Particularităţi privind investigarea finanţării terorismului
Adrian Cristian Moise - martie 6, 2017Abstract:
The financing of terrorism is performed when any person by any means, directly or indirectly,
with illicit purpose and intentionally, provide or collect funds with the intention of using them or
knowing that they will be used, in whole or in part, in order to commit a terrorist act. When
investigating terrorist financing, the funds are traced from their origin to the terrorist organisation,
and then to terrorists or terrorist cells, which use the funds to commit terrorist attacks. Terrorist
organisations can raise funds both from legal sources, such as for example, charities, non-profit
organisations, business field, self-financing, donations, and criminal sources, such as for example,
drug trafficking, credit cards frauds, extortion, kidnapping for ransom acts. The terrorism financing
investigation is performed in the next stages: the informative-operative investigation stage that
relates to specific activities of collecting information carried out exclusively by the state authorities
with the responsibility for national security and the criminal investigation stage which is carried out
by the law enforcement bodies.
Keywords: financing of terrorism; terrorism financing investigation; terrorist organisations;
funds; terrorism.
1. Introducere
Finanţarea terorismului se săvârşeşte în momentul în care orice persoană prin orice mijloc, direct sau indirect, în mod ilicit şi intenţionat, furnizează sau colectează fonduri cu intenţia de a le utiliza sau ştiind că acestea vor fi utilizate, în întregime sau în parţial, în scopul comiterii unui act terorist. Prin urmare, finanţarea terorismului reprezintă pur şi simplu mecanismul de finanţare pentru actele teroriste de către oameni care împărtăşesc aceleaşi aspiraţii politice şi ideologii.
Cu toate că între fenomenul spălării de bani şi fenomenul finanţării terorismului există asemănări cu privire la ascunderea adevăratei provenienţe a profiturilor obţinute ilegal de către infractori cât şi a adevăratei identităţi a acestora în scopul de a beneficia ulterior de sumele obţinute, între cele două fenomene există şi deosebiri[1]. Prima deosebire dintre cele două fenomene se referă la intenţia utilizatorului final, dar în schimb practicile sunt aceleaşi. În cazul spălării de bani, intenţia utilizatorului final se referă la obţinerea de noi fonduri, în timp ce în cazul finanţării terorismului, intenţia utilizatorului final se referă la săvârşirea unor activităţi teroriste.
A doua deosebire este legată de sursa de finanţare, în situaţia spălării banilor aceasta este totdeauna ilicită, în timp ce în situaţia finanţării terorismului sursa de finanţare nu reprezintă tot timpul un act infracţional.
Cea mai importantă deosebire dintre cele două fenomene infracţionale, o reprezintă dimensiunea tranzacţiilor. Astfel, finanţarea terorismului utilizează transferul unor fonduri mult mai mici în comparaţie cu fondurile folosite în activităţile de spălare a banilor.
Din punctul de vedere al procesului de investigare, investigarea spălării banilor este similară cu investigarea finanţării terorismului cu privire la colectarea de informaţii în legătură cu tranzacţiile financiare. Aceste informaţii provin din înregistrările financiare obţinute din surse naţionale sau transfrontaliere sau din depoziţiile unor martori. Totuşi, există şi aspecte diferenţiale între cele două procese de investigare. În cazul investigării spălării banilor, fondurile urmează traseul de la activitatea infracţională (infracţiunea principală) la infractor, de cele mai multe ori conducând la achiziţionarea de bunuri, cum ar fi de exemplu, bijuterii, automobile, locuinţe, etc. În cazul investigării finanţării terorismului, fondurile sunt urmărite de la originea lor, (fondurile obţinute din activităţi infracţionale, sau fondurile obţinute din activităţi legale, cum ar fi de exemplu, donaţiile) la organizaţia teroristă, şi apoi la terorişti sau celule teroriste, care utilizează fondurile pentru a săvârşi atacuri teroriste[2].
2. Reglementarea juridică internaţională şi naţională a infracţiunilor de finanţare a terorismului
Cele mai importante instrumente juridice în domeniul combaterii finanţării terorismului la nivel internaţional sunt Protocolul Adiţional la Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea terorismului, Convenţia Internaţională privind reprimarea finanţării terorismului şi Decizia-Cadru 2002/475/JAI privind combaterea terorismului modificată de Decizia Cadru 2008/919/JAI.
