Particularitățile furnizării de conţinut digital şi de servicii digitale, în condițiile O.U.G. nr. 141/2021
Camelia Spasici - iunie 11, 2023A. Contractulul de furnizare: sursă de conținut digital și de servicii digitale
Contractul de furnizare este acela prin care o parte, denumită furnizor, se obligă să transmită proprietatea asupra unei cantităţi determinate de bunuri şi să le predea, la unul sau mai multe termene ulterioare încheierii contractului ori în mod continuu, sau să presteze anumite servicii, la unul sau mai multe termene ulterioare ori în mod continuu, iar cealaltă parte, denumită beneficiar, se obligă să preia bunurile sau să primească prestarea serviciilor şi să plătească preţul lor (art. 1766 C. civ.)[1].
Furnizarea (juridică și economică) are un obiect dublu: fie livrarea unei cantități de bunuri, fie prestarea unor servicii, în favoarea beneficiarului („un profesionist comerciant, care deține, în condițiile legii, un monopol în livrarea unor bunuri ori prestarea unor servicii”)[2].
Bunurile ce fac obiectul furnizării sunt bunuri mobile. Astfel, potrivit art. 1766 C. civ., obiectul contractului îl constituie „cantități determinate de bunuri” (apreciate în literatura juridică drept „bunuri de gen, iar nu bunuri individual determinate”[3].
În cazul supus analizei, obiectul este format de conținutul digital și serviciile digitale.
Părţile contractului de furnizare sunt: furnizorul și beneficiarul.
Furnizorul este persoana care se obligă la transmiterea proprietăţii asupra unei cantităţi determinate de bunuri şi la predarea acestora la unul sau mai multe termene ulterioare încheierii contractului sau la prestarea anumitor servicii la unul sau mai multe termene ulterioare sau în mod continuu [art. 1766 alin. (1) C. civ.].
Beneficiarul este persoana care se obligă să preia bunurile sau să primească serviciile şi să plătească preţul acestora.
Beneficiarul poate fi un profesionist sau nu. Atunci când beneficiarul-persoană fizică are și calitatea de „consumator”, acestuia îi sunt aplicabile reglementările din domeniul protecţiei consumatorilor.
Subiect al raportului de furnizare poate fi și cărăușul, persoana care predă bunurile beneficiarului, în numele furnizorului [art. 1767 alin. (3) C. civ.].
Ca orice contract, furnizarea se încheie odată cu îndeplinirea condițiilor esențiale de validitate prevăzute de lege, respectiv de capacitate, consimțământ, obiect, cauză și formă [art. 1179 alin. (1) C. civ.].
Furnizarea este un contract comercial. Astfel, contractul de furnizare este folosit frecvent, în relaţiile dintre profesionişti, în activitatea specifică întreprinderilor economice[4].
La prima vedere, contractul de furnizare ar putea fi calificat „o varietate a contractului de vânzare”.
Potrivit doctrinei reprezentative, prin particularităţile, furnizarea este un contract independent (precum celelalte contracte speciale reglementate distinct de Codul civil)[5].
În baza art. 1771 C. civ., dispoziţiile referitoare la furnizare „se întregesc, în mod corespunzător, cu dispoziţiile privitoare la contractul de vânzare” (în măsura în care nu este prevăzută o reglementare specială pentru contractul de furnizare).
În calitatea sa de contract numit, furnizarea se supune regulilor speciale instituite de Codul civil şi, în completare, regulilor generale contractuale (art. 1166‑1323 C. civ.)[6].
B. Obiectul și domeniul de aplicare al furnizării de conţinut digital şi de servicii digitale
Prin O.U.G. nr. 141/2021 au fost reglementate contractele de furnizare de conţinut digital şi de servicii digitale (denumită, în continuare, „ordonanță”)[7].
Reglementările ordonanței contribuie la creşterea mai rapidă a pieţei unice digitale, atât în beneficiul consumatorilor, cât şi al întreprinderilor şi elimină principalele obstacole legate de dreptul contractelor care stau în calea comerţului transfrontalier.
Tot astfel, normele acesteia vor reduce nesiguranţa cu care se confruntă întreprinderile şi consumatorii din cauza complexităţii cadrului juridic, astfel consumatorii beneficiind de o protecţie mai mare atunci când vor face cumpărături transfrontaliere, în special în mediul online[8].
Precizăm că, în același context, anterior a fost adoptată O.U.G. nr. 140/2021 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri[9].
