cele două autorizații de construire și încadrarea acesteia în dispozițiile legale în vigoare: privind distanța față de stradă, privind distanța față de limita posterioară, privind distanța față de limita din dreapta de 2,85 m în loc de 3,00 m – se reface modul de izolare termică la parter, privind POT, prin transformarea imobilului (reducerea suprafeței construite la sol) cu proiect, autorizație, avize. Cu privire la aceste concluzii de ansamblu ale expertului, Curtea observă că prima instanță nu le-a amintit și nu a prezentat argumentele pentru care le-a înlăturat și pentru care a apreciat totuși că se impune demolarea. Or, demolarea este privită ca și o soluție finală, ce intervine în ipoteza în care construcția edificată nu mai poate fi adusă, tehnic, în parametrii autorizației de construire sau ai autorizației de intrare în legalitate. Prin urmare, Curtea a găsit ca neîntemeiată pretenția de demolare a construcției atât pentru faptul că AC inițială nr. 451/17.09.2014 a fost legal emisă, cât și pentru faptul că recurenta pârâtă este beneficiara unei autorizații de intrare în legalitate, dar și față de concluziile expertizei tehnice în construcții.
[…]
Or, recurentei pârâte i s-a imputat nerespectarea prevederilor AC nr. 451 inclusiv sub aspectul acestor indicatori urbanistici, astfel că, obținând autorizația nr. 689 de intrare în legalitate, aceasta din urmă trebuia să cuprindă acești indicatori. De altfel, Curtea observă că în CU nr. 1122/17.11.2014 (emis pentru autorizația de intrare în legalitate) sunt indicați POT și CUT, ca, de altfel, și posibilitatea realizării unei curți de lumină și extinderea spre limita de fund a proprietății și cuplare cu clădirea existentă pe str. X, prevederi care nu se regăsesc în AC nr. 689/22.12.2014, ceea ce face imposibilă verificarea intrării în legalitate de către recurenta pârâtă L.M., atât din partea instanței, cât și din partea autorității administrației publice competente care are a veghea la respectarea prevederilor autorizației de intrare în legalitate. Curtea subliniază, așadar, că recurentei pârâte îi revine obligația legală a respectării prevederilor autorizațiilor care îi sunt emise, așadar, inclusiv a unei viitoare autorizații de intrare în legalitate (emisă cu luarea în considerare a prezentei decizii), în caz contrar putând fi activate prevederile art. 28 din Legea nr. 50/1991, căci legalitatea unei autorizații este cea care obligă, așadar, la respectarea ei, acțiunile ulterioare de nerespectare a prevederilor unor autorizații legal emise putând fi sancționate contravențional/penal sau chiar urmate de decizia autorității publice locale competente și solicitarea de desființare a lucrărilor ilegal realizate ori chiar de o soluție judiciară de demolare a construcției. Prin urmare, considerentele din precedent sunt cele pentru care Curtea a menținut soluția tribunalului de anulare a AC nr. 689/22.12.2014 […].
VII. Curtea de Apel București, Secția a VIII-a, CAF, Decizia civilă nr. 1070/14.11.2019 de admitere în parte a recursului împotriva sentinței civile nr. 8600/19.12.2018 a TMB, secția a II-a CAF (casare parțială, rejudecare, admitere în parte)[6]
Ca urmare, autorizația emisă fără acordul vecinului și avizul emis de Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, cu nerespectarea dispozițiilor legale sus-menționate, se impunea a fi anulată în parte, respectiv în ceea ce privește schimbarea de destinație pentru care era necesar acordul reclamantului și autorizarea funcțiunilor complementare pentru care era necesară solicitarea avizului CNCAN, motiv pentru care soluția primei instanțe urmează să fie casată, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ.
Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 488 alin. (1) pct. 8 C. pr. civ., raportat la art. 496 C. pr. civ., Curtea urmează să admită recursul formulat de reclamant și, pe cale de consecință, să caseze parțial sentința și, în rejudecare, să admită în parte acțiunea și să anuleze parțial autorizația de construire nr. 1236/13.11.2017 emisă de Primarul Sectorul 3 București, în ceea ce privește schimbarea de destinație pentru care era necesar acordul reclamantului și autorizarea funcțiunilor complementare pentru care era necesară solicitarea avizului CNCAN. Restul pretențiilor reclamantului urmează a fi respinse.
Comentariu
Referitor la speța I, deși era o practică curentă acum 5-10 ani, astfel de soluții devin din ce în ce mai rare, cele mai multe instanțe fiind de acord că un capăt subsidiar de cerere privind demolarea construcției poate fi soluționat de instanța de contencios administrativ în baza art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 123 alin. (1) și (2) C. pr. civ. Art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stipulează că „instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate”, iar demolarea unei construcții și aducerea terenului la situația anterioară poate fi privită ca o reparare în natură a prejudiciului.
