Practică judiciară neunitară în materia desființării construcțiilor

I. Tribunalul București, Secția a II-a de Contencios Administrativ și Fiscal, Sentința nr. 7404/21.12.2016[1]

În conformitate cu dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată, instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă”.

Potrivit art. 18 alin. (3) din același act normativ: „În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru”.

În conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată și actualizată, autorizațiile de construire sau de desființare, emise cu încălcarea prevederilor legale, pot fi anulate de către instanțele de contencios administrativ, potrivit legii.

Potrivit art. 12 alin. (2) din același act normativ: „Odată cu introducerea acțiunii se pot solicita instanței judecătorești suspendarea autorizației de construire sau desființare și oprirea executării lucrărilor, până la soluționarea pe fond a cauzei”.

Date fiind aceste dispoziții legale, tribunalul apreciază ca fiind inadmisibile capetele de cerere privind demolarea construcției și acoperirea prejudiciilor rezultate din ridicarea construcției, în condițiile în care nu se circumscriu prevederilor legale care reglementează posibilitățile și soluțiile pe care le poate da instanța de contencios administrativ în acțiunile care privesc autorizațiile de construcții.

Astfel, demolarea construcțiilor realizate în baza autorizației care face obiectul acțiunii în anulare și acoperirea prejudiciilor cauzate de ridicarea lor se situează în afara limitelor sesizării instanței de contencios administrativ, în condițiile în care implică acțiuni și acte materiale care nu fac obiectul reglementare a Legii nr. 554/2004. După cum rezultă din dispozițiile legale mai sus citate, instanța de contencios administrativ are posibilitatea legală de a obliga autoritatea pârâtă doar la emiterea unor acte administrative, efectuarea unor operațiuni administrative ori la plata de despăgubiri, iar cererea reclamantei nu se încadrează nici în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 50/1991, actualizată, care prevăd doar posibilitatea suspendării autorizației și opririi executării lucrărilor.

Aceste capete de cerere care privesc demolarea construcției și acoperirea prejudiciilor rezultate din ridicarea construcției de către titularul autorizației de construire au prin excelență natură civilă, sens în care pot face obiectul unei acțiuni adresate instanței de drept comun, fiind inadmisibile în acțiunile în contenciosul administrativ, în condițiile în care îmbracă forma unor capete de cerere accesorii.

[…]

În raport de considerentele de fapt și de drept prezentate, Tribunalul va respinge în întregime acțiunea reclamantei C.V., formulată în contradictoriu cu pârâții Primăria Sectorului 1 București și XY SRL, ca inadmisibilă.

 

II. Decizia nr. 4937/24.10.2016, dosar nr. 3403/3/2013*, Curtea de Apel București, Secția a VIII-a de Contencios Administrativ și Fiscal[2]

[…] În soluționarea excepției de nelegalitate, prin Decizia nr. 2030/06.04.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a, în dosarul nr. 32489/3/2015, a fost admis recursul ASCDBN împotriva sentinței civile nr. 6802/15.10.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a CAF, s-a modificat sentința recurată, în sensul că s-a admis excepția de nelegalitate, s-a constatat nelegalitatea AC 172/04.04.2013 întrucât prin mansardare s-a depășit regimul maxim de înălțime din zonă. S-a apreciat că AC 172 a autorizat nelegal transformarea podului în mansardă la imobilul de locuit S+P+2E, deoarece prevederile Regulamentului Local de Urbanism al Municipiului București, în Titlul II-L, referitor la zona de locuit, arătau că, în ceea ce privește înălțimea maximă a clădirilor în zona L2a+L2b (în care se situează construcția în litigiu), înălțimea maximă a clădirii măsurată de la nivelul terenului la cornișă va respecta înălțimea maximă prevăzută prin proiectul inițial al lotizării; se admite mansardarea clădirilor existente având o șarpantă cu panta de 45%, cu o suprafață de maximum 60% din aria construită la sol a clădirii. Astfel, prin autorizarea transformării podului în mansardă, câtă vreme podul construit nu respecta autorizația inițială prin depășirea regimului de înălțime (fiind, în fapt, o mansardă construită fără autorizație) au fost încălcate prevederile art. 10 din H.C.G.M.B. nr. 269/2000 (privind aprobarea Planului Urbanistic General al Municipiului București – s.n., DD).

