Posibilitatea invocării caracterului abuziv al clauzelor contractuale din titlul executoriu, în procedura contestației la executare, sub semnul unei practici judiciare naționale neunitare
Georgeta-Bianca Spîrchez - februarie 4, 20223. Interpretări ale instanțelor favorabile controlului clauzelor abuzive din titlul executoriu, în procedura contestației la executare
În demersul nostru, am identificat și câteva soluții de instanță prin intermediul cărora s-a ridicat problema compatibilității dispozițiilor art. 713 alin. (2) C. pr. civ. cu sistemul de protecție european oferit de Directiva 93/13/CEE și jurisprudența CJUE aferentă interpretării acesteia, ajungându-se la concluzia că nu se poate opune inadmisibilitatea contestației la executare, în temeiul prevederilor art. 713 alin. (2) C. pr. civ., chiar dacă debitorul consumator are la dispoziție o acțiune de drept comun.
Astfel, Tribunalul Bacău[18] s-a pronunțat în sensul că actualul cadru normativ procesual este incompatibil cu invocarea din oficiu a caracterului abuziv al clauzelor prevăzute în titlul executoriu, considerând că legislația noastră națională face imposibilă sau excesiv de dificilă asigurarea protecției consumatorilor prin Directiva 93/13/CEE. În considerentele deciziei la care ne referim s-a stabilit că nu poate fi negat dreptul debitorului de a declanșa controlul judecătoresc asupra respectivelor clauze abuzive, odată cu contestarea actelor de executare, în lumina principiilor care guvernează materia protecției consumatorilor, principii ce se desprind din jurisprudența obligatorie a Curții de Justiție Europene.
Aceeași a fost orientarea și a Tribunalului Sălaj[19] care a considerat că aplicarea prevederilor art. 713 alin. (2) C. pr. civ. trebuie înlăturată din oficiu, fără a aștepta îndeplinirea anumitor procedee constituționale, sau modificări de natură legislativă. Pentru a sprijini o atare concluzie s-a făcut trimitere la cele stabilite de CJUE în cauza C-106/77, Simmenthal[20]: „instanța națională care trebuie să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile de drept comunitar are obligația de a asigura efectul deplin al acestor norme, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu aplicarea oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare, fără a fi necesar să solicite sau să aștepte înlăturarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional”.
Importante sunt și cele subliniate suplimentar de către instanța de la Sălaj, cu prilejul redactării considerentelor, anume că „nu orice clauze din contractul de credit ce constituie titlu executoriu pot fi contestate în privința caracterului lor abuziv în cadrul contestației la executare, ci numai acele clauze care, în cazul înlăturării lor din contract, cu efect retroactiv, ar determina reducerea debitului urmărit”. Așadar, această instanță națională consideră că „este în sarcina instanței de executare sesizate cu cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale să determine limitele în care o atare cerere din partea debitorului consumator este admisibilă din perspectiva potențialului pe care clauzele contractuale contestate îl au de a genera modificarea întinderii dreptului de creanță al creditorului urmăritor, în sensul diminuării sau stingerii acestuia”.
Făcând trimitere la îndrumările instanței europene, în principal la cele stabilite la par. 25 din Ordonanța Curții în cauza C-75/19, unde se amintește că „protecția efectivă a drepturilor care decurg din Directiva 93/13 nu poate fi garantată decât cu condiția ca sistemul procedural național să permită, în cadrul procedurii de emitere a ordonanței de plată sau în cel al procedurii de executare a unei asemenea ordonanțe, un control din oficiu de către instanță al caracterului potențial abuziv al clauzelor cuprinse în contractul în cauză”, Tribunalul Dolj[21] a aplicat prioritar dreptul unional, pentru a da eficiență principiului efectivității protecției consumatorilor garantat de dreptul european.