Apariția legislativă a O.U.G. nr. 140/2021 a fost determinată de evoluţia tehnologică actuală care a condus la o piaţă din ce în ce mai mare a bunurilor care încorporează conţinut digital sau servicii digitale sau sunt interconectate cu acestea, la numărul tot mai mare de astfel de dispozitive şi creşterea rapidă a ratei de adoptare a acestora de către consumatori[10].
În general, sunt reglementate aspecte referitoare la contractele ce au ca obiect furnizarea de conţinut digital sau de servicii digitale [art. 1 alin. (1) din ordonanță].
În special, sunt reglementate trei aspecte referitoare la:
– conformitatea conţinutului digital sau a serviciului digital cu contractul;
– măsuri corective în caz de neconformitate sau în caz de nefurnizare (precum şi modalităţile de punere în aplicare a acestora);
– modificarea conţinutului digital sau a serviciului digital.
Părțile contractului de furnizare sunt:
Comerciantul este orice persoană fizică sau juridică, indiferent dacă este publică sau privată, care, în legătură cu contractele reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă, acţionează, inclusiv prin intermediul unei alte persoane care acţionează în numele respectivei persoane fizice sau juridice sau în contul acesteia, în scopuri ce ţin de activitatea comercială, industrială, artizanală sau profesională a persoanei respective; [art. 2 alin. (2) din ordonanță].
Consumatorul este orice persoană fizică care, în legătură cu contractele reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă, acţionează în scopuri care se află în afara activităţii sale comerciale, industriale, artizanale sau profesionale;
În sensul ordonanței, sunt bunuri cu elemente digitale orice obiect corporal mobil care încorporează un conţinut digital[11] sau un serviciu digital[12] sau este interconectat cu acestea, astfel încât, în absenţa respectivului conţinut digital sau serviciu digital, bunurile nu şi-ar putea îndeplini funcţiile [art. 2 alin. (1) din ordonanță].
Conţinutului digital sau a serviciului digital trebuie să ofere: funcționalitate, interoperativitate și integrare, fixate pe un suport durabil[13].
Funcţionalitatea este capacitatea conţinutului digital sau a serviciului digital de a îşi îndeplini funcţiile, având în vedere scopul său.
Interoperabilitatea este capacitatea conţinutului digital sau serviciului digital de a funcţiona cu componente hardware sau software diferite de cele care sunt utilizate în mod normal pentru conţinutul digital sau serviciile digitale de acelaşi tip;
Integrarea constă în crearea unei legături între conţinutul digital sau un serviciu digital şi componentele mediului digital al consumatorului şi încorporarea conţinutului digital sau a serviciului digital în acestea, în aşa fel încât conţinutul digital sau serviciul digital să poată fi utilizat în conformitate cu cerinţele de conformitate prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă; [art. 2 alin. (9) din ordonanță].
Potrivit art. 3 alin. (1) din ordonanță, domeniul de aplicare al reglementării cuprinde patru situații:
– contractele în care comerciantul furnizează sau se angajează să furnizeze consumatorului conţinut digital sau un serviciu digital, iar consumatorul plăteşte sau se angajează să plătească un preţ;
– cazul în care comerciantul furnizează sau se angajează să furnizeze consumatorului conţinut digital sau un serviciu digital, iar consumatorul furnizează sau se angajează să furnizeze comerciantului date cu caracter personal (ca regulă[14]);
– cazul în care conţinutul digital sau serviciul digital este dezvoltat în conformitate cu specificaţiile consumatorului;
– suportului material (ca regulă) care serveşte exclusiv ca suport al conţinutului digital.