Cât timp, prin procesul-verbal de control nr. 3413 din 26.10.2012, întocmit de Inspectoratul de Stat în Construcții-Direcția Regională în Construcții București-Ilfov, se dispusese, la punctul II.2, desființarea lucrărilor executate cu nerespectarea prevederilor autorizației inițiale de construire nr. 669/1096222/24.09.2012 (respectiv mansarda edificată fără autorizație), autorizația ulterioară de permitere a transformării podului în mansardă nu corespunde prevederilor art. 561 din Legea nr. 350/2001, care interzic inițierea și aprobarea de documentații de urbanism care au ca scop intrarea în legalitate a unor construcții edificate fără autorizație de construire sau care nu respectă prevederile autorizației de construire.

Din controlul de legalitate realizat pe cale principală (Decizia nr. 2818/18.05.2015, irevocabilă) a rezultat că AC 669/24.09.2012 viza realizarea unei construcții imobil de locuit S+P+2E într-o zonă de protecție a monumentelor istorice (amplasament în Parcelarea protejată Bazilescu, înscrisă în Lista monumentelor istorice), pe ipoteza juridică a art. 28 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, referitor la lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) din Legea nr. 50/1991, în vigoare la data emiterii autorizației. Din controlul de legalitate realizat pe calea incidentală a excepției de nelegalitate a AC 172 (Decizia nr. 2030/06.04.2016, irevocabilă, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a în dosarul nr. 32489/3/2015) a rezultat că, prin mansardare, s-a depășit regimul maxim de înălțime din zonă și s-a apreciat că AC 172 a autorizat nelegal transformarea podului în mansardă la imobilul de locuit S+P+2E. […]

Astfel, instanța a făcut aplicarea art. 28 alin. (2) din Legea nr. 50/1991: decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b), este necesar avizul Ministerului Culturii și Cultelor. Raportat la conținutul autorizației de construire, la problemele juridice tranșate prin deciziile irevocabile menționate și la textele actelor administrative indicate, Curtea a constatat exclusiv că edificarea mansardei imobilului situat în București, str. J, nr. 56, sector 1, excedează limitelor autorizației de construire nr. 669/2012. În cauză nu s-a probat nerespectarea autorizației de construire nr. 669/2012 în privința garajului și a suprafeței ocupate a terenului. Pentru aceste motive, după rejudecare în fond după casare, Curtea a admis cererea în parte, a obligat pârâtul Primarul Municipiului București să emită decizie de desființare a mansardei imobilului situat în București, str. J, nr. 56, sector 1, în condițiile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, prin obținerea avizului Ministerului Culturii, precum și punerea ei în executare, a obligat pârâtul Primarul Municipiului București să facă demersurile necesare obținerii avizului Ministerului Culturii și a respins, în rest, cererea, ca neîntemeiată.

 

III. Sentința nr. 370/16.03.2015, Tribunalul Brașov, Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal (definitivă prin nerecurare)[3]

Așadar, lipsa acordurilor notariale ale vecinilor nu este singura neregularitate legată de emiterea AC 61/2012. De altfel, prin cererea de recurs, pârâta A.V. recunoaște că această construcție edificată în baza AC 61/14.06.2012 se află parțial pe terenul reclamantei, fiind evident că nu a fost respectată distanța față de hotarul dintre reclamantă și pârâta A.V. Față de lățimea parcelei pe care a fost edificată construcția, parcelă care este aproape în întregime ocupată de aceasta, așa cum rezultă din schița aflată la fila 28, în caz de incendiu, nu există posibilitatea de acces până la această construcție. Instanța concluzionează că cele constatate de Inspectoratul de Stat în Construcții prin procesul-verbal de inspecție se confirmă, iar actele în baza cărora a fost edificată construcția, respectiv CU și AC sunt nelegale și se impune anularea lor, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. De asemenea, va fi obligată pârâta A. V. să demoleze construcția edificată în orașul Zărnești, …nr. 24 A în baza autorizației de construire nr. 61/14.06.2012, iar, în caz de refuz, este autorizată reclamanta să treacă la demolarea construcției pe cheltuiala pârâtei. Va fi obligat pârâtul Primarul Orașului Zărnești să emită autorizație de demolare a construcției mai sus identificată. În temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, instanța va dispune și suspendarea executării AC și CU, fiind îndeplinite cerințele cazului bine justificat față de nelegalitatea constatată și prejudiciului iminent adus reclamantei în calitate de proprietar învecinat al construcției autorizate și edificate în mod nelegal.