În același registru de interpretare, mai putem să exemplificăm aici, prin trimitere la decizia Tribunalului Argeș[22], prin intermediul căreia s-a concluzionat că nouă reglementare este contrară jurisprudenței Curții de Justiție, care are prioritate, astfel că instanța a procedat la analizarea pe fond a clauzelor potențial abuzive, sub aspectele invocate prin intermediul contestației la executare.
4. Câteva observații suplimentare legate de caracterul efectiv al remediului reprezentat de art. 638 alin. (2) C. pr. civ.
În problema așa-zisului conflict între norma națională și sistemul european de protecție a consumatorului, pe lângă cele expuse, urmare a consultării practicii judiciare, se mai impune a lua în dezbatere caracterul efectiv al remediului reprezentat de invocarea art. 638 alin. (2) C. pr. civ.
Este o problemă de drept care a mai format obiectul preocupărilor doctrinei[23], arătându-se cu just temei că această cauțiune ar putea bloca un debitor, chiar de bună credință să obțină suspendarea executării silite. Legat de stabilirea acestei cauțiuni se rețin următoarele argumente pertinente ale autoarei citate[24], la care achiesăm: „Cuantumul său este stabilit în mod invariabil și abstract de art. 719 alin. (2) C. pr. civ., în raport exclusiv de valoarea creanței contestate și este, în general, unul ridicat și necorelat cu prejudiciile concrete pe care creditorul le-ar putea suferi în cazul stopării temporare a executării contractului de credit. În al doilea rând, impactul financiar asupra creditorului și debitorului este diferit, dat fiind că debitorul este consumatorul, persoană fizică (aflată oricum într-o situație financiară dificilă, deoarece este executată silit), în timp ce creditorul este o instituție de credit. Problema esențială pare a fi imposibilitatea judecătorului de a stabili cauțiunea prin raportare la împrejurările concrete ale cauzei și starea materială a debitorului, astfel încât să asigure funcția sa de garantare a creditorului, dar și să evite transformarea ei în litigiul pendinte într-un obstacol al soluționării cererii de suspendare”.
Legat de aceste neajunsuri, s-a înaintat, de lege ferenda, propunerea[25] modificării Legii nr. 193/2000 „cu dispoziții privind scutirea consumatorilor de plata cauțiunii, în cererile privind suspendarea executării silite și suspendarea provizorie a executării, în cazul în care respectivii invocă caracterul abuziv al clauzelor contractuale în baza cărora sunt executați silit”, propunere pe care o considerăm demnă a fi luată în seamă de decidenții noștri.
Mai semnalăm, cu acest prilej de analiză, că o posibilă dezlegare a problemei conformității dreptului nostru procedural intern actual, în materia clauzelor abuzive, cu dreptul Uniunii Europene, ar putea veni tot de la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, care a fost învestită pe calea unei trimiteri preliminare tot de o instanță din România.
Astfel, arătăm că, prin Încheierea din data de 18.09.2019, Judecătoria sectorului 2 București[26], exprimându-și „serioase îndoieli cu privire la interpretarea Directivei 93/13/CEE prin prisma legislației naționale ‒ art. 713 alin. (2) C. pr. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018”, a sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene, adresându-i următoarea întrebare preliminară: „Directiva 93/13/CEE trebuie să fie interpretată, luând în considerare principiul efectivității, în sensul că se opune unei legislații naționale, precum reglementarea română în vigoare privind condițiile de admisibilitate a contestației la executare ‒ articolul 713 alineatul (2) din Codul de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 ‒, care nu conferă, în cadrul unei contestații la executare, posibilitatea de a examina, la cererea consumatorului sau de către instanță, din oficiu, dacă clauzele dintr-un contract de leasing ce constituie titlu executoriu au caracter abuziv, pentru motivul că există o acțiune de drept comun în cadrul căreia contractele încheiate între un „consumator” și un „vânzător sau furnizor” („profesionist”) ar putea fi verificate sub aspectul existenței unor clauze abuzive în sensul acestei directive”.