Potrivit art. 3 alin. (2) din ordonanță, nu sunt aplicabile reglementării, următoarele 9 situații:
– conţinutul digital sau serviciile digitale încorporate în bunuri sau interconectate cu acestea şi furnizate împreună cu bunurile în temeiul unui contract de vânzare referitor la bunurile respective, indiferent dacă conţinutul digital sau serviciul digital respectiv este furnizat de către vânzător sau de către un terţ[15];
– furnizarea de alte servicii decât serviciile digitale, indiferent dacă comerciantul foloseşte formate sau mijloace digitale pentru a genera rezultatul serviciului sau pentru a-l livra sau transmite către consumator;
– serviciile de comunicaţii electronice, cu excepţia serviciilor de comunicaţii interpersonale care nu se bazează pe numere;
– asistenţa medicală;
– serviciile de jocuri de noroc, şi anume orice serviciu care presupune o miză cu valoare pecuniară în jocuri de noroc[16];
– serviciile financiare;
– software-ul oferit de comerciant în baza unei licenţe libere şi cu sursă deschisă, atunci când consumatorul nu plăteşte un preţ, iar datele cu caracter personal furnizate de consumator sunt prelucrate exclusiv de comerciant pentru a îmbunătăţi securitatea, compatibilitatea sau interoperabilitatea respectivului software specific;
– furnizarea de conţinut digital atunci când acesta este pus la dispoziţia publicului larg altfel decât prin transmisia semnalului ca parte a unui spectacol sau eveniment, cum ar fi proiecţiile cinematografice digitale;
– conţinutul digital furnizat pentru reutilizarea informaţiilor din instituţiile publice.
C. Obligația de conformitate a comerciantului. Măsuri corective
Potrivit art. 4 alin. (1) din ordonanță, comerciantul trebuie să furnizeze conţinutul digital sau serviciul digital, fără întârzieri nejustificate, după încheierea contractului.
Se consideră „ca fiind o neconformitate a conţinutului digital sau a serviciului digital orice neconformitate cauzată de integrarea incorectă a conţinutului digital sau a serviciului digital în mediul digital al consumatorului” (art. 8 din ordonanță), dacă este îndeplinită una din următoarele condiţii:
– conţinutul digital sau serviciul digital a fost integrat de comerciant sau sub răspunderea acestuia;
– conţinutul digital sau serviciul digital a fost destinat să fie integrat de consumator, iar integrarea incorectă s-a datorat unor deficienţe în instrucţiunile de integrare furnizate de comerciant.
Potrivit ordonanței, comerciantul îşi îndeplineşte obligaţia de furnizare atunci când:
– conţinutul digital sau orice mijloc adecvat pentru accesarea sau descărcarea conţinutului digital devine disponibil sau accesibil pentru consumator sau pentru un echipament fizic sau virtual ales de consumator în acest scop;
– serviciul digital devine accesibil pentru consumator sau pentru un echipament fizic sau virtual, ales de consumator în acest scop.
Comerciantul trebuie să furnizeze consumatorului produsul cu conţinut digital sau un serviciu digital care îndeplinește cerințele subiective și obiective de conformitate[17].
Sunt respectate cerinţele subiective de conformitate atunci când:
– se respectă descrierea, cantitatea şi calitatea şi deţine funcţionalitatea, compatibilitatea, interoperabilitatea şi alte caracteristici prevăzute în contract;
– produsul corespunde scopului special pentru care consumatorul îl solicită, pe care consumatorul l-a adus la cunoştinţa comerciantului cel târziu în momentul încheierii contractului şi pe care comerciantul l-a acceptat;
– produsul este furnizat împreună cu toate accesoriile, toate instrucţiunile, inclusiv de instalare, şi cu toate serviciile de asistenţă pentru clienţi, conform contractului;
– produsul este furnizat cu actualizări conform dispoziţiilor contractului.
Sunt respectate cerinţele obiective de conformitate (în plus față de cele subiective) atunci când produsul:
– corespunde scopurilor pentru care s-ar utiliza în mod normal conţinut digital sau serviciile digitale de acelaşi tip, ţinând seama, dacă este cazul, de prevederile legale în vigoare, de standarde tehnice sau, în absenţa unor astfel de standarde tehnice, de coduri de conduită aplicabile în domeniu şi specifice sectorului;
– respectă cantitatea şi deţine calităţile şi caracteristicile de performanţă, inclusiv în materie de funcţionalitate, compatibilitate, accesibilitate, continuitate şi securitate, care sunt normale pentru conţinutul digital sau serviciile digitale de acelaşi tip[18];
– este furnizat împreună cu orice accesorii şi instrucţiuni pe care consumatorul se poate aştepta în mod rezonabil să le primească;
– este în conformitate cu orice versiune de testare sau prezentare a conţinutului digital sau a serviciului digital pusă la dispoziţie de comerciant înainte de încheierea contractului[19].