Protocolul Adiţional la Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea terorismului[3] a fost adoptat în oraşul Riga la data de 22 octombrie 2015. Scopul acestui protocol adiţional este de a completa dispoziţiile Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea terorismului, în ceea ce priveşte incriminarea faptelor descrise în cadrul articolelor 2-6, intensificând astfel eforturile statelor părţi de prevenire a terorismului şi a efectelor sale negative asupra exercitării depline a drepturilor omului, în special dreptul la viaţă, atât prin măsuri care trebuie luate la nivel naţional, cât şi prin cooperare internaţională, ținând seama de tratatele multilaterale sau bilaterale sau acorduri dintre părți, aflate în vigoare.
Protocolul Adiţional la Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea terorismului incriminează în cadrul art.5, fapta de finanţare a deplasării în străinătate în scopuri teroriste. Conform art. 5 paragraful 1, finanţarea deplasării în străinătate în scopuri teroriste se referă la „furnizarea sau colectarea, prin orice mijloace, în mod direct sau indirect de fonduri în totalitate sau parţial, permiţând oricărei persoane să călătorească în străinătate în scopuri teroriste, în conformitate cu prevederile art. 4 paragraful 1 (deplasarea în străinătate în scopuri teroriste) din Protocol, cunoscând faptul că fondurile sunt destinate în totalitate sau parţial pentru a fi utilizate în acest scop”. Fapta de finanţare a deplasării în străinătate în scopuri teroriste trebuie să fie comisă fără drept şi cu intenţie.
Convenţia Internaţională privind reprimarea finanţării terorismului[4] a fost adoptată sub egida Organizaţiei Naţiunilor Unite la New York la data de 9 decembrie 1999. Infracţiunea de finanţare a terorismului este definită în cuprinsul Convenţiei, în art. 2 alin. 1 şi se referă „la orice persoană care, prin orice mijloc, direct sau indirect, în mod ilicit şi deliberat, furnizează sau strânge fonduri cu intenţia de a le utiliza sau ştiind că acestea vor fi utilizate, în întregime sau în parte, în vederea comiterii: a) unei fapte care constituie infracţiune în cadrul şi astfel cum este definită în unul dintre tratatele enumerate în anexă[5]; b) oricărei alte fapte de natură să determine moartea sau vătămarea corporală gravă a unui civil sau a oricărei alte persoane care nu participă direct la ostilităţi într-o situaţie de conflict armat, când, prin natura sau contextul său, această faptă are ca scop intimidarea populaţiei sau constrângerea unui guvern ori a unei organizaţii internaţionale să îndeplinească sau să se abţină de la îndeplinirea unui act oarecare”.
Decizia-Cadru 2002/475/JAI[6] din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului, ulterior modificată de Decizia Cadru 2008/919/JAI[7] a Consiliului din 28 noiembrie 2008 de modificare a Deciziei-Cadru 2002/475/JAI din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului incriminează în cadrul art. 2 alin. 2 lit. b), fapta de a participa la activitățile unui grup terorist, inclusiv prin furnizarea de informații sau de mijloace materiale sau prin orice formă de finanțare a activităților sale, având cunoștință că această participare va contribui la activitățile criminale ale unui grup terorist.
În România, infracţiunile de finanţare a terorismului sunt prevăzute în art. 36[8] din Legea nr.535/2004[9] privind prevenirea şi combaterea terorismului cu modificările şi completările ulterioare.
3. Obţinerea fondurilor pentru activităţile de terorism
Organizaţiile teroriste pot strânge fonduri atât din surse legale, cum sunt de exemplu, organizaţiile caritabile, organizaţiile non-profit, domeniul afacerilor, auto-finanţarea, donaţiile, cât şi din surse infracţionale, cum sunt de exemplu, traficul de droguri, fraudele în legătură cu utilizarea cardurilor de credit, acţiunile de extorcare, acţiunile de răpire în scopul răscumpărărilor[10]. De asemenea, organizaţiile teroriste mai pot strânge fonduri în scopul desfăşurării activităţilor de terorism şi prin intermediul sponsorizărilor efectuate de unele state naţionale şi paradisurilor fiscale[11].