 

IV. Tribunalul Olt, Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal Sentința nr. 878/27.12. 2016[4]

Or, în speța de față, prin autorizația de construire contestată, s-a autorizat construirea de către pârâta XY a unei agenții de turism (construcție provizorie pe toată perioada duratei de închiriere), fiind evident că, pentru realizarea executării lucrărilor de construire, sunt incidente prevederile de la pct. 1 ale dispozițiilor art. 27 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 50/1991, republicată. Astfel, din raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul desemnat S.C. rezultă că, pentru emiterea autorizației de construire, era necesară obținerea acordului vecinului direct implicat și proprietar al imobilului, exprimat în forma autentică, având în vedere că această nouă construcție metalică este alipită de partea de clădire proprietatea reclamantei […].

În aceste condiții, Tribunalul reține astfel că autorizația de construire a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale, ca urmare a lipsei acordului proprietarului imobilului vecin, situație în care urmează să se dispună anularea autorizației de construire nr. 249/15.07.2014, emisă de Primarul Municipiului Slatina, restabilirea situației anterioare în sensul sistării lucrărilor de construcție, precum și demolarea construcției realizate până în prezent și refacerea accesului în sediul reclamantei, dat fiind faptul că, prin demolarea scării de acces, care reprezintă calea de acces a reclamantei către o parte din etajul clădirii, a cărei proprietară este, pârâta XY a încălcat dispozițiile art. 8 din Legea nr. 50/1991 și a obstrucționat accesul reclamantei la un corp de clădire.

 

V. Tribunalul București, Secția a II-a de Contencios Administrativ și Fiscal, Sentința nr. 6711/22.11.2016

Pentru cele sus-menționate, se va admite acțiunea inițială și completatoare, se va dispune anularea Autorizației de construire nr. 451/17.09.2014 și a Autorizației de construire nr. 689/22.12.2014 emise de pârâtul Primarul Sectorului 4 București, ca nelegal emise. Va obliga pârâta L.M. la demolarea construcției edificate în […] Sector 4 București. Acest capăt de cerere este accesoriu cererii principale, și instanța îl consideră întemeiat prin raportare la dispozițiile art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că o construcție edificată cu încălcarea normelor legale, în vederea respectării legii, urmează a se demola, pentru revenirea la starea inițiala, anterioară edificării.


[1] Sentința TMB, Secția a II-a de Contencios Administrativ și Fiscal nr. 7404/21.12.2016, publicată pe site-ul internet www.sintact.ro, a devenit definitivă prin neexercitarea căilor de atac.

[2] Decizia CAB nr. 4937/24.10.2016 a fost publicată pe site-ul internet https://www.juridice.ro/488017/mansardare-cu-depasirea-limitelor-de-inaltime-urbanistice-constatata-prin-exceptie-de-nelegalitate-consideratiuni-asupra-trasaturilor-si-efectelor-juridice-ale-exceptiei-de-nelegalitate.html.

[3] Sentința nr. 370/16.03.2015 a Tribunalului Brașov, Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal, a fost publicată pe site-ul internet www.sintact.ro și a devenit definitivă prin neexercitarea căilor de atac.

[4] Sentința nr. 878/27.12. 2016 a Tribunalului Olt, Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, publicată pe site-ul internet www.sintact.ro, a rămas definitivă prin anularea recursului Primarului Municipiului Slatina de către Curtea de Apel Craiova, Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, decizia nr. 2831/15.06.2017.

Practică judiciară neunitară în materia desființării construcțiilor was last modified: September 8th, 2022 by Dumitru Dobrev

Only registered users can comment.

Arhiva Revista

Despre autor:

Dumitru Dobrev

Dumitru Dobrev

Este avocat fondator al Dobrinescu Dobrev SCA și cercetător științific doctor la Institutul de Cercetări Juridice „Andrei Rădulescu” al Academiei Române, Departamentul de Drept Privat „Traian Ionașcu”.