Potrivit art. art. 7 alin. (3) din ordonanță, comerciantul trebuie asigure și informarea consumatorului cu privire la faptul că îi sunt furnizate actualizări, pe parcursul perioadei în care:
– conţinutul digital sau serviciul digital trebuie să fie furnizat conform contractului, atunci când contractul prevede furnizarea continuă pe parcursul unei anumite perioade;
– consumatorul se poate aştepta în mod rezonabil la aceasta, având în vedere tipul şi scopul conţinutului digital sau al serviciului digital şi ţinând seama de circumstanţele şi natura contractului, atunci când contractul prevede un singur act de furnizare sau o serie de acte de furnizare individuale.
În schimb, comerciantul nu răspunde pentru nicio neconformitate cauzată exclusiv de lipsa actualizării relevante, atunci când:
– comerciantul a informat consumatorul cu privire la disponibilitatea actualizării şi la consecinţele neinstalării acesteia de către consumator;
– neinstalarea sau instalarea incorectă a actualizării de către consumator nu a fost cauzată de existenţa unor deficienţe în instrucţiunile de instalare furnizate de comerciant.
În cadrul „măsurilor corective”, în caz de nefurnizare, dacă comerciantul nu furnizează conţinutul digital sau serviciul digital, consumatorul trebuie să solicite comerciantului furnizarea conţinutul digital sau serviciul digital [art. 12 alin. (1) din ordonanță].
În cazul de mai sus, nefurnizarea conţinutul digital sau serviciul digital fără întârzieri nejustificate sau într-un termen suplimentar, dă dreptul consumatorului să înceteze contractul.
Ca excepție, consumatorul are dreptul să înceteze imediat contractul, atunci când:
– comerciantul a declarat că nu va furniza conţinutul digital sau serviciul digital sau acest lucru reiese clar din circumstanţe;
– consumatorul şi comerciantul au convenit că pentru consumator este esenţială furnizarea la o anumită dată sau acest lucru reiese în mod clar din circumstanţele care însoţesc încheierea contractului, iar furnizorul nu furnizează conţinutul digital sau serviciul digital până la sau la data respectivă.
Potrivit art. 13 alin. (1) din ordonanță, în caz de neconformitate, consumatorul are dreptul la aducerea în conformitate a conţinutului digital sau a serviciului digital, la o reducere proporţională a preţului sau la încetarea contractului în condiţiile prevăzute în prezentul articol.
Face excepţie (la situația de mai sus), cazul în care acest lucru ar fi imposibil sau ar impune comerciantului costuri care ar fi disproporţionate, luând în considerare toate circumstanţele, inclusiv: valoarea conţinutului digital sau a serviciului digital în cazul în care nu ar fi existat neconformitatea sau gravitatea neconformităţii.
În caz de producere a produsului neconform, comerciantul trebuie să aducă conţinutul digital sau serviciul digital în conformitate, într-o perioadă de timp rezonabilă care nu poate depăşi 15 zile calendaristice din momentul în care vânzătorul a fost informat de către consumator cu privire la neconformitate şi care este stabilit de comun acord, în scris, între vânzător şi consumator, fără costuri şi fără vreun inconvenient semnificativ pentru consumator, ţinând seama de natura conţinutului digital sau a serviciului digital şi de scopul pentru care consumatorul a solicitat conţinutul digital sau serviciul digital [art. 13 alin. (3) din ordonanță].
Potrivit art. 13 alin. (4) din ordonanță, consumatorul are dreptul fie la reducerea proporţională a preţului[20], în cazul în care conţinutul digital sau serviciul digital este furnizat în schimbul plăţii unui preţ, fie la încetarea contractului, în oricare dintre următoarele cazuri:
– măsura corectivă pentru aducerea în conformitate a conţinutului digital sau a serviciului digital este imposibilă sau disproporţionată;
– comerciantul nu a adus în conformitate conţinutul digital sau serviciul digital;
– se constată o neconformitate, în pofida încercării comerciantului de a aduce conţinutul digital sau serviciul digital în conformitate;
– neconformitatea este de o asemenea gravitate încât justifică o reducere imediată de preţ sau încetarea imediată a contractului;
– comerciantul a declarat că nu va aduce conţinutul digital sau serviciul digital în conformitate, ori acest lucru reiese clar din circumstanţele cazului.
Atunci când contractul prevede că furnizarea conţinutului digital sau a serviciului digital se face pe parcursul unei anumite perioade în schimbul plăţii unui preţ, reducerea de preţ se aplică pentru perioada în care conţinutul digital sau serviciul digital nu a fost în conformitate.
De observat că, atunci când conţinutul digital sau serviciul digital este furnizat în schimbul plăţii unui preţ, consumatorul are dreptul de a obţine încetarea contractului numai dacă neconformitatea nu este minoră [art. 13 alin. (7) din ordonanță][21].