Cercetând portalul Curții de Justiție, am constatat că, la acest moment, pentru această cauză (C-725/19) sunt disponibile doar concluziile Avocatului General[27], pe care le considerăm pertinente, în anticiparea răspunsului obligatoriu al Curții:
– mai întâi, Avocatul General arată, în baza informațiilor oferite de Guvernul Român, că instanța națională nu poate, din oficiu, respinge cererea de încuviințare a executării silite, cu argumentul constatării existenței unor clauze abuzive în contractul care constituie titlu executoriu[28]. Totodată, în baza art. 713 alin. (2) C. pr. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, în cadrul procedurii în care consumatorul contestă executarea silită, Avocatul General ajunge la concluzia că instanța națională nu poate examina, din oficiu sau la cererea consumatorului, caracterul abuziv al clauzelor contractuale, consumatorul având deschisă actualmente doar calea unei acțiuni separate;
– constată că în ipoteza în care consumatorul introduce o acțiune separată, este posibilă suspendarea executării silite, dar aceasta nu se face automat, ci este supusă unor condiții legale ce trebuie îndeplinite și care privesc dovada urgenței și plata unei cauțiuni;
– astfel apreciază că „există un risc semnificativ ca respectivii consumatori să fie descurajați să inițieze proceduri separate și să solicite suspendarea executării silite din cauza costurilor pe care le‑ar implica aceste proceduri sau pentru că aceștia nu cunosc sau nu înțeleg întinderea drepturilor lor”. În continuare subliniază că se poate considera că cerința de a plăti cauțiune pentru a obține suspendarea „face practic aproape imposibilă obținerea unei asemenea suspendări, întrucât este probabil ca consumatorul, în calitate de debitor care nu și‑a îndeplinit obligația de plată, să nu dispună de resursele financiare necesare pentru a constitui cauțiunea solicitată”. Drept urmare, concluzionează că este probabil ca procedura de executare silită să fie încheiată înainte de pronunțarea unei hotărâri judecătorești în procedura separată, „astfel încât consumatorii în cauză să beneficieze doar de o protecție a posteriori incompletă și insuficientă, care nu reprezintă deci un mijloc adecvat sau eficient de prevenire a utilizării clauzelor abuzive în temeiul articolului 7 alineatul (1) din Directiva 93/13”, ceea ce înseamnă mai departe, pe această linie de gândire, „un risc real ca, în cazul în care constatarea de către instanță a caracterului abuziv al clauzelor contractuale are loc doar în cadrul unor proceduri separate, ca aceasta să fie tardivă și ineficientă”;
– având în vedere aceste argumente, susținute fundamentat prin trimitere la jurisprudența anterioară a Curții[29], Avocatul General constată că legislația națională, în forma sa în vigoare, contravine principiului efectivității întrucât face imposibilă sau excesiv de dificilă asigurarea protecției conferite consumatorilor prin Directiva 93/13.
5. Note finale, concluzive
Principala concluzie a studiului nostru este aceea că, în țara noastră, problematica invocării clauzelor abuzive ale titlului executoriu, în procedura contestației la executare, face obiectul unei practici neunitare. Fiind o problemă importantă, cu care se confruntă mulți consumatori, ar fi oportun să fie soluționată corespunzător, poate prin recurs la mijloacele ce asigură uniformizarea practicii judiciare, și ne referim aici la promovarea unui recurs în interesul legii.
Un reper în interpretarea conformă cu standardul de protecție al consumatorilor, de la nivelul Uniunii Europene, ar putea veni odată cu finalizarea cauzei C-725/19, în care Curtea de Justiție este chemată să se aplece asupra noului conținut normativ al art. 713 alin. (2) C. pr. civ. Din concluziile Avocatului General rezultă că instanțele care au fost favorabile examinării clauzelor abuzive, în cadrul contestațiilor la executare pe care au fost învestite să le judece, au realizat interpretări conforme dreptului unional, reușind să ofere consumatorului o protecție și a priori, ca mijloc adecvat și eficient de a lipsi de efecte acele clauze.