3.1. Obţinerea fondurilor pentru terorism din surse legale
Organizaţiile caritabile şi organizaţiile non-profit
Organizaţiile caritabile şi organizaţiile non-profit prezintă caracteristici ce le fac deosebit de atractive pentru infractori în vederea desfăşurării de activităţi de finanţare a terorismului. Astfel, organizaţiile caritabile şi organizaţiile non-profit se bucură de încrederea publică, oferă accesul la surse mari de fonduri, iar activităţile acestora generează consum mare de numerar. Mai mult decât atât, organizaţiile caritabile şi organizaţiile non-profit care sunt prezente la nivel global, oferă un cadru pentru tranzacţiile financiare de la nivel naţional şi internaţional, de cele mai multe ori în sau lângă zonele cele mai expuse la activităţile teroriste.
Teroriştii utilizează organizaţiile caritabile şi organizaţiile non-profit în scopul obţinerii de fonduri, deturnând fondurile, banii donatorilor fiind utilizaţi în scopul finanţării activităţilor teroriste.
Domeniul afacerilor
Veniturile obţinute din domeniul afacerilor legale pot fi utilizate în scopul finanţării terorismului. Riscul ca o afacere să direcţioneze fonduri pentru a sprijini activităţile teroriste, este mai mare în situaţia în care, raportul dintre vânzările înregistrate şi vânzările reale este verificat cu dificultate, cum ar fi de exemplu, în cazul societăţilor comerciale mari consumatoare de numerar.
Autofinanţarea
Organizaţiile teroriste sunt finanţate şi din surse interne, cum sunt de exemplu, veniturile obţinute din salarii, fondurile obţinute din asistenţa socială, fondurile obţinute cu ajutorul familiei şi fondurile obţinute din creditele bancare.
3.2. Obţinerea fondurilor pentru terorism din surse infracţionale
Traficul de droguri
Traficul de droguri reprezintă o sursă importantă de fonduri pentru organizaţiile teroriste, care s-a extins şi, şi-a diversificat activităţile datorită fenomenului de globalizare. Procesele de investigare au evidenţiat existenţa unor legături directe între organizaţiile teroriste şi grupurile organizate de traficanţi de droguri, care lucrează în mod frecvent împreună în scopul realizării obiectivelor infracţionale de cele mai multe ori comune.
Fraudele în legătură cu utilizarea cardurilor de credit
Una dintre cele mai des întâlnite fraude în legătură cu utilizarea cardurilor de credit se referă la obţinerea în mod fraudulos a informaţiilor referitoare la un card de credit, cum sunt datele referitoare contul bancar şi la codul PIN. Infractorii după ce au obţinut aceste informaţii vor intra în posesia fondurilor pe care le vor utiliza în scopul finanţării terorismului.
Acţiunile de extorcare
Organizaţiile teroriste desfăşoară acţiuni de extorcare (ameninţări, şantaj, utilizarea violenţei) asupra populaţiei din zona în care acestea îşi desfăşoară activitatea, în scopul de a obţine fonduri pentru a finanţa activităţile de terorism.
Acţiunile de răpire în scopul răscumpărărilor
Acţiunile de răpire în scopul răscumpărărilor reprezintă o sursă de obţinere a fondurilor pentru terorism din ce în ce mai mare.
Teroriştii stabilesc valoarea răscumpărării în funcţie de dimensiunea grupului terorist din care fac parte şi în funcţie de condiţiile economice din regiunea geografică în care se desfăşoară operaţiunile teroriste.
[1] Jonathan E. Turner, Money Laundering Prevention. Deterring, Detecting, and Resolving Financial Fraud, Ed. John Wiley & Sons, Inc., Hoboken, New Jersey, 2011, p. 132.
[2] The World Bank, Combating Money Laundering and the Financing of Terrorism. A Comprehensive Training Guide, în Workbook 7 Investigating Money Laundering and Terrorist Financing, Washington D.C., 2009, p. 616.
[3] Protocolul Adiţional la Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea terorismului, disponibil pe site-ul: https://www.coe.int/en/web/conventions/full-list/-/conventions/treaty/217, consultat la 31.03.2017.
[4] M. Of. nr. 852 din 26 noiembrie 2002.
[5] Anexa Convenţiei Internaţionale privind reprimarea finanţării terorismului cuprinde următoarele convenţii:
1. Convenţia pentru reprimarea capturării ilicite de aeronave (Haga, 16 decembrie 1970).
2. Convenţia pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva securităţii aviaţiei civile (Montreal, 23 septembrie 1971).
3. Convenţia asupra prevenirii şi reprimării infracţiunilor îndreptate împotriva persoanelor care se bucură de o protecţie internaţională, incluzând pe agenţii diplomaţiei, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 14 decembrie 1973.