Potrivit art. 13 alin. (9) din ordonanță, consumatorul are dreptul de a suspenda plata unei părţi restante din preţul conţinutului sau serviciului digital sau a unei părţi a acesteia până la aducerea în conformitate de către comerciant a conţinutului digital sau a serviciului digital[22].
D. Modificarea și încetarea contractului. Sarcina probei
În timpul derulării contractului, comerciantul poate modifica conţinutul digital sau serviciul digital, pentru a menţine în conformitate conţinutul digital sau serviciul digital [art. 18 alin. (1) din ordonanță], dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
– contractul permite o astfel de modificare şi prevede o justificare valabilă pentru aceasta;
– modificarea se realizează fără costuri suplimentare pentru consumator;
– consumatorul este informat în mod clar şi uşor de înţeles cu privire la modificare;
– consumatorul este informat cu suficient timp în prealabil, pe un suport durabil, cu privire la caracteristicile şi data modificării şi la dreptul de a înceta contractul în conformitate.
În schimb, consumatorul are dreptul de a înceta contractul dacă modificarea are un impact negativ asupra accesului consumatorului la conţinutul digital sau la serviciul digital sau asupra utilizării acestuia de către consumator, cu excepţia cazului în care un astfel de impact negativ este minor [art. 18 alin. (2) din ordonanță][23].
Consumatorul îşi exercită dreptul de a înceta contractul printr-o declaraţie către comerciant prin care îşi exprimă decizia de a înceta contractul [art. 14 alin. (1) din ordonanță].
Contractul încetează la data la care consumatorul transmite declaraţia către comerciant.
Ca regulă, la încetarea contractului, comerciantul rambursează consumatorului toate sumele plătite în temeiul contractului.
Ca excepție, în cazurile în care contractul prevede furnizarea conţinutului digital sau a serviciului digital în schimbul plăţii unui preţ şi pentru o anumită perioadă, iar conţinutul digital sau serviciul digital a fost în conformitate pe parcursul unei perioade anterioare datei încetării contractului, comerciantul rambursează consumatorului numai cota-parte din preţul plătit[24].
În schimb, consumatorul are dreptul de a recupera respectivul conţinut digital fără costuri şi fără impedimente din partea comerciantului, într-un termen rezonabil care nu poate depăşi 15 zile calendaristice de la data cererii, într-un format utilizat în mod curent şi care poate fi citit automat. [art. 15 alin. (6) din ordonanță].
La încetarea contractului, consumatorul are următoarele obligații [art. 16 alin. (1)-(3) din ordonanță]:
– consumatorul se trebuie să se abţină de la a utiliza conţinutul digital sau serviciul digital şi de la a-l pune la dispoziţie terţilor, după încetarea contractului;
– atunci când conţinutul digital a fost furnizat pe un suport material, consumatorul, la cererea şi pe cheltuiala comerciantului, îi trebuie să returneze acestuia suportul material, fără întârzieri nejustificate;
– dacă comerciantul hotărăşte să solicite restituirea suportului material, această solicitare se efectuează în termen de 14 zile de la data la care comerciantul este informat cu privire la decizia consumatorului de a înceta contractul.
În schimb, consumatorul nu este obligat să plătească pentru utilizarea conţinutului digital sau a serviciului digital în perioada anterioară încetării contractului şi în care conţinutul digital sau serviciul digital nu a fost în conformitate [art. 16 alin. (4) din ordonanță].
Orice rambursare pe care comerciantul o datorează consumatorului ca urmare a unei reduceri de preţ sau a încetării contractului este efectuată fără întârzieri nejustificate şi, în orice caz, în termen de 14 zile de la data la care comerciantul este informat cu privire la decizia consumatorului de a invoca dreptul la reducerea preţului sau dreptul său de a înceta contractul [art. 17 alin. (1) din ordonanță].
Rambursarea se efectuează utilizând aceleaşi mijloace de plată pe care le-a utilizat consumatorul pentru plata conţinutului digital sau a serviciului digital, cu excepţia cazului în care consumatorul şi-a dat acordul expres pentru utilizarea altor mijloace de plată şi cu condiţia ca rambursarea să nu implice plata unor comisioane de către consumator[25].