[18] Tribunalul Bacău, Decizia nr. 883/21 decembrie 2021, definitivă, disponibilă prin intermediul www.rolii.ro.
[19] Tribunalul Sălaj, Decizia nr. 991/09 decembrie 2021, definitivă, disponibilă prin intermediul www.rolii.ro.
[20] Hotărârea din 9 martie 1978, Administration des finances de l’État împotriva Société anonyme Simmenthal (C-106/77, EU:C:1978:49).
[21] Tribunalul Dolj, Decizia nr. 503/23 noiembrie 2020, disponibilă prin intermediul www.rolii.ro.
[22] Tribunalul Argeș, Decizia nr..4093/26 octombrie 2021, definitivă, disponibilă prin intermediul www.rolii.ro.
[23] A. Groza, op. cit., p. 54 și urm.
[24] Ibidem. O soluție înaintată de autoare are în vedere posibilitatea obținerii unei reduceri sau chiar scutiri de la plata cauțiunii, în temeiul caracterului efectiv al accesului la judecător, garanție a dreptului la un proces echitabil, invocându-se jurisprudență CEDO, inclusiv în cauze împotriva României (spre ex. hotărârea Eco Invest-Bolmadar c. României). Pentru opinia contrară, potrivit căreia instanțele române nu au în prezent posibilitatea de a acorda ajutor public judiciar în privința cauțiunii prevăzute de art. 719 C. pr. civ., astfel de solicitări fiind considerate inadmisibile, a se consulta V. Penteleev, Au instanțele prerogativa de a acorda ajutor public judiciar în privința cauțiunii prevăzute de art. 719 alin.7 din Codul de procedură civilă, după pronunțarea de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a deciziei din cauza S.C. ECO INVEST S.R.L. și Ilie Bolmadar contra României?, Dreptul nr. 5/2020.
[25] V. Penteleev, Obligația achitării cauțiunii de consumatori, pentru a obține suspendarea executării și suspendarea provizorie a executării, ar putea constitui o încălcare a Directivei 93/13/CEE, Revista Română de Executare Silită nr. 1/2020, consultat în biblioteca virtuală www.sintact.ro.
[26] Încheierea Judecătoriei sectorului 2 București este disponibilă la următoarea adresă web: https://curia.europa.eu/juris/showPdf.jsf?text=Judec%25C4%2583toria%2Bsectorului%2B2%2BBucure%25C8%2599ti&docid=225877&pageIndex=0&doclang=ro&mode=req&dir=&occ=first&part=1&cid=1054312.
[27] Accesate la data de 04.02.2021, prin intermediul următoarei adrese web: https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=Judec%25C4%2583toria%2Bsectorului%2B2%2BBucure%25C8%2599ti&docid=244204&pageIndex=0&doclang=RO&mode=req&dir=&occ=first&part=1&cid=1054312#ctx1.
[28] Explicabil prin faptul că procedura încuviințării executării silite este o procedură necontencioasă, pe când examinarea chestiunii clauzelor abuzive presupune o dezbatere contradictorie ce nu se poate realiza cu ocazia încuviințării executării silite, care potrivit procedurii noastre naționale se judecă fără citarea părților [a se vedea art. 666 alin. (2) C. pr. civ.]. În acest sens, la nivel de practică judiciară, a se consulta Decizia nr. 868/12 octombrie 2021 a Tribunalului Mehedinți, disponibilă prin intermediul www.rolii.ro.
