Patrimoniul soților și dreptul de urmărire al creditorilor
Mihail Lohănel - ianuarie 1, 20192. Răspunderea pentru datoriile proprii
Este reglementată în art. 353, potrivit căruia:
„(1) Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre soți.
(2) Cu toate acestea, după urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, creditorul său personal poate cere partajul bunurilor comune, însă numai în măsura necesară pentru acoperirea creanței sale.
(3) Bunurile astfel împărțite devin bunuri proprii”.
Este situația inversă urmăririi datoriilor comune, creditorul personal al unui soț fiind obligat, în puterea normelor expuse, să urmărească mai întâi bunurile proprii ale acestuia. Prin această reglementare, s-a dorit asigurarea protecției bunurilor comune, care pot constitui masa principală a regimului matrimonial și care, de regulă, asigură traiul familiei, împotriva unor acțiuni ale unui soț care, din orice motiv, angajează datorii care pot destabiliza viața în comun, inclusiv creșterea și educarea copiilor.
În virtutea normei înscrisă în alineatul întâi, creditorul personal va trece mai întâi la urmărirea bunurilor proprii ale soțului debitor, adică a bunurilor de natura celor prevăzute în art. 340, inclusiv a veniturilor provenite din profesie sau a celor asimilate dacă creanța privind încasarea lor nu a devenit scadentă în timpul comunității, cum rezultă din interpretarea per a contrario a normei din art. 341. Deși legea nu o spune în mod expres, considerăm că vor fi bunuri proprii și bunurile dobândite de oricare dintre soți după încetarea regimului matrimonial și până la definitivarea divorțului, concluzie care se sprijină pe argumente de text, respectiv pe dispozițiile art. 339 care statuează că sunt bunuri comune cele dobândite în timpul comunității legale și art. 385 care prevăd expres încetarea acestui regim la data introducerii cererii de divorț sau chiar a separației în fapt, fiind consacrat „efectul retroactiv al încetării regimului matrimonial, ceea ce determină posibilitatea recalificării bunurilor astfel dobândite în timpul separației în fapt (…)”[15].
Urmărirea de către creditorul personal a bunurilor comune, dă dreptul soțului nedebitor să invoce beneficiul de discuțiune, obligându-l pe creditor să execute silit numai bunurile proprii ale debitorului său, dar nu-l împiedică să solicite luarea măsurilor asigurătorii[16] (sechestrul asigurator, poprirea asiguratorie) asupra bunurilor comune în raport de insuficiența bunurilor proprii.
Insuficiența patrimonială a soțului debitor, dă dreptul creditorului personal urmăritor să treacă la executarea silită a bunurilor comune, însă nu pentru totalitatea lor, ci numai în măsura necesară acoperirii creanței sale. Spre exemplu, va putea fi executat fie și un singur bun, dacă valoarea sa acoperă diferența rămasă după urmărirea bunurilor proprii. Mijlocul procedural pus la dispoziția creditorului este partajul bunurilor comune, operațiune în urma căreia bunurile împărțite devin proprii și deci cerința normei din art. 353 alin. (1), de a fi urmărite numai bunurile proprii, este îndeplinită.
2. Urmărirea bunurilor în cadrul comunității convenționale
Legea nu face nici o precizare cu privire la acest aspect, însă reamintim că regimul juridic al comunității convenționale se completează, în măsura în care nu se prevede altfel prin convenție, cu cel al comunității legale (art. 368). Drept urmare, dacă în convenția matrimonială nu sunt inserate clauze specifice privind modul de acoperire al datoriilor contractate față de creditori, sunt incidente normele expuse și analizate mai sus, nefiind cazul să revenim asupra lor.
3. Urmărirea bunurilor în regimul separației de bunuri
Dată fiind independența patrimonială a soților, desigur că fiecare va răspunde cu bunurile sale pentru datoriile pe care le contractează, urmărirea fiind realizată de creditor în condițiile dreptului comun, norma din art. 364 alin. (1) stipulând expres că niciunul dintre soți nu poate fi ținut de obligațiile născute din acte săvârșite de celălalt soț. Dacă aceasta este regula, excepția este prevăzută în alin. (2) al aceluiași articol, care instituie un nou caz de solidaritate legală a soților pentru obligațiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei și a celor legate de creșterea și educarea copiilor.
Răspunderea solidară este una logică, având în vedere că soții au obligația de a contribui la cheltuielile obișnuite ale căsătoriei și de a se preocupa de creșterea, educarea și pregătirea școlară și profesională a copiilor. În condițiile în care fiecare soț este proprietar exclusiv asupra bunurilor dobândite anterior sau în timpul căsătoriei [art. 360 alin. (1)], urmărirea sa exclusivă pentru asemenea cheltuieli ar fi injustă și s-ar crea o îmbogățire nejustificată a patrimoniului soțului care nu și-a asumat obligațiile legate de aspectele în discuție.