În cadrul dreptului de regres, în cazul în care comerciantul răspunde faţă de consumator pentru un caz de nefurnizare a conţinutului digital sau a serviciului digital sau pentru o neconformitate care rezultă dintr-un act sau o omisiune a unei persoane în etapele anterioare ale lanţului de tranzacţii, comerciantul are dreptul de a se îndrepta împotriva persoanei sau a persoanelor cărora le revine răspunderea din lanţul de tranzacţii comerciale [art. 19 alin. (1) din ordonanță].
Orice garanţie comercială[26] dă naştere unei obligaţii juridice pentru garant în condiţiile stabilite în certificatul de garanţie comercială şi în anunţurile publicitare asociate, disponibile în momentul sau anterior încheierii contractului[27].
În cazul în care condiţiile prevăzute în certificatul de garanţie comercială sunt mai puţin avantajoase pentru consumator decât cele prevăzute în anunţurile publicitare asociate, garanţia comercială dă naştere unei obligaţii juridice în condiţiile stabilite în publicitatea privind garanţia comercială.
Excepție face cazul cazul în care, înainte de încheierea contractului, anunţurile publicitare asociate au fost corectate în acelaşi mod sau într-un mod comparabil celui în care au fost făcute [art. 20 alin. (2) din ordonanță].
Certificatul de garanţie comercială trebuie să conţină următoarele informaţii:
– o declaraţie clară prin care se specifică că obligaţia legală privind răspunderea comerciantului pentru conformitatea conţinutului digital sau a serviciului digital nu este afectată de garanţia comercială;
– numele şi adresa garantului;
– procedura pe care trebuie să o urmeze consumatorul pentru a beneficia de garanţia comercială;
– indicarea conţinutului digital şi/sau a serviciilor digitale cărora li se aplică garanţia comercială;
– condiţiile garanţiei comerciale.
Sarcina probei cu privire la furnizarea conţinutului digital sau a serviciului digital în conformitate cu art. 4 revine comerciantului [art. 11 alin. (1) din ordonanță][28].
Sarcina probei cu privire la conformitate la momentul furnizării conţinutului digital sau a serviciului digital furnizat îi revine comerciantului în cazul unei neconformităţi care este constatată în termen de un an de la momentul furnizării conţinutului digital sau a serviciului digital.
Sarcina probei cu privire la conformitatea conţinutului digital sau a serviciului digital pe parcursul perioadei în care conţinutul digital sau serviciul digital trebuie să fie furnizat conform contractului îi revine comerciantului în cazul unei neconformităţi care apare pe parcursul perioadei respective.
Ca excepție, dispozițiile de mai sus nu se aplică în cazul în care comerciantul demonstrează că mediul digital al consumatorului nu este compatibil cu cerinţele tehnice ale conţinutului digital sau ale serviciului digital, iar comerciantul a informat consumatorul cu privire la aceste cerinţe, în mod clar şi uşor de înţeles, înainte de încheierea contractului.
În concluzie,
Evoluţia tehnologică actuală a condus la o piaţă mare a bunurilor care încorporează conţinut digital sau servicii digitale sau sunt interconectate cu acestea şi implicit, la creşterea rapidă a ratei de adoptare a acestora, de către consumatori.
O.U.G. nr. 141/2021 reglementează raporturile speciale ale furnizării de conţinut digital şi de servicii digitale, sub trei aspecte speciale: conformitatea conţinutului digital sau a serviciului digital cu contractul; măsuri corective în caz de neconformitate sau în caz de nefurnizare şi modalităţile de punere în aplicare a acestora.
În temeiul dispozițiilor speciale, furnizarea de conținut digital sau a serviciului digital se califică drept o varietate a contractului de furnizare (reglementat de art. 1766 și urm. C. civ.).
Potrivit art. 1177 C. civ., dispozițiile speciale ale contractului de furnizare de conţinut digital şi de servicii digitale au prioritate și în raport cu cele pertinente ale Codul civil.
Bibliografie
– Angheni S., Drept comercial. Tratat, Ed. C.H. Beck, București, 2019,
– Cărpenaru St. D., Tratat de drept comercial român, Ed. Universul juridic, București, 2019,
– Ciobanu V.M., Tratat teoretic și practic de procedură civilă, București, 1997,
– Nemeș V., Fierbințeanu G., Dreptul contractelor civile și comerciale, Ed. Hamangiu, București, 2020,
– Schiau I., Drept comercial, Ed. Hamangiu, București, 2008,
– Slavu V., Drept civil. Teoria generală. Subiectele de drept civil, Ed. Hamangiu, București, 2017,
– Terre Fr., Simler Ph., Lequette Yv., Droit civil. Les obligations, Dalloz, 2013,
– Ungureanu C.T., Drept civil. Partea generală. Persoanele, București, Ed. Hamangiu, 2016.