Speța VI judecată de Curtea de Apel București prezintă două aspecte juridice inedite:
Primul aspect deosebit de interesant este legat de faptul că dezvoltatorul imobiliar, care obținuse inițial de la autoritatea publică pârâtă o autorizație de construire a unui imobil P+2E în parcelarea protejată „Bazilescu” din cartierul Dămăroaia a mai construit o mansardă în plus. Întrucât Inspectoratul de Stat în Construcții a constatat, printr-un raport de inspecție, că mansarda nu se înscrie în volumetria autorizată și că trebuie demolată, făcând astfel previzibil deznodământul unei acțiuni pentru desființarea mansardei introduse de vecinii prejudiciați, titulari de servituți urbane[7] non aedificandi/non altius tollendi sau organismele sociale care justifică un interes, autoritatea pârâtă (PMB) a replicat cu o autorizație nouă „de intrare în legalitate” spre a paraliza acțiunea care ar fi avut ca scop demolarea acelei mansarde. Fiind un act administrativ de autoritate nou, intervenit pe timpul procesului, nu a putut fi atacat pe cale principală, pentru că asta ar fi presupus efectuarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și introducerea unei noi acțiuni în contencios administrativ. Necesarmente, s-ar fi dispus suspendarea primului litigiu în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. pr. civ. până la soluționarea celui de-al doilea, întrucât soarta petitului subsidiar privind demolarea mansardei depindea de menținerea sau nu a autorizației de intrare în legalitate.
Referitor la dispozitivul deciziei, există un text expres în Legea nr. 50/1991, care permite instanței de contencios administrativ să dispună demolarea unui supraedificat ca o consecință a admiterii capătului de cerere privind anularea autorizației de construire: „Art. 241 – (1) Instanța de judecată, prin hotărârea prin care soluționează fondul cauzei, poate dispune încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației sau desființarea construcțiilor realizate nelegal„.
Capătul de cerere privind obligarea pârâților la demolarea imobilului este un capăt de cerere accesoriu[8], care, potrivit art. 123 C. pr. civ., este de competența instanței care judecă cererea principală. Acțiunea în obligarea pârâtului la desființarea construcției realizate cu încălcarea dispozițiilor legale are ca scop restabilirea situației anterioare emiterii actului administrativ contestat. Operează, așadar, o prorogare legală de competență în favoarea instanței de contencios administrativ. Ca urmare a anulării autorizațiilor de construire, se constată retroactiv (unul dintre efectele nulității fiind repunerea părților în situația anterioară emiterii actului administrativ de autoritate cu caracter individual) că lucrările efectuate nu au fost autorizate în mod legal. Ceea ce este interesant la speța de față este că s-a obținut obligarea autorității publice să emită decizie de desființare a mansardei imobilului și să o pună în aplicare, ceea ce permite, în caz de neconformare, executarea pe calea art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, incomparabil mai ușor de realizat decât executarea silită a obligațiilor de a face potrivit art. 903-904 C. pr. civ.
O atare soluție, la vremea respectivă de pionierat, a fost reținută de Tribunalele Cluj[9] și Dâmbovița. Astfel, Tribunalul Dâmbovița a pronunțat sentința nr. 2520 din 28 iunie 2012, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului[10], prin care s-a dispus obligarea Primarului General al Municipiului București la emiterea unei decizii de desființare a imobilului Cathedral Plaza și la punerea ei în aplicare și aducerea terenului la situația anterioară.
Speța VII judecată de Curtea de Apel București prezintă un aspect juridic inedit:
Curtea de Apel, admițând recursul și rejudecând, anulează în parte actul administrativ de autoritate cu caracter individual „în ceea ce privește schimbarea de destinație pentru care era necesar acordul reclamantului și autorizarea funcțiunilor complementare pentru care era necesară solicitarea avizului CNCAN”. Fiind vorba de o anulare în parte, este evident că nu se mai pune problema admiterii petitului accesoriu privind desființarea construcției, ci singura posibilitate pe care o întrevedem este că instanța a dorit ca intrarea în legalitate să se facă prin emiterea unui nou act administrativ individual, dar care trebuie să conțină și un aviz conform – cel al Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare și acordul în formă autentică al reclamantului.
Deși această modalitate inedită de a forța intrarea în legalitate ar fi, fără îndoială, în acord cu exigențele deciziei CEDO Ivanova și Cerkezov c. Bulgariei (cauza nr. 46577/15), dacă, în speță, ar fi vorba de locuința unor persoane fizice, dar ea comportă discuții din perspectivă doctrinară – se poate anula un act administrativ numai în parte? Fiind vorba de nulitate ca urmare a încălcării unor norme de drept public, vătămările se prezumă pentru orice încălcare a normelor în materia urbanismului (ramură a dreptului public) indiferent de emitentul acestora.