[29] De pildă: Hotărârea din 3 martie 2020, Gómez del Moral Guasch (C‑125/18, EU:C:2020:138, punctul 44): „Directiva 93/13 obligă statele membre să prevadă un mecanism care să asigure ca orice clauză contractuală care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale să poată fi controlată pentru aprecierea eventualului său caracter abuziv. În acest cadru, instanței naționale îi revine sarcina să determine, ținând seama de criteriile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) și la articolul 5 din Directiva 93/13, dacă, având în vedere împrejurările proprii ale speței, o astfel de clauză îndeplinește cerințele bunei‑credințe, echilibrului și transparenței prevăzute de această directivă”;
– Hotărârea din 21 aprilie 2016, Radlinger și Radlingerová (C‑377/14, EU:C:2016:283, punctul 50): „În ceea ce privește principiul efectivității, fiecare caz în care se ridică problema dacă o prevedere procedurală internă face imposibilă sau excesiv de dificilă aplicarea dreptului Uniunii trebuie analizat ținând cont de locul pe care respectiva prevedere îl ocupă în cadrul procedurii în ansamblul său, de modul în care se derulează și de particularitățile acesteia în fața diverselor instanțe naționale. Cu toate acestea specificitatea procedurilor nu poate constitui un element de natură să afecteze protecția juridică de care trebuie să beneficieze consumatorii în temeiul dispozițiilor Directivei 93/13”;
– Hotărârea din 26 iunie 2019, Kuhar (C‑407/18, EU:C:2019:537, punctul 46 și 57): „[…] în lipsa unei armonizări a mecanismelor naționale de executare silită, modalitățile prin care acestea sunt puse în aplicare sunt reglementate de ordinea juridică internă a statelor membre în temeiul principiului autonomiei procedurale a acestora din urmă. Totuși, aceste modalități trebuie să îndeplinească dubla condiție de a nu fi mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor situații similare supuse dreptului intern (principiul echivalenței) și de a nu face imposibilă în practică sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite consumatorilor de dreptul Uniunii (principiul efectivității)”; „[…] mijloacele adecvate și eficace pentru a preveni utilizarea în continuare a clauzelor abuzive în contractele încheiate de un profesionist cu consumatorii trebuie să cuprindă dispoziții care să permită să se garanteze acestora din urmă o protecție jurisdicțională efectivă, care le oferă posibilitatea de a ataca în justiție un astfel de contract, inclusiv în faza executării silite a acestuia, în condiții procedurale rezonabile, astfel încât exercitarea drepturilor lor să nu fie supusă unor condiții, în special unor termene sau unor cheltuieli, care să facă excesiv de dificilă sau imposibilă în practică exercitarea drepturilor garantate de Directiva 93/13”;
– Hotărârea din 22 aprilie 2021, PROFI CREDIT Slovakia (C‑485/19, EU:C:2021:313, punctul 53): „În ceea ce privește mai exact principiul efectivității, singurul vizat în prezenta cauză, din jurisprudența Curții rezultă că fiecare caz în care se ridică problema dacă o dispoziție procedurală națională face imposibilă sau excesiv de dificilă aplicarea dreptului Uniunii trebuie analizat ținând seama de locul pe care această dispoziție îl ocupă în cadrul procedurii în ansamblul său, de modul în care se derulează și de particularitățile acesteia în fața diverselor instanțe naționale. Din această perspectivă, trebuie să se țină cont, după caz, de principiile care stau la baza sistemului jurisdicțional național, precum protecția dreptului la apărare, principiul securității juridice și buna desfășurare a procedurii”;
– Ordonanța din 6 noiembrie 2019, BNP Paribas Personal Finance SA Paris Sucursala Bucureștiși Secapital (C‑75/19, EU:C:2019:950, punctul 25): „Trebuie amintit că protecția efectivă a drepturilor care decurg din Directiva 93/13 nu poate fi garantată decât cu condiția ca sistemul procedural național să permită, în cadrul procedurii de emitere a ordonanței de plată sau în cel al procedurii de executare a unei asemenea ordonanțe, un control din oficiu de către instanță al caracterului potențial abuziv al clauzelor cuprinse în contractul în cauză”.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.