DOWNLOAD FULL ARTICLE[1] Sediul materiei se regăsește în dispozițiile art. 1766-1771 C. civ.
[2] Vezi St. D. Cărpenaru, Tratat de drept comercial român, Ed. Universul juridic, București, 2019, p. 484 și urm.
[br_fnoteDOWN3] Vezi V. Nemeș, G. Fierbințeanu, Dreptul contractelor civile și comerciale, Ed. Hamangiu, București, 2020, p. 161.
[3] Contractul de furnizare este specific raporturilor dintre un producător şi furnizorul de materiale şi materii prime.
[4] Operaţiunea calificării naturii juridice a contractului de furnizare este complexă și, trebuie să cuprindă toate elementele cu valoare de calificare, precum: calitatea părţilor, obiectul şi cauza etc.; vezi și S. Angheni, Drept comercial. Tratat, Ed. C.H. Beck, București, 2019, p. 514 și urm.
[5] Anterior adoptării dispozițiilor Codului civil 2009, sub imperiul fostului Cod comercial, erau considerate fapte de comerț și „întreprinderile de furnituri” (art. 3 pct. 5 C. com.). Astfel, în cadrul întreprinderii de furnituri, întreprinzătorul asigura predarea unei cantități de bunuri sau prestarea unor servicii, la anumite termene succesive, în schimbul unui preț stabilit anticipat. În consecință, activitatea întreprinderii era transpusă juridic printr-un instrument numit „contract de furnitură”; vezi I. Schiau, Drept comercial, Ed. Hamangiu, București, 2008, p. 5.
[6] O.U.G. nr. 141/2021 privind unele contracte de furnizare de conţinut digital şi de servicii digitale a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1248 din 30 decembrie 2021 (și a intrat în vigoare la 9 ianuarie 2022). Ordonanța transpune în legislaţia naţională prevederile Directivei UE 2019/770 a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 2019.
[7] Cadrul legal general de ordonanță trebuie să ofere certitudine juridică, de natură să crească încrederea consumatorilor şi a comercianţilor.
[8] O.U.G. nr. 140/2021 a transpus, în plan naţional, Directiva (UE) 2019/771 privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri (și a intrat în vigoare la 01.01.2022).
[9] Concret, prin O.U.G. 140/2021 s-a stabilit cadrul legal privind contractele de vânzare încheiate între vânzător şi consumator, în special norme privind conformitatea bunurilor, măsurile corective în caz de neconformitate, modalităţile de punere în aplicare a respectivelor măsuri corective, precum şi garanţiile comerciale în scopul asigurării unui nivel ridicat de protecţie a consumatorilor şi a bunei funcţionări a pieţei interne.
[10] Potrivit ordonanței, conţinutul digital cuprinde date, produse şi furnizate în format digital [art. 2 alin. (5) din ordonanță].
[11] Serviciu digital este „un serviciu ce prezintă una dintre următoarele caracteristici: a) permite consumatorului crearea, prelucrarea, stocarea sau accesarea datelor în format digital; b) permite schimbul de date în format digital încărcate sau create de consumator sau de alţi utilizatori ai serviciului respectiv sau orice altă interacţiune cu aceste date” [art. 2 alin. (13) din ordonanță].
[12] În accepțiunea ordonanței, prin suport durabil se înțelege orice instrument care permite consumatorului sau comerciantului să stocheze informaţii care îi sunt adresate personal, într-un mod accesibil pentru referinţe ulterioare, pentru o perioadă adecvată scopului informaţiilor şi care permite reproducerea neschimbată a informaţiilor stocate [art. 2 alin. (14) din ordonanță].
[13] Face excepţie cazul în care datele cu caracter personal furnizate de consumator sunt prelucrate exclusiv de către comerciant pentru furnizarea conţinutului digital sau a serviciului digital în conformitate cu prezenta ordonanţă de urgenţă, sau pentru a-i permite comerciantului să respecte cerinţele legale la care este supus, iar acesta nu prelucrează aceste date în niciun alt scop.