Solidaritatea soților dă dreptul creditorului de a urmări bunurile oricăruia sau a ambilor soți, până la acoperirea integrală a creanței sale. În măsura în care au fost executate bunurile unuia dintre soți, acesta se va subroga în drepturile creditorului, iar la încetarea regimului separației de bunuri va avea un drept de retenție asupra bunurilor celuilalt soț până la acoperirea părții din creanță la care nu era îndatorat, având în vedere că între soți obligația solidară față de creditor este una divizibilă.
Cum am arătat, soții pot dobândi bunuri în proprietate comună pe cote-părți, situație în care se pot naște obligații în legătură cu bunul, care exced noțiunii de „cheltuială obișnuită a căsătoriei” sau nu sunt legate de creșterea și educarea copiilor, punându-se problema acoperirii datoriilor contractate de un soț. În lipsa unei dispoziții exprese în materia analizată, vor fi aplicabile normele de drept comun și în consecință creditorul va putea să urmărească cota-parte a soțului debitor sau, în condițiile normelor privind executarea silită, să se subroge în dreptul soțului și să devină coproprietar cu celălalt soț, dat fiind că fiecare dintre soți este proprietar exclusiv asupra cotei-părți ideale din dreptul de proprietate comună.
Secțiunea a IV-a. Aspecte procesuale privind dreptul de urmărire al creditorilor
Cum am subliniat, urmărirea bunurilor comune de către un creditor personal al unui soț nu se poate realiza dacă în prealabil nu au fost urmărite bunurile proprii și dacă nu a fost solicitat partajul bunurilor comune. Este posibil ca, profitând de ignoranța ori neștiința soților, creditorul personal să treacă la executarea silită a bunurilor comune, situație în care oricare dintre soți are posibilitatea de a solicita împărțirea bunurilor comune pe calea contestației la executare, aspecte de care ne ocupăm mai jos.
1. Partajul
În termenii art. 358 alin. (1) C. civ., în timpul regimului comunității, bunurile comune pot fi împărțite, în tot sau în parte, prin act încheiat în formă autentică notarială, în caz de bună învoială, ori pe cale judecătorească, în caz de neînțelegere.
Partajul este operațiunea juridică prin intermediul căreia sunt stabilite cotele-părți ale soților din masa devălmașă, dar și una materială în cadrul căreia sunt formate loturi de bunuri care se vor atribui în materialitatea lor și care devin proprietatea exclusivă a soților, sau în termenii comunității legale, bunuri proprii ale fiecărui soț.
Partajul se poate realiza prin bună învoială, caz în care actul de partaj este de competența notarului public, sau pe cale judecătorească, situație în care hotărârea judecătorească definitivă va reprezenta titlul în baza căruia fiecare soț va exercita exclusivitatea dreptului de proprietate. Precizăm că și în cadrul procedurii judiciare părțile pot ajunge la o înțelegere, cu privire la împărțeala întregii mase patrimoniale sau numai cu privire la anumite bunuri, situație în care hotărârea judecătorească va consfinți învoiala lor, cum dispune art. 983 C. pr. civ.
Rămâne la alegerea creditorului, potrivit interesului său și atitudinii soților de a accepta sau nu dacă partajul va fi efectuat prin bună învoială sau pe cale judiciară, știut fiind că interesul său este de a se stabili o cotă-parte cel puțin egală, dacă nu mai mare, în favoarea soțului debitor, față de realitatea din practică unde, de regulă, soțul care nu este dator solicită o cotă mai mare, dacă nu chiar exclusivitatea proprietății susținând contribuția exclusivă la dobândirea bunurilor comune.
Dacă partajul urmează calea judiciară, va fi efectuat în condițiile reglementate de 980-996 C. pr. civ.
În accepțiunea art. 353 alin. (2) C. civ., calitatea procesuală activă, de reclamant, o are în primul rând creditorul, care învestește instanța în virtutea unui drept legal propriu[17], dar nimic nu împiedică ca procesul de partaj să fie pornit și de unul dintre soți, văzut în fața amenințării creditorului că va urmări întreg activul matrimonial fără distincție (chiar dacă nu a fost pornită urmărirea silită, fiind suficientă o notificare în acest sens), mai ales că textul conține sintagma „poate cere partajul (…)”, care nu impune obligativitatea sesizării instanței de către creditor.