Credem că doctrinarii[11] care susțin că natura nulității în dreptul administrativ este unică și se aseamănă mai mult de nulitatea absolută din dreptul privat ar avea oarece rețineri în a accepta anularea în parte a unui act administrativ. Cu atât mai mult suntem sceptici cu cât se susține, chiar și de cei care susțin opinia contrară – cea a dihotomiei nulitate absolută/nulitate relativă în dreptul administrativ ‒, că anularea parțială a unui act administrativ ar fi „în principiu posibilă, dar numai dacă partea din act care a fost anulată nu are o legătură organică și intrinsecă cu celelalte dispoziții din act, care pot avea o existență de sine stătătoare și se pot aplica în forma în care au fost adoptate chiar și în lipsa dispozițiilor care au fost anulate[br_fnoteUP 12]”. O astfel de nulitate parțială este perfect posibilă în ipoteza unui act administrativ individual prin care se validează un concurs pentru funcționari publici. Dacă se anulează un punct din anexa cu funcționarii declarați promovați pe motiv că unul dintre ei nu îndeplinea condițiile de vechime sau de studii pentru înscrierea la concurs, anularea în parte nu-i afectează și pe ceilalți și nu afectează actul administrativ individual în ansamblu.
Nu vedem totuși cum, aplicând acest raționament descris în doctrină, să ajungem la concluzia că putem „decupa” o parte din actul administrativ individual în materia urbanismului – autorizația de construire –, astfel încât să-l putem anula în parte. Actul administrativ individual în materia urbanismului conferă o serie de drepturi subiective titularului, care nu pot fi „separate” astfel ca actul să fie valabil „în parte”, precum celebra pisică din paradoxul lui Erwin Schrödinger – și moartă, și vie, concomitent.
[5] Decizia civilă nr. 5081/27.11.2017 a Curții de Apel București, Secția a VIII-a, Contencios Administrativ și Fiscal, a fost publicată pe site-ul internet www.sintact.ro.
[6] Decizia civilă nr. 1070/14.11.2019 a Curții de Apel București, Secția a VIII-a, Contencios Administrativ și Fiscal, a fost publicată pe site-ul internet www.sintact.ro.
[7] „Servitus altius non tollendi” se traduce literal prin „servitute de a nu construi dincolo de o anumită înălțime”. Acesta este un drept real de servitute: o servitute negativă, neaparentă, în temeiul căreia proprietarul terenului de serviciu este obligat, în raport cu terenul dominant, să nu construiască peste o anumită înălțime.
[8] În acest sens este și soluția Curții de Apel Cluj, Secția Civilă, Contencios Administrativ și Fiscal, sentința civilă nr. 73/8.06.2007 (regulator de competență), publicată în rezumat de Ovidiu Podaru, Dreptul amenajării teritoriului, al urbanismului și al construirii. Vol. IV. Un deznodământ nefericit: desființarea construcțiilor, Ed. Hamangiu, București, 2015, pp. 191-192.
[9] Tribunalul Cluj, Secția mixtă cont. adm. și fisc., lit. mun. și asig. soc., sentința civ. nr. 1616 din 01.02.2013, publicată în extras de Ovidiu Podaru, op. cit., pp. 201-202.
[10] A se vedea dec. nr. 456 din 23 ianuarie 2013 a C. Ap. Ploiești, prin care a rămas irevocabilă sent. civ. nr. 2520 din 28 iunie 2012 (dosar nr. 2183/120/2012), prin care Trib. Dâmbovița a obligat Primarul Municipiului București să emită decizia de desființare a clădirii Cathedral Plaza și să întreprindă toate demersurile administrative pentru readucerea terenului la situația anterioară emiterii autorizației, în vederea refacerii cadrului natural din zona de protecție a Catedralei Sf. Iosif.
[11] A se vedea A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. II, ed. a III-a, Ed. All Beck, București, 2002, p. 75: „distincția dintre nulitatea absolută și nulitatea relativă nu are nici o relevanță practică, putând fi susținută și teoria unicității nulității”, și C. Clipa, Considerații cu privire la regimul juridic al anulabilității actului administrativ. Privire specială asupra actului administrativ cu caracter jurisdicțional, în „Revista de drept public” nr. 4/2012, p. 44.
[12] Dana Apostol Tofan, Drept administrativ. Curs Universitar, vol. II, Ed. All Beck, București, 2004, p. 71.
Arhive
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | ||||
4 | 5 | 6 | 7 | 8 | 9 | 10 |
11 | 12 | 13 | 14 | 15 | 16 | 17 |
18 | 19 | 20 | 21 | 22 | 23 | 24 |
25 | 26 | 27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.