[14] În situaţia în care există îndoieli că furnizarea unui conţinut digital sau a unui serviciu digital încorporat sau interconectat face sau nu parte din contractul de vânzare, conţinutul digital sau serviciul digital se prezumă a fi acoperit de contractul de vânzare [art. 3 alin. (3) din ordonanță].
[15] Inclusiv în cele cu un element de abilitate, cum ar fi loteriile, jocurile de cazinou, jocurile de poker şi pariurile, care se desfăşoară pe cale electronică sau cu ajutorul oricărui alt tip de tehnologie care facilitează comunicarea şi la solicitarea individuală a destinatarului unor astfel de servicii [art. 3 alin (2) lit. f din Ordonanță].
[16] „Conformitatea produsului” (din dreptul consumației) corespunde, în dreptul comun, condițiilor generale de validitate ale obiectului actului juridic civil, vezi C.T. Ungureanu, Drept civil. Partea generală. Persoanele, Ed. Hamangiu, București, 2016, p. 156 și urm; V. Slavu, Drept civil. Teoria generală. Subiectele de drept civil, Ed. Hamangiu, București, 2017, p. 134.
[17] La care consumatorul se poate aştepta în mod rezonabil, având în vedere natura conţinutului digital sau a serviciului digital şi ţinând seama de orice declaraţie publică făcută de comerciant sau în numele acestuia sau de alte persoane din etapele anterioare ale lanţului de tranzacţii, mai ales în anunţuri publicitare sau pe etichetă [art. 7 alin. (2) din ordonanță].
[18] Potrivit art. 7 alin. (2) din ordonanță, comerciantul nu este ţinut să respecte declaraţiile publice, în cel puţin una din trei situaţii: comerciantul nu cunoştea şi nu ar fi putut, în mod rezonabil, să cunoască declaraţia publică în cauză; până la momentul încheierii contractului, declaraţia publică a fost rectificată în acelaşi mod sau într-un mod similar celui în care a fost făcută; decizia de a achiziţiona conţinutul digital sau serviciul digital nu ar fi putut fi influenţată de declaraţia publică.
[19] De precizat că, reducerea de preţ este proporţională cu diminuarea valorii conţinutului digital sau a serviciului digital furnizat consumatorului în comparaţie cu valoarea pe care conţinutul digital sau serviciul digital ar avea-o dacă ar fi în conformitate [art. 13 alin. (5) din ordonanță].
[20] Sarcina probei cu privire la caracterul minor al neconformităţii revine comerciantului (art. 13 alin. 8 din ordonanță).
[21] Cu condiţia ca plata suspendată să nu fie aferentă unui conţinut digital sau serviciu digital deja furnizat de către comerciant şi care a fost conform.
[22] În cazul de mai sus, consumatorul are dreptul să înceteze contractul fără costuri, în termen de 30 de zile de la primirea informaţiilor sau din momentul în care conţinutul digital sau serviciul digital a fost modificat de către comerciant, oricare dintre acestea intervine mai târziu [art. 18 alin. (3) din ordonanță].
[23] Prețul plătit de comerciant, corespunde perioadei în care conţinutul digital sau serviciul digital nu a fost în conformitate, precum şi orice parte din preţul plătit de consumator în avans pentru perioada rămasă din durata contractului, care ar fi urmat să se deruleze dacă contractul nu ar fi încetat [art. 15 alin. (2) din ordonanță].
[24] În caz de rambursare, comerciantul nu îi poate impune consumatorului niciun fel de comisioane [art. 17 alin. (3) din ordonanță].
[25] Garanția comercială datorată de garant produce aceleași efecte ca și garanția pentru vicii ascunse din dreptul comun; vezi Fr. Terre, Ph. Simler, Yv. Lequette, Droit civil. Les obligations, Dalloz, 2013, p. 280 și urm.
[26] În sensul ordonanței prin garanţie comercială se înțelege orice angajament voluntar al comerciantului faţă de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, prevăzut în certificatul de garanţie sau în publicitatea relevantă disponibilă în momentul sau înaintea încheierii contractului, în plus faţă de obligaţia legală privind răspunderea comerciantului pentru conformitatea conţinutului digital sau a serviciului digital [art. 2 alin. (8) din ordonanță].
[27] Potrivit art. 249 C. proc. civ., ca regulă, „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”. Pentru evoluție, vezi și V.M. Ciobanu, Tratat teoretic și practic de procedură civilă, București, 1997, pp. 155-156.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
27 | 28 | 29 | 30 | 31 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.