Cadrul procesual subiectiv al litigiului va fi compus din creditorul personal și soți, reclamant/pârâți sau invers, însă hotărârea judecătorească definitivă le va fi opozabilă, iar în temeiul acesteia, cu efect constitutiv [art. 995 alin. (1) C. pr. civ.], bunurile atribuite fiecărui soț devin proprii [art. 358 alin. (3) C. civ.], iar cele ale soțului debitor sunt urmăribile. În măsura în care debitul va putea fi plătit din valoarea unei părți a bunurilor comune, nimic nu împiedică să fie partajate doar aceste bunuri, iar restul să rămână în comunitate, ca bunuri comune.
2. Contestația la executare
În situația pornirii de către creditorul personal a urmăririi silite a bunurilor comune, partajul bunurilor comune se va efectua în cadrul contestației la executare[18], la cererea oricăreia dintre soți sau chiar a creditorului.
Susținem că partajul poate fi efectuat și în cadrul contestației la executare, nu numai pentru argumentele de text pe care le vom expune, dar și pe motiv că urmărirea silită poate fi pornită și pe baza unui alt titlu executoriu decât hotărârea judecătorească și deci faza judecății nu este obligatorie, situație în care contestația la executare devine principalul instrument de apărare a drepturilor soțului nedebitor asupra bunurilor comune, o veritabilă acțiune specifică fazei a doua a procesului civil, care este urmărirea silită.
Potrivit art. 712 alin. (4) C. pr. civ., împărțirea bunurilor proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare.
Cadrul procesual subiectiv va fi stabilit ca și în cadrul acțiunii de partaj, desigur cu denumirile specifice de contestator/intimat, calitatea procesuală activă având-o, de regulă soțul care nu este debitor și care este primul interesat să o promoveze pentru a proteja patrimoniul la care este coproprietar, însă nu este exclusă formularea contestației și de către soțul debitor ori de creditorul personal. Procedura de judecată este cea pentru judecata în primă instanță [art. 717 alin. (1) C. pr. civ.), cu unele derogări, cum ar fi lipsa procedurii prealabile sau a întâmpinării, însă instanța va urma regulile speciale prevăzute în art. 980-996 C. pr. civ., urmând să se pronunțe asupra cererii, cum o impune art. 720 alin. (2) C. pr. civ.
Stabilirea bunurilor care în urma partajului devin proprii ale soțului debitor, dă dreptul creditorului personal al acestuia de a le urmări, dat fiind că hotărârea judecătorească dată în contestație, odată definitivă, este opozabilă părților, constituie titlu executoriu [art. 995 alin. (2) C. pr. civ.], în ce privește și îl interesează pe creditor, în predarea bunurilor, care astfel sunt identificate și pot fi valorificate spre acoperirea creanței.
Bibliografie:
1. M. Avram, Drept civil. Familia, Ed. Hamangiu, București, 2016.
2. V. Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, vol. I, Ed. Humanitas, București, 2004.
3. I.P. Filipescu, Dreptul Familiei, București, 1986.
4. O. Ungureanu, C. Munteanu, Tratat de drept civil. Bunurile. Drepturile reale principale, Ed. Hamangiu, București, 2008.
5. E. Chelaru, Curs de drept civil. Drepturile reale principale, Ed. All Beck, București, 2001.
6. C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a drepturilor reale, Universitatea din București, 1988.
7. E. Oprina, Participanții la procesul civil, Ed. Rosetti, București, 2005.
8. G. Boroi, D. Rădescu, Codul de procedură civilă, comentat și adnotat, Ed. All, București, 1994.
9. V.M. Ciobanu, G. Boroi, Drept procesual civil. Curs Selectiv. Teste grilă, ediția a 4-a, Ed. C.H.Beck, București, 2009.
10. I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, ediția a VIII-a, revăzută și completată, Ed. Universul Juridic, București, 2006.
11. S. Zilberstein, V.M. Ciobanu, Tratat de executare silită, Ed. Lumina Lex, București, 2001;
12. R.M. Trif, Desfacerea căsătoriei prin divorț și partajul bunurilor comune ale soților, Ed. Hamangiu, București, 2007.
13. Al. Bacaci, V. Dumitrache, C. Hageanu, Dreptul familiei, Ed. Augusta, Timișoara, 1998.
[15] M. Avram, op. cit., p. 251.
[16] În acest sens, I.P. Filipescu, op. cit., p. 160.
[17] Acțiunea creditorului nu reprezintă o acțiune oblică. În acest sens, Al. Bacaci, V. Dumitrache, C. Hageanu, Dreptul familiei, Ed. Augusta, Timișoara, 1998, p. 141.
[18] Pentru ample dezvoltări, R.M. Trif, op. cit., pp. 445-451.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.