4. Convenţia internaţională împotriva luării de ostatici, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 17 decembrie 1979.
5. Convenţia internaţională asupra protecţiei fizice a materiilor nucleare (Viena, 3 martie 1980).
6. Protocolul asupra reprimării actelor ilicite de violenţă în aeroporturi servind aviaţiei civile internaţionale, complementar Convenţiei pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva securităţii aviaţiei civile (Montreal, 24 februarie 1988).
7. Convenţia pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva securităţii navigaţiei maritime (Roma, 10 martie 1988).
8. Protocolul pentru reprimarea actelor ilicite îndreptate împotriva securităţii platformelor fixe situate pe platoul continental (Roma, 10 martie 1988).
9. Convenţia internaţională pentru reprimarea atentatelor teroriste cu explozivi, adoptată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la 15 decembrie 1997.
[6] Deciziei-Cadru 2002/475/JAI din 13 iunie 2002 privind combaterea terorismului, Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, 22.06.2002, L 164/3, disponibilă pe site-ul: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32002F0475&from=RO, consultat la 31.03.2017.
[7] Decizia-Cadru 2008/919/JAI a Consiliului din 28.11.2008 de modificare a Deciziei-Cadru 2002/475/JAI privind combaterea terorismului, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 09.12.2008, L330/21, disponibilă pe site-ul: http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32008F0919&from=RO, consultat la 31.03.2017.
[8] Art.36 din Legea nr.535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului prevede: „1) Constituie infracţiune de finanţare a terorismului colectarea sau punerea la dispoziţie, direct ori indirect, de fonduri, licite sau ilicite, cunoscând că acestea urmează a fi folosite, în tot ori în parte, pentru săvârşirea actelor de terorism sau pentru susţinerea unei entităţi teroriste şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Săvârşirea unei infracţiuni în scopul obţinerii de fonduri, cunoscând că acestea urmează a fi folosite, în tot sau în parte, pentru săvârşirea actelor de terorism ori pentru susţinerea unei entităţi teroriste, se pedepseşte cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, al cărei maxim se majorează cu 3 ani. (3) Dacă fondurile obţinute în condiţiile alin. (2) au fost puse la dispoziţia entităţii teroriste, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni. (4) Tentativa la faptele prevăzute de alin. (1) se pedepseşte”.
[9] M. Of. nr. 1161 din 8 decembrie 2004.
[10] Financial Action Task Force –FATF-, Groupe d’action financière-GAFI-, Terrorist Financing, Paris Cedex, 29 February 2008, p.11-19.
[11] FATF Report, Emerging Terrorist Financing Risks, Paris Cedex, October 2015, p. 20; Financial Action Task Force –FATF-, Groupe d’action financière-GAFI-, Terrorist Financing, Paris Cedex, 29 February 2008, p. 19-20.
Arhive
- martie 2024
- februarie 2024
- ianuarie 2024
- decembrie 2023
- noiembrie 2023
- octombrie 2023
- septembrie 2023
- august 2023
- iulie 2023
- iunie 2023
- mai 2023
- aprilie 2023
- martie 2023
- februarie 2023
- ianuarie 2023
- decembrie 2022
- noiembrie 2022
- octombrie 2022
- septembrie 2022
- august 2022
- iulie 2022
- iunie 2022
- mai 2022
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- ianuarie 2022
- decembrie 2021
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- iulie 2021
- iunie 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- martie 2021
- februarie 2021
- ianuarie 2021
- decembrie 2020
- noiembrie 2020
- octombrie 2020
- septembrie 2020
- august 2020
- iulie 2020
- iunie 2020
- mai 2020
- aprilie 2020
- martie 2020
- februarie 2020
- ianuarie 2020
- decembrie 2019
- noiembrie 2019
- octombrie 2019
- septembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- iunie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- ianuarie 2019
- decembrie 2018
- noiembrie 2018
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- iulie 2018
- iunie 2018
- mai 2018
- aprilie 2018
- martie 2018
- februarie 2018
- ianuarie 2018
- decembrie 2017
- noiembrie 2017
- octombrie 2017
- septembrie 2017
- august 2017
- iulie 2017
- iunie 2017
- mai 2017
- aprilie 2017
- martie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- septembrie 2016
- august 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- mai 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- decembrie 2015
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iulie 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- martie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
Calendar
L | Ma | Mi | J | V | S | D |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